ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4277/2003

Deliberând asupra cauzei penale de

față;

Din actele dosarului rezultă

următoarele:

Prin sentința penală nr. 54 pronunțată

la data de 18 februarie 2003, în dosarul penal nr. 8846/2002, Tribunalul Mureș

a dat următoarea hotărâre:

Cu aplicarea art. 334 C. proc. pen.,

a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului

A.S., din infracțiunile de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2)

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și tâlhărie prevăzută de art. 211

alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. c) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), alin.

(2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.S. la pedeapsa de 8 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat

inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive,

începând din data de 5 august 2002 până la zi. A menținut inculpatul în stare

de arest.

S-a constatat repararea pagubei

cauzate prin infracțiune, precum și faptul că părțile civile T.I. și T.A. au

renunțat la exercitarea acțiunii civile promovată în cadrul procesului penal.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 1.192.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 600.000 lei, reprezentând onorariul avocaților

numiți din oficiu, s-a avansat către Baroul Mureș din fondul special al

Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 3 august 2000,

părțile vătămate T.I. și A. la întoarcerea în domiciliu l-au găsit în casă pe

inculpatul A.S. care-și pregătise unele bunuri lângă ușă, pentru a le sustrage.

Surprins, a stins lumina și la pătrunderea în casă, a lovit-o pe T.A. peste față,

apoi a fost imobilizat de cei doi soți.

Inculpatul nu a recunoscut fapta

justificându-și prezența în locuință, ca un ajutor dat la cererea soților T. de

a prinde un hoț. A acuzat partea vătămată de nesinceritate fără să poată da

explicație.

Instanța însă a constatat că din

probele administrate: declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor

S.M., S.L. și S.I. a rezultat vinovăția inculpatului.

Instanța de fond a considerat că

fapta inculpatului de a pătrunde fără drept într-o locuință cu scopul de a

sustrage bunuri și încercarea de a-și asigura scăparea prin violență constituie

doar infracțiunea de tâlhărie calificată dintr-o locuință, iar nu 2

infracțiuni, de tâlhărie și violare de domiciliu, aceasta fiind absorbită în

latura obiectivă de infracțiunea de tâlhărie în forma arătată.

Curtea de Apel Tg. Mureș, prin

decizia penală nr. 80/ A pronunțată la data de 21 mai 2003, în dosarul penal

nr. 279/2003/P, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.

Împotriva acestei decizii,

inculpatul a declarat, în termen legal recurs, arătând că prin condamnarea sa a

fost comisă o gravă eroare de fapt [(art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C.

proc. pen.)], oricum dacă s-ar reține tâlhăria această infracțiune a rămas în

fază de tentativă, deci s-a dat o greșită încadrare juridică [(art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen.)] și oricum pedeapsa este exagerată

[(art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)].

Inculpatul a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârii și achitarea sau reducerea pedepsei.

Curtea examinând hotărârea atacată

și sentința de condamnare, în raport de motivele de recurs invocate, verificând

probele administrate și ținând seama de dispozițiile legale aplicabile în

cauză, constată că recursul este nefondat.

Instanțele au stabilit corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost prins asupra faptului.

De asemenea, încadrarea juridică dată de instanțe a fost corespunzătoare,

deoarece chiar dacă nu plecase cu lucrurile ce intenționa să sustragă, fapta se

consumase (deposedarea avusese loc) în momentul schimbării locului avut și

destinat de proprietar.

Cât privește individualizarea

pedepsei, cuantumul acesteia s-a ridicat foarte puțin peste minimul special,

iar pericolul social dat de modul de săvârșire a infracțiunii, dar și de starea

de recidivă, impun o pedeapsă suficientă cât să-și producă scopul.

În conformitate cu dispozițiile art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge ca

nefondat recursul declarat de inculpat cu consecința aplicării art. 192 C.

proc. pen., pentru cheltuielile judiciare.

În temeiul art. 88 C. pen., se va

deduce prevenția la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.S. împotriva deciziei penale nr. 80/ A din21 mai 2003

a Curții de Apel Tg. Mureș.

Deduce din pedeapsă reținerea și

arestarea preventivă de la 5 august 2002 la 7 octombrie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

octombrie 2003.