ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 101/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 101/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul B.E. împotriva

deciziei penale nr.62/A din 10 aprilie 2002 a Curții de Apel Tg.Mureș.

S-a prezentat recurentul inculpat aflat în stare de libertate,

asistat de avocat C.A., apărător ales, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul inculpatului a susținut și dezvoltat oral motivele de

recurs depuse în scris la dosarul cauzei solicitând în esență, achitarea

inculpatului în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10

lit.e Cod procedură penală, coroborat cu art.44 din Codul penal, întrucât

inculpatul a comis fapta în stare de legitimă apărare.

Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului declarat, ca

neîntemeiat, susținând că din probatoriul administrat la dosarul cauzei rezultă

că inculpatul nu a comis fapta în stare de legitimă apărare,  hotărârile

pronunțate de instanțe fiind legale și temeinice.

Inculpatul, în ultimul cuvânt acordat, a arătat că este de acord cu

apărările formulate în cauză de apărătorul  său.

C U R T E A

Asupra recursului de față

In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr.303 din 27 decembrie 2001 a Tribunalului

Mureș s-a dispus, în baza art.20 raportat la art.174 , cu aplicarea art.73

lit.b, art.74 și a art.76 alin.1 lit.b și alin.2 Cod penal, condamnarea

inculpatului B.E., la pedeapsa de 2 ani închisoare, dispunându-se, conform

dispozițiilor art.76 alin.3 Cod penal,înlăturarea pedepsei complementare,

privative de drepturi,prevăzută de lege, pentru infracțiunea săvârșită. In

baza  art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa, astfel aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestului preventiv, din intervalul 7 septembrie  - 29

octombrie 1998.

S-a făcut aplicarea art.71 Cod penal.

Prin aceeași hotărăre judecătorească, s-a dispus potrivit

dispozițiilor art.118 lit.b Cod penal, confiscarea de la inculpat a suliței

ridicate de la martorul  P.I., conform procesului verbal de la fila 3 dosar de

urmărire penală, înregistrat sub nr.36/2001 în registrul corpurilor delicte

aflat la Tribunalul Mureș și  Spitalul Clinic Municipal „Dr. E.Nicoară” Reghin,

inculpatul fiind obligat să plătească părții civile Spitalul Clinic Municipal

Dr.E.Nicoară , suma de 97.001 lei , cu aplicarea indicelui de creștere a

prețurilor aferent perioadei cuprinse între septembrie 1998 și data plății, iar

părții civile Spitalul Clinic Județean Mureș, suma de 761.400 lei , cu titlu de

cheltuieli de spitalizare parțiale și s-au respins restul pretențiilor civile.

De asemenea, s-a respins, ca nefondată, acțiunea civilă exercitată în cadrul

procesului penal, de către partea civilă P.F., iar inculpatul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî în acest mod, instanța de fond a stabilit că :

La data de 30 august 1999, prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Mureș, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.E.,

sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzută în art.20 raportat la art.174

alin.1 cu aplicarea dispozițiilor art.73 lit.b Cod penal.

In actul de inculpare, s-a arătat că, atât inculpatul, cât și

fratele său  B.T. și martorul B.V. sunt ciobani ai oilor locuitorilor din comună.

In seara zilei de 6 septembrie 1998, oile păstorite de cei trei ciobani, au

intrat pe terenul situat în parcela numită „Ciurgău”, acest teren fiind

proprietatea martorului P.I.. Martorul i-a atenționat pe cei trei ciobani să nu

mai lase oile să pătrundă pe alte terenuri, decât pe cele destinate

pășunatului, dar, deoarece el a susținut că ciobanii l-au amenințat, el a

anunțat despre acet lucru mai multe persoane, împreună cu care au hotărât să

meargă la stână, pentru a discuta cu ciobanii. Aceste persoane, în drum spre

stână, s-au înarmat cu bâte. S-a mai arătat – în actul de sesizare al instanței

– că la stână, cei trei ciobani, au fost înconjurați, de aproximativ opt

persoane, care au început să îi agreseze, pentru ca în același act să se

menționeze că atunci când cei opt săteni au ajuns la stână ei au fost

întâmpinați de cei trei ciobani, ce erau înarmați cu bâte și o suliță. Cu

această suliță, a fost vătămată partea civilă P.F., moment după care, între

cele două tabere, astfel formate, a izbucnit încăierarea.

In urma acestui incident de amploare a fost distrusă  stâna

ciobanilor ( pe care cei opt săteni au vrut să o incendieze) , partea vătămată P.F.

a fost rănită,fiind împunsă de inculpat cu sulița, ea suferind , astfel,

leziuni ce au necesitat pentru vindecare 45-50 de zile îngrijiri medicale și

care leziuni i-au pus în primejdie viața, iar inculpatul  B.E. a suferit o

fractură cominutivă la brațul stâng, pentru a cărei vindecare au fost necesare

peste 60 de zile de îngrijiri medicale.

Deoarece instanța de fond, cu ocazia primei sale sesizări a apreciat

că actul  de inculpare este deficitar, ea a dispus prin încheierea penală

nr.221 din 30 noiembrie 1999, ca potrivit dispozițiilor art.333 Cod procedură penală,

restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, pentru

completarea urmăririi penale.S-a apreciat că urmărirea penală este incompletă,

în condițiile în care nu doar că și inculpatul a suferit leziuni corporale

serioase, dar și în care el a înțeles să formuleze plângere penală și împotriva

altor 7 persoane, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, vătămare corporală

, violare de domiciliu și distrugere.

Curtea de Apel Tg.Mureș, prin decizia penală nr.402/R din 14 iunie

2002 a admis recursul declarat de Parchetul  de pe lângă Tribunalul Mureș

împotriva Încheierii penale nr.221/1999 a Tribunalului Mureș, a dispus casarea

integrală a acesteia și continuarea judecării cauzei, deoarece s-a apreciat că

instanța  de fond avea obligația de a administra probe și doar după ce își

forma convingerea că singura soluție ce se impune – pentru soluționarea cu

celeritate a  cauzei – este restituirea acesteia la organul de urmărire penală,

să se fi procedat ca atare.

Reinvestit în acest mod cu soluționarea cauzei, Tribunalul  Mureș,

din probatoriul administrat a reținut :

Cu privire la evenimentul din data de 6 septembrie 1998 la stâna

din Ideciu de Sus , cele două grupuri implicate – cel al ciobanilor și cel al

sătenilor din această localitate – au prezentat fiecare  varianta proprie. Cert

este faptul că în seara datei de 6 septembrie 198, respectiv, în  jurul orelor

21,oo ,cei trei ciobani au fost surprinși de către martorul P.I., că își

păstoreau  oile pe terenul proprietatea  martorului, teren amplasat în parcela

numită Ciurgău. Intre martor și cei trei ciobani are loc un schimb de replici,

în cadrul cărui  P.I. le spunea acestora, pe ton amenințător : „Lasă că ne

întâlnim la stână !” .In cursul desfășurării procesului penal, martorul  P.I. a

susținut că el nu a adresat amenințări celor trei ciobani, dar a arătat că

aceștia, având bâte asupra lor, l-au înconjurat.

Intorcându-se

în sat , martorul a relatat numitului   P.G. – care este fiul său – că a fost

amenințat de ciobani, context în care  P.I. și P.G. și martorii H.D., S.G.,

O.S. și P.L. au decis să meargă la  stâna ciobanilor, pentru a le cere

explicații deoarece în repetate rânduri, oile păstorite de aceștia, au intrat

pentru a pășuna pe terenurile lor și i-au prejudiciat prin aceste fapte. Pentru

a se apăra de câinii de la stână o parte din martori au luat, în drum bâte,

aceasta fiind apărarea lor, iar o parte din ei aveau asupra lor și lanterne.

Cei trei ciobani, sesizând că  de stână de apropie acest grup de persoane,

presupunând că vin să le ceară socoteală, s-au speriat.

Din

acest punct, fiecare tabără implicată în derularea acestui conflict și-a prezentat

și susținut propria versiune. Tabăra sătenilor din care  făcea  parte  și  partea

civilă , a susținut   că în momentul în care ei

s-au

apropiat de stână, cei trei ciobani au asmuțit câinii asupra lor, unul dintre

aceștia  l-au văzut pe inculpat îndreptându-se spre ei, find înarmat cu acea

suliță, la care s-a făcut referire anterior, armă pe care o agita și făcea „ ca

indienii” . Ca răspuns la, această manifestare a inculpatului, martorii, veniți

la stână, s-au împărțit, dar inculpatul ajungând în apropierea părții vătămate

a împuns-o pe aceasta cu sulița. La  strigătele părții civile, martorii au

realizat ce s-a  întâmplat și , la rândul lor, ca o replică, l-au agresat pe

inculpat, context în care martorii   P.G. și P.I. au reușit să-l dezarmeze pe

inculpat, trântindu-l la pământ. Martorul  O.S. a recunoscut că, după ce

inculpatul a fost imobilizat, el a aplicat acestuia  câteva lovituri, deoarece

partea civilă fusese vătămată.

Inculpatul

B.E. a susținut că persoanele venite la stână, i-au pus lanternele în ochi,

acestea fiind aprinse, începând să-l lovească.

Căzând

în timp ce încerca să se refugieze în stână și pierzând bâta cu care era inițial

în mână, a găsit pe jos sulița ce o folosea , de obicei, pentru a se apăra de

animale sălbatice. In acest context, inculpatul a atras atenția atacatorilor că

îi va lovi, dacă aceștia vor con tinua să fie violenți, și după aceasta, a

început să se învârtească și să dea cu sulița în stânga și în dreapta, ocazie

cu care a sesizat că a lovit, pe cineva. Inculpatul a mai arătat că el căzând

în apropierea stânii, a fost lovit, în mod repetat de persoanele venite la

stână și care erau înarmate cu pari. Martorul  B.T. auzind strigătele fratelui

său, respectiv ale inculpatului, a încercat  să intervină în apărarea fratelui

său, dar fiind, la rândul său lovit, s-a refugiat în stână. Celălalt cioban,

martorul Bănulici Virgil nu a luat parte la toate aceste acte de agresiune,

deoarece s-a ascuns.

Martorii

I.P. și P.L. care au ajuns la locul desfășurării acestor evenimente, după

consumarea lor, au fost cei care au transportat victima la mașină, pentru ca

aceasta să fie dusă la spital.

S-a

reținut că apărarea inculpatului că asupra sa s-au exercitat violențe fizice

înainte de a o vătăma el pe partea civilă, nu este fondată, probată, deoarece restul

probelor administrate, a demonstrat că abia după ce partea civilă  fost

înjunghiată , asupra inculpatului s-au exercitat violențe de către sătenii

veniți la stână.

Instanța

de fond a mai stabilit că inculpatul a acționat sub stăpânirea unei puternice

tulburări determinate  de provocarea venită din  partea grupului în care se

află și partea vătămată , provocare ce a constat în aceea că mai multe persoane

înarmate cu bâte, s-au deplasat spre stână, ele creând teama celor trei

ciobani.

Faptul

că celor trei ciobani le-a fost insuflată o stare de teamă a reieșit și din

avertismentul, rostit pe ton amenințător, de către martorul P.I., cu câteva ore

înainte de declanșarea conflictului la stână, dar și din îndemnurile adresate

de sătenii ajunși la stână , îndemnuri de genul „Inconjurați-i !”.

Ca

urmare a faptului că a fost lovită de către inculpat cu sulița, părții vătămate

i s-au cauzat o plagă înjunghiată penetrantă în regiunea lombară stângă, plăgi

la nivelul colonului, mezocolonului și rinichiului stâng, fiindu-i

necesare,pentru vindecare, 45 zile de îngrijiri medicale și fiindu-i pusă în

primejdie viața.

S-a

apreciat că această atitudine comisivă a inculpatului întrunește elementele

constitutive  ale infracțiunii  prevăzută și pedepsită de dispozițiile art.20

raportat la art.174 cu aplicarea art.73 lit.b Cod penal, deoarece inculpatul a

comis această faptă în stare de provocare, cu intenție indirectă, folosind un

instrument apt de a produce moartea și vizând, prin  lovitura cu intensitate

mare aplicată, o zonă importantă a corpului. S-a mai stabilit și că după

rănirea părții civile, inculpatul a fost victima, la rândul său, a violențelor

exercitate de către o parte din martorii ce s-au deplasat la stână, în urma

acestor violențe, el suferind leziuni la mâna stângă și în zona capului,

leziuni ce au necesitat pentru vindecare 60 de zile de îngrijiri medicale .

Aceste persoane, ce l-au agresat fizic și verbal pe inculpat au provocat și

substanțiale degradări la acoperișul stânii, și ca urmare a acestor acțiuni,

inculpatul și fratele său, martorul   B.T., au promovat la data de 17

septembrie 1998, o plângere la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș,

împotriva acestor persoane ,  care susțin  ei  că  se  fac  vinovați  de  comiterea

infracțiunii prevăzută de pedepsită de  dispozițiile art.180 alin.2, 181 , 192

alin.2 și 217 alin.1 din Codul penal.

S-a

reținut însă că , actul de sesizare al instanței are un conținut strict

determinat, el vizând persoana inculpatului și fapta reținută în sarcina

acestuia și nicidecum alte persoane și fapte, și analizându-se corect

dispozițiile art.317,333,337 și urm.Cod procedură  penală, s-a apreciat că se

impune soluționarea prezentei cauze doar cu privire la persoana și  fapta cu

care instanța a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Mureș întocmit la data de 30 august 1999.

Ca

urmare a acestor aspecte reținute, prima instanță  a concluzionat că inculpatul

se face vinovat de comiterea infracțiunii de tentativă de omor, la stabilirea

pedepsei, făcându-se o corectă și strictă aplicare , nu doar a dispozițiilor

art.52 Cod penal dar și a dispozițiilor art.72 și 75 lit.b Cod penal și drept

consecință a procedat, la condamnarea  inculpatului Bândilă Eugen, în modul

anterior descris.

Apelul

declarat de inculpatul  B.E. împotriva acestei soluții, a fost respins, ca

nefondat, de  către Curtea de Apel Târgu Mureș, Secția Penală, prin decizia

penală nr.62 A din 10 aprilie 2002.

Impotriva

acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.E., invocând,

în principal, necesitatea casării hotărârii atacate și dispunerea rejudecării

cauzei de către  instanța de fond, după administrarea de noi probe, care să

conducă la conturarea unei alte stări de fapt, cu consecințe asupra soluției

finale și, în subsidiar, casarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza în

recurs, să se dispună achitarea sa, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la

art.10 lit.e Cod procedură penală, cu referire la art.44 Cod penal, fapta fiind

comisă în stare de legitimă apărare.

In

esență , recurentul a arătat că a comis infracțiunea, ce i se impută, în stare

de legitimă apărare și, că dacă acest lucru nu este destul de evident, este

necesar să se caseze hotărârile  cu trimitere la prima instanță, spre a se

administra noi probe. In cazul când se apreciază că probele administrate, sunt

suficiente, să se caseze , cu reținere și, rejudecându-se, să se pronunțe

achitarea, fapta comisă neavând caracter penal, datorită stării de legitimă

apărare, în care  fost comisă.

Recursul

este fondat.

Inculpatul,

fratele său  B.T. și ciobanul B.V., au fost atacați în noaptea zilei de 6

septembrie 1998 de un număr de opt persoane aflate în grup, înarmate cu lanterne

și bâte, condiții în care, sub impulsul fricii, a spaimei create de amenințările

acestora, puse în executare , prin  violențele  exercitate , pătrunderea  fără

drept, în incinta stânei și distrugere , inculpatul  i-a  aplicat părții

civile  o  lovitură  cu  o suliță( în fapt, un obiect de lemn, având atașat la

vârf un cuțit, cu care, de regulă, ciobanii se apără de animalele sălbatice )

cauzându-i o plagă înjunghiată penetrantă, în zona lombară, care i-a pus în

pericol viața.

Conform

art.44 Cod penal , nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală,

săvârșită în stare de legitimă apărare.

Este

în stare de legitimă apărare, potrivit alin.2 al aceluiași articol de lege,

acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct,imediat

și injust, îndreptat împotriva sa , a altuia sau împotriva unui interes

obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori

interesul obștesc.

In

fine, alin.2 al aceluiași articol prezumă că este în  legitimă apărare, și

acela care săvârșește fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei

persoane prin violență, viclenie, efracție  sau prin alte asemenea mijloace,

într-o locuință, încăpere ,  dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea.

Raportând

împrejurările în care inculpatul a comis faptele, la conținutul textelor de

lege enumerate , se constată că fapta inculpatului nu poate fi sancțiobnată ca

infracțiune, fiind comisă în legitimă apărare.

In

dosar, este dovedit indubitabil că o parte din oile aflate în grija ciobanilor,

deci și a inculpatului,au pătruns și au fost găsite, în ziua incidentului , în

tarlaua agricolă a părții vătămate și a altor membrii ai grupului acesteia.

Supărată de acest fapt, partea vătămată și alți membrii ai grupului său, destul

de numeroși, opt persoane, în raport cu ciobanii, în număr de numai trei , i-a

amenințat pe aceștia, spunându-le „ vom sta de vorbă la stână” , amenințare pe

care au și pus-o în executare , mergând înarmați cu bâte și lanterne, în miez

de noapte, cu strigăte de „ înconjurați-i și dați-le foc „ cu lovituri,

pătrunderea fără drept în stână, alergarea ciobanilor și distrugerea acoperișului

stânei.

In

aceste condiții , de atac material, direct, chiar premeditat, de fapt, în

ființă, în acțiune și injust exercitat de un număr de  opt persoane,

inculpatul, atacat în propria stână în care  și locuia cu fratele său și un alt

cioban, orbit de lanterna unuia din grupul părții civile, sub impulsul fricii,

își caută scăparea lovind cu sulița amintită, la întâmplare, ceea ce face să-l

lovească, într-adevăr, pe partea civilă și să-i producă leziunile arătate în

rechizitor. Derularea faptelor, așa cum este descrisă, rezultă din  probele

dosarului , începând cu procesul verbal de cercetare la fața locului, încheiat

de organele de poliție, actele medico-legale, descriind leziunile produse

inculpatului și fratelui său și celelalte probe ale dosarului. Or, în aceste

condiții în care inculpatul n-a făcut altceva decât să riposteze, la violențele

comise de partea civilă, care i-a pătruns, fără drept și în stână, producându-i

chiar distrugeri, se impune a-i privi fapta comisă nu în stare de provocare,

cum greșit s-a reținut, în fazele anterioare ale procesului, ci în legitimă

apărare, cu toate consecințele firești, derivate din aceasta.

Așa

fiind, Curtea va trebui să privească  recursul de față ca fondat și să-l admită

,ca atare, în baza art.385

15

alin.1 pct.2 lit.d Cod procedură

penală, casând hotărârile pronunțate în cauză și achitând pe inculpatul  B.E.,

pentru  tentativă la infracțiunea de omor prevăzută și pedepsită de  art.20

raportat la art.174 cu aplicarea art.73 lit.b și 74,76 Cod penal, în temeiul

dispoziților art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e Cod procedură penală,

coroborat cu art. 44 Cod penal.

Se

va constata că inculpatul  a fost arestat în perioada 7 septembrie 1998 – 6

octombrie 1998.

Se

vor înlătura din hotărârile casate dispozițiile referitoare la latura civilă a

cauzei .

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite

recursul declarat de inculpatul  B.E., împotriva deciziei penale nr.62/A din 10

aprilie 2002 a Curții de Apel Tg.Mureș .

Casează

decizia penală atacată , precum șisentința penală nr.303 din 27 decembrie 2001

a Tribunalului Mureș și în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la

art.10 lit.e Cod procedură penală, coroborat cu art.44 Cod penal, achită pe

inculpatul Bândilă Eugen , pentru infracțiunea prevăzută de art.20 raportat la

art.174 cu aplicarea art.73 lit.b, 74-76 Cod penal.

Constată

că inculpatul a fost arestat în perioada 7 septembrie  1998 – 6 octombrie 1998.

Inlătură

dispozițiile referitoare la latura civilă a cauzei.

Pronunțată

în ședință pubică, azi 10 ianuarie 2003.