ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 559/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 559/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Prin

sentința penală nr. 459 din 22 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul

Maramureș s-a dispus condamnarea inculpatului H.N. la pedeapsa de 17 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și

b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani pentru comiterea infracțiunii de omor

calificat prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. h) C.

pen.; la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.

64 lit. a) teza a II-a și b) C. penal pe o perioadă de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii

de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. și la pedeapsa de 3 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin.

(2) C. pen.

În

temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat

inculpatului pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare și pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe o perioadă de 5 ani.

În

baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În

baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului,

iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea

preventivă începând cu 26 aprilie 2011 la zi.

A

fost obligat inculpatul să plătească părții civile H.P. suma de 10.000 RON

reprezentând despăgubiri civile pentru daune materiale, suma de 30.000 RON

reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale și suma de 500 RON

reprezentând cheltuieli judiciare.

S-a

dispus păstrarea până la soluționarea definitivă a cauzei a corpului delict -

cărămidă - aflat la camera de corpuri delicte a Parchetului de pe lângă

Tribunalul Maramureș.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt că inculpatul H.N.

locuiește fără forme legale în jud. Maramureș, imobil aflat în vecinătatea

locuinței victimei H.I., despre care cunoștea că este în vârstă (victima avea

87 de ani) și că locuia singură.

La

data de 17 aprilie 2011, în jurul orelor 22

30

-23, inculpatul, după

ce anterior a consumat băuturi alcoolice s-a deplasat la locuința victimei și a

intrat în curtea împrejmuită, dar nu pe poarta de acces, aflată în imediata

apropiere a locuinței sale, ci prin grădina din spatele casei pentru a nu fi

văzut de vreo persoană. Inculpatul s-a urcat pe stiva de lemne din partea

stângă a ușii de acces, a deschis un geam și a intrat în locuință, iar apoi în

camera în care se afla victima, lumina fiind stinsă, însă camera era luminată

de un bec de pe stâlpul de la rețeaua de iluminat public a orașului B.,

amplasat în fața casei victimei.

Inculpatul

s-a apropiat de patul în care dormea victima cu intenția de a întreține relații

sexuale. Victima a refuzat propunerea inculpatului, astfel că acesta a

exercitat acte de violență asupra victimei, pe care a lovit-o de mai multe ori peste

față, după care a dezvelit-o, i-a rupt lenjeria intimă și a întreținut cu

aceasta acte sexuale, normale și anale.

După

consumarea actelor sexuale, speriat de reacția victimei, care a început să

strige, inculpatul i-a aplicat lovituri multiple, în zona feței și a capului,

cu pumnii dar și cu cărămida care se afla pe soba de încălzit, cauzându-i

leziuni traumatice, ce au dus la decesul victimei. Inculpatul, după ce a ieșit

din casa victimei, pe ușa de acces în locuință, pe care a descuiat-o, s-a dus la

locuința sa, unde s-a culcat. Victima a fost găsită decedată, în dimineața

zilei de 18 aprilie 2011 de către nora sa, martora H.V.

Prin

raportul de expertiză medico-legală nr. 125/50 din 03 mai 2011 al Cabinetului

Medico-Legal Sighetu Marmației s-a concluzionat că moartea numitei H.I. a fost

violentă, ea s-a datorat unor multiple contuzii cerebrale, cerebeloase ale

punții și bulbului, post-traumatism cranio-cerebral acut cu fracturi ale

calotei și bazei craniului și hemoragie subarahnoidiană extinsă, leziunile s-au

putut produce prin loviri active, repetate cu un corp dur contondent cu

suprafață limitată și neregulată (posibil latul și marginea unei cărămizi),

s-au mai constatat leziuni ale antrului vaginal, leziuni vaginale, perianale și

anale, care au putut fi produse prin contact sexual cu o persoană de sex opus,

poziția agresorului față de victimă a fost: agresorul în picioare, victima

culcată.

În

cauză s-a efectuat o expertiză bio-criminalistică (serologică), care să

stabilească dacă pe cărămida ridicată cu ocazia cercetării la fața locului se

află urme de sânge și natura acestuia, iar prin raportul de expertiză

bio-criminalistică nr. 1573924 din 30 mai 2011 al Institutului de

Criminalistică al I.G.P.R. s-a concluzionat că pe cărămidă sunt urme de sânge. Mai

mult, inculpatul a prezentat, cu ocazia examinării, arsuri de gradul I pe fața

palmară a policelui, indexului și degetului 3 de la mâna dreaptă, precum și

arsuri de gradul II în regiunea eminenței hipotenare a mâinii drepte, leziuni

care au fost constatate prin raportul de expertiză medico-legală nr. 129 din 10

mai 2011 al Cabinetului Medico-Legal Sighetu Marmației. Aceste împrejurări

confirmă că, inculpatul a aplicat loviturile cu cărămida ridicată cu ocazia

cercetării la fața locului, cărămidă pe care victima o ținea pe sobă și care

era fierbinte în momentul în care a folosit-o inculpatul, ceea ce explică

leziunile (arsuri) prezentate de către inculpat.

Inculpatul

a recunoscut comiterea faptelor, respectiv pătrunderea fără drept și pe timp de

noapte în locuința victimei, întreținerea de acte sexuale prin constrângerea

acesteia, precum și aplicarea de multiple lovituri asupra feței și capului

victimei. În apărare, a susținut însă că a suferit o intervenție chirurgicală

la cap, ale cărei efecte le resimte și în prezent prin pierderi de memorie și

de cunoștință, iar faptele deduse judecății le-a comis într-o astfel de stare.

Instanța

de fond a reținut că inculpatul a fost examinat medico-legal psihiatric, iar la

întocmirea expertizei s-a ținut seama de traumatismul cranio-cerebral operat

suferit. Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală

psihiatrică nr. 117 din 21 aprilie 2011 al Cabinetului Medico-Legal Sighetu

Marmației, inculpatul prezintă sindrom post-contuzional, tulburări de comportament

asociate consumului de alcool, gerontifilie; inculpatul are capacitatea psihică

de a aprecia conținutul și consecințele faptelor sale; a avut discernământ la

momentul comiterii faptelor și îl are și în prezent.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș,

inculpatul H.N. și partea civilă H.P., solicitând admiterea apelurilor,

desființarea hotărârii atacate și să se pronunțe o nouă hotărâre.

Parchetul

a solicitat ca prin noua hotărâre să se majoreze pedepsele aplicate

inculpatului și aplicarea unui spor în urma concursului de infracțiuni, cu

motivarea că în raport de gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor

comise, de valorile apărate și ocrotite de lege, modalitatea de comitere a

faptelor, recunoașterea parțială, pedepsele aplicate sunt prea blânde.

Partea

civilă H.P. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 100.000 RON cu

titlu de daune morale, cu motivarea că suma acordată este infimă în raport de

suferințele cauzate, pierderea cauzată și impactul social și moral al faptelor

inculpatului.

Inculpatul

a solicitat reducerea pedepselor aplicate având în vedere că faptele au fost

comise în stare de ebrietate, că inculpatul a recunoscut și regretat faptele și

este, la prima confruntare cu legea penală.

Prin

decizia penală nr. 194/A din 1 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj

s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și

partea civilă H.P., împotriva sentinței penale nr. 459 din 22 septembrie 2011 a

Tribunalului Maramureș pe care a desființat-o numai cu privire la

individualizarea pedepselor aplicate inculpatului H.N. și cu privire la

cuantumul daunelor morale.

Pronunțând

o nouă hotărâre în aceste limite, a fost condamnat inculpatul H.N. la pedeapsa

de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a)

teza a-II-a și lit. b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de omor calificat

prev. și ped. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. h) C. pen.; la pedeapsa

de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a-II-a și lit. b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de viol prev. și

ped. de art. 197 alin. (1) C. pen.; la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare

pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu prev. și ped. de art. 192

alin. (2) C. pen.

În

temeiul art. 33, 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit

pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C.

pen., sporită cu 2 ani închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa rezultantă de 22 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen.

S-a

făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen.

S-a

menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată

durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 26 aprilie 2011

până la zi.

A

fost obligat inculpatul să plătească părții civile H.P. suma de 100.000 RON

daune morale.

S-au

menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate.

S-a

respins apelul declarat de inculpatul H.N. împotriva aceleiași sentințe penale.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că în baza probelor

administrate în cauză s-a stabilit o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o

încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpatului fiind stabilită în

afara oricărui dubiu.

S-a

arătat că potrivit art. 72 C. pen., la individualizarea pedepsei se ține seama

de dispozițiile părții generale, de limitele de pedeapsă fixate în partea

specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana

inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel,

în raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, valorile

sociale apărate prin norma de incriminare (viața, viața sexuală, libertatea

persoanei) modalitatea concretă de comitere a faptelor - inculpatul a pătruns

fără drept pe timp de noapte în locuința victimei, persoană în vârstă de 87

ani, aplicarea unor lovituri multiple cu pumnii și cu o cărămidă victimei, atât

pentru a o constrânge să întrețină acte sexuale normale și anale, întrucât

victima s-a opus, cât și după consumarea infracțiunii de viol când aceasta a

început să strige, lovituri de o mare intensitate care au provocat decesul -

conduita inculpatului după comiterea infracțiunilor care a susținut că a comis

fapta în stare de inconștiență, aspect infirmat de expertiza medico-legală

psihiatrică efectuată în cauză, pedepsele aplicate nu sunt în măsură să asigure

realizarea scopului preventiv și educativ conform art. 72 C. pen.

În

baza acestor argumente, Curtea de apel a apreciat că în cauză nu se impune

reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului cu consecința

reducerii pedepselor aplicate, solicitarea inculpatului fiind nefondată.

În

latura civilă a cauzei, Curtea de apel a apreciat că în raport de prejudiciul

moral cauzat, suferința părții civile (fiul victimei) cauzată de pierderea

mamei, povara suferințelor, a rușinii cauzate și a impactului social în

comunitate, cuantumul daunelor morale solicitat de acesta este justificat.

Împotriva

deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul, criticând-o cu privire

la cuantumul pedepsei aplicate, solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârii atacate și menținerea hotărârii instanței de fond.

A

arătat că în momentul comiterii infracțiunilor, se afla într-o stare de

surescitare, comportamentul său datorându-se unei operații pe creier.

Examinând

hotărârea atacată în raport de critica formulată, Înalta Curte constată că

aceasta este legală și temeinică, iar recursul declarat de inculpat este

nefondat.

În

raport de probele administrate în cauză, coroborate cu declarația de

recunoaștere a inculpatului, instanța de apel a stabilit în mod corect atât

situația de fapt cât și vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. h) C. pen., art. 197 alin.

(1) C. pen. și art. 192 alin. (2) C. pen.

În

ce privește pedepsele aplicate, potrivit dispozițiilor art. 72 C. pen., la

individualizarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale, de

limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al

faptelor săvârșite, de persoana inculpatului și împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală.

Potrivit

art. 52 din același Cod, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de

reeducare a condamnataului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

În

cauza de față, la aplicarea pedepselor inculpatului s-au avut în vedere

pericolul social deosebit al infracțiunilor comise, împrejurările în care s-au

săvârșit și consecințele acestora, precum și datele care caracterizează

persoana inculpatului.

Instanța

de apel a ținut seama în mod just de modalitatea concretă în care s-au comis

faptele, inculpatul pătrunzând pe timp de noapte în locuința unei persoane în

vărstă de 87 ani cu intenția de a întreține cu aceasta raporturi sexuale, de

modul în care a suprimat viața acesteia, prin aplicarea unor lovituri multiple

la nivelul capului cu o cărămidă întrucât, după consumarea raporturilor

sexuale, aceasta a început să strige, dar și de conduita inculpatului care nu a

manifestat niciun regret față de grozăvia faptelor sale și a încercat să se

apere susținând că s-a aflat într-o stare de inconștiență datorată intervenției

chirurgicale suferite la cap.

Deși

acuză o astfel de stare, din probele dosarului rezultă că inculpatul a avut

grijă să se asigure că nu este văzut în timp ce pătrunde în locuința victimei,

escaladând gardul prin grădina casei, apoi s-a urcat pe o stivă de lemne și a

deschis un geam prin care a intrat în casă, de unde se poate trage concluzia,

nu numai că a avut discernământul faptelor sale, ci chiar că le-a premeditat.

De

altfel, potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în

cauză, inculpatul prezintă sindrom post-contuzional, tulburări de comportament

asociate consumului de alcool, gerontifilie, dar are capacitatea psihică de a

aprecia conținutul și consecințele faptelor sale și a avut discernământ la

momentul comiterii faptelor.

Așa

fiind, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată de instanța de apel este just

individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., hotărârea

instanței de apel este legală și temeinică, iar recursul inculpatului este

nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Se

va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat reținerea și arestarea

preventivă la zi și va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de inculpatul H.N. împotriva deciziei penale nr. 194/A

din 1 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de

minori.

Deduce

din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reținerii și arestării

preventive de la 26 aprilie 2011 la 23 februarie 2012.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică azi 23 februarie 2012.