ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5827/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 169 din 11 aprilie 2006 a Tribunalului Maramureș a fost condamnat inculpatul L.F.B., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

Prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul V.M., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2

1

)

lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

Tot prin aceeași sentință a fost condamnată și inculpata Ș.L.N., pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților și în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestora durata reținerii și arestului preventiv de la 6 ianuarie 2006 la zi.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscat briceagul automat cu o lungime totală de 20, 5 cm, lungime lamă de 9 cm., lungime mâner de 11,5 cm și lățime medie lamă de 2 cm, aparținând inculpatului L.F.B., înregistrat la poziția nr. 31/2006 în Registrul de Corpuri Delicte.

S-a constatat că partea vătămată C.D. nu s-a constituit parte civilă, deoarece a recuperat bunurile sustrase.

În temeiul art. 193 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat să plătească câte 166 RON cheltuieli judiciare părții vătămate C.D.

În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul V.M. să plătească 160 RON cheltuieli judiciare statului și inculpații L.F.B. și Ș.L.N. la câte 350 lei RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că, în noaptea de 5 ianuarie 2006, în jurul orei 3,00, partea vătămată C.D. a ieșit de la un restaurant unde a petrecut cu niște prieteni și s-a îndreptat spre locul său de muncă, respectiv casa de cultură pentru a verifica dacă se află în jurul acesteia persoane care nu au adăpost.

Pe platoul din fața Restaurantului București a apărut inculpata Ș.L.N., care i-a propus să întrețină relații sexuale pentru suma de 800.000 ROL. Deoarece a refuzat-o, după circa 20 metri în spatele său a apărut din nou inculpata, care l-a prins de mână și a insistat să meargă cu ea.

Partea vătămată s-a desprins de inculpată și s-a îndreptat spre platoul din fața casei de cultură unde inculpatul L.F.B. a pus un cuțit automat la gâtul părții vătămate și i-a smuls ceasul de pe lână, deteriorându-i brățara, iar inculpatul V.M. i-a luat portofelul.

Inculpata Ș.L.N. a stat lângă cei doi inculpați care o amenințau pe partea vătămată. La un moment dat au apărut martorii N.Z. și P.K.I. care fiind taximetriști îi urmăriseră pe cei trei inculpați și care l-au imobilizat și dezarmat pe inculpatul L.F.B., iar ceilalți inculpați au reușit să fugă.

Cu prilejul săvârșirii faptei, partea vătămată a fost tăiată la mâna stângă și a necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, așa cum reiese din cuprinsul raportului de constatare medico-legală de la dosar urmărire penală, iar inculpatul L.F.B. a prezentat urme de sânge pe scurta ce o purta, așa cum a rezultat din cuprinsul procesului-verbal și din fotografiile judiciare de la dosar urmărire penală.

În faza de urmărire penală, inculpații au relatat că au avut o înțelegere prealabilă de a deposeda pe partea vătămată pe care au observat-o în jurul orei 3,00, iar la instanța de judecată au susținut o altă versiune în sensul că au acționat după ce partea vătămată a încercat să o hărțuiască pe inculpata Ș.L.N.

Faptele inculpaților minori L.F.B. și V.M. care pe timp de noapte în înțelegere cu inculpata Ș.L.N. ce le-a înlesnit fapta, au acostat și condus într-un loc întunecos pe partea vătămată C.D. (unde au deposedat-o prin violență de bani și bunuri, cauzându-i un prejudiciu total de 1.000 lei RON, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.

Fapta inculpatei Ș.L.N. care pe timp de noapte în baza înțelegerii inițiale infracționale cu inculpații L.F.B. și V.M. a înlesnit sustragerea prin violență de bani și bunuri de la partea vătămată C.D. realizează elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1) și (2). lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicare art. 99 alin. (3) din același cod.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților minori s-a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei comise și împrejurările concrete în care a fost săvârșită, urmările produse asupra părții vătămate, că inculpatul L.F.B. este cercetat într-o altă cauză, având ca obiect infracțiunea de furt calificat ce se presupune că fost comisă, la data de 26 noiembrie 2005, și că inculpații au avut o atitudine oscilantă în cursul procesului penal cu privire la fapta ce li se reține.

S-a constatat că partea vătămată C.D. nu s-a constituit parte civilă, deoarece a recuperat bunurile sustrase.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații L.F.B., V.M. și părțile responsabile civilmente L.V. și Ș.L.N.

Inculpatul L.F.B. a criticat sentința sub aspectul pedepsei aplicate, considerând că aceasta este prea mare, solicitând reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea sa, pentru că a dat dovadă de sinceritate și a colaborat cu organele de cercetare penală.

Inculpatul V.M. a invocat aceleași motive, arătând în plus că nu sunt probe din care să rezulte înțelger4ea anterioară a inculpaților de a comite infracțiuni.

Parte responsabilă civilmente L.V. a solicitat aplicarea unei pedepse mai mici pentru fiul ei, ținându-se seama că acesta a absolvit doar 8 clase și nu a avut nici un loc de muncă.

În fine, partea responsabilă civilmente Ș.L.N. a cerut aplicarea unei pedepse mai mici pentru față de fiica ei, avându-se în vedere că aceasta a absolvit 10 clase și a avut un loc de muncă înaintea comiterii infracțiunii.

Prin decizia penală nr. 140/ A din 18 mai 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 2619/33/2006 au fost admise apelurile declarate de inculpații L.F.B. și V.M., arestați în Penitenciarul Gherla și a părților responsabile civilmente L.O.V. și Ș.L.N., împotriva sentinței penale nr. 169 din 11 aprilie 2006 a Tribunalului Maramureș pe care a desființat-o doar în ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate inculpaților și în consecință:

Au fost reduse pedepsele aplicate inculpaților L.F.B., V.M. și Ș.L.N., prin reținerea prevederilor art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., raportat la art. 76 lit. a) C. pen., la 3 ani închisoare, 2 ani și 6 luni închisoare, respectiv 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților.

S-a dedus din pedepsele aplicate durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 6 ianuarie 2006 la zi.

S-a menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.

S-a stabilit în favoarea baroului de avocați Cluj-Napoca suma de 300 lei ( 150 × 2 ) onorariile apărătorilor din oficiu ce s-au plătit din fondul Ministerului Justiției pentru inculpații L.F.B. și Ș.L.N.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în mod temeinic, prima instanță a stabilit starea de fapt pe baza probelor administrate, în sensul că, în noaptea de 5 ianuarie 2006, în jurul orei 3,00, partea vătămată C.D. a fost abordată în apropierea C.C. din Baia Mare de către inculpată care a insistat să meargă împreună pentru a întreține relații sexuale în schimbul sumei de 800.000 ROL.

Partea vătămată a refuzat, însă a apărut inculpatul L.F. care a pus un cuțit la gât, i-a smuls ceasul de la mână, iar inculpatul V.M. Ioan a luat portofelul părții vătămate. Inculpata în tot cest timp a stat lângă cei doi inculpați.

Părții vătămate i-au fost cauzate leziuni la mâna stângă care au necesitat 12-14 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

Contrar celor susținute de către inculpați, din declarațiile lor inițiale a rezultat că s-au înțeles, în prealabil, să tâlhărească pe partea vătămată.

Starea de fapt reținută, atât din declarațiile inculpaților, cât și a părților vătămate, precum și din cele ale martorilor N.Z. și P.K.I., taximetriștii care au intervenit în apărarea părții vătămate și care au dezarmat și imobilizat pe inculpatul L.F.

În mod corect a fost stabilită încadrarea juridică a faptei, faptele inculpaților L.F.B. și V.M. constituind infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., iar cea a inculpatei Ș.L.N., constituind complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat l art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., toate cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., deoarece inculpații au fost minori la data comiterii faptei.

În mod greșit, însă, prima instanță a individualizat pedepsele aplicate inculpaților fără a ține seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și art. 100 C. pen.

Astfel, s-au acordat prioritate gradului de pericol social ridicat al faptei și împrejurărilor concrete în care au fost săvârșite în detrimentul

datelor personale care caracterizează inculpații, vârsta acestora, starea fizică, dezvoltarea intelectuală și morală, comportamentul lor, precum și condițiile în care au crescut și trăit.

Din ancheta socială a reieșit că minorul L.F.B. a absolvit 6 clase, nu a urmat în continuare școala, ambii părinți lucrează, locuiesc împreună, iar minorul nu mai are alți frați.

Împrejurarea necontestată de către inculpat că este cercetat pentru comiterea altei infracțiuni de furt calificat nu a putut fi luată în considerare anterior finalizării cercetării.

Minorul V.M., urmează cursurile Seminarului Teologic, în prezent mama sa este plecată în străinătate, iar minorul locuiește în timpul vacanței împreună cu familia fratelui său în Baia Mare și când este la școală locuiește în gazdă; referitor la el s-a reținut că nu este predispus pentru săvârșirea altor fapte antisociale.

Inculpata Ș.L.N. a absolvit 10 clase și locuiește împreună cu părinții și cei doi frați, neexistând date că a mai fost implicată în comiterea unor fapte antisociale.

Pe baza acestor date este de necontestat comportamentul bun pe care l-au avut toți inculpații anterior comiterii infracțiunii.

De asemenea, paguba produsă părții vătămate a fost reparată prin restituirea bunurilor sustrase, iar inculpații după comitere faptei au fost sinceri, arătând inclusiv cum s-au înțeles, în prealabil, pentru a comite fapta.

Ca atare în favoarea inculpaților trebuiau reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen.

La individualizarea pedepselor care urmare a reținerii circumstanțelor atenuante, instanța de apel a ținut seama de contribuția diferită a inculpaților la săvârșirea faptei, respectiv de împrejurarea că inculpatul L.F.B. a avut inițiativa, dar și de mobilul acestuia, constând în aceea că îți dorea să facă rost de bani pentru a-și cumpăr ghete pentru iarnă.

Așa fiind, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate, desființată sentința atacată doar referitor la cuantumul pedepselor și au fost reduse pedepsele aplicate, astfel, inculpatului L.F.B. de la 5 ani la 3 ani închisoare, inculpatului V.M. de la 4 ani la 2 ani și 6 luni închisoare, iar inculpatei Ș.L.N. de al 3 ani și 6 luni la 2 ani închisoare.

S-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 în condițiile art. 71 C. pen.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a acestora, având în vedere că subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive și că inculpații au fost condamnați la pedepse privative de libertate.

Conform art. 381 alin. (1) C. proc. pen., s-a deduse din pedepsele aplicate, durata reținerii și arestului preventiv, începând cu 7 ianuarie până la 18 mai 2006.

S-a menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, stabilind în favoarea Baroului de avocați Cluj-Napoca suma de câte 150 lei pentru fiecare dintre apărătorii desemnați din oficiu să asigure asistență juridică inculpaților L.F.B. și Ș.L.N.

Împotriva acestei decizii au declarat, în termen legal, recursuri inculpații V.M. și L.F.B., acesta din urmă fără a arăta în scris motivele, precum și reprezentantul legal Ș.L.N. pentru inculpata Ș.L.N. și aceasta fără a arăta în scris motivele.

În motivele scrise de recurs, apărătorul recurentului inculpat V.M. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casare deciziei atacate și rejudecând cauza a se aplica o nouă pedeapsă inculpatului, în funcție de dispozițiile art. 72, 74 lit. a) – c) C. pen. și de art. 76 lit. c) din același cod, respectiv o pedeapsă sub minimul special prevăzut de textul legal, iar în condițiile art. 110

1

C. pen., a se dispune suspendarea pedepsei sub supraveghere.

Apărătorul recurentului inculpat a considerat ca fiind excesivă pedeapsa aplicată inculpatului, în condițiile în care nu există nicio probă privind existența unei înțelegeri prealabile între inculpați, în sensul comiterii infracțiunii de tâlhărie față de partea vătămată, că s-a reținut ca fiind oscilantă poziția inculpaților în timpul procesului penal, în condițiile în care nu au existat martori oculari, că declarațiile martorilor nu arată că ar fi văzut pe inculpatul V.M. exercitând violențe asupra victimei, că instanța avea datoria să individualizeze pedeapsa în funcție de fiecare participant, dând efect conținutului textului legal ce prevede posibilitatea coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege până la 3 luni în acest caz.

De asemenea, s-a arătat că instanța de apel nu a coborât pedeapsa sub minimul special de 3 ani și 6 luni, având în vedere faptul că acesta este minor, provine dintr-o familie în care reeducare s-ar realiza cu certitudine, contribuția minimă și discutabilă la săvârșirea infracțiunii, nu s-a ținut cont de posibilitatea aplicării suspendării condiționate în condițiile în care limitele pedepselor în cazul minorilor se reduc la jumătate, că valoarea prejudiciului a fost mai redusă, deoarece în portmoneul părții vătămate se aflau doar 70 RON, iar celelalte bunuri au fost predate victimei, că trebuiau avute în vedere și atestările medico-legale cu privire la leziunile produse părții vătămate.

La termenul de astăzi, procurorul a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de reprezentantul legal Ș.L.N. pentru inculpata Ș.L.N., având în vedere faptul că la data judecății inculpata era majoră, iar, atât inculpata, cât și reprezentantul legal nu fac parte din categoria substituțiilor procesuali care să exercite calea de atac a recursului, în raport cu situația arătată, în acest sens, invocând și o decizie recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv decizia penală nr. 5586 din 28 septembrie 2006.

Apărătorul inculpatei Ș.L.N., având cuvântul față de excepția invocată a solicitat instanței să constate că recursul declarat în cauză este admisibil.

Apărătorul recurenților inculpați L.F.B. și V.M., în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursurilor și reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaților, apreciind că acestea sunt mult prea aspre, în raport cu împrejurările comiterii faptei, persoana inculpaților, urmând a se acorda o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante reținute în cauză, existând dubii cu privire la participația acestora, prejudiciul modic produs prin fapta săvârșită de inculpați, acest prejudiciu fiind recuperat, impunându-se modalități de executare a pedepsei, neprivative de libertate, respectiv suspendare condiționată în condițiile art. 81 C. pen., pentru inculpatul L.F.B. și suspendare sub supraveghere, conform art. 86

1

C. pen., pentru inculpatul V.M., depunându-se pentru recurentul inculpat V.M. un act în circumstanțiere și un memoriu.

Același apărător în ceea ce privește recursul declarat de reprezentantul legal pentru inculpata Ș.L.N. a învederat că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.

Recurentul reprezentant legal Ș.L.N. a solicitat admiterea recursului declarat pentru inculpata Ș.L.N., învederând că în cauză a declarat recurs la îndrumarea apărătorului din oficiu, care a asistat-o pe inculpată în apel, avocat M.C., ce a sfătuit-o să nu mai declare recurs și inculpata, menționând că este suficient dacă va declara recurs doar mama acesteia.

Concluziile procurorului asupra recursurilor declarate de inculpați și de reprezentantul legal pentru inculpată, pozițiile recurenților inculpați și a intimatei inculpate au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

În memoriul depus la termenul de astăzi, în recurs, intimata parte responsabilă civilmente V.C.S., curator al minorului, conform dispoziției nr. 654/2006, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 20 C. proc. pen., solicită admiterea recursului inculpatului, desființarea hotărârilor și în rejudecare, reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului, în raport de dispozițiile art. 72 și 76 C. pen., art. 81 C. pen., în condițiile modificărilor survenite prin Legea nr. 278/2006, fiind îndeplinite condițiile legale impuse de acest text.

Astfel, chiar în condițiile pedepsei aplicate de instanța de apel sub 3 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la vreo pedeapsă privativă de libertate, era înscris și frecventa S.T.O. Arad, participația sa la faptă a fost întâmplătoare și nesemnificativă, acordându-se o valoare probantă mai mare declarației părții vătămate, a se avea în vedere chiar poziția părții vătămate cu privire la contribuția inculpatului V.M., inexistența martorilor oculari, că martorii au relatat o stare de fapt confirmată de inculpați, în sensul că inculpații ar fi sărit în apărarea prietenei lor, iar în raport cu toate aceste aspecte poate fi dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei, îndreptarea acestuia putând avea loc în cadrul familiei.

Examinând recursurile declarate de inculpații L.F.B. și V.M., de reprezentantul legal Ș.L.N. pentru inculpata Ș.L.N., împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate de fiecare, ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., pentru inculpatul L.F.B. și 385

9

pct. 14 și 20 din același cod, pentru inculpatul V.M., precum și față de excepția invocată de procuror față de recursul reprezentantului legal pentru inculpată, Înalta Curte apreciază recursurile inculpaților ca fiind nefondate, iar recursul reprezentantului legal pentru inculpată, ca inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta pentru fiecare.

În ceea ce privește recursurile declarate de inculpații L.F.B. și V.M.:

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod corect instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în baza propriului examen, în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția inculpaților L.F.B. și V.M. în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată fiecare, în raport cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., stabilindu-se că faptele inculpaților L.F.B. și V.M., care pe timp de noapte, în înțelegere cu inculpata Ș.L.N., toți trei minori, la data de 5 ianuarie 2006, în prezent majori, inculpata, înlesnind săvârșire faptei, au acostat și condus într-un loc întunecos pe partea vătămată C.D., unde prin folosirea violenței, inculpatul L.F.B. cu ajutorul unui cuțit automat pus la gâtul părții vătămate i-a smuls ceasul de la mână, deteriorându-i brățara, iar inculpatul V.M. i-a sustras portofelul, inculpata Ș.L.L. rămânând în apropierea celor doi inculpați, producându-i leziuni ce au necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, leziuni cu caracter de autoapărare și cauzându-i un prejudiciu de 1000 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c), alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.

Prin coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul procesului penal, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, respectiv declarațiile părții vătămate C.D. în care a descris împrejurările în care a fost tâlhărită, cu declarațiile martorilor N.Z. în care au văzut modul în care inculpații au acționat asupra părții vătămate, cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante în care sunt constatate aspecte ale modului în care a avut loc săvârșirea faptei, prin relatările făcute de martorii menționați care l-au imobilizat pe inculpatul L.F.B., cu planșele foto atât al părții vătămate ce atestă leziunile produse și ale inculpatului L.F.B., ce prezenta pete de culoare brun roșcată cu aspect sangvinolent, cu declarațiile inculpaților L.F.B., V.M. și Ș.L.N., care au descris modul în care au avut inițiativa și modul de acțiune, recunoscând comiterea faptei, alte înscrisuri, a rezultat contribuția concretă a fiecărui inculpat în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, fiind dovedită vinovăția fiecăruia, sub forma intenției directe, aceștia având reprezentarea rezultatelor faptei și urmărind producerea acestora.

Astfel, în declarația dată în faza cercetării judecătorești, partea vătămată C.D. a arătat că „…Pe platoul din fața Restaurantului București a apărut o tânără, respectiv Ș.L.N. care mi-a propus să întrețină relații sexuale cu mine pe str. Luminișului pentru suma de 800.00 lei. Am observat că pe platou exista un taxi cu 2 persoane, și în stația de autobuz vreo 3,4 femei pe care le-am observat după îmbrăcăminte a fi prostituate. Am refuza-o pe tânăra care m-a acostat și după ce am parcurs cca. 20 metri intrând prin gangul dintre Cofetăria C. și magazinul de bijuterii am ieșit înspre râul S. În spatele meu a apărut tânăra care m-a prins de mâna stângă și a insistat să merg cu ea. M-am desprins de aceasta și m-am îndreptat înspre platoul din fața Casei de Cultură unde am observat după un stâlp din fața bibliotecii Județene o persoană. Îndreptându-mă spre stâlp nu am văzut pe nimeni și la un moment dat a apărut persoana pe care o văd azi în boxă și care se numește V.M. care a sărit înspre mine și încercând să-l îndepărtez a apărut din dreapta mea un alt băiat cu un cuțit. Eu încercând să parez lovitura m-am tăiat, însă acesta mi-a pus cuțitul la gât și mi-a smuls ceasul de pe mână, deteriorându-mi brățara. Am observat la un moment dat că în fața mea au mai apărut 2 persoane. Astfel, că mi-am pierdut cumpătul și nu mi-am dat seama când mi-a fost luat portmoneul. Sperietura a fost mare deoarece mi-am făcut necesitățile, una din cele 2 persoane care au apărut în fața mea l-a prins pe băiatul cu cuțitul din spate, iar celălalt băiat și fata au dispărut…”.

În declarația dată în fața instanței, martorul P.K.I. a arătat că „…Mă aflam împreună cu colegul meu N.Z. în taxiul acestuia în stația de pe platoul București, partea dreaptă, stația veche. Am văzut la un moment dat pe inculpata din boxă Ș.L.N. venind împreună cu partea vătămată, o persoană în vârstă din spatele nostru, respectiv dinspre Centrala M. și au traversat către N.S.R. și la intersecția str. Coșbuc cu str. Culturii, bărbatul a vrut să meargă în partea stg. La intersecția către Bd. București, iar tânăra l-a tras de mânecă ca să meargă spre Casa de Cultură. I-am văzut pe ceilalți 2 inculpați de Culturii din față de la O.J.T. au făcut curba stg. S-au intersectat cu tânăra și domnul acela după care cei doi au intrat prin gangul dintre covrigărie și N.S.R. Mi-am dat seama că e ceva în neregulă, deoarece cel mic și-a tras gluga și ne-am gândit să-i urmărim.

Tânăra și C.D. au plecat prin fața O.J.T. - ului și s-au îndreptat spre Casa de Cultură, iar ceilalți 2 inculpați pe care i-am urmărit eu au luat-o spre parc și au ieșit spre malul Săsarului pe o alee de lângă pod și am văzut că o urmăresc pe tânără și pe C.D. Am observat că tânăra și însoțitorul ei au ajuns în spatele Casei de Cultură. Eu și colegul meu am plecat prin partea dr. a Casei de Cultură ca să ajungem în spatele ei. În momentul în care am dat colțul l-am văzut pe L.F.M. având un cuțit la gâtul lui C.D. în partea dr., iar V.M. l-a tăiat la mâna stg. pe C.D. cu un cuțit pe care îl avea și el. Împreună cu colegul meu după ce eu l-am imobilizat pe L.F.M. i-a luat cuțitul din mână lui L.F.M., iar tânăra și V.M. au fugit. Pe L.F.M. l-am dus în față la Club E. în partea dreaptă a Casei de Cultură și am așteptat poliție. Eu am văzut când V.M. l-a tăiat la mâna stg. pe C.D. însă eu îl prinsesem pe L.F.M. și l-am imobilizat, iar colegul meu a luat cuțitul lui L.F.M. L.F.M. mi-a oferit un ceas ca să-i dăm drumul, despre care a afirmat că l-a luat de la C.D. și l-a scos din buzunar ca să ni-l arate…”.

În declarația dată în fața instanței de fond, martorul N.Z. a menționat că „…Am observat că la un moment dat o tânără a venit dinspre N.S.S. și îl ținea de mână pe un bărbat mai în vârstă. Au ajuns la un moment dat pe colț la intersecția str. Culturii cu Coșbuc, s-au oprit nedumeriți. Bărbatul a vrut s-o ia în stg. au ezitat și apoi au plecat în jos pe str. Culturii spre Casa de Cultură. La un moment dat după covrigărie de pe partea cu Liceul Vasile Lucaciu au apărut inculpații L.F.M. și V.M. și au intrat în gangul dintre R. și C. și mi s-au părut a fi ciudați cei doi. Am ieșit din mașină cu colegul meu, am mers pe colț lângă covrigărie și i-am văzut de acolo pe C.D. și tânăra care se îndreptau spre Casa de Cultură. La un moment dat colegul P. a intrat în gangul pe unde au trecut cei 2 băieți și am observat amândoi că băieții au ieșit pe aleea de lângă Săsar înainte de pod …. Când am apărut noi după colț nu ne-au văzut, respectiv colegul meu era în față, iar eu în spate, i-am văzut pe cei 4 în apropiere unii de alții. L-am văzut pe C.D. lipit de perete, L.F.M. avea cuțitul pus în gâtul lui V.M. era un pic mai încolo, avea ceva în mână, nu știu ce făcea și tânăra care se afla la 1 metru – 1 metru jumătate de ceilalți. Am auzit gălăgie, de fapt colegul a fost în fața mea, eu aflându-mă la o jumătate de metru în spatele lui P., colegul meu P. l-a prins pe L.F.M. de mână, îl ținea de mână și tot pe el l-am prins și eu și l-am lovit de vreo 2 ori. Celălalt băiat, V.M. a fugit. Am observat că lui C.D. îi curgea sânge din palma mâinii stg., deoarece era tăiat. Deoarece eu și colegul meu am fost concentrați să-l imobilizăm pe L.F.M. care avea cuțitul în mână, V.M. și tânăra au fugit. L-am dus pe L.F.M. undeva în lateral dreapta a Casei de Cultură și personalul din local a anunțat poliția…”.

În declarația dată în fața procurorului și în prezența apărătorului din oficiu, învinuitul L.F.B. a arătat că „… recunosc și regret sincer comiterea faptei, atât eu, cât și ceilalți doi învinuiți, respectiv V.M. și Ș.L.N. ne-am înțeles să sustragem prin violență, bani și bunuri părții vătămate C.D. Inițiativa infracțională a aparținut prietenei mele Ș.L.N., ea a fost cea care mi-a propus mie și lui V.M. să mergem în spatele ei și a părții vătămate și într-un loc mai dosnic, unde ea îl va duce pe partea vătămată, noi să-l deposedăm pe acesta prin amenințarea cu un cuțit ce-l aveam asupra mea, dar care era a lui V.M. În sensul celor stabilite, profitând de împrejurarea că partea vătămată era sub influența alcoolului și având convingerea ar fi vrut să întrețină cu L.V.M. raporturi intime, eu și V.M. am urmărit traseul L.V.M. și a părții vătămate și când au ajuns în spatele Casei de Cultură, observând că nu mai este nimeni în preajmă, ne-am apropiat amândoi de partea vătămată, L.V.M. rămânând tot lângă partea vătămată căreia i-am pus cuțitul la gât, amenințându-l să predea banii și bunurile de valoare ce le are asupra sa. A fost deposedat de acele bunuri, respectiv de portofelul de bani și un ceas. La un moment dat auzind că se apropie una sau două persoane, L.V.M. și V.M. au fugit, eu însă am fost prins și condus apoi la organele de poliție…”.

În declarația dată în faza cercetării judecătorești, inculpatul L.F.B. a arătat că „Mențin declarațiile date în faza de urmărire penală. Am văzut în noaptea respectivă pe partea vătămată când se îndrepta dinspre piață înspre platoul București și l-am întrebat dacă are să ne dea o țigară, însă a spus că nu are. Menționez că eu am traversat drumul către partea vătămată după ce am plecat de lângă cei 2 inculpați și atunci aceasta m-a întrebat dacă poate să întrețină relații cu fata care ne însoțea. Eu m-am dus s-o întreb pe Ș.L.N. dacă vrea să vorbească cu partea vătămată și deoarece a fost de acord a traversat drumul la aceasta. Am văzut că cei 2 vorbeau pe stradă și a durat cca. 20 minute. Nu știu ce înțelegere a fost între cei 2 și am văzut că s-au îndreptat spre Casa de Cultură și noi 2 am plecat după ei. În drum spre Casa de Cultură a tras-o de cap pe L.V.M. și văzând că urcă cu inculpata m-am dus după partea vătămată i-am pus cuțitul în gât și l-am amenințat cu cuțitul, deoarece am considerat că o ia pe inculpată cu forța. În timpul acesta V.M. i-a luat portmoneul părții vătămate. Menționez că ceasul de pe mâna părții vătămate căzuse jos de pe mână și eu l-am ridicat când au intervenit martorii. Noi nu l-am lovit pe partea vătămată. În timp ce noi doi urmăream pe partea vătămată și inculpată ne-am gândit să-i sustragem părții vătămate bani, înțelegerea noastră a fost prealabil din cauză că tocmai ieșisem dintr-o discotecă unde consumasem niște bere…”.

În declarația dată în cursul urmăririi penale, în fața procurorului și în prezența apărătorului învinuitul V.M. a precizat că „… recunosc comiterea faptei, fiind reală împrejurarea că, la data de 6 ianuarie, în jurul orei 0, 3, înțeles fiind cu L.F.M. l-am deposedat prin violență pe partea vătămată C.D., profitând de împrejurarea partea vătămată era sub influența alcoolului și că își manifestase dorința să întrețină un raport intim cu prietena lui L.F.M., respectiv cu învinuita Ș.L.N. De altfel, aceasta din urmă mi-a spus mie și învinuitului L.F.M. să o urmărim pe ea și pe partea vătămată până într-un loc de lângă Casa de Cultură. Noi am procedat în această manieră și la momentul la care învinuita Ș.L.N. a ajuns cu partea vătămată într-un loc mai dosnic, respectiv în spatele Casei de Cultură, ne-am deplasat eu și învinuitul L.F.M. în acel loc, unde el l-a amenințat cu cuțitul, iar eu l-am deposedat pe partea vătămată de un portofel de față fiind și învinuita Ș.L.N.”.

În declarația dată în fața instanței de fond, inculpatul V.M. a menționat că „Mențin declarațiile pe care le-am dat la organele de urmărire penală. În seara respectivă ne-am întors de la discotecă acasă și am trecut fiecare cred pe la saca sa, iar la un moment dat când ne aflam la mine L.F.M. a observat un briceag lângă televizor pe care mi l-a cerut și i l-am dat fără a-mi spune ce să-mi dea pe el. Apoi am pornit din nou spre discotecă. Pe drum L.F.M. a observat-o pe partea vătămată și a plecat de lângă noi, întrebându-l dacă are să-i dea o țigară. Partea vătămată i-a spus că nu are însă vrea să întrețină relații cu fata care ne însoțea. L.F.M. s-a reîntors la grupul nostru și i-a spus lui L.V.M. să plece să discute cu partea vătămată. Am observat că L.V.M. a discutat cu partea vătămată peste drum de noi cca. 20-30 minute. Menționez că L.V.M. era prietenă cu L.F.B. astfel că când aceasta a revenit de lângă partea vătămată i-a comunicat că vrea să întrețină relații intime și că partea vătămată vrea să o ducă la Casa de Cultură. L.F.M. a îndemnat-o pe L.V.M. să meargă cu partea vătămată. Noi am plecat în spatele lor la o instanță de cca. 100 metri și când cei 2 au ajuns pe pod în fața Casei de Cultură și a văzut că partea vătămată a luat-o de păr pe L.V.M. și cred că a și sărutat-o L.F.M. a spus să mergem către aceștia. Deoarece cei 2 au ajuns lângă Casa de Cultură L.F.M. a mers lângă partea vătămată a scos cuțitul pe care l-a pus la gâtul acestuia și mi-a spus să-i iau portofelul ceea ce am și făcut, după care am fugit. Nu am mai văzut cum a procedat L.F.M. cu partea vătămată. În portofel am găsit acte și suma de 700.000 lei pe care le-am restituit părții vătămate când au venit organele de poliție. În timp ce se desfășura atacul părții vătămate, Ș.L.N. a stat lângă noi…”.

Înalta Curte consideră că și sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaților L.F.B. și V.M. a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor prevăzute în art. 100 C. pen., în alegerea sancțiunii, cât și criteriilor generale ale art. 72 C. pen., privind individualizarea pedepselor, ținându-se cont de faptul că inculpații erau minori la momentul săvârșiri infracțiunii, de gradul de pericol social în concret ridicat al infracțiunii săvârșite, de modul în care aceștia au acționat pe fondul unei înțelegeri, fiecare având o contribuție la comitere, inculpatul L.F.B., amenințând cu cuțitul pe partea vătămată, deposedându-l prin violență de ceas, timp în care coinculpatul V.M. i-a sustras portmoneul, iar coinculpata Ș.L.N. a rămas lângă cei doi inculpați, pe timpul nopții, într-un loc public, prin participarea mai multor persoane, și de o persoană înarmată, circumstanțe reale care au agravat pericolul social al faptei, dar și de circumstanțele personale ale inculpaților.

Astfel, în ceea ce privește pe ambii inculpați L.F.B. și V.M. s-a avut în vedere că au recunoscut fapta comisă, de faptul că L.F.B. a absolvit 6 clase, nu a urmat școala, părinții lucrează, inculpatul locuind împreună cu aceștia, nu mai are alți frați, iar V.M., are tatăl decedat, urma cursurile Seminarului Teologic, fiind în clasa a XI-a, mama sa este plecată în străinătate, iar inculpatul în timpul vacanței locuia cu familia fratelui său la Baia Mare, iar când era la școală locuia în gazdă, nefiind predispus la alte fapte antisociale.

Înalta Curte apreciază că instanța de apel a făcut o evaluare plurală a tuturor criteriilor arătate, mai mult a reținut în mod distinct circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) – c) C. pen. și regimului sancționator corespunzător din art. 76 din același cod, în stabilirea cuantumurilor pedepselor, în sensul că acestea au fost coborâte sub minimul legal prevăzut de lege, în condițiile pedepselor aplicabile minorilor, conform art. 109 C. pen., în mod diferențiat, față de contribuția fiecăruia, cu respectarea principiului parificării pedepselor, cu executare în regim de detenție.

Prin cuantumurile pedepselor aplicate inculpaților, respectiv de 3 ani închisoare pentru inculpatul L.F.B. și de 2 ani și 6 luni închisoare V.M., ambele pedepse, cu executare în regim de detenție, s-a apreciat că acestea sunt singurele în măsură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate și educativ, dând posibilitatea îndreptării atitudinii față de comiterea de infracțiuni și resocializarea lor pozitive.

Înalta Curte nu poate reține împrejurările invocate de către apărarea inculpatului și a intimatului parte responsabilă civilmente V.M., în sensul că inculpatul V.M., ar fi avut o participație întâmplătoare, că s-a dat o mai mare forță probată declarației părții vătămate, că nu au existat martori oculari, iar probele administrate nu au fost corect coroborate, deoarece în cauză instanța de apel a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., înțelegerea dintre inculpați, contribuția fiecăruia, rezultând, atât din declarațiile părții vătămate, ale martorilor, care au urmărit pe inculpați, sesizând modul în care aceștia au acționat, chiar și în declarațiile inculpaților, așa cum a rezultat din mijloacele de probă mai sus evidențiate în amănunt.

Înalta Curte consideră că pentru ambii recurenți inculpați nu se impune reducerea pedepsei, deoarece pedepsele aplicate reflectă, atât, gravitatea faptei comise, cât și personalitatea inculpaților, așa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

De asemenea, nu poate fi avută în vedere nici solicitarea de aplicare a modalității de executare, fie a suspendării condiționate, fie a suspendării executării sub supraveghere pentru ambii inculpați, deoarece în raport cu gradul de pericol social în concret ridicat al faptei comise de către fiecare dintre inculpați, în condițiile circumstanțelor reale arătate, dar și persoanelor inculpaților, modalitatea neprivativă de libertate nu asigură îndeplinirea scopurilor pedepsei, nefiind aplicabil nici cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 20 C. proc. pen. și invocat de recurentul inculpat V.M.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră că instanța de apel a pronunțat o soluție legală și temeinică pentru ambii recurenți inculpați L.F.B. și V.M.

Totodată, verificând hotărârea atacată, nu s-a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Referitor la recursul declarat de reprezentantul Ș.L. pentru inculpata Ș.L.N., față de excepția invocată de procuror consideră că acesta este inadmisibil, în condițiile în care inculpata Ș.L.N., la data pronunțării deciziei în apel, respectiv 18 mai 2006 era majoră, având posibilitatea personal, în numele său, de a-și manifesta voința declarării căii ordinare de atac a recursului, având deplină capacitate asupra drepturilor sale, cale, pe care, însă, nu a înțeles să o exercite, în condițiile art. 385

2

raportat la art. 362 lit. b) C. proc. pen.

Astfel, declararea de către reprezentatul legal al inculpatei a recursului pentru inculpata majoră la data pronunțării deciziei instanței de apel, apare ca fiind făcută de o persoană fără calitate procesuală, ceea ce atrage inadmisibilitatea recursului exercitat.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații L.F.B. și V.M. împotriva deciziei penale nr. 140/ A din 18 mai 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

În temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reprezentantul legal Ș.L. pentru inculpata Ș.L.N. împotriva aceleiași decizii penale.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpaților L.F.B. și V.M., durata arestării preventive de la 6 ianuarie 2006 la 12 octombrie 2006.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se vor obliga recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 150 lei se va avansa din fondul ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații L.F.B. și V.M. împotriva deciziei penale nr. 140/ A din 18 mai 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reprezentantul legal Ș.L. pentru inculpata Ș.L.N. împotriva aceleiași decizii penale.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților L.F.B. și V.M. Sorin, durata arestării preventive de la 6 ianuarie 2006 la 12 octombrie 2006.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 150 lei se va avansa din fondul ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 octombrie 2006.