ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2934/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 225 din 24 aprilie 2012, Tribunalul Maramureș, în baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. raportat la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A.M.I. la 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat. În temeiul art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen.

s-a scăzut din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive de la data de 12 martie 2012 la zi. În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe, în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în SNDGJ. S-a luat act că partea vătămată A.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, a obligat inculpatul la plata către partea civilă Spitalul Orășenesc V.S. a sumei de 958,55 RON, reprezentând contravaloarea asistenței medicale acordate părții vătămate, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea efectivă.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a bunului folosit la săvârșirea infracțiunii, respectiv un cuțit cu mâner de culoare roșie, cu lungimea de 33 cm și lama de 19 cm, înregistrat la poziția nr. 42/2012 în registrul de corpuri delicte al instanței. În temeiul art. 109 C. proc. pen. s-a dispus păstrarea bunurilor înregistrate la poziția nr. 36/2012 în registrul mijloacelor de probă al instanței până la soluționarea definitivă a cauzei, când vor fi restituite părții vătămate A.I. În temeiul art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata către stat a câte 1.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpatul A.M.I.

locuiește împreună cu părinții săi în Vișeu de Sus, județ Maramureș, iar de-a lungul timpului, între acesta și tatăl său, partea vătămată A.I., au existat mai multe conflicte pe fondul consumului de alcool, împrejurare atestată de procesele-verbale de contravenție depuse la dosar. La data de 11 februarie 2012 inculpatul A.M.I. a ajuns la domiciliu, unde se aflau părinții săi și martorii U.A.M. și U.G. și, din cauza faptului că se afla sub influența băuturilor alcoolice a început să se certe cu aceștia. În acest context partea vătămată A.I. a părăsit locuința, fiind urmărit de inculpat care îi adresa injurii. Partea vătămată a precizat că inculpatul era foarte agitat și făcea scandal, iar când s-a îndreptat spre ușă, l-a văzut pe acesta cu câte un cuțit în fiecare mână și înjurând.

Inculpatul s-a apropiat de partea vătămată și i-a aplicat o lovitură de cuțit în partea stângă a pieptului, iar A.I. a fugit din casă la soția sa, martora A.M. cerându-i să sune la poliție. Desfășurarea incidentului dintre părți a fost confirmată și de declarațiile martorilor U.G. și U.A.M. care au apreciat că l-au văzut pe inculpat având în fiecare mână câte un cuțit de bucătărie și apropriindu-se de partea vătămată în timp ce o înjura. Aceeași martori au arătat că inculpatul i-a aplicat părții vătămate o lovitură inițială pe care aceasta a evitat-o, după care l-a lovit cu cuțitul de jos în sus în partea stângă a pieptului. După agresiune, inculpatul a aruncat în bucătărie cele două cuțite și a distrus obiectele de mobilier din încăpere, după care a părăsit locuința.

Potrivit mențiunilor raportului de expertiză medico-legală din 21 februarie 2012 întocmit de Serviciul Medico-Legal Baia Mare, partea vătămată A.I. a prezentat o leziune traumatică - plagă tăiată penetrantă pleural și peritoneal, care s-a putut produce prin lovire cu un corp tăietor-înțepător în cadrul unei heteroagresiuni și au pus în pericol viața victimei, necesitând pentru vindecare 22-25 de zile de îngrijiri medicale. De asemenea, din mențiunile procesului verbal de cercetare la fața locului a rezultat că din locuința în care s-a produs incidentul au fost ridicate două cuțite, dintre care cel cu lungimea lamei de 19 cm și mâner de culoare roșie prezenta urme de sânge. Inculpatul A.M.I. a recunoscut săvârșirea faptei de care este acuzat, respectiv că i-a aplicat tatălui său, partea vătămată A.I.

o lovitură cu un cuțit în partea stângă a toracelui și a arătat că regretă comiterea acesteia. Situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanța de fond a fost dovedită cu procesul verbal de constatare, procesul verbal de sesizare din oficiu, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, raport de constatare medico-legală, declarațiile părții vătămate, toate coroborate cu declarațiile inculpatului. Fiind audiat inculpatul a recunoscut comiterea faptei, iar în fața instanței, înainte de începerea cercetării judecătorești și-a exprimat voința ca desfășurarea procesului penal să aibă loc în procedura simplificată prev. de art. 320 1 C. proc. pen. Reținând că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, instanța fondului a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal prev. de art. 363 C. proc. pen. inculpatul A.M.I., criticile sale vizând netemeinicia pedepsei aplicate solicitând reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei sub limita stabilită de instanța de fond. Prin decizia penală nr. 111/A din 6 iunie 2012 Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.M.I., împotriva sentinței penale nr. 225 din 24 aprilie 2012 a Tribunalului Maramureș. Potrivit art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 12 martie 2012. A menținut starea de arest a inculpatului. Pentru a pronunța această soluție instanța de prim control judiciar a reținut că toate criticile formulate de inculpat nu sunt întemeiate, pedeapsa aplicată de instanța de fond este bine dozată fiind acordată eficiența necesară tuturor criteriilor de individualizare reglementate de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prev. mde art. 385 3 C. proc. pen., inculpatul A.M.I., criticile fiind formulate de apărătorul ales al inculpatului din perspectiva cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 10, 14 și 17 C. proc. pen. Susține apărarea că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate de inculpat, situație ce se încadrează în cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. De asemenea, susține apărătorul inculpatului că în cauză sunt incidente disp. art. 73 lit. b) C. pen., inculpatul fiind provocat de către partea vătămată sens în care solicită reținerea scuzei provocării cu consecința aplicării unei pedepse într-un cuantum mai mic, iar ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Criticile aduse nu sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate conform art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., cât și din perspectiva dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., reține Înalta Curte că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează. Înalta Curte reține că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond în baza materialului probator administrat în faza de urmărire penală, rezultând că în data de 11 februarie 2012, în timp ce se afla în locuința sa i-a aplicat tatălui său, părții vătămate A.I. o lovitură cu un cuțit în partea stângă a toracelui, cauzându-i o plagă tăiată penetrantă pleural și peritoneal care i-a pus viața în primejdie și care a necesitat pentru vindecare circa 22-25 zile de îngrijiri medicale.

Având în vedere intensitatea loviturii aplicate, obiectul folosit, respectiv un cuțit cu lama în lungime de 19 cm, zona anatomică vizată, respectiv o zonă vitală a corpului și anume zona toracică, în mod corect fapta a fost încadrată în infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. Sub aspectul laturii subiective în mod corect s-a apreciat că inculpatul a acționat cu intenție indirectă față de împrejurarea că deși a prevăzut posibilitatea suprimării vieții victimei și deși nu a urmărit producerea acestui rezultat, a acceptat totuși producerea lui. Susținerea apărării în sensul de a se reține incidența disp. art. 73 lit. b) C. pen.

nu este fondată, nici o probă administrată în cauză nu conduce la concluzia necesității reținerii acestei circumstanțe atenuante legale. Potrivit dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Din examinarea acestor dispoziții legale rezultă că pentru a se reține dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. se impune ca săvârșirea infracțiunii să fie determinată de o provocare din partea părții vătămate, produsă prin violență sau prin atingerea gravă a demnității persoanei.

Or, în cauza dedusă judecății, nici o probă administrată în cauză nu a scos în evidență vreo acțiune violentă sau de altă natură din partea victimei care să-i producă o asemenea tulburare inculpatului încât să-l determine să acționeze atât de violent. Martorii audiați în cauză, respectiv U.G., cumnatul inculpatului, U.A.M., sora inculpatului și A.M., mama inculpatului, au declarat în faza de urmărire penală că inculpatul a venit acasă în stare de ebrietate și într-o evidentă stare de agitație, căutând motive de scandal, fără a fi provocat de nici o persoană prezentă în locuință. Arată martorii că victima chiar a urmărit să iasă din casă pentru a evita scandalul, însă în acel moment a fost agresată de inculpat.

Ca atare, în mod corect au apreciat instanțele inferioare că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., apărările formulate de inculpat neavând nici un suport în probele administrate în cauză, așa încât, Înalta Curte apreciază că această apărare a fost formulată numai în scopul diminuării răspunderii penale. Nici dispozițiile art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. nu sunt incidente în cauză. Instanța de prim control judiciar a răspuns tuturor apărărilor formulate de inculpat atât cu privire la imposibilitatea reținerii dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. cât și sub aspectul criticilor de netemeinicie a pedepsei aplicate astfel încât apreciază Înalta Curte că nu rezultă că instanța de apel nu s-ar fi pronunțat asupra unor cereri esențiale de natură să garanteze drepturile inculpatului și să influențeze soluția procesului, și să facă posibilă în acest caz trimiterea cauzei spre rejudecare.

Nici criticile referitoare la netemeinicia pedepsei aplicate nu sunt întemeiate. Reține Înalta Curte că pedeapsa aplicată inculpatului A.M.I. a fost bine dozată, instanța fondului având în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei toate criteriile generale de individualizare, astfel cum sunt reglementate în disp. art. 72 C. pen. Natura infracțiunii comise, gradul de pericol social ridicat al faptei comise, modalitatea și împrejurările comiterii faptei constând în agresivitatea deosebită de care a dat dovadă inculpatul, acesta aplicându-o tatălui său o lovitură de cuțit într-o zonă vitală, ce i-a pus în primejdie viața, sunt împrejurări ce justifică regimul sancționator aplicat inculpatului.

Singurul element pozitiv ce poate fi reținut în cadrul circumstanțelor ce caracterizează persoana inculpatului este poziția sinceră de care a dat dovadă acesta pe parcursul procesului penal, însă apreciază Înalta Curte, că instanța de fond a dat eficiența necesară acestei împrejurări, astfel încât nu se mai impune o nouă reapreciere, existând riscul de a se aplica o pedeapsă prea mică pentru o faptă de o gravitate deosebită. Din probele dosarului rezultă că în mod frecvent inculpatul, pe fondul consumului de alcool devenea violent și își agresa părinții, fapt pentru care apreciază Înalta Curte că nu se impune aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus, pedeapsa aplicată atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare fiind în măsură să asigure finalitatea prev. de art. 52 C. pen.

și anume formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială. Apreciază Înalta Curte că modalitatea de executare a fost bine individualizată, scopul educativ și coercitiv al pedepsei putând fi atins prin executarea pedepsei în regim de detenție. Faptul că inculpatul a adoptat o atitudine pozitivă pe parcursul procesului penal recunoscând fapta, solicitând ca procesul să se desfășoare în procedura simplificată prev. de art. 320 1 C. proc. pen. a fost avut în vedere de instanța de fond care a orientat pedeapsa spre minimul prevăzut de lege având în vedere atât dispozițiile art. 20 C. pen. cât și dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.

Deși reprezentantul Parchetului a susținut că pedeapsa aplicată inculpatului este nelegală, că minimul prevăzut de lege ar fi de 5 ani și 1 lună închisoare, sens în care a solicitat admiterea recursului, reținerea circumstanțelor atenuante și menținerea pedepsei aplicate, Înalta Curte nu va da curs acestei cereri reținând că pedeapsa se încadrează în limitele legale urmare reținerii disp. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Față de considerentele aplicate Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat. În baza art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va deduce din pedeapsa aplicată prevenția de la 12 martie 2012 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M.I. împotriva deciziei penale nr. 111/A din 6 iunie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 12 martie 2012 la 21 septembrie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 septembrie 2012.