ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5070/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5070/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Harghita a fost sesizat

prin rechizitoriu, la data de 15 septembrie 1999, împotriva inculpatului

P.B.

, pentru săvârșirea în concurs

real:

- tentativă la omor calificat,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și (2) și art. 175 lit. i)

C. pen., parte vătămată fiind T.S.;

- tentativă la omor calificat

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și (2) și art. 175 lit. i)

C. pen., parte vătămată fiind C.Z.;

- lovire, prevăzută de art. 180

alin. (2) C. pen., săvârșită asupra părții vătămate M.S.

Prin sentința penală nr. 215 din 8

noiembrie 2000, Tribunalul Harghita, a condamnat pe inculpatul P.B. la câte o

pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru fiecare din cele două

infracțiuni de tentativă la omor calificat, iar pentru infracțiunea de lovire a

încetat procesul penal față de inculpat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b),

combinat cu art. 10 alin. (1) lit. h) și art. 284

1

C. proc. pen.

Anterior, prin încheierea din 19 ianuarie 2000 se dispusese emiterea unui

mandat de arestare pe seama inculpatului, pentru sustragere de la cercetarea

judecătorească.

Sub aspectul laturii civile,

inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile cuvenite Spitalului

Municipal Odorheiu Secuiesc și Spitalului Județean Harghita, precum și la plata

către partea civilă C.Z. a daunelor morale de 54.400.000 lei, reprezentând

echivalentul a 5.000 mărci germane.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul.

În timpul judecării apelului,

respectiv, la 28 aprilie 2001, în baza mandatului emis de Tribunalul Harghita,

inculpatul a fost arestat de organele de poliție din Ungaria, pe teritoriul

căreia se afla.

Prin decizia penală nr. 194/ A din

21 noiembrie 2001, Curtea de Apel Tg. Mureș a admis apelul inculpatului, a

desființat integral hotărârea atacată și a trimis cauza pentru rejudecare la

Tribunalul Harghita.

Tribunalul Harghita, prin sentința

penală nr. nr. 72 din 2 aprilie 2002 condamnă pe inculpat pentru cele 2

tentative de omor calificat la 2 pedepse de câte 7 ani și 6 luni închisoare,

urmând ca, în temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare.

Pentru infracțiunea prevăzută de

art. 180 alin. (2) C. pen., s-a încetat procesul penal în baza art. 11 pct. 2

lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen.

A menținut starea de arest a

inculpatului și a dedus prevenția de la 28 aprilie 2001, la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata

despăgubirilor către părțile civile Spitalul Municipal Odorheiu Secuiesc și

Spitalul Județean Harghita, precum și la plata daunelor morale către partea

civilă C.Z. (în cuantum de 50 milioane lei).

Inculpatul a fost obligat și la

cheltuieli judiciare către stat și partea civilă C.Z.

Sentința a fost atacată cu apeluri

de către inculpatul P.B. și partea civilă C.Z.

Curtea de Apel Tg. Mureș, prin

decizia penală nr. 180/A din 16 decembrie 2002, a admis apelurile declarate, a

desființat, în parte, sentința penală nr. 72 din 2 aprilie 2002 a Tribunalului

Harghita și, rejudecând cauza, a dispus:

- Achitarea inculpatului P.B.

conform prevederilor art. 10 alin. (1) lit. c), raportat la art. 11 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen., de sub acuza comiterii infracțiunii prevăzute de art. 20,

raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., faptă comisă asupra părții

vătămate T.S.

- Cu aplicarea art. 334 C. proc.

pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei comise de același inculpat asupra

părții civile C.Z., din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174

și art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen.

În baza art. 182 C. pen., inculpatul

a fost condamnat la 5 ani închisoare.

- S-au majorat daunele morale

acordate părții civile C.Z., de la 50 milioane lei, la 65 milioane lei.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legal, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.

Mureș, partea civilă C.Z. și inculpatul P.B.

În recursul său, Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Tg. Mureș, critică hotărârea atacată, susținând că este

netemeinică și nelegală deoarece, în mod greșit, l-a achitat pe inculpat,

pentru învinuirea de-a fi comis infracțiunea de tentativă la omor împotriva

părții vătămate T.S. și, tot în mod greșit, a schimbat încadrarea juridică în

infracțiunea de vătămare corporală gravă, în ce privește fapta comisă asupra

părții civile C.Z.

Partea civilă C.Z. și inculpatul,

inițial, nu și-au motivat recursurile în scris.

Examinând recursurile declarate, în

speță, în raport de actele și probele dosarului, Curtea constată că, numai

recursul parchetului este întemeiat și va trebui admis, recursurile declarate

de partea civilă C.Z. și de inculpat, fiind nefondate, și impunându-se a fi

respinse, ca atare.

Intr-adevăr, probele dosarului arată

că instanța de apel a greșit achitând pe inculpat, pentru tentativa de omor

comisă asupra numitului T.S. și schimbând încadrarea juridică a faptei comise

de același inculpat, asupra numitului C.Z.

Astfel, comiterea faptei de

tentativă la omor de către inculpat, rezultă dintr-o serie de probe

administrate atât la urmărirea penală, cât și la instanță, neanalizate în

concret de instanță și neînlăturate cu o motivație logică și convingătoare.

Fapta inculpatului rezultă, la urmărirea penală din plângerea numitei T.L.,

mama părții vătămate, din declarația părții vătămate T.S. și din declarațiile martorilor

F.I., F.Z., B.Z. și F.Z., toate coroborate cu actele medico-legale, care,

confirmă agresiunea având drept consecință fractura craniană și contuzie

cerebrală, produse prin lovirea capului victimei cu un corp contondent de genul

bâtei de bassebal.

La instanța de judecată fapta

inculpatului este confirmată de martorii F.I., F.Z. ca și de martorii F.Z. și

F.I., ascultați de curtea de apel.

Aceste probe pot fi coroborate chiar

și cu unele declarații ale inculpatului care nu a negat agresiunea asupra părții

vătămate, susținând numai, în unele declarații, că aceasta ar fi fost

consecința, riposta lui, la agresiunea, tinerilor din Odorheiu-Secuiesc. Aceste

declarații ale inculpatului, aflate în dosarul de urmărire penală și în dosarul

instanței nr. 5084/2001 nu puteau fi înlăturate, atâta timp cât conținutul lor

se corobora cu celelalte probe enunțate.

În raport cu cele arătate, soluția

de achitare a inculpatului este greșită. Ea nu poate fi justificată de

susținerile inculpatului că luarea declarațiilor ar fi fost abuzivă, prin

faptul că ar fi fost de față tatăl părții vătămate M.S., numitul M.I., lucrător

de poliție. Declarațiile, în discuție, nu privesc fapta referitoare la M.S., cu

privire la care procesul s-a stins prin încetarea procesului penal. Dar, chiar

dacă declarațiile respective ar fi fost obținute abuziv, așa cum se pretinde,

cum se explică faptul că aceleași situații au fost relatate și la instanțe.

Concluzia este una singură și anume că apărarea inculpatului este de

circumstanță, fără legătură cu derularea faptelor imputate acestuia.

Nici acțiunea instanței de apel de a

schimba încadrarea juridică a faptei comise de inculpat împotriva părții civile

C.Z., nu este legală. Ea reflectă o înțelegere superficială, necompletă a

împrejurărilor în care s-a comis fapta, coroborată cu actele medico-legale care

stabilesc 45-50 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor și

concluzionează, că viața victimei nu a fost pusă în primejdie. Or, instanța,

sesizată cu judecarea învinuirii aduse inculpatului, avea obligația de a

aprofunda lucrările și de a sesiza că agresiunea s-a produs într-un autoturism,

spațiu, relativ mic, închis, cu folosirea unui briceag, vizând capul victimei

și numai ca urmare a apărării victimei s-a ajuns la lovirea coapsei stângi,

plaga fiind destul de profundă, de 22-25 cm, cu secționarea mușchiului triceps.

Pe lângă aceasta, relevante erau

pentru încadrarea juridică a faptei și celelalte leziuni cauzate de inculpat,

situate la nivelul capului, a feței.

În raport cu cele arătate, Curtea va

trebui să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.

Mureș, casând decizia atacată, cu privire la greșita achitare a inculpatului

P.B., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20,

raportat la art. 174 alin. (1) și (2), art. 175 lit. i) C. pen. (parte vătămată

T.S.) și la greșita schimbare a încadrării juridice a tentativei la

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174

alin. (1) și (2), art. 175 lit. i) C. pen. (parte vătămată C.Z.).

În consecință, inculpatul va fi

condamnat pentru tentativa de omor comisă în contra părții vătămate P.B., la o

pedeapsa stabilită în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen.

De asemenea, se va face aplicațiunea

art. 334 C. proc. pen., schimbându-se încadrarea juridică a faptei din vătămare

corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., în tentativă de omor, prevăzută

de art. 174 alin. (1) și (2) și art. 175 lit. i) C. pen., texte de lege, în

baza cărora să fie condamnat inculpatul, ținând seama de criteriile prevăzute

de art. 72 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., se vor contopi pedepsele pentru infracțiunile concurente,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale deciziei recurate, iar conform art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsă

timpul arestării preventive a inculpatului.

Inculpatul, la 4 noiembrie 2003

formulând cerere de revocare a stării de arest preventiv, aceasta va fi

rezolvată implicit, în funcție de soluția pe care o va primi recursul

inculpatului.

Or, soluția recursului, în contextul

deja arătat, nu poate fi alta, decât cea de respingere. Din moment ce,

încadrarea juridică corectă a faptei comise de inculpat, împotriva părții

civile, este de tentativă la omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20,

raportat la art. 174 alin. (1) și (2) și art. 175 lit. i) C. pen., se înțelege

că nu poate fi primită cererea inculpatului de a se încadra fapta în art. 181

C. pen. Așa fiind, Curtea va trebui să privească recursul inculpatului, ca

nefondat, și să-l respingă, ca atare, în temeiul art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Tot nefondat, se impune a fi privit

și recursul declarat de partea civilă. Desigur, partea civilă, s-a constituit

parte civilă, cu suma de 10.000 dolari S.U.A. Ea, însă, n-a făcut nici o probă,

cu care să dovedească în ce constă temeiul acestei întinderi a prejudiciului.

În această situație, în mod corect, instanța de apel i-a acordat suma de 65

milioane lei, echivalentul a 5.000 mărci germane. În consecință, va trebui să

se respingă, ca nefondat, și acest recurs, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș împotriva deciziei penale nr.

180/ A din 16 decembrie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, privind pe

inculpatul P.B.

Casează decizia penală

sus-menționată numai cu privire la greșita achitare a inculpatului P.B. pentru

tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la

174 alin. (1) și (2) – art. 175 lit. i) C. pen. (parte vătămată T.S.) și la

greșita schimbare a încadrării juridice a tentativei la infracțiunea de omor

calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și (2) – art.

175 lit. i) C. pen. (parte vătămată C.Z.).

În baza art. 20, raportat la art.

174 alin. (1) și (2) – art. 175 lit. i) C. pen., condamnă pe inculpatul P.B. la

7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Conform dispozițiilor art. 334 C.

proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei de vătămare corporală gravă

prevăzută de art. 182 C. pen. (parte vătămată C.Z.) în tentativă la

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) și (2) – art.

175 lit. i) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul P.B. la

7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34

lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul P.B. să

execute în final, pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei sus-menționate.

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpatul P.B. și de partea civilă C.Z. împotriva aceleiași

decizii penale.

Compută din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 2 aprilie 2002 la 7 noiembrie 2003.

Obligă pe recurentul inculpat și

recurenta parte civilă la câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

noiembrie 2003.