ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 420/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 416 din 29 iunie 2011 a fost condamnat inculpatul D.S. la 20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 176 lit. d) C. pen.; În baza art. 211 alin. (2)1 lit. a) și c) C. pen., același inculpat a fost condamnat la: 10 ani închisoare, pentru tâlhărie. În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. proc. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare, pe care inculpatul urmează să o execute în regim de detenție. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, începând cu 24 mai 2011 - la zi.

În baza art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. d), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului B.B.R. - la 21 ani închisoare, pentru omor deosebit de grav. În baza art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., același inculpat a fost condamnat la: 11 ani închisoare, pentru tâlhărie. În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. proc. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 21 ani închisoare, pe care inculpatul urmează să o execute în regim de detenție. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, începând cu 24 mai 2011 - la zi. În baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc.

pen., s-a dispus condamnarea inculpatului C.C.B. - la 2 ani și 4 luni închisoare, pentru complicitate la tâlhărie. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, începând cu 24 mai 2011 - la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive dispusă față de cei trei inculpați. Pe durata și în condițiile prevăzute de ar. 71 C. pen., s-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 174 alin. (1), raportat la art. 176 alin. (1) teza finală, raportat la art. 65 C. pen., s-a interzis inculpaților D.S. și B.B.R., exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 346, art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 - 999 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă C.C., în nume propriu, și inculpații D.S. și B.B.R., au fost obligați în solidar, să plătească părții civile C.C. 20.000 euro - daune morale și au fost respinse restul pretențiilor civile formulate. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat, în vederea distrugerii, toporul folosit de inculpații D.S. și B.B.R., la săvârșirea infracțiunilor, aflat la camera de corpuri delicte a IPJ Arad. Pentru a pronunța această sentință penală, tribunalul a reținut următoarele: Victima C.I., în vârstă de 80 de ani, locuia singur în localitatea Sântana, obișnuind să practice la domiciliul său diferite jocuri de noroc în compania unor tineri.

În ziua de 23 mai 2011, inculpații D.S., B.B.R. și C.C.B., după ce au consumat băuturi alcoolice, au luat hotărârea de a-i sustrage victimei C.I. un inel tip ghiul pe care acesta îl purta. Astfel, în jurul orelor 13:00 - 14:00 cei trei inculpați s-au deplasat la domiciliul victimei pretextând că intenționează să joace cu acesta o partidă de remi și solicitându-i să-i servească cu băuturi alcoolice. Inculpații au fost poftiți într-o încăpere din locuință de către victima C.I., după care au început să joace remi cu acesta, fiind serviți cu băuturi alcoolice și pregătindu-li-se o cafea. În momentul în care victima C.I. s-a ridicat de la masă, deplasându-se spre coridor pentru a aduce cafeaua, inculpatul D.S.

i-a aplicat două lovituri în zona capului cu un topor ce se afla în acea încăpere. Urmare a loviturilor aplicate de către inculpatul D.S., victima C.I. s-a dezechilibrat, însă nu a căzut, stând în picioare și ținându-se de masă, astfel că inculpatul B.B.R. a luat toporul de la inculpatul D.S. cu care a aplicat și el două sau trei lovituri victimei în zona capului. Din cauza intensității loviturilor aplicate, victima C.I. a căzut, decedând pe loc. Din raportul medico-legal întocmit în cauză, reiese că moartea acestuia a fost violentă, fiind cauzată de multiple dilacerări cerebrale consecutive plăgilor tăiate - despicate cranio-faciale multiple, penetrante, cu fracturi complexe de craniu și masiv facial.

Același raport medico-legal mai evidențiază faptul că leziunile traumatice tanatogeneratoare au putut fi produse prin loviri directe, multiple, repetate cu un obiect tăietor-despicător. În momentul în care inculpații D.S. și B.B.R. au aplicat victimei acele lovituri, inculpatul C.C.B. a ieșit din clădire, așteptându-i în curtea imobilului. După comiterea faptei, inculpatul D.S. a sustras inelul tip ghiul de pe mâna victimei și, împreună cu B.B.R. au ieșit din clădire în curtea imobilului, unde au arătat bunul sustras și inculpatului C.C.B., după care toți trei s-au deplasat în centrul localității Sântana pentru a valorifica bunul sustras. Aceștia s-au prezentat la sediul SC B.S. SRL din localitate, unde au vândut respectivul inel pentru suma de 1.400 RON, fără a relata martorului C.V.

despre proveniența bunului. Cu banii astfel obținuți, inculpații s-au deplasat în localitatea Săvârșin, plătind martorului R.T.M. suma de 260 RON pentru transport și cumpărându-și pe drum băuturi alcoolice și țigări. Inculpații au fost depistați de către organele de poliție din cadrul Postului de Poliție Săvârșin, fiind găsită asupra acestora suma de 800 RON, care a fost restituită către SC B.S. SRL. Cu ocazia cercetărilor, a fost ridicat inelul tip ghiul vândut de inculpați către SC B.S. SRL, fiind predat părții vătămate C.C., fiica victimei. Inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunilor, descriind în amănunt modul în care au procedat. Inculpații D.S. și B.B.R., deși au recunoscut faptele, nu s-au putut prevala de dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen., întrucât alin. (7) al acestui articol prevede că „dispozițiile art. 1 - 6 nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiunea pe viață.” Inculpatul minor C.C.B. s-a prevalat de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., astfel că instanța a făcut aplicarea acestora. Referitor la acțiunea civilă, în faza de urmărire penală, fiind audiată, partea vătămată C.C., fiica victimei, a arătat că se constituie parte civilă în procesul penal, cu suma de 50.000 euro, precum și că a fost mandatată de frații tăi, C.I. și C.L., care locuiesc în străinătate, pentru constituirea de părți civile în procesul penal cu câte 50.000 euro. Simpla afirmație a părții civile C.C.

că a fost mandatată de frații săi nu este suficientă; ar fi trebuit să existe o împuternicire specială dată în acest sens. Din actele dosarului nu rezultă că aceste persoane există, astfel că instanța a avut în vedere doar constituirea de parte civilă a părții vătămate C.C. În cauză, partea civilă C.C. nu a făcut dovada vreunei cheltuieli materiale și nici nu a precizat cuantumul acestor pretenții, astfel că instanța a respinge acest petit. Referitor la daunele morale, instanța de fond a apreciat că acestea sunt întemeiate doar în parte. Partea civilă C.C. este fiica victimei, însă aceasta nu s-a prezentat la nici un termen, în fața instanței, pentru a se putea forma o părere în legătură cu suferința la care a fost expusă partea civilă, prin pierderea tatălui său.

În cauză nu s-a putut administra nici o probă în acest sens, deoarece partea civilă este plecată din țară. Totuși, în virtutea relațiilor afective care se statornicesc în familie de-a lungul timpului, în special între părinți și copii, pronunțându-se în echitate, instanța, în baza art. 346, art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 - 999 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă C.C., în nume propriu și a obligat pe inculpații D.S. și B.B.R., în solidar, să plătească părții civile C.C. 20.000 euro - daune morale, instanța apreciind că această sumă este în măsură să ofere o oarecare compensație pentru pierderea suferită. Inculpatul minor nu a fost obligat la daune morale, deoarece acesta a fost complice doar la infracțiunea de tâlhărie, el nu avea cum să prevadă că ceilalți inculpați vor omorî victima, astfel nu a contribuit în nici un fel la prejudiciul cauzat, iar prejudiciul cauzat prin săvârșirea tâlhăriei a fost recuperat.

Împotriva Sentinței penale nr. 416 din 29 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 3697/108/2011 au declarat apel, în termen legal, inculpații D.S., B.B.R. și C.C.B., criticând-o ca netemeinică și nelegală. Inculpații D.S. și B.B.R. nu au motivat în scris apelul, însă în declarația dată în fața instanței au arătat că au recunoscut faptele. Doresc să beneficieze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. și au apreciat că pedepsele aplicate sunt prea mari. În motivarea apelului declarat de inculpatul C.C.B. s-a solicitat aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării.

În acest sens, s-a arătat că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, cauza judecându-se doar cu materialul probator aflat la dosarul de urmărire penală, iar din referatul de evaluare rezultă regretul acestuia referitor la comiterea faptei, cu atât mai mult cu cât victima era unchiul inculpatului, regret care a rezultat și din mărturia acestuia unde a arătat că îi pare rău că nu a reușit să îi împiedice pe coinculpați să comită infracțiunea de omor, fiind într-o stare avansată de ebrietate. Referitor la persoana inculpatului minor s-a arătat că acesta se bucură de o familie unită, de afectivitate și susținere și este prețuit și de comunitatea locală pentru calitățile umane dovedite până la data comiterii faptei.

Inculpatul a fost crescut și educat de bunica sa, a absolvit 6 clase la școala din localitate, însă a abandonat cursurile neputând face față cerințelor școlare și întrucât în copilărie a fost lovit de un cal în zona capului, are deficiențe mentale. În ceea ce privește latura civilă a cauzei s-a solicitat exonerarea inculpatului de la obligarea în solidar cu coinculpații la plata sumei de 50.000 euro către partea civilă cu titlu de daune morale, având în vedere că acesta a comis doar infracțiunea de complicitate la tâlhărie și nu cea de omor. În apel, instanța a procedat la audierea inculpaților, aceștia și-a menținut declarațiile date anterior. În ceea ce privește cererea inculpaților D.S. și B.B.R.

privind aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., instanța de apel constată că în mod corect Tribunalul Arad a reținut că această procedură nu este incidentă în cauză raportat la infracțiunile pentru care aceștia au fost trimiși în judecată. Astfel, art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. exceptează aplicarea procedurii speciale a judecării în cazul recunoașterii vinovăției în ceea ce privește infracțiunile care se pedepsesc cu detențiunea pe viață, ceea ce este și situația infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută și pedepsită de art. 176 C. pen. Probele administrate în cursul judecării apelului, nu au modificat stare de fapt reținută de prima instanță, aceasta fiind corectă și în deplină concordanță cu probatoriului administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv: declarațiile inculpaților care au recunoscut faptele, iar inculpatul C.C.B.

a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen., declarațiile martorilor D.R., C.V., R.T.M. coroborate cu Raportul medico-legal de necropsie nr. 147/A3 din 14 iulie 2011 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Arad. În declarația dată de inculpatul C.C.B. în cursul urmăririi penale, acesta arată: „Acasă la B., S. mi-a spus că el și B. au de gând să îl lovească pe C.I. și să-i fure ghiulul pe care acesta îl purta. S. spunea că acel ghiul valorează 3.000 RON și că împreună o să plecăm la Arad, o să-l vindem și din banii obținuți o să ne distrăm. De asemenea, S. spunea că victima are și băuturi alcoolice și o să-i cerem înainte de a-i fura ghiulul să ne dea să bem.

Atât la B. acasă, cât și pe drum cei doi au discutat despre modalitatea în care urma să-i furăm ghiulul. Eu urma doar să-i însoțesc și să împart cu ei suma rezultată din valorificarea ghiulului”. În aceeași declarație, inculpatul C.C.B. descrie modul în care a fost comisă fapta, descrie ce corespunde cu cea dată de coinculpați. Ulterior, inculpatul C.C.B. a revenit asupra unor aspecte din această declarație, cum ar fi existența unei înțelegeri privind furtul ghiului și a susținut că a fost obligat prin amenințare de către coinculpați să nu părăsească imobilul victimei și să anunțe organele de poliție, declarație care nu corespunde realității, fiind infirmată de celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, martorul D.R. a relatat că i-a văzut pe cei trei inculpați când au intrat în locuința victimei, primii fiind inculpații B.B.R. și D.S. și apoi C.C.B., că i-a auzit pe primii doi spunând că dacă victima nu le dă băuturi alcoolice îl vor omorî, că și martorul a intrat în curtea victimei, dar a fost scos afară de către inculpatul C.C.B. De asemenea, martorii C.V. și R.T.M., nici în cursul urmăririi penale, nici în fața instanței nu au relatat vreun aspect care să conducă la concluzia că inculpatul C.C.B. ar fi fost vreun moment amenințat sau obligat să-i urmeze pe inculpați. Încadrarea juridică dată faptei este corectă, în cauză fiind îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., respectiv de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen.

De altfel, nici stare de fapt, nici încadrarea juridică nu au fost criticate de inculpați. În ce privește cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, instanța de apel a constatat că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen. și 52 C. pen. Astfel, potrivit art. 72 C. pen. „la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală”. Potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a inculpatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Instanța de apel reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise, urmărind reintegrarea inculpatului în societate. Pentru aceste considerente, prin Decizia penală nr. 179 din 10 noiembrie 2011 Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpații D.S. și B.B.R., solicitând reducerea pedepselor aplicate, având în vedere că au recunoscut faptele iar inculpatul D.S. nu este cunoscut cu antecedente penale. Examinând recursurile declarate de inculpați prin prisma disp.

art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte reține că sunt nefondate pentru considerentele ce urmează: Pedepsele aplicate inculpaților au fost just individualizate în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen. Instanțele au avut în vedere toate aceste criterii, respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, modalitatea în care au fost săvârșite - aplicarea mai multor lovituri victimei cu un topor în zona capului, cu mare intensitate ce au avut drept urmare decesul imediat al acesteia, urmată de sustragerea unui inel de pe mâna victimei. Recurenții-inculpați au recunoscut faptele și modalitatea de comitere a acestora și au regretat comiterea lor. Inculpatul D.S. nu este cunoscut cu antecedente penale, în timp ce inculpatul B.B.R.

nu este la prima încălcare a legii penale, fiind condamnat anterior pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat. Infracțiunile reținute în sarcina inculpatului B.B.R. au fost comise în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul dovedind perseverență în activitatea infracțională. De asemenea, instanțele au mai avut în vedere că inculpații nu aveau ocupații la data comiterii faptei. Pedepsele aplicate acestora prin cuantumul lor și modalitatea de executare - sunt în măsură să corespundă scopului educativ și preventiv al pedepsei prev. de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune reducerea acestora. În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge recursurile inculpaților ca nefondate. Conform art. 385 16 raportat la art. 381 C. proc. pen. se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților perioada executată de la 24 mai 2011 la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.S. și B.B.R. împotriva Deciziei penale nr. 179/A din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 24 mai 2011, la 15 februarie 2012. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 februarie 2012. Procesat de GGC - LM