ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2715/2005

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 373

din 30 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Botoșani, a fost admisă

cererea formulată de condamnatul F.D. zis R. a lui T. și s-a dispus contopirea

pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 40 din 12 februarie 2003 a

Tribunalului Suceava și prin sentința penală nr. 34 din 20 februarie 2002 a

aceleiași instanțe, modificată prin decizia nr. 5117 din 26 noiembrie 2002 a

Curții Supreme de Justiție.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut în esență, următoarea situație de fapt:

F.D. a fost condamnat la

pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de

omor calificat, prin sentința penală nr. 40/2003 a Tribunalului Suceava și la

pedeapsa de 19 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor, prin sentința penală

nr. 34/2002 a aceleiași instanțe, modificată prin decizia nr. 5117/2002 a

Curții Supreme de Justiție.

Totodată, instanța de fond a

descontopit pedepsele din sentința penală nr. 40/2003 a Tribunalul Suceava în

pedepsele componente, respectiv 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea unor

drepturi și 762 zile din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 953/1997 a Judecătoriei Suceava.

În temeiul art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b), raportat la art. 36 alin. (2) C. pen., au fost contopite

pedepsele menționate cu pedeapsa de 19 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., condamnatul urmând a

executa pedeapsa cea mai grea, sporită cu 4 ani, în final acesta urmând a

executa 23 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi.

S-a dedus din pedeapsa de

executat durata arestării preventive de la 25 decembrie 2000 la 26 martie 2001

și cea executată de la 5 noiembrie 2001 la zi.

Curtea de Apel Suceava, prin

decizia penală nr. 398 din 13 decembrie 2004, a respins apelul formulat de

condamnat, apel ce a vizat sporul de pedeapsă aplicat.

Împotriva acestei decizii

condamnatul a declarat recurs, reiterând motivele de apel, în sensul că sporul

de pedeapsă este prea mare.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 36 C. pen.,

coroborat cu art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) din același cod, când o

persoană a fost condamnată la diferite pedepse cu închisoare, se aplică

pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar

când acest maxim nu este îndestulător se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

Raportat la faptul că au

fost contopite două pedepse aplicate pentru infracțiuni contra vieții, precum

și a unui rest de pedeapsă, pentru care s-a revocat liberarea condiționată și

avându-se în vedere perseverența infracțională a condamnatului, aplicarea unui

spor de pedeapsă, orientat spre maximul acestuia, se impunea cu necesitate.

În consecință, recursul

declarat nu este fondat și în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va fi respins.

Conform art. 192 alin. (2)

din același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza dispozițiilor art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge,

ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul F.D. împotriva deciziei penale nr. 398 din 13 decembrie

2004 a Curții de Apel Suceava, secția penală.

În baza dispozițiilor art.

192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în suma de 200.000 lei, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 aprilie 2005.