ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 873/2012

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 520 din 18 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 5023/100/2010, a fost condamnat inculpatul G.I., la: 5 ani închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) teza l, III C. pen.; 15 ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru infracțiunea de omor calificat prev. de art. 175 alin. (1) lit. a), c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. și a art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea - de 15 ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Cu consecințele prev. de art. 71, 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului, iar, în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și a arestului preventiv.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice pentru S.N.D.G.J.

În temeiul art. 113 C. pen., s-a luat față de inculpat măsura de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire sau noi dispoziții.

S-a constatat că părțile vătămate G.V., G.T., G.D.D. și G.D.M. nu s-au constituit părți civile.

S-a dispus arhivarea la sediul instanței după rămânerea definitivă a sent. a unui DVD aflat la Parch. de pe lângă Trib. Maramureș.

Dispune restituirea către părțile vătămate a următoarelor bunuri aflate la sediul I.P.J. Maramureș - Serviciul investigații criminale: o față de masă, cabluri electrice, o pereche de ochelari rupți, fragmente de fotografii tăiate, un cuțit, un fragment de toporiște, un topor, un alt fragment de toporiște și un topor și restituirea unui topor către martorul V.G. și a unei perechi de pantofi mărimea 44 către inculpat aflate la același serviciu (toporul) și la Parchetul de pe lângă Trib. Maramureș (perechea de pantofi).

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2.112 lei - cheltuieli judiciare din care sumele de 265 lei - c-val. expertizei și a avizului întocmit de I.N.M.L. și de 200 lei - onorariul avocatului numit din oficiu (av. R.V.) s-a avansat din fondurile Min. Justiției.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în noaptea de 15 iulie 2010 inculpatul G.I. s-a deplasat în localitatea Nănești la locuința martorului V.G:, apoi la un moment dat a luat un topor cu care s-a dus la locuința tatălui său - victima G.V. și cu ajutorul căruia i-a spart un geam, a intrat în locuința sa, i-a strangulat pisica și i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu o bucată de lemn la nivelul picioarelor și a lovit-o cu piciorul la nivelul gâtului de 4-5 ori în timp ce victima era căzută, apoi i-a mai aplicat două lovituri cu piciorul la nivelul abdomenului.

Înainte de data la care a comis fapta inculpatul a afirmat în comuna în care locuiește că o va omorî pe victimă și pe fratele său - partea vătămată G.V.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală din 6 august 2010 întocmit de S.M.L. Baia Mare, moartea victimei a fost violentă și a fost cauzată de o asfixie mecanică produsă prin comprimarea căilor respiratorii superioare (inclusiv între piciorul încălțat și sol). La autopsie s-au constatat și leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur de formă alungită prismatică pe secțiune (bucată de lemn de forma celor găsite la fața locului). Poziția victimă-agresor a fost variabilă în timp, victima prezentând leziuni pe toate segmentele corpului (anterior și posterior), iar cele tanatogeneratoare au putut fi produse în timp ce victima era culcată pe podea, iar agresorul era în picioare.

Faptele inculpatului G.I. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) teza I, III C. pen. și de omor calificat prev. de art. 175 alin. (1) lit. a), c) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate acestuia tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor comise (dat de modalitatea în care au fost săvârșite și de urmarea produsă - decesul victimei care este tatăl inculpatului) și gradul de pericol social al inculpatului (și-a recunoscut în parte faptele, a fost condamnat anterior prin sentința penală nr. 27/2005 a Judecătoriei Vișeu de Sus la pedeapsa de 6 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat pentru o infracțiune silvică). Chiar dacă faptele comise sunt foarte grave, tribunalul a avut în vedere și starea psihică a acestuia (suferă de tulburare de personalitate de tip mixt având antecedente de episoade psihotice tranzitorii pe fond toxic).

Nu i se pot aplica acestuia prev. art. 320

1

C. proc. pen. întrucât nu a recunoscut integral faptele (nu a recunoscut faptul că s-a deplasat la locuința victimei cu intenția de a-i suprima viața) și a solicitat administrarea de probe (efectuarea unei noi expertize psihiatrice).

Fiind îndeplinite cerințele prevăzute de Legea nr. 76/2008, în baza art. 7 din acest act normativ s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice pentru S.N.D.G.J.

În cuprinsul raportului de nouă expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.N.M.L. avizat de Comisia de avizare și control din cadrul aceluiași institut, dar și al completării la acest raport s-a recomandat luarea față de inculpat a măsurii de siguranță a obligării la tratament medical prev. de art. 113 C. pen. dată fiind afecțiunea sa psihică și potențialul său antisocial.

În consecință, tribunalul a luat această măsură fată de inculpat până la însănătoșire sau noi dispoziții.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și inculpatul G.I.

În motivarea apelului său, Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș a învederat curții că, raportat la gravitatea deosebită a faptei comise, la împrejurările concrete în care aceasta a fost săvârșită, la faptul că inculpatul a acționat cu premeditare și și-a ucis tatăl, pedeapsa aplicată de către prima instanță este într-un cuantum insuficient pentru a servi scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen. în motivarea apelului său, inculpatul a învederat faptul că se impune reținerea art. 320

1

C. proc. pen., întrucât a recunoscut în totalitate faptele. Apoi, a mai arăta că în mod greși s-a reținut agravanta premeditării în condițiile în care nu s-a dovedit că inculpatul a acționat în baza unei rezoluții infracționale mai vechi, sau că ar fi pregătit în vreun fel comiterea faptei, astfel că se impune schimbarea încadrării juridice în acest sens. Ca urmare, apreciază, raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, la boala psihică de care suferă acesta că se impune micșorarea cuantumului pedepsei aplicate de prima instanță.

Prin decizia penală nr. 223/A din 12 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și inculpatul G.I., s-a desființat sub aspectul greșitei încadrări juridice a infracțiunii de omor calificat, a neaplicării dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și a cuantumurilor pedepselor aplicate inculpatului.

Pronunțând o nouă hotărâre în limitele de mai sus, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de omor calificat din infracțiunea prev. de art. 175 alin. (1) lit. a), c) C. pen. în infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. c) C. pen., prin înlăturarea agravantei premeditării.

În baza art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul G.l. la o pedeapsă de 16 ani închisoare și interzicerea pe o durată de 5 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru infracțiunea de omor calificat.

În baza art. 192 alin. (2) teza I, III C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. proc. pen. s-a constatat concursul de infracțiuni și s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare în regim de detenție și interzicerea pe o durată de 5 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

S-a menținut starea de arest preventiv și dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii și al arestului preventiv începând cu data de 4 august 2010 la zi.

S-a menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie curtea de apel a reținut următoarele:

În urma administrării unui vast probatoriu, a analizei atente și detaliate a acestuia, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.

Astfel, s-a constatat pe deplin dovedită vinovăția inculpatului care în noaptea de 15 iulie 2010 s-a deplasat în localitatea Nănești la locuința martorului V.G., apoi la un moment dat a luat un topor cu care s-a dus la locuința tatălui său - victima G.V. și cu ajutorul căruia i-a spart un geam, a intrat în locuința acestuia, i-a strangulat pisica și i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu o bucată de lemn la nivelul picioarelor și a lovit-o cu piciorul la nivelul gâtului de 4-5 ori în timp ce victima era căzută, apoi i-a mai aplicat două lovituri cu piciorul la nivelul abdomenului.

În ceea ce privește aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., curtea apreciază, raportat la declarațiile de recunoaștere a inculpatului, care în fața curții a detaliat, recunoscând și faptul că a afirmat în mod public că i-ar ucide pe tatăl și pe fratele său din răzbunare pentru faptul că l-au internat la psihiatrie precum și la decizia nr. 1470/2011 a Curții Constituționale că se impune reținerea în favoarea inculpatului a dispozițiilor textului de lege invocat, fiind apreciat ca o lege mai favorabilă aplicabil pe durata întregului proces penal.

Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărare, curtea o apreciază ca fiind întemeiată din următoarele considerente.

În cauză nu s-a făcut dovada existenței premeditării, simplul fapt al afirmării de către inculpat în public că și-ar omorî din răzbunare fratele și tatăl nu poate constituit prin el însuși circumstanța agravantă a premeditării.

Este de asemenea important a se observa modul în care s-au derulat evenimentele, faptul că inculpatul a fost în vizită la martorul V. și abia la un moment dat a luat un topor și s-a deplasat la locuința tatălui său dovedește că a hotărârea a fost luată intempestiv.

Potrivit doctrinei în domeniu, pentru a ne afla în prezența acestei agravante, trebuie să existe probe certe că inculpatul a luat hotărârea de a ucide victima pe baza unei reflecții lungi și temeinice, cumpănind motivele pro și contra faptei sale și chibzuind la rece asupra lor iar mai apoi să treacă la activitatea premergătoare și pregătitoare.

În speță, nu s-a dovedit că inculpatul a acționat în baza unui plan mai dinainte stabilit și că a existat acel proces deliberativ anterior, esențial reținerii stării de premeditare. Faptul că acesta a luat un topor și a pornit spre locuința victimei nu constituie în sine un act preparator, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu a uzat de acel topor la comiterea faptei. Un alt aspect important ce trebuie avut în vedere este afecțiunea sa psihică și potențialul său antisocial rezultat din concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.N.M.L. avizat de Comisia de avizare și control din cadrul aceluiași institut.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, curtea apreciază că se impune majorarea cuantumului pedepsei ce urmează a i se aplica inculpatului pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, cu orientarea acesteia spre maximul special prevăzut de textul incriminator și redus conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Pentru a conchide astfel, curtea a ținut seama în primul rând de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei comise, de natura infracțiunii săvârșite, aceasta aducând atingere unei valori sociale importante apărate de lege, viața unei peroane. Mai mult decât atât, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, inculpatul pătrunzând fără drept prin spargerea geamului locuinței cu un topor, apoi mijloacele care au servit la comiterea infracțiunii de omor, faptul că inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri toate conduc la concluzia că o astfel de faptă trebuie aspru sancționată.

Apoi, trebuie observat că inculpatul a acționat cu discernământul păstrat, fapt ce rezultă cu certitudine din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză, iar tulburările psihice de care suferă acesta pot fi ținute sub control prin aplicarea măsurii de siguranță prevăzută de art. 113 C. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul G.I., invocând temeiul art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. în susținerea motivului de casare, a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului, prin reținerea circumstanțelor atenuante, arătând că inculpatul suferă de schizofrenie și tulburări de tip mixt.

Anterior dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția tardivității recursului declarat de inculpat.

Analizând cu prioritate această excepție, Curtea constată că la dosarul instanței de apel există 3 comunicări diferite către inculpat ale hotărârii pronunțate de această instanță.

În același timp, cererea de recurs este datată olograf de inculpat 27 decembrie 2011, fiind înaintată instanței de către administrația locului de deținere cu o adresă datată 4 ianuarie 2012.

Întrucât pe baza înscrisurilor menționate anterior nu se poate stabili nici data certă a comunicării hotărârii către inculpat, dar nici data la care calea de atac a fost declarată, urmează a interpreta acest dubiu ca fiind în favoarea inculpatului și a considera recursul formulat în termen.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticii formulate și a cazului de casare invocat, Curtea constată că recursul este nefondat.

Inculpatul a beneficiat de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., limitele speciale de pedeapsă fiind astfel reduse cu o treime (de la 15 -25 ani închisoare la 10-16 ani și 8 luni închisoare pentru omor calificat și de la 3-10 ani închisoare la 2-6 ani și 8 luni închisoare pentru violare de domiciliu).

Pedepsele aplicate în concret inculpatului, de 16 ani închisoare pentru omor calificat și de 5 ani închisoare pentru violare de domiciliu, au fost în mod corect orientate către maximul special rezultat din aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., ținând seama în primul rând de circumstanțele în care faptele au fost comise.

Astfel, inculpatul a luat hotărârea de a ucide victima pe fondul unor neînțelegeri mai vechi existente între părți, însă datorate inculpatului, acesta acționând cu intenție directă și cu o violență deosebită, fapt care rezultă din modalitatea în care inculpatul și-a conceput și realizat activitatea infracțională ( agresând victima în două rânduri, în cursul aceleiași zile, mai întâi cu pumnii și picioarele, apoi și cu corpuri contondente, iar în final încercând să o sugrume cu o bucată de cablu).

Aceste circumstanțe reale, alături de relația dintre părți ( victima fiind tatăl inculpatului) și de vârsta acesteia (63 de ani), justifică pe deplin severitatea tratamentului sancționator aplicat inculpatului, în condițiile în care, potrivit expertizei medico-legale psihiatrice inculpatul a avut discernământul păstrat, în ciuda afecțiunii psihice de care suferă (tulburare de personalitate de tip mixt, având în antecedență episoade psihotice induse însă de consumul de alcool și droguri).

În consecință, pedepsele aplicate în cauză satisfac în mod corespunzător necesitățile de constrângere și reeducare a inculpatului, neexistând vreun temei pentru reducerea lor, așa cum a solicitat acesta prin motivele de recurs.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.

Va fi dedusă prevenția la zi.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității recursului invocată de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat G.I. împotriva deciziei penale nr. 223/A din 12 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive, de la 4 august 2010 la 22 martie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 martie 2012.