ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2934/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2934/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 225 din 24

aprilie 2012, Tribunalul Maramureș, în baza art. 20 raportat la art. 174 alin.

(1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. raportat la art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A.M.I. la 5 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C.

pen. pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor

calificat.

În temeiul art. 71 C. pen. i s-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a

menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 C.

pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive

de la data de 12 martie 2012 la zi.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008

s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă

a prezentei sentințe, în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în

SNDGJ.

S-a luat act că partea vătămată A.I.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat

la art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, a obligat

inculpatul la plata către partea civilă Spitalul Orășenesc V.S. a sumei de 958,55

RON, reprezentând contravaloarea asistenței medicale acordate părții vătămate, precum

și dobânda legală aferentă acestei sume, începând cu data rămânerii definitive a

prezentei sentințe și până la achitarea efectivă.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a

dispus confiscarea de la inculpat a bunului folosit la săvârșirea infracțiunii,

respectiv un cuțit cu mâner de culoare roșie, cu lungimea de 33 cm și lama de 19

cm, înregistrat la poziția nr. 42/2012 în registrul de corpuri delicte al instanței.

În temeiul art. 109 C. proc. pen. s-a

dispus păstrarea bunurilor înregistrate la poziția nr. 36/2012 în registrul mijloacelor

de probă al instanței până la soluționarea definitivă a cauzei, când vor fi restituite

părții vătămate A.I.

În temeiul art. 191 C. proc. pen. a obligat

inculpatul la plata către stat a câte 1.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare

avansate de acesta.

Pentru a pronunța această sentință, instanța

de fond a reținut că inculpatul A.M.I. locuiește împreună cu părinții săi în Vișeu

de Sus, județ Maramureș, iar de-a lungul timpului, între acesta și tatăl său, partea

vătămată A.I., au existat mai multe conflicte pe fondul consumului de alcool, împrejurare

atestată de procesele-verbale de contravenție depuse la dosar.

La data de 11 februarie 2012 inculpatul

A.M.I. a ajuns la domiciliu, unde se aflau părinții săi și martorii U.A.M. și U.G.

și, din cauza faptului că se afla sub influența băuturilor alcoolice a început să

se certe cu aceștia.

În acest context partea vătămată A.I.

a părăsit locuința, fiind urmărit de inculpat care îi adresa injurii. Partea vătămată

a precizat că inculpatul era foarte agitat și făcea scandal, iar când s-a îndreptat

spre ușă, l-a văzut pe acesta cu câte un cuțit în fiecare mână și înjurând. Inculpatul

s-a apropiat de partea vătămată și i-a aplicat o lovitură de cuțit în partea stângă

a pieptului, iar A.I. a fugit din casă la soția sa, martora A.M. cerându-i să sune

la poliție.

Desfășurarea incidentului dintre părți

a fost confirmată și de declarațiile martorilor U.G. și U.A.M. care au apreciat

că l-au văzut pe inculpat având în fiecare mână câte un cuțit de bucătărie și apropriindu-se

de partea vătămată în timp ce o înjura. Aceeași martori au arătat că inculpatul

i-a aplicat părții vătămate o lovitură inițială pe care aceasta a evitat-o, după

care l-a lovit cu cuțitul de jos în sus în partea stângă a pieptului.

După agresiune, inculpatul a aruncat

în bucătărie cele două cuțite și a distrus obiectele de mobilier din încăpere, după

care a părăsit locuința.

Potrivit mențiunilor raportului de expertiză

medico-legală din 21 februarie 2012 întocmit de Serviciul Medico-Legal Baia Mare,

partea vătămată A.I. a prezentat o leziune traumatică - plagă tăiată penetrantă

pleural și peritoneal, care s-a putut produce prin lovire cu un corp tăietor-înțepător

în cadrul unei heteroagresiuni și au pus în pericol viața victimei, necesitând pentru

vindecare 22-25 de zile de îngrijiri medicale.

De asemenea, din mențiunile procesului

verbal de cercetare la fața locului a rezultat că din locuința în care s-a produs

incidentul au fost ridicate două cuțite, dintre care cel cu lungimea lamei de 19

cm și mâner de culoare roșie prezenta urme de sânge.

Inculpatul A.M.I. a recunoscut săvârșirea

faptei de care este acuzat, respectiv că i-a aplicat tatălui său, partea vătămată

A.I. o lovitură cu un cuțit în partea stângă a toracelui și a arătat că regretă

comiterea acesteia.

Situația de fapt astfel cum a fost reținută

de instanța de fond a fost dovedită cu procesul verbal de constatare, procesul verbal

de sesizare din oficiu, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto,

raport de constatare medico-legală, declarațiile părții vătămate, toate coroborate

cu declarațiile inculpatului.

Fiind audiat inculpatul a recunoscut

comiterea faptei, iar în fața instanței, înainte de începerea cercetării judecătorești

și-a exprimat voința ca desfășurarea procesului penal să aibă loc în procedura simplificată

prev. de art. 320

1

C. proc. pen.

Reținând că inculpatul se face vinovat

de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, instanța fondului

a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii la individualizarea căreia

a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel în termenul legal prev. de art. 363 C. proc. pen. inculpatul A.M.I., criticile

sale vizând netemeinicia pedepsei aplicate solicitând reținerea circumstanțelor

atenuante și reducerea pedepsei sub limita stabilită de instanța de fond.

Prin decizia penală nr. 111/A din 6 iunie

2012 Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.M.I.,

împotriva sentinței penale nr. 225 din 24 aprilie 2012 a Tribunalului Maramureș.

Potrivit art. 88 C. pen. a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 12

martie 2012.

A menținut starea de arest a inculpatului.

Pentru a pronunța această soluție instanța

de prim control judiciar a reținut că toate criticile formulate de inculpat nu sunt

întemeiate, pedeapsa aplicată de instanța de fond este bine dozată fiind acordată

eficiența necesară tuturor criteriilor de individualizare reglementate de art. 72

C. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, în termenul legal de 10 zile prev. mde art. 385

3

C. proc. pen.,

inculpatul A.M.I., criticile fiind formulate de apărătorul ales al inculpatului

din perspectiva cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 10, 14 și

17 C. proc. pen.

Susține apărarea că instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate de inculpat, situație ce se

încadrează în cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.

De asemenea, susține apărătorul inculpatului

că în cauză sunt incidente disp. art. 73 lit. b) C. pen., inculpatul fiind provocat

de către partea vătămată sens în care solicită reținerea scuzei provocării cu consecința

aplicării unei pedepse într-un cuantum mai mic, iar ca modalitate de executare suspendarea

sub supraveghere a executării pedepsei.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei

recurate prin prisma cazurilor de casare invocate conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., cât și din perspectiva dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., reține Înalta Curte că recursul declarat de inculpat nu

este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte reține că situația de fapt

a fost corect reținută de instanța de fond în baza materialului probator administrat

în faza de urmărire penală, rezultând că în data de 11 februarie 2012, în timp ce

se afla în locuința sa i-a aplicat tatălui său, părții vătămate A.I. o lovitură

cu un cuțit în partea stângă a toracelui, cauzându-i o plagă tăiată penetrantă pleural

și peritoneal care i-a pus viața în primejdie și care a necesitat pentru vindecare

circa 22-25 zile de îngrijiri medicale.

Având în vedere intensitatea loviturii

aplicate, obiectul folosit, respectiv un cuțit cu lama în lungime de 19 cm, zona

anatomică vizată, respectiv o zonă vitală a corpului și anume zona toracică, în

mod corect fapta a fost încadrată în infracțiunea de tentativă la omor calificat

prev. de art. 20 rap. la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

Sub aspectul laturii subiective în mod

corect s-a apreciat că inculpatul a acționat cu intenție indirectă față de împrejurarea

că deși a prevăzut posibilitatea suprimării vieții victimei și deși nu a urmărit

producerea acestui rezultat, a acceptat totuși producerea lui.

Susținerea apărării în sensul de a se

reține incidența disp. art. 73 lit. b) C. pen. nu este fondată, nici o probă administrată

în cauză nu conduce la concluzia necesității reținerii acestei circumstanțe atenuante

legale.

Potrivit dispozițiilor art. 73 lit.

b) C. pen. constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea

unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei

vătămate produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei

sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Din examinarea acestor dispoziții legale

rezultă că pentru a se reține dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. se impune ca

săvârșirea infracțiunii să fie determinată de o provocare din partea părții vătămate,

produsă prin violență sau prin atingerea gravă a demnității persoanei.

Or, în cauza dedusă judecății, nici o

probă administrată în cauză nu a scos în evidență vreo acțiune violentă sau de altă

natură din partea victimei care să-i producă o asemenea tulburare inculpatului încât

să-l determine să acționeze atât de violent.

Martorii audiați în cauză, respectiv

U.G., cumnatul inculpatului, U.A.M., sora inculpatului și A.M., mama inculpatului,

au declarat în faza de urmărire penală că inculpatul a venit acasă în stare de ebrietate

și într-o evidentă stare de agitație, căutând motive de scandal, fără a fi provocat

de nici o persoană prezentă în locuință.

Arată martorii că victima chiar a urmărit

să iasă din casă pentru a evita scandalul, însă în acel moment a fost agresată de

inculpat.

Ca atare, în mod corect au apreciat instanțele

inferioare că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., apărările

formulate de inculpat neavând nici un suport în probele administrate în cauză, așa

încât, Înalta Curte apreciază că această apărare a fost formulată numai în scopul

diminuării răspunderii penale.

Nici dispozițiile art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen. nu sunt incidente în cauză.

Instanța de prim control judiciar a răspuns

tuturor apărărilor formulate de inculpat atât cu privire la imposibilitatea reținerii

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. cât și sub aspectul criticilor de netemeinicie

a pedepsei aplicate astfel încât apreciază Înalta Curte că nu rezultă că instanța

de apel nu s-ar fi pronunțat asupra unor cereri esențiale de natură să garanteze

drepturile inculpatului și să influențeze soluția procesului, și să facă posibilă

în acest caz trimiterea cauzei spre rejudecare.

Nici criticile referitoare la netemeinicia

pedepsei aplicate nu sunt întemeiate.

Reține Înalta Curte că pedeapsa aplicată

inculpatului A.M.I. a fost bine dozată, instanța fondului având în vedere la individualizarea

judiciară a pedepsei toate criteriile generale de individualizare, astfel cum sunt

reglementate în disp. art. 72 C. pen.

Natura infracțiunii comise, gradul de

pericol social ridicat al faptei comise, modalitatea și împrejurările comiterii

faptei constând în agresivitatea deosebită de care a dat dovadă inculpatul, acesta

aplicându-o tatălui său o lovitură de cuțit într-o zonă vitală, ce i-a pus în primejdie

viața, sunt împrejurări ce justifică regimul sancționator aplicat inculpatului.

Singurul element pozitiv ce poate fi

reținut în cadrul circumstanțelor ce caracterizează persoana inculpatului este poziția

sinceră de care a dat dovadă acesta pe parcursul procesului penal, însă apreciază

Înalta Curte, că instanța de fond a dat eficiența necesară acestei împrejurări,

astfel încât nu se mai impune o nouă reapreciere, existând riscul de a se aplica

o pedeapsă prea mică pentru o faptă de o gravitate deosebită.

Din probele dosarului rezultă că în mod

frecvent inculpatul, pe fondul consumului de alcool devenea violent și își agresa

părinții, fapt pentru care apreciază Înalta Curte că nu se impune aplicarea unei

pedepse într-un cuantum redus, pedeapsa aplicată atât sub aspectul cuantumului cât

și a modalității de executare fiind în măsură să asigure finalitatea prev. de

art. 52 C. pen. și anume formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept

și regulile de conviețuire socială.

Apreciază Înalta Curte că modalitatea

de executare a fost bine individualizată, scopul educativ și coercitiv al pedepsei

putând fi atins prin executarea pedepsei în regim de detenție.

Faptul că inculpatul a adoptat o atitudine

pozitivă pe parcursul procesului penal recunoscând fapta, solicitând ca procesul

să se desfășoare în procedura simplificată prev. de

art. 320

1

C. proc. pen. a

fost avut în vedere de instanța de fond care a orientat pedeapsa spre minimul prevăzut

de lege având în vedere atât dispozițiile art. 20 C. pen. cât și dispozițiile

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Deși reprezentantul Parchetului a susținut

că pedeapsa aplicată inculpatului este nelegală, că minimul prevăzut de lege ar

fi de 5 ani și 1 lună închisoare, sens în care a solicitat admiterea recursului,

reținerea circumstanțelor atenuante și menținerea pedepsei aplicate, Înalta Curte

nu va da curs acestei cereri reținând că pedeapsa se încadrează în limitele legale

urmare reținerii disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Față de considerentele aplicate Înalta

Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă

ca nefondat recursul declarat de inculpat.

În baza art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va deduce din

pedeapsa aplicată prevenția de la 12 martie 2012 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul A.M.I. împotriva deciziei penale nr. 111/A din 6 iunie 2012 a Curții

de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la 12 martie 2012 la 21 septembrie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON,

reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 21 septembrie 2012.