ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4163/2011

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 71 din 17 mai 2011 a Tribunalului Buzău, secția penală, inculpatul D.A.M.  a fost condamnat la:

- 17 ani închisoare și 3 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 -176 lit. d), cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.;

- 6 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (2

1

) lit. c), cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare și 3 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 1005/2009 a Judecătoriei Buzău și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa stabilită prin sentința penală de față, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare și pedeapsa complementară.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei.

Conform art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă, de la 10 octombrie 2010 la zi, precum și perioada de o zi, care a fost executată în baza Sentinței penale nr. 1005/2009 a Judecătoriei Buzău.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei s-a luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă.

Conform art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 40 RON, de la inculpat în folosul statului, obținută prin comiterea infracțiunii.

În fine, inculpatul a fost obligat la 1600 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate în cauză, în esență, următoarea situație de fapt:

În ziua de 7 octombrie 2010 inculpatul D.A.M. a plecat din locuința părinților săi cu intenția de a împrumuta bani de la colegii de serviciu, deoarece săptămânal mama sa îi solicita diverse sume, dar nu a mai ajuns la serviciu ci a jucat la aparatele mecanice, pierzând suma de 5 RON, după care a consumat băuturi alcoolice în două baruri.

Ulterior, și-a adus aminte că poate împrumuta bani de la nașa sa D.M. (care locuia singură în apartamentul M. V din mun. Buzău și avea probleme de sănătate), ajungând la aceasta în jurul orei 12,00.

Victima l-a invitat pe inculpat în bucătărie și au început să discute, apoi, după cca. 30 minute, inculpatul i-a cerut acesteia să-l împrumute cu suma de 100 RON, situație în care aceasta s-a enervat și a spus că nu are bani, iar inculpatul fiind în stare de ebrietate, s-a ridicat de pe canapea și a strâns-o de gât.

Victima a început să țipe, inculpatul a lovit-o cu pumnul peste față și, deoarece aceasta continua să țipe, a luat un cuțit de pe un corp de bucătărie și i-a aplicat două lovituri în zona pectorală stânga, precum și o lovitură în zona buzei superioare, acțiuni în urma cărora victima a căzut pe gresie.

După agresiune, inculpatul D.A.M., a sustras un telefon mobil, marca N. 2330, aflat pe canapeaua din bucătărie, apoi s-a dus în hol și, dintr-o geantă de damă, și-a însușit un portofel în care se aflau cartea de identitate a victimei și o bancnotă de 50 RON.

După săvârșirea faptei, inculpatul a părăsit apartamentul, a ajuns în piața din cartier pentru a se spăla de sânge, după care a intrat într-un bar și a consumat o bere.

În continuare, după ieșirea din bar inculpatul a scos cartela din telefon, a aruncat-o și s-a deplasat pe Bd. A.M., iar când a ajuns în zona "P.M.", a aruncat portofelul gol într-un coș de gunoi, iar cartea de identitate într-o gură de canalizare.

După aceea, inculpatul a vândut telefonul mobil sustras de la victimă martorului P.V., cu suma de 40 RON, iar a doua zi, pe 8 martie 2010, același martor a vândut, la rândul său, telefonul numitei N.F.G., pentru suma de 100 RON.

Pe parcursul cercetărilor, telefonul mobil a fost recuperat și restituit soțului supraviețuitor al victimei.

În ziua de 8 octombrie 2010, D.P., soțul victimei, împreună cu martorul P.L.C., s-au deplasat la domiciliul victimei și intrând în apartament au găsit-o pe aceasta căzută în bucătărie, așa încât a sunat la numărul de urgență 112.

Organele de poliție l-au identificat pe inculpatul D.A.M., care, în declarațiile date, a recunoscut săvârșirea faptelor.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost reținute de prima instanță pe baza procesului-verbal de cercetare la fața locului, planșelor fotografice, declarațiilor de martori, declarației soțului supraviețuitor, raportului de constatare tehnico-științifică, raportul de necropsie, și declarațiilor de recunoaștere ale inculpatului.

La stabilirea și individualizarea pedepsei, după cum motivează instanța de fond, s-a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, modalitatea de comitere a acestora, scopul urmărit de inculpat, dar și poziția sa de recunoaștere, vârsta acestuia, cât și faptul că este recidivist.

Împotriva sentinței, a declarat, în termen legal apel, inculpatul D.A.M., care a solicitat conform art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice, a celor două fapte de omor deosebit de grav și tâlhărie - în infracțiunile de omor și de furt calificat, deoarece materialul probator administrat în cauză conducea la concluzia că aceasta este încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor.

Totodată, s-a solicitat aplicarea disp. art. 320

1

C. proc. pen. și să se țină seama de faptul că inculpatul este un element tânăr și a dat dovadă de sinceritate.

Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 122 din 9 septembrie 2011, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul D.A.M., a menținut starea de arest a a acestui și a dedus detenția, de la 10 octombrie 2010, la zi.

În fine, apelantul a fost obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a apreciat că situația de fapt a fost corect reținută și corespunde probelor administrate în cauză, iar vinovăția inculpatului a fost dovedită pe deplin cu declarațiile de recunoaștere ale acestuia, coroborate cu celelalte probe administrate, așa încât, în mod legal, s-a dispus condamnarea acestuia.

S-a apreciat că cererea de schimbare a încadrării juridice este neîntemeiată.

Potrivit Deciziei penale nr. 1250 din 27 februarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a reținut că, în cazul infracțiunii prev. de art. 176 lit. d) C. pen., împrejurarea care atribuie faptei de omor caracter deosebit de grav este scopul urmărit de făptuitor, constând, în săvârșirea fie în ascunderea săvârșirii unei tâlhării, suficient fiind pentru existența infracțiunii ca acest scop să fi fost numai urmărit de făptuitor, iar nu și realizat efectiv.

Cu alte cuvinte, dacă scopul urmărit de făptuitor, respectiv, săvârșirea unei tâlhării, a fost realizat, faptele se încadrează atât în infracțiunea de omor deosebit de grav cât și în cea de tâlhărie, acestea aflându-se în concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen.

Revenindu-se la speța dedusă judecății, s-a arătat că s-a stabilit cu certitudine că inculpatului D.A.M., la refuzul victimei D.M. - nașa sa, de a-i da o sumă de bani așa cum a solicitat, între părți s-a iscat o discuție aprinsă, iar victima a început să țipe, situație în care inculpatul, fiind în stare de ebrietate, a strâns-o de gât și, cum aceasta continua să țipe, a lovit-o cu pumnul peste față, iar cu un cuțit i-a aplicat două lovituri în zona pectorală stângă și una în zona buzei superioare, acțiune în urma căreia victima a căzut pe gresie, decedând. După agresiune, inculpatul a sustras din locuința victimei un telefon marca N., precum și un portofel, în care se aflau cartea de identitate a victimei și o bancnotă de 50 RON.

În raport cu situația de fapt reținută, Curtea a constatat că încadrarea juridică a faptelor reținută de prima instanță este corectă, așa încât, nu se putea schimba această încadrare în infracțiunile de omor și de furt, așa cum s-a solicitat.

Referitor la stabilirea și individualizarea pedepselor, s-a arătat că pedeapsa de 6 ani aplicată inculpatului D.A.M. pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (2

1

) lit. c) C. pen., este nelegală, deoarece această faptă este pedepsită de lege cu închisoarea situată în limitele de la 7 la 20 de ani.

Cum, în cauză, apelul declarat împotriva sentinței de fond aparține inculpatului, potrivit art. 372 alin. (1) C. proc. pen., s-a reținut că, nu se poate crea o situație mai grea pentru acesta prin majorarea pedepsei în limitele legale, deoarece în absența apelului Parchetului, s-ar încălca principiul "non reformatio impeius".

Având în vedere faptul că inculpatul este recidivist și ținând seama de gravitatea faptelor, de modul de comitere a acestora și de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, Curtea a apreciat că nu se impune redozarea pedepselor în sensul reducerii acestora.

La individualizarea pedepsei s-a apreciat că nu pot fi aplicate disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și reducerea pedepsei cu 1/3 din limitele prevăzute de textul de lege pentru faptele săvârșite de inculpat, așa cum s-a solicitat, deoarece cercetarea judecătorească a început la data de 5 aprilie 2011, cu mult înaintea datei de intrare în vigoare a Legii nr. 202/2010, respectiv, data de 25 noiembrie 2010, așa încât nu sunt operabile în cauză aceste dispoziții.

Împotriva acestei din urmă decizii, inculpatul a declarat, în termen legal prezentul recurs, solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 - 176 lit. d) C. pen., în infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. și din infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (2

1

) lit. c) C. pen. în infracțiunea de furt și, în raport cu această nouă încadrare, aplicarea unei pedepse rezultante orientate spre minimul prevăzut de lege; în subsidiar, s-a solicitat, prin reținerea de circumstanțe atenuate (vârsta inculpatului, conduita bună a acestuia) reducerea pedepsei rezultante, pe care o apreciază ca fiind prea aspră.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut în mod corect, pe baza probelor administrate, faptele și vinovăția inculpatului, au făcut o încadrare corespunzătoare în dispozițiile legii penale și o corectă apreciere a criteriilor de individualizare a pedepsei aplicate, acordând semnificația cuvenită atât pericolului social concret al faptelor reținute în sarcina inculpatului cât și datelor ce caracterizează persoana acestuia precum și calității de recidivist a acestuia.

Cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice, din infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 - 176 lit. d) C. pen., în infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen., și din infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (2

1

) lit. c) C. pen. în infracțiunea de furt, nu poate fi primită.

În cazul infracțiunii prev. de art. 176 lit. d) C. pen. - omor deosebit de grav săvârșit pentru a comite sau ascunde săvârșirea unei tâlhării - făptuitorul suprimă cu intenție viața unui om pentru a crea condiții favorabile săvârșirii sau ascunderii săvârșirii acestei infracțiuni. Cu alte cuvinte, este necesar ca omorul să fi creat în mod obiectiv condițiile favorabile săvârșirii sau ascunderii săvârșirii unei tâlhării, iar făptuitorul să fi avut reprezentarea realizării, prin săvârșirea omorului a scopului urmărit.

În speța de față, la refuzul victimei de a-i împrumuta suma de 100 RON, inculpatul a strâns-o de gât, iar apoi, văzând că aceasta a început să țipe, a lovit-o cu pumnul peste față, și i-a aplicat cu un cuțit de bucătărie două lovituri în zona pectorală stânga, precum și o lovitură în zona buzei superioare, acțiuni în urma cărora victima a căzut pe gresie; după agresiune, inculpatul D.A.M., a sustras un telefon mobil marca N. 2330 aflat pe canapeaua din bucătărie, după care s-a dus în hol, și dintr-o geantă de damă și-a însușit un portofel - aceste fapte încadrându-se în infracțiunile prev art. 174 - 176 lit. d) C. pen. și art. 211 alin. (2

1

) lit. c) C. pen.

Nici cererea inculpatului de reducerea a pedepsei rezultante nu poate fi primită.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Având în vedere modul concret în care inculpatul a conceput și a săvârșit infracțiunea (prin lovituri aplicate cu un cuțit în zona abdominală), în condițiile în care, anterior, acesta a mai cunoscut rigorile legii penale, se apreciază că inculpatul manifestă o vădită lipsă de respect față de una din valorile sociale fundamentale, protejate de legea penală - dreptul la viață al persoanei.

O reindividualizare a pedepsei, astfel cum solicită recurentul inculpat, nu se justifică avându-se în vedere pericolul social al faptei comise, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi realizat prin executarea pedepsei aplicate de instanța de fond și confirmată de instanța de apel.

Față de considerentele ce precedă, avându-se în vedere și faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.A.M. împotriva Deciziei penale nr. 122 din 9 septembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 10 octombrie 2010, la 7 decembrie 2011, inclusiv perioada de o zi care a fost executată în baza Sentinței penale nr. 1005/2009 a Judecătoriei Buzău.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 decembrie 2011.