ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 420/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 420/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 416 din 29 iunie

2011 a fost condamnat inculpatul D.S. la 20 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 176 lit. d) C. pen.;

În baza art. 211

alin. (2)1 lit. a) și c) C. pen., același inculpat a fost condamnat la: 10 ani

închisoare, pentru tâlhărie.

În baza art. 33 lit.

a), raportat la art. 34 lit. b) C. proc. pen., au fost contopite pedepsele de

mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare, pe care inculpatul

urmează să o execute în regim de detenție.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării

preventive, începând cu 24 mai 2011 - la zi.

În baza art. 174

alin. (1), 176 alin. (1) lit. d), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., s-a

dispus condamnarea inculpatului B.B.R. - la 21 ani închisoare, pentru omor

deosebit de grav.

În baza art. 211

alin. (2

1

) lit. a) și c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

același inculpat a fost condamnat la: 11 ani închisoare, pentru tâlhărie.

În baza art. 33 lit.

a), raportat la art. 34 lit. b) C. proc. pen., s-au contopit pedepsele de mai

sus în pedeapsa cea mai grea, de 21 ani închisoare, pe care inculpatul urmează

să o execute în regim de detenție.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării

preventive, începând cu 24 mai 2011 - la zi.

În baza art. 26,

raportat la art. 211 alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea

art. 99 și următoarele C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc.

pen., s-a dispus condamnarea inculpatului C.C.B. - la 2 ani și 4 luni

închisoare, pentru complicitate la tâlhărie.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării

preventive, începând cu 24 mai 2011 - la zi.

În baza art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive dispusă față de cei trei

inculpați.

Pe durata și în

condițiile prevăzute de ar. 71 C. pen., s-a interzis inculpaților exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 174

alin. (1), raportat la art. 176 alin. (1) teza finală, raportat la art. 65 C.

pen., s-a interzis inculpaților D.S. și B.B.R., exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după

executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 346,

art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 - 999 C. civ., s-a admis în parte

acțiunea civilă exercitată de partea civilă C.C., în nume propriu, și

inculpații D.S. și B.B.R., au fost obligați în solidar, să plătească părții

civile C.C. 20.000 euro - daune morale și au fost respinse restul pretențiilor

civile formulate.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. s-a confiscat, în vederea distrugerii, toporul folosit de inculpații

D.S. și B.B.R., la săvârșirea infracțiunilor, aflat la camera de corpuri

delicte a IPJ Arad.

Pentru a pronunța

această sentință penală, tribunalul a reținut următoarele:

Victima C.I., în

vârstă de 80 de ani, locuia singur în localitatea Sântana, obișnuind să

practice la domiciliul său diferite jocuri de noroc în compania unor tineri. În

ziua de 23 mai 2011, inculpații D.S., B.B.R. și C.C.B., după ce au consumat

băuturi alcoolice, au luat hotărârea de a-i sustrage victimei C.I. un inel tip

ghiul pe care acesta îl purta. Astfel, în jurul orelor 13:00 - 14:00 cei trei

inculpați s-au deplasat la domiciliul victimei pretextând că intenționează să

joace cu acesta o partidă de remi și solicitându-i să-i servească cu băuturi

alcoolice. Inculpații au fost poftiți într-o încăpere din locuință de către

victima C.I., după care au început să joace remi cu acesta, fiind serviți cu

băuturi alcoolice și pregătindu-li-se o cafea. În momentul în care victima C.I.

s-a ridicat de la masă, deplasându-se spre coridor pentru a aduce cafeaua,

inculpatul D.S. i-a aplicat două lovituri în zona capului cu un topor ce se

afla în acea încăpere.

Urmare a loviturilor

aplicate de către inculpatul D.S., victima C.I. s-a dezechilibrat, însă nu a

căzut, stând în picioare și ținându-se de masă, astfel că inculpatul B.B.R. a

luat toporul de la inculpatul D.S. cu care a aplicat și el două sau trei lovituri

victimei în zona capului.

Din cauza

intensității loviturilor aplicate, victima C.I. a căzut, decedând pe loc. Din

raportul medico-legal întocmit în cauză, reiese că moartea acestuia a fost

violentă, fiind cauzată de multiple dilacerări cerebrale consecutive plăgilor

tăiate - despicate cranio-faciale multiple, penetrante, cu fracturi complexe de

craniu și masiv facial. Același raport medico-legal mai evidențiază faptul că

leziunile traumatice tanatogeneratoare au putut fi produse prin loviri directe,

multiple, repetate cu un obiect tăietor-despicător.

În momentul în care

inculpații D.S. și B.B.R. au aplicat victimei acele lovituri, inculpatul C.C.B.

a ieșit din clădire, așteptându-i în curtea imobilului.

După comiterea

faptei, inculpatul D.S. a sustras inelul tip ghiul de pe mâna victimei și,

împreună cu B.B.R. au ieșit din clădire în curtea imobilului, unde au arătat

bunul sustras și inculpatului C.C.B., după care toți trei s-au deplasat în

centrul localității Sântana pentru a valorifica bunul sustras. Aceștia s-au

prezentat la sediul SC B.S. SRL din localitate, unde au vândut respectivul inel

pentru suma de 1.400 RON, fără a relata martorului C.V. despre proveniența

bunului.

Cu banii astfel

obținuți, inculpații s-au deplasat în localitatea Săvârșin, plătind martorului

R.T.M. suma de 260 RON pentru transport și cumpărându-și pe drum băuturi

alcoolice și țigări.

Inculpații au fost

depistați de către organele de poliție din cadrul Postului de Poliție Săvârșin,

fiind găsită asupra acestora suma de 800 RON, care a fost restituită către SC

B.S. SRL. Cu ocazia cercetărilor, a fost ridicat inelul tip ghiul vândut de

inculpați către SC B.S. SRL, fiind predat părții vătămate C.C., fiica victimei.

Inculpații au

recunoscut săvârșirea infracțiunilor, descriind în amănunt modul în care au

procedat.

Inculpații D.S. și

B.B.R., deși au recunoscut faptele, nu s-au putut prevala de dispozițiile art.

320

1

C. proc. pen., întrucât alin. (7) al acestui articol prevede că

„dispozițiile art. 1 - 6 nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează

o infracțiune care se pedepsește cu detențiunea pe viață.”

Inculpatul minor

C.C.B. s-a prevalat de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., astfel

că instanța a făcut aplicarea acestora.

Referitor la acțiunea

civilă, în faza de urmărire penală, fiind audiată, partea vătămată C.C., fiica

victimei, a arătat că se constituie parte civilă în procesul penal, cu suma de

50.000 euro, precum și că a fost mandatată de frații tăi, C.I. și C.L., care

locuiesc în străinătate, pentru constituirea de părți civile în procesul penal

cu câte 50.000 euro.

Simpla afirmație a

părții civile C.C. că a fost mandatată de frații săi nu este suficientă; ar fi

trebuit să existe o împuternicire specială dată în acest sens. Din actele

dosarului nu rezultă că aceste persoane există, astfel că instanța a avut în

vedere doar constituirea de parte civilă a părții vătămate C.C.

În cauză, partea

civilă C.C. nu a făcut dovada vreunei cheltuieli materiale și nici nu a

precizat cuantumul acestor pretenții, astfel că instanța a respinge acest

petit.

Referitor la daunele

morale, instanța de fond a apreciat că acestea sunt întemeiate doar în parte.

Partea civilă C.C. este fiica victimei, însă aceasta nu s-a prezentat la nici

un termen, în fața instanței, pentru a se putea forma o părere în legătură cu

suferința la care a fost expusă partea civilă, prin pierderea tatălui său. În

cauză nu s-a putut administra nici o probă în acest sens, deoarece partea

civilă este plecată din țară.

Totuși, în virtutea

relațiilor afective care se statornicesc în familie de-a lungul timpului, în

special între părinți și copii, pronunțându-se în echitate, instanța, în baza

art. 346, art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 - 999 C. civ., s-a admis

în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă C.C., în nume propriu și a

obligat pe inculpații D.S. și B.B.R., în solidar, să plătească părții civile

C.C. 20.000 euro - daune morale, instanța apreciind că această sumă este în

măsură să ofere o oarecare compensație pentru pierderea suferită.

Inculpatul minor nu a

fost obligat la daune morale, deoarece acesta a fost complice doar la

infracțiunea de tâlhărie, el nu avea cum să prevadă că ceilalți inculpați vor

omorî victima, astfel nu a contribuit în nici un fel la prejudiciul cauzat, iar

prejudiciul cauzat prin săvârșirea tâlhăriei a fost recuperat.

Împotriva Sentinței

penale nr. 416 din 29 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul

nr. 3697/108/2011 au declarat apel, în termen legal, inculpații D.S., B.B.R. și

C.C.B., criticând-o ca netemeinică și nelegală.

Inculpații D.S. și

B.B.R. nu au motivat în scris apelul, însă în declarația dată în fața instanței

au arătat că au recunoscut faptele. Doresc să beneficieze de dispozițiile art.

320

1

C. proc. pen. și au apreciat că pedepsele aplicate sunt prea

mari.

În motivarea apelului

declarat de inculpatul C.C.B. s-a solicitat aplicarea unei pedepse cu

suspendarea condiționată a executării. În acest sens, s-a arătat că inculpatul

a recunoscut săvârșirea infracțiunii, cauza judecându-se doar cu materialul

probator aflat la dosarul de urmărire penală, iar din referatul de evaluare

rezultă regretul acestuia referitor la comiterea faptei, cu atât mai mult cu

cât victima era unchiul inculpatului, regret care a rezultat și din mărturia

acestuia unde a arătat că îi pare rău că nu a reușit să îi împiedice pe

coinculpați să comită infracțiunea de omor, fiind într-o stare avansată de

ebrietate. Referitor la persoana inculpatului minor s-a arătat că acesta se

bucură de o familie unită, de afectivitate și susținere și este prețuit și de

comunitatea locală pentru calitățile umane dovedite până la data comiterii

faptei. Inculpatul a fost crescut și educat de bunica sa, a absolvit 6 clase la

școala din localitate, însă a abandonat cursurile neputând face față cerințelor

școlare și întrucât în copilărie a fost lovit de un cal în zona capului, are

deficiențe mentale. În ceea ce privește latura civilă a cauzei s-a solicitat

exonerarea inculpatului de la obligarea în solidar cu coinculpații la plata

sumei de 50.000 euro către partea civilă cu titlu de daune morale, având în

vedere că acesta a comis doar infracțiunea de complicitate la tâlhărie și nu

cea de omor.

În apel, instanța a

procedat la audierea inculpaților, aceștia și-a menținut declarațiile date

anterior. În ceea ce privește cererea inculpaților D.S. și B.B.R. privind

aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., instanța de apel

constată că în mod corect Tribunalul Arad a reținut că această procedură nu

este incidentă în cauză raportat la infracțiunile pentru care aceștia au fost

trimiși în judecată. Astfel, art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

exceptează aplicarea procedurii speciale a judecării în cazul recunoașterii

vinovăției în ceea ce privește infracțiunile care se pedepsesc cu detențiunea

pe viață, ceea ce este și situația infracțiunii de omor deosebit de grav

prevăzută și pedepsită de art. 176 C. pen.

Probele administrate

în cursul judecării apelului, nu au modificat stare de fapt reținută de prima

instanță, aceasta fiind corectă și în deplină concordanță cu probatoriului

administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești,

respectiv: declarațiile inculpaților care au recunoscut faptele, iar inculpatul

C.C.B. a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 320

1

C.

proc. pen., declarațiile martorilor D.R., C.V., R.T.M. coroborate cu Raportul

medico-legal de necropsie nr. 147/A3 din 14 iulie 2011 întocmit de Serviciul

Județean de Medicină Legală Arad. În declarația dată de inculpatul C.C.B. în

cursul urmăririi penale, acesta arată: „Acasă la B., S. mi-a spus că el și B.

au de gând să îl lovească pe C.I. și să-i fure ghiulul pe care acesta îl purta.

S. spunea că acel ghiul valorează 3.000 RON și că împreună o să plecăm la Arad,

o să-l vindem și din banii obținuți o să ne distrăm. De asemenea, S. spunea că

victima are și băuturi alcoolice și o să-i cerem înainte de a-i fura ghiulul să

ne dea să bem. Atât la B. acasă, cât și pe drum cei doi au discutat despre

modalitatea în care urma să-i furăm ghiulul. Eu urma doar să-i însoțesc și să

împart cu ei suma rezultată din valorificarea ghiulului”. În aceeași

declarație, inculpatul C.C.B. descrie modul în care a fost comisă fapta,

descrie ce corespunde cu cea dată de coinculpați. Ulterior, inculpatul C.C.B. a

revenit asupra unor aspecte din această declarație, cum ar fi existența unei

înțelegeri privind furtul ghiului și a susținut că a fost obligat prin

amenințare de către coinculpați să nu părăsească imobilul victimei și să anunțe

organele de poliție, declarație care nu corespunde realității, fiind infirmată

de celelalte probe administrate în cauză. Astfel, martorul D.R. a relatat că

i-a văzut pe cei trei inculpați când au intrat în locuința victimei, primii

fiind inculpații B.B.R. și D.S. și apoi C.C.B., că i-a auzit pe primii doi

spunând că dacă victima nu le dă băuturi alcoolice îl vor omorî, că și martorul

a intrat în curtea victimei, dar a fost scos afară de către inculpatul C.C.B.

De asemenea, martorii C.V. și R.T.M., nici în cursul urmăririi penale, nici în

fața instanței nu au relatat vreun aspect care să conducă la concluzia că

inculpatul C.C.B. ar fi fost vreun moment amenințat sau obligat să-i urmeze pe

inculpați.

Încadrarea juridică

dată faptei este corectă, în cauză fiind îndeplinite elementele constitutive

ale infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.,

art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., respectiv de tâlhărie prev. de art. 211

alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen. De altfel, nici stare de fapt, nici

încadrarea juridică nu au fost criticate de inculpați.

În ce privește

cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, instanța de apel a constatat că s-a

făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen. și 52 C. pen. Astfel,

potrivit art. 72 C. pen. „la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama

de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate

în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de

persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală”. Potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen. pedeapsa este o

măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a inculpatului; scopul

acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei

atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire

socială. Instanța de apel reține și că pentru a conduce la atingerea scopului

prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților

fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea

faptelor comise, urmărind reintegrarea inculpatului în societate.

Pentru aceste

considerente, prin Decizia penală nr. 179 din 10 noiembrie 2011 Curtea de Apel

Timișoara a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpații D.S. și B.B.R.,

solicitând reducerea pedepselor aplicate, având în vedere că au recunoscut

faptele iar inculpatul D.S. nu este cunoscut cu antecedente penale.

Examinând recursurile

declarate de inculpați prin prisma disp. art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., Înalta Curte reține că sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:

Pedepsele aplicate

inculpaților au fost just individualizate în raport de criteriile prev. de art.

72 C. pen.

Instanțele au avut în

vedere toate aceste criterii, respectiv gradul de pericol social ridicat al

faptelor comise, modalitatea în care au fost săvârșite - aplicarea mai multor

lovituri victimei cu un topor în zona capului, cu mare intensitate ce au avut

drept urmare decesul imediat al acesteia, urmată de sustragerea unui inel de pe

mâna victimei.

Recurenții-inculpați

au recunoscut faptele și modalitatea de comitere a acestora și au regretat

comiterea lor.

Inculpatul D.S. nu

este cunoscut cu antecedente penale, în timp ce inculpatul B.B.R. nu este la

prima încălcare a legii penale, fiind condamnat anterior pentru comiterea

infracțiunilor de furt calificat.

Infracțiunile

reținute în sarcina inculpatului B.B.R. au fost comise în stare de recidivă

postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul dovedind

perseverență în activitatea infracțională.

De asemenea,

instanțele au mai avut în vedere că inculpații nu aveau ocupații la data

comiterii faptei.

Pedepsele aplicate

acestora prin cuantumul lor și modalitatea de executare - sunt în măsură să

corespundă scopului educativ și preventiv al pedepsei prev. de art. 52 C. pen.,

astfel că nu se impune reducerea acestora.

În consecință, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va

respinge recursurile inculpaților ca nefondate.

Conform art. 385

16

raportat la art. 381 C. proc. pen. se va deduce din pedepsele aplicate

inculpaților perioada executată de la 24 mai 2011 la zi.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații D.S. și B.B.R. împotriva

Deciziei penale nr. 179/A din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara,

secția penală.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 24 mai

2011, la 15 februarie 2012.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumei de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM