ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5070/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Harghita a fost sesizat prin rechizitoriu, la data de 15 septembrie 1999, împotriva inculpatului P.B. , pentru săvârșirea în concurs real: - tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și (2) și art. 175 lit. i) C. pen., parte vătămată fiind T.S.; - tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și (2) și art. 175 lit. i) C. pen., parte vătămată fiind C.Z.; - lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., săvârșită asupra părții vătămate M.S. Prin sentința penală nr. 215 din 8 noiembrie 2000, Tribunalul Harghita, a condamnat pe inculpatul P.B.

la câte o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru fiecare din cele două infracțiuni de tentativă la omor calificat, iar pentru infracțiunea de lovire a încetat procesul penal față de inculpat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. h) și art. 284 1 C. proc. pen. Anterior, prin încheierea din 19 ianuarie 2000 se dispusese emiterea unui mandat de arestare pe seama inculpatului, pentru sustragere de la cercetarea judecătorească. Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile cuvenite Spitalului Municipal Odorheiu Secuiesc și Spitalului Județean Harghita, precum și la plata către partea civilă C.Z. a daunelor morale de 54.400.000 lei, reprezentând echivalentul a 5.000 mărci germane.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul. În timpul judecării apelului, respectiv, la 28 aprilie 2001, în baza mandatului emis de Tribunalul Harghita, inculpatul a fost arestat de organele de poliție din Ungaria, pe teritoriul căreia se afla. Prin decizia penală nr. 194/ A din 21 noiembrie 2001, Curtea de Apel Tg. Mureș a admis apelul inculpatului, a desființat integral hotărârea atacată și a trimis cauza pentru rejudecare la Tribunalul Harghita. Tribunalul Harghita, prin sentința penală nr. nr. 72 din 2 aprilie 2002 condamnă pe inculpat pentru cele 2 tentative de omor calificat la 2 pedepse de câte 7 ani și 6 luni închisoare, urmând ca, în temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare.

Pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., s-a încetat procesul penal în baza art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus prevenția de la 28 aprilie 2001, la zi. Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor către părțile civile Spitalul Municipal Odorheiu Secuiesc și Spitalul Județean Harghita, precum și la plata daunelor morale către partea civilă C.Z. (în cuantum de 50 milioane lei). Inculpatul a fost obligat și la cheltuieli judiciare către stat și partea civilă C.Z. Sentința a fost atacată cu apeluri de către inculpatul P.B. și partea civilă C.Z. Curtea de Apel Tg. Mureș, prin decizia penală nr. 180/A din 16 decembrie 2002, a admis apelurile declarate, a desființat, în parte, sentința penală nr. 72 din 2 aprilie 2002 a Tribunalului Harghita și, rejudecând cauza, a dispus: - Achitarea inculpatului P.B.

conform prevederilor art. 10 alin. (1) lit. c), raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., de sub acuza comiterii infracțiunii prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., faptă comisă asupra părții vătămate T.S. - Cu aplicarea art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei comise de același inculpat asupra părții civile C.Z., din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen. În baza art. 182 C. pen., inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare. - S-au majorat daunele morale acordate părții civile C.Z., de la 50 milioane lei, la 65 milioane lei. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.

Mureș, partea civilă C.Z. și inculpatul P.B. În recursul său, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș, critică hotărârea atacată, susținând că este netemeinică și nelegală deoarece, în mod greșit, l-a achitat pe inculpat, pentru învinuirea de-a fi comis infracțiunea de tentativă la omor împotriva părții vătămate T.S. și, tot în mod greșit, a schimbat încadrarea juridică în infracțiunea de vătămare corporală gravă, în ce privește fapta comisă asupra părții civile C.Z. Partea civilă C.Z. și inculpatul, inițial, nu și-au motivat recursurile în scris. Examinând recursurile declarate, în speță, în raport de actele și probele dosarului, Curtea constată că, numai recursul parchetului este întemeiat și va trebui admis, recursurile declarate de partea civilă C.Z.

și de inculpat, fiind nefondate, și impunându-se a fi respinse, ca atare. Intr-adevăr, probele dosarului arată că instanța de apel a greșit achitând pe inculpat, pentru tentativa de omor comisă asupra numitului T.S. și schimbând încadrarea juridică a faptei comise de același inculpat, asupra numitului C.Z. Astfel, comiterea faptei de tentativă la omor de către inculpat, rezultă dintr-o serie de probe administrate atât la urmărirea penală, cât și la instanță, neanalizate în concret de instanță și neînlăturate cu o motivație logică și convingătoare. Fapta inculpatului rezultă, la urmărirea penală din plângerea numitei T.L., mama părții vătămate, din declarația părții vătămate T.S. și din declarațiile martorilor F.I., F.Z., B.Z.

și F.Z., toate coroborate cu actele medico-legale, care, confirmă agresiunea având drept consecință fractura craniană și contuzie cerebrală, produse prin lovirea capului victimei cu un corp contondent de genul bâtei de bassebal. La instanța de judecată fapta inculpatului este confirmată de martorii F.I., F.Z. ca și de martorii F.Z. și F.I., ascultați de curtea de apel. Aceste probe pot fi coroborate chiar și cu unele declarații ale inculpatului care nu a negat agresiunea asupra părții vătămate, susținând numai, în unele declarații, că aceasta ar fi fost consecința, riposta lui, la agresiunea, tinerilor din Odorheiu-Secuiesc. Aceste declarații ale inculpatului, aflate în dosarul de urmărire penală și în dosarul instanței nr. 5084/2001 nu puteau fi înlăturate, atâta timp cât conținutul lor se corobora cu celelalte probe enunțate.

În raport cu cele arătate, soluția de achitare a inculpatului este greșită. Ea nu poate fi justificată de susținerile inculpatului că luarea declarațiilor ar fi fost abuzivă, prin faptul că ar fi fost de față tatăl părții vătămate M.S., numitul M.I., lucrător de poliție. Declarațiile, în discuție, nu privesc fapta referitoare la M.S., cu privire la care procesul s-a stins prin încetarea procesului penal. Dar, chiar dacă declarațiile respective ar fi fost obținute abuziv, așa cum se pretinde, cum se explică faptul că aceleași situații au fost relatate și la instanțe. Concluzia este una singură și anume că apărarea inculpatului este de circumstanță, fără legătură cu derularea faptelor imputate acestuia.

Nici acțiunea instanței de apel de a schimba încadrarea juridică a faptei comise de inculpat împotriva părții civile C.Z., nu este legală. Ea reflectă o înțelegere superficială, necompletă a împrejurărilor în care s-a comis fapta, coroborată cu actele medico-legale care stabilesc 45-50 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor și concluzionează, că viața victimei nu a fost pusă în primejdie. Or, instanța, sesizată cu judecarea învinuirii aduse inculpatului, avea obligația de a aprofunda lucrările și de a sesiza că agresiunea s-a produs într-un autoturism, spațiu, relativ mic, închis, cu folosirea unui briceag, vizând capul victimei și numai ca urmare a apărării victimei s-a ajuns la lovirea coapsei stângi, plaga fiind destul de profundă, de 22-25 cm, cu secționarea mușchiului triceps.

Pe lângă aceasta, relevante erau pentru încadrarea juridică a faptei și celelalte leziuni cauzate de inculpat, situate la nivelul capului, a feței. În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș, casând decizia atacată, cu privire la greșita achitare a inculpatului P.B., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și (2), art. 175 lit. i) C. pen. (parte vătămată T.S.) și la greșita schimbare a încadrării juridice a tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și (2), art. 175 lit. i) C. pen. (parte vătămată C.Z.).

În consecință, inculpatul va fi condamnat pentru tentativa de omor comisă în contra părții vătămate P.B., la o pedeapsa stabilită în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen. De asemenea, se va face aplicațiunea art. 334 C. proc. pen., schimbându-se încadrarea juridică a faptei din vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., în tentativă de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) și (2) și art. 175 lit. i) C. pen., texte de lege, în baza cărora să fie condamnat inculpatul, ținând seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., se vor contopi pedepsele pentru infracțiunile concurente, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.

Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate, iar conform art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului. Inculpatul, la 4 noiembrie 2003 formulând cerere de revocare a stării de arest preventiv, aceasta va fi rezolvată implicit, în funcție de soluția pe care o va primi recursul inculpatului. Or, soluția recursului, în contextul deja arătat, nu poate fi alta, decât cea de respingere. Din moment ce, încadrarea juridică corectă a faptei comise de inculpat, împotriva părții civile, este de tentativă la omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și (2) și art. 175 lit. i) C. pen., se înțelege că nu poate fi primită cererea inculpatului de a se încadra fapta în art. 181 C. pen.

Așa fiind, Curtea va trebui să privească recursul inculpatului, ca nefondat, și să-l respingă, ca atare, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Tot nefondat, se impune a fi privit și recursul declarat de partea civilă. Desigur, partea civilă, s-a constituit parte civilă, cu suma de 10.000 dolari S.U.A. Ea, însă, n-a făcut nici o probă, cu care să dovedească în ce constă temeiul acestei întinderi a prejudiciului. În această situație, în mod corect, instanța de apel i-a acordat suma de 65 milioane lei, echivalentul a 5.000 mărci germane. În consecință, va trebui să se respingă, ca nefondat, și acest recurs, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș împotriva deciziei penale nr. 180/ A din 16 decembrie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, privind pe inculpatul P.B. Casează decizia penală sus-menționată numai cu privire la greșita achitare a inculpatului P.B. pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la 174 alin. (1) și (2) – art. 175 lit. i) C. pen. (parte vătămată T.S.) și la greșita schimbare a încadrării juridice a tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și (2) – art. 175 lit. i) C. pen. (parte vătămată C.Z.). În baza art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și (2) – art. 175 lit. i) C. pen., condamnă pe inculpatul P.B.

la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Conform dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen. (parte vătămată C.Z.) în tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) și (2) – art. 175 lit. i) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul P.B. la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul P.B. să execute în final, pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei sus-menționate. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul P.B. și de partea civilă C.Z. împotriva aceleiași decizii penale. Compută din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 2 aprilie 2002 la 7 noiembrie 2003. Obligă pe recurentul inculpat și recurenta parte civilă la câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 7 noiembrie 2003.