ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2715/2005

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 373 din 30 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Botoșani, a fost admisă cererea formulată de condamnatul F.D. zis R. a lui T. și s-a dispus contopirea pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 40 din 12 februarie 2003 a Tribunalului Suceava și prin sentința penală nr. 34 din 20 februarie 2002 a aceleiași instanțe, modificată prin decizia nr. 5117 din 26 noiembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență, următoarea situație de fapt: F.D.

a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prin sentința penală nr. 40/2003 a Tribunalului Suceava și la pedeapsa de 19 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor, prin sentința penală nr. 34/2002 a aceleiași instanțe, modificată prin decizia nr. 5117/2002 a Curții Supreme de Justiție. Totodată, instanța de fond a descontopit pedepsele din sentința penală nr. 40/2003 a Tribunalul Suceava în pedepsele componente, respectiv 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea unor drepturi și 762 zile din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 953/1997 a Judecătoriei Suceava.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b), raportat la art. 36 alin. (2) C. pen., au fost contopite pedepsele menționate cu pedeapsa de 19 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., condamnatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, sporită cu 4 ani, în final acesta urmând a executa 23 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi. S-a dedus din pedeapsa de executat durata arestării preventive de la 25 decembrie 2000 la 26 martie 2001 și cea executată de la 5 noiembrie 2001 la zi. Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 398 din 13 decembrie 2004, a respins apelul formulat de condamnat, apel ce a vizat sporul de pedeapsă aplicat.

Împotriva acestei decizii condamnatul a declarat recurs, reiterând motivele de apel, în sensul că sporul de pedeapsă este prea mare. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 36 C. pen., coroborat cu art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) din același cod, când o persoană a fost condamnată la diferite pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător se poate adăuga un spor de până la 5 ani. Raportat la faptul că au fost contopite două pedepse aplicate pentru infracțiuni contra vieții, precum și a unui rest de pedeapsă, pentru care s-a revocat liberarea condiționată și avându-se în vedere perseverența infracțională a condamnatului, aplicarea unui spor de pedeapsă, orientat spre maximul acestuia, se impunea cu necesitate.

În consecință, recursul declarat nu este fondat și în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E În baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul F.D. împotriva deciziei penale nr. 398 din 13 decembrie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția penală. În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în suma de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 aprilie 2005.