ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2263/2012

Asupra recursului de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 172 din 26 aprilie 2011, Tribunalul Alba a respins cererea inculpatului C.D.M. privind constatarea nulității relative a ordonanței procurorului pentru autorizarea investigatorului și colaboratorului sub acoperire și a nulității absolute a procesului - verbal încheiat la data de 21 septembrie 2010 de către inspectoratul G.M. S-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de procurorul de ședință. A fost condamnat inculpatul C.D.M.

la pedeapsa de 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de deținere fără drept de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (modificată) cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (modificată) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. În baza 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare stabilit conform art. 862 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

În baza art. 86 3 C. pen., s-a pus în vedere inculpatului că pe durata termenului de încercare trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Alba: b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă: d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență; În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive din data de 21 septembrie 2010 și până în data de 11 februarie 2011. În baza art. 18 din Legea nr. 143/2000 coroborat cu art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea și distrugerea cantității de 176 gr.

cannabis, rămasă după efectuarea analizelor de laborator și reținerea contraprobelor. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul C.D.M., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și în baza art. 5 alin. (5) din aceeași lege și s-a adus la cunoștința inculpatului că probele biologice prelevate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt: În data de 16 septembrie 2010 inculpatul C.D.M.

a vândut contra sumei de 20 lei un gram de fragmente vegetale aparținând genului cannabis, investigatorului sub acoperire și colaboratorului acestuia, ambii autorizați de procurorul D.I.I.C.O.T., iar în data de 21 septembrie 2010, același inculpat a fost depistat de către lucrătorii de poliție, având asupra sa fragmente vegetale aparținând genului cannabis, din care a rezultat o masă vegetală brută neuscată de 238 g și ulterior 185,8 g masă netă uscată, conform analizei efectuate la L.A.P.D. Cluj Napoca. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 21 septembrie 2010, în urma unor discuții telefonice avute cu colaboratorul investigatorului sub acoperire, inculpatul C.D.M.

a fost de acord să se întâlnească cu acesta în zona Hotelului C. din Alba lulia, aducând cu el o cantitate apreciabilă de fragmente vegetale din planta cannabis în scopul de a o vinde unui cumpărător găsit de colaborator. În momentul în care inculpatul, având asupra sa cele 238 g de masă vegetală brută neuscată de cannabis, se îndrepta spre persoana pe care o considera un posibil cumpărător, a fost surprins de lucrătorii de poliție care supravegheau întreaga operațiune. Prin Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 942564 din 30 septembrie 2010 întocmit de L.A.P.D. Cluj Napoca s-a stabilit că planta găsită în 21 septembrie 2010 asupra inculpatului conține 185,8 g masă netă uscată și aparține genului cannabis, fiind evidențiat Tetrahidrocannabinolul - substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis.

Această stare de fapt a rezultat din probele administrate în cauză în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești și anume:procesul verbal de sesizare din oficiu nr. AN/P/1308146 din 15 septembrie 2010, încheiat de ofițerii din cadrul B.C.C.O. Alba lulia, din care rezultă că inculpatul ar avea preocupări pe linia traficului și consumului ilicit de droguri de risc, procesul verbal din 16 septembrie 2010 din care rezultă faptul că inculpatul a vândut colaboratorului un gram fragmente vegetale de culoare verde, ce par a aparține genului cannabis, ambalate într-o pungă de material plastic de culoare albă.

Din același proces verbal rezultă că inculpatul a comunicat colaboratorului autorizat disponibilitatea sa de a procura și furniza diverse cantități de cannabis, pe care are posibilitatea să le procure de la alte persoane, procesul verbal din 17 septembrie 2010 din care rezultă că în urma testării fragmentelor vegetale achiziționate de la inculpat, cu un tester marca MMC Internațional BV, pentru cannabis a rezultat o culoare roșie a probei testate, ceea ce indică cannabisul, drog de risc prevăzut în anexa III-a Legii nr. 143/2000, procesul verbal din 21 septembrie 2010 din care rezultă faptul că inculpatul a stabilit o întâlnire cu colaboratorul autorizat în cauză, comunicând-i acestuia că are asupra sa o cantitate de aproximativ 280 gr.

cannabis, solicitând 10 lei/gr., procesul verbal din 21 septembrie 2010 întocmit de ofițerii din cadrul B.C.C.O. Alba lulia din care rezultă faptul că inculpatul a fost depistat deținând fără drept asupra sa o plasă de culoare albastru/roșu, din material plastic, ce conține fragmente vegetale de culoare verde, cu aspect și miros specific genului cannabis. După testarea masei vegetale cu testerul marca MMC Internațional BV, a rezultat culoarea roșie, ceea ce indică planta cannabis, procesul verbal din 21 septembrie 2010 din care rezultă că după cântărire s-a constatat p masă brută neuscată de 238 g fragmente vegetale din planta ridicată de la inculpat, raportul de constatare tehnico-științifică nr. 942564 din 30 septembrie 2010 întocmit de L.A.P.D.

Cluj Napoca conform căruia fragmentele vegetale reprezintă 186,8 gr cannabis masă netă în care s-a evidențiat T.H.C., substanță psihotropă cuprinsă în tabelul anexă nr. III la Legea nr. 143/2000 modificată, declarațiile martorilor M.A.C. și D.M.S. declarația colaboratorului investigatorului sub acoperire dată în faza de cercetare judecătorească, procesul verbal din 6 octombrie 2010 la care se află atacată o planșă foto conținând trei fotografii stocate în telefonul mobil al inculpatului cu imagini relevante în ceea ce privește preocuparea inculpatului pentru planta cannabis, declarațiile inculpatului Procurorul de ședință a solicitat la termenul de judecată din 18 aprilie 2011 schimbarea încadrării juridice dată faptei în rechizitoriu, prin înlăturarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța de fond a apreciat că această cerere este întemeiată deoarece probele administrate pe parcursul cercetării judecătorești au confirmat doar fapta din 21 septembrie 2010 nu și fapta din 17 septembrie 2010 reținută în rechizitoriu, astfel că nu este vorba despre o infracțiune continuată. În consecință, instanța de fond a constatat că în drept, fapta inculpatului C.D.M. din 21 septembrie 2010 de a deține fără drept 185,8 gr. masă netă uscată aparținând genului cannabis și conținând T.H.C. constituie infracțiunea de deținere fără drept, de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată. Pentru considerentele expuse la analizarea cererii de schimbare a încadrării juridice, s-a apreciat că nu se justifică achitarea inculpatului pentru infracțiunea de comercializare de droguri de risc deoarece trimiterea în judecată nu s-a dispus pentru două infracțiuni concurente, ci pentru o infracțiune în formă continuată.

Inculpatul C.D.M., prin apărătorul său ales, a invocat nulitatea relativă a Ordonanței procurorului pentru autorizarea investigatorului sub acoperire și a colaboratorului acestuia precum și nulitatea absolută a procesului verbal din 21 septembrie 2010 încheiat de către subinspectorul G.M. Cu privire la Ordonanța procurorului de autorizare s-a susținut că ea încalcă prevederile art. 68 1 , art. 224 1 și art. 224 2 C. proc. pen., deoarece nu existau date din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul C.D.M. va săvârși o faptă penală și nici nu era începută urmărirea penală. Instanța de fond a constatat, în raport de prevederile art. 197 alin. (4) C. proc. pen., că aceasta nu a fost invocată la primul termen de judecată cu procedura completă, așa cum prevede legea în cazul actelor la efectuarea cărora partea a lipsit, astfel că se impune a fi respinsă.

În ceea ce privește nulitatea absolută a procesului verbal încheiat în 21 septembrie 2010 de către inspectorul G.M. s-a susținut că acest act a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 197 alin. (2) și (3) C. proc. pen., privind competența după materie, deoarece pentru infracțiunile prevăzute de Legea nr. 143/2000 competența de a efectua actele de urmărire penală revine procurorului, iar inspectoratul G.M. nu a fost delegat de procuror în acest sens. Instanța de fond a constatat că și această cerere de constatare a nulității absolute a actului susmenționat se impune a fi respinsă deoarece procesul verbal de la dosar încheiat de inspectorul G.M., la data de 21 septembrie 2010, ca act de urmărire penală a fost efectuat în limitele delegării dispuse de procurorul D.I.I.C.O.T.

prin Ordonanța din 21 septembrie 2010, comunicată instanței prin adresa de la dosar. Reținând vinovăția inculpatului C.D.M. și în raport de criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de deținere fără drept de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (modificată) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. Constatând că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 86 1 alin. (1) C. pen., Tribunalul a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare stabilit conform art. 86 2 C. pen. și în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării sub supraveghere a pedepsei închisorii, făcând aplicarea dispozițiilor art. 86 3 C. pen. În baza art. 359 C. proc.

pen., a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 4 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării, cu rea - credință, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege, precum și în cazul săvârșirii cu intenție a unei infracțiuni, în termenul de încercare. În baza art. 18 din Legea nr. 143/2000 coroborat cu art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea și distrugerea cantității de 176 gr. cannabis, rămasă după efectuarea analizelor de laborator și reținerea contraprobelor În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul C.D.M., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și în baza art. 5 alin. (5) din aceeași lege, a adus la cunoștința inculpatului că probele biologice prelevate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J.

a profilului genetic. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 1600 lei din care, 1000 lei cele din faza de urmărire penală (inclusiv onorariul apărătorului din oficiu - 300 lei) și 600 lei la instanță. Prin decizia penală nr. 166/ A din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală, s-a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul C.D.M. împotriva sentinței penale nr. 172 din 26 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 9277/107/2010. Pentru a decide astfel, s-a reținut că prima instanță a administrat probele necesare stabilirii laturii obiective și subiective a cauzei, reținând corect starea de fapt, din care a rezultat că în data de 21 septembrie 2010 în zona Hotelului C. din Alba lulia, inculpatul a fost surprins de lucrătorii de poliție având asupra sa 238 gr.

de masă vegetală pură, neuscată de cannabis, iar prin raportul de constatare științifică 942564 din 30 septembrie 2010 întocmit de L.A.P.D. Cluj Napoca, s-a stabilit că planta găsită asupra inculpatului conține 185,8 gr. masă netă uscată și aparține genului cannabis, fiind evidențiat tetrahidrocannabinolul, substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis.

S-a mai reținut că raportat la starea de fapt, prima instanță a făcut o justă încadrare juridică a faptei potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constatând că nu sunt probe care să dovedească existența actului material din 17 septembrie 2010, din raportul nr. 942563 din 30 septembrie 2010 rezultând că nu s-a pus în evidență tetrahidrocannabinolul, substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis. Totodată, s-a reținut că prima instanță a adus suficiente argumente pentru soluția pronunțată, permițând evaluarea acesteia în cadrul controlului judiciar.

Instanța de prim control judiciar, luând în considerare caracterul devolutiv integral al apelului, a audiat investigatorul sub acoperire cu nume de cod „Nicu" precum și comisarul de poliție C.l. care a participat la realizarea flagrantului și a constatat că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării acestor probe. În cauză, nu s-a putut reține că polițiștii au exercitat influențe de așa natură, încât să-l determine pe inculpat să comită fapta, deoarece chiar fără intervenția acestora inculpatul a deținut cantitatea de cannabis. în speța de față nu este incidență jurisprudența C.E.D.O., cauza R. versus Lituania și T. de Castro versus Portugalia, inculpatul nefiind acuzat de trafic de droguri.

Referitor la nulitățile invocate de inculpat în fața primei instanțe, în mod justificat acestea au fost apreciate ca neîntemeiate. Fapta inculpatului din 21 septembrie 2010 întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de deținere de droguri de risc, inculpatul cunoscând faptul că deține cannabis, fapt evidențiat și de investigatorul sub acoperire cu nume de cod „N.”, care i-a propus inculpatului să-i vândă cannabis. S-a mai reținut că prima instanță, ținând seama de cantitatea de mare de masă netă uscată de cannabis, 185,8 gr., a făcut o justă individualizare judiciară a pedepsei, aplicând inculpatului o pedeapsă de 2 ani închisoare pe care a suspendat-o condiționat sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

S-a apreciat că în cauză nu se impune reindividualizarea judiciară a pedepsei și că supravegherea inculpatului este necesară pentru prevenția deținerii și traficului de droguri. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs recurentul inculpat C.D.M. criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., a solicitat achitarea pentru ambele fapte reținute în rechizitoriu, în baza art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., susținând că probele de la dosar au fost obținute ilegal de organele de urmărire penală determinând la săvârșirea faptelor și chiar mai mult decât atât probele sunt neconcludente.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., a solicitat a se avea în vedere că pentru infracțiunea de trafic de droguri în formă continuată apreciază că încadrarea juridică este greșită solicitând, schimbarea încadrării juridice din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de droguri de risc în formă simplă respectiv în art. 2 din Legea nr. 143/2000 și înlăturarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. Referitor la art. 385 9 pct. 14 a solicitat reducerea pedepsei și condamnarea sa la o pedeapsă sub minimul special respectiv la o pedeapsă de 3 luni. A solicitat a se avea în vedere la pronunțarea soluției și de dispozițiile art. 74 lit. c), art. 74 alin. (2) C. pen., raportat la art. 76 lit. c) C. pen.

Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuția părților incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., având în vedere modul în care instanța de apel a înțeles să soluționeze cererea inculpatului formulată în apel referitor la achitarea sa pentru săvârșirea faptei deduse judecății precum și cu privire la aspectele referitoare la modul de administrare a probelor și la rolul investigatorului sub acoperire. Recurentul inculpat C.D.M. și-a însușit cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Recursul este întemeiat. Examinând hotărârea atacată,actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, a cazurilor de casare invocate dar și în conformitate cu prevederile art. 385 9 alin. (2) și (3) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție expune următoarele: În raport cu critica formulată cu privire la incidența cazurilor de casare reglementate de art. 385 9 alin. (1) pct. 9 și 10 C. proc. pen., se constată că aceasta este fundamentată. Instanța de prim control judiciar în virtutea efectului devolutiv al apelului formulat de inculpat avea obligația de a examina acele dispoziții din hotărârea fondului care au fost greșit sau nelegal soluționate. În raport de limitele pe care legea le fixează efectului devolutiv se impunea ca instanța de apel să analizeze și să rezolve chestiuni de fapt și de drept având în vedere motivele de apel, criticile formulate cărora trebuia să le răspundă. Modalitatea în care a procedat instanța de prim control judiciar rezumând argumentația la câteva aspecte de fapt echivalează cu o nemotivare a hotărârii recurate.

Se observă că instanța de apel s-a limitat doar la o enumerare a motivelor de apel formulate de inculpatul C.D.M., fără a face o argumentare pertinentă cu referire clară, expresă la probele reținute sau înlăturate de instanța de fond care sprijină situația de fapt și vinovăția reținută în sarcina acestuia. Deși s-a invocat nemotivarea hotărârii cu privire la solicitarea de achitare a inculpatului, instanța de apel a ignorat această critică, încălcând astfel Recomandările Convenției cu privire la dreptul la un proces echitabil. Este statuată obligația instanțelor de a motiva hotărârile în vederea garantări bunei administrări a justiției dar și a dreptului părților la un proces echitabil în conformitate cu dispozițiile art. 6 din C.A.D.O.L.F.

Obligația de motivare a hotărârilor judecătorești este corelativă dreptului justițiabilului de a observa care dintre argumentele sale au fost acceptate și motivele pentru care unele apărări i-au fost respinse (cauza B. și alții c. Franței). În respectarea normelor ce reglementează incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 9 și 10 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție consideră necesar că motivarea soluției pronunțată de instanța de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreționar în realizarea justiției, dând părților din proces posibilitatea să-și formuleze convingerea cu privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate iar instanței de recurs elementele necesare pentru exercitarea efectivă a controlului judecătoresc.

Or, în cauza de față un asemenea control nu poate fi exercitat de către Înalta Curte de Casație și Justiție în condițiile în care instanța de prim control judiciar nu a răspuns motivelor de apel, expuse în mod amplu atât în scris cât și în cadrul dezbaterilor ci s-a limitat la a face referire în cuprinsul a trei-patru paragrafe la critici care vizau soluția de condamnare și care erau esențiale pentru inculpat, de natură să garanteze drepturile sale și să influențeze soluția procesului.

Deși inculpatul a supus analizei instanței de prim control judiciar aspecte de fapt și de drept, a formulat critici verosimile, fața de concluzia la care a ajuns instanța fondului în dezlegarea acțiuni penale, invocând printre altele și caracterul provocator al conduitei colaboratorului sub acoperire, Curtea nu a examinat în mod real și efectiv chestiunile esențiale care i-au fost expuse și supuse analizei și nu a făcut referire argumentat, în considerentele deciziei, la motivele de apel formulate. O asemenea abordare, așa cum s-a arătat, încalcă obligația impusă instanței prin prevederile art. 6 din C.E.D.O. În concluzie, în considerarea cazurilor de casare reglementate în art. 385 9 alin. (1) pct. 9 și 10 C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, va admite recursul declarat de inculpatul C.D.M. împotriva deciziei penale nr. 16/ A din 29 noiembrie 201 a Curți de Apel Alba lulia, secția penală, în conformitate cu art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. Se va casa decizia penală atacată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Curtea de Apel Alba lulia. Instanța de prim control judiciar va avea în vedere, în rejudecare, criticile avansate de inculpat cu privire la neîntrunirea în cauză a elementelor constitutive ale infracțiunilor ce au făcut obiectul judecăți, la solicitarea sa de achitare pentru infracțiunile deduse judecății, la probele pretins obținute în mod ilegal în cauză, la conduita colaboratorului sub acoperire, urmând a aprecia totodată cu privire la toate aspectele de fapt și de drept potrivit art. 371 alin. (2) C. proc.

pen. Văzând dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul C.D.M. împotriva deciziei penale nr. 166/A/2011 din 26 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală. Casează decizia penală atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astfel 27 iunie 2012.