ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1959/2013

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 649 din 21 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în Dosar nr. 7440/100/2012 s-a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii, formulată de inculpata M.S., prin apărător ales.

În temeiul art. 20.C. pen. raportat la art. 174 C. pen., art. 175 alin. (1) lit. c)) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c C. pen. raportat ia art. 76 alin. (1) Iit. b) și alin. (3) C. pen., a fost condamnată inculpata M.S., fără antecedente penale,  în prezent aflată în stare de arest preventiv în Penitenciarul Gherla, la 3 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei, iar în baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate acesteia perioada reținerii și arestării preventive, de la data de 04 septembrie 2012 la zi.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe, prelevarea de probe biologice de la inculpată în vederea introducerii profilului genetic al acesteia in S.N.D.G.J.

S-a luat act că partea vătămată M.Ș. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat Ia art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligată inculpata Ia plata către partea civilă Spitalul Județean de Urgență „Dr. C.O." Baia Mare a sumei de 1.040,14 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate, precum și a dobânzii legale aferente acestei sume, în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe șl până la achitarea efectivă.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpată a bunului folosit la săvârșirea infracțiunii, respectiv un cuțit în lungime totală de 21 cm și lama de 11 cm, corp delict înregistrat la poziția nr. 49/2012 din Registrul corpurilor delicte al instanței.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata către stat a sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a refinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 418/ P din 27 septembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul. Maramureș a fost trimisă în judecată inculpata M.S. fără antecedente penale, arestată preventiv, aflată în Penitenciarul Gherla, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat Ia rt.174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c)) C. pen.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că la data de 21 august 2012, în timp ce se afla la domiciliul său, inculpata M.S. a încercat să suprime viața soțului său, partea vătămată M.Ș., aplicându-i acestuia o lovitură în zona hemitoracică stângă cu un cuțit cu Iama în lungime de 11 cm, cauzându-i o plagă înjunghiată penetrantă care a necesitat pentru vindecare un număr de 18-19 zile de îngrijiri medicale, fără a-i pune viața în primejdie.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: procesul-verbal de sesizare din oficiu (fila 2); procesul-verbal de consemnare a denunțului (fila 4); procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă (filele 8-20); procesul-verbal de examinare a îmbrăcămintei purtată de inculpată și partea vătămată în care a fost agresată precum și planșa foto aferentă (filele 21-33); concluziile preliminarii și raportul de expertiză medico-legală nr. 774 din 28 august 2012 ale S.M.L. Baia Mare (filele 37.39); raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 226 din 03 septembrie 2012 al S.M.L. Baia Mare (fila 64), declarația părții vătămate M.Ș. (filele 40-42); declarațiile martorelor T.S. și T.E. (filele 45.46 și 51); declarațiile inculpatei (filele 82-84, 88-92).

Prin încheierea penală nr. 429 din 05 septembrie 2012 Tribunalului Maramureș s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei pe o durată de 29 de zile, măsura fiind ulterior menținută în condițiile art. 300

1

și art. 300

2

C. proc. pen.

În cadrul cercetării judecătorești, instanța a procedat la audierea inculpatei M.S., a părții vătămate M.Ș., precum și a martorilor T.E. și M.M., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate Ia dosar.

La termenul din data de 11 decembrie 2012, inculpata M.S., prin apărător ales a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținută în sarcina sa, din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la rt.174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., în infracțiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2)

2

C. pen. în motivarea cererii formulate s-a arătat că inculpata nu a avut intenția de a îl ucide pe M.Ș., iar pe de altă parte, leziunile cauzate nu i-au pus viața în primejdie acestuia, necesitând pentru vindecare doar 18-19 zile de îngrijiri medicale.

Inculpata M.S. a recunoscut în cursul urmăririi penale săvârșirea infracțiunii de care este acuzată, însă a arătat că nu a intenționat să o ucidă pe partea vătămată, ci doar a reacționat la provocările acesteia, întrucât obișnuia să o bată și să se poarte urât cu ea. în cadrul cercetării judecătorești, inculpata s-a prevalat de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., arătând că nu dorește să dea declarații în cauză.

Partea vătămată M.Ș. nu s-a constituit parte civilă în cauză, arătând că nu are pretenții de la inculpata.

În-cauză s-a constituit parte civilă Spitalul Județean de Urgență „Dr. C.O." Baia Mare, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 1.040,14 lei și a dobânzii legale aferente, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate M.Ș..

Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:

Inculpata M.S. locuiește împreună cu soțul său, partea vătămată M.Ș. în Borșa, județ Maramureș, iar între aceștia au existat în ultima perioadă conflicte cauzate de consumul de băuturi alcoolice.

Din declarațiile martorilor T.E. și M.M., coroborate cu mențiunile proceselor verbale de constatare și sancționare a contravențiilor depuse la dosar, a rezultat că partea vătămată M.Ș. obișnuia să o agreseze relativ des pe inculpata M.S. (filele 52-57 dosar urmărire penală și filele 52, 53 dosar.instanță). De altfel chiar partea vătămată M.Ș. a arătat prin declarația dată în fața instanței că „obișnuiam să o mai bat pe soția mea întrucât era rea de gură și se certa cu mine" și că „este adevărat că i-am și spart capul odată și că inculpata se temea de mine"(fila 32).

La data de 21 august 2012, după ce anterior, în timp ce se aflau pe câmp la lucrări agricole părțile s-au certat, partea vătămată M.Ș. a revenit la locuința sa, unde a constatat că inculpata se afla sub influența băuturilor alcoolice. Din declarația părții vătămate a rezultat.că a întrebat-o pe inculpată dacă i-a făcut de mâncare, acesta spunându-i să își facă singur și s-au certat din cauza ginerelui lor (fila 41 dosar urmărire penală și fila 32 dosar instanță).

La un moment dat, în timp ce se afla cu spatele la.inculpată, partea vătămată a simțit că a fost lovit în spate de aceasta, fără să își dea seama cu ce. Inculpata M.S. a arătat prin declarațiile date că ia momentul când partea vătămată s-a întors cu spatele la ea, a luat un cuțit cu mâner de lemn și i-a aplicat soțului său o lovitură în zona spatelui, după care a ieșit din locuință și a așezat cuțitul pe un gard ornamental din curte(fila 82 dosar urmărire penală).

Partea vătămată și-a dat seama că inculpata I-a lovit cu un cuțit, astfel încât a ieșit din casă și în timp ce se îndrepta spre centrul orașului Borșa a sunat-o pe fiica sa, martorul T.S. căreia i-a cerut să îl transporte la spital (fila 45 dosar urmărire penală).

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 774 din 28 august 2012 întocmit de S.M.L. Județean Marafnureș, partea vătămată M.Ș. a prezentat leziuni traumatice, respectiv plagă înjunghiată penetranta toracică stângă posterioară, care s-a putut produce prin.lovire cu un corp tăietor - înțepător și necesită pentru vindecare un număr de 18-19 zile de îngrijiri medicale, fără să-i fi pus viața în primejdie (flla38 dosar urmărire penală).

Inculpata M.S. a precizat prin declarația dată în cursul urmăririi penale că recunoaște că a lovit partea vătămată cu cuțitul, însă a susținut că aceasta a insultat-o, spunându-i „vorbe de ocară - melință, leordeancă, lazar", fapt care.a enervat-o și astfel a l-a agresat pe soțul său (fila 91 dosar urmărire penală).

În raport de situația de fapt expusă, instanța a reținut că fapta inculpatei M.S., constând în aceea că la data de 21 august 2012, în timp ce se afla în locuința sa, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a unor conflicte anterioare, i-a aplicat soțului său, partea vătămată M.Ș. o lovitură în zona spatelui cu un cuțit cu lama în lungime de 11 cm întrunește elementele constitutive ale tentativei Ia infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

La încadrarea juridică a infracțiunii reținută în sarcina inculpatei, cu referire și la cererea de schimbare a acesteia formulată la termenul de judecată din data de 11 decembrie 2012, instanța a reținut următoarele:

Potrivit unei jurisprudențe constante, la aprecierea existenței tentativei ia infracțiunea de omor este necesară lămurirea poziției subiective avută de făptuitor la momentul, săvârșirii faptei, dacă acesta a prevăzut rezultatul acțiunii sale, respectiv decesul victimei și a urmărit producerea lui sau doar a acceptat posibilitatea ca acesta să se producă. în concret, este necesar ca în baza probelor administrate să se stabilească dacă făptuitorul a acționat cu intenție, directă sau indirectă, conform art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) și b) C. pen., oricare dintre acestea fiind susceptibile de a completa sub aspectul laturii subiective conținutul constitutiv al infracțiunii de omor.

Pentru determinarea poziției psihice a făptuitorului s-a apreciat atât în doctrină, cât și în jurisprudență că elementele relevante ce țin de materialitatea actului sunt instrumentul vulnerant folosit, dacă era sau nu susceptibil să provoace decesul, intensitatea și numărul loviturilor aplicate și respectiv, zona lezată a corpului victimei, cu luarea în considerare și a împrejurărilor în care s-a produs agresiunea.

În cauza de față, instanța a reținut că din probele administrate a rezultat că agresiunea a fost săvârșită pe fondul unor conflicte anterioare dintre părți.iar inculpata a lovit partea vătămată din spate, în poziție de ortostatism, victima fiind lipsită de posibilitatea de a se apăra în fața atacului. De asemenea, inculpata a lovit partea vătămată cu un cuțit în lungime totala de 22 cm și cu lama în lungime de 11 cm, iar din actele medico -legale depuse la dosar a rezultat că aceasta a aplicat o singură lovitură, cu intensitate, în partea toracică stângă, provocând o plagă înjunghiată penetrantă care din cauza faptului că nu a intersectat nici un.organ vital nu a pus în primejdie viața victimei.

Or, având în vedere că inculpata a aplicat lovitura într-o zonă cu potențial vital, respectiv torâce, cu un cuțit cu Iama în lungime de 11 cm, instanța a constatat că aceasta a acționat cu intenție indirectă, prevăzând posibilitatea de a provoca decesul victimei și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia, conform art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen. Instanța a reținut că apare ca fiind evident pentru orice persoană, indiferent de gradul de instruire sau de experiența de viață, că aplicarea unei lovituri cu un cuțit cu lama în lungime de 11 cm în partea superioară a toracelui, din cauza organelor vitale existente în zonă poate să conducă Ia decesul victimei. împrejurarea că din motive independente de voința făptuitorului, cum este și cazul de față, decesul, victimei nu se produce, fie din cauza faptului că nu a fost lezat nici un organ vital, fie a intervenției medicale, nu are nici o influență asupra formei de vinovăție cu care infracțiunea a fost săvârșită, legea penală sancționând punerea în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea prin incriminarea tentativei.

În acest context, de vreme ce prin raportul de expertiză medico - legală psihiatrică nr. 226 din 03 septembrie 2012 întocmit de S.M.L. Maramureș s-a stabilit că inculpata are un nivel intelectual în limitele normalului și că are capacitatea psihică de a aprecia conținutul și consecințele faptelor sale,având discernământ, instanța a reținut că inculpata a prevăzut posibilitatea dea provoca decesul victimei M.Ș. și a acceptat producerea acestui rezultat.

Având în vedere aspectele expuse, instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii, formulată de inculpată prin apărător ales. Pentru considerentele expuse anterior, în cauză nu pot fi reținute ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2)

2

C. pen., împrejurarea că viața părții vătămate nu a fost pusă în primejdie neavând relevanță sub aspectul încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpată.

Instanța însă a reținut în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., având în vedere că acesta nu este cunoscută cu antecedente penale și a avut o comportare sinceră pe parcursul procesului.

În consecință, în considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) și alin. (3) C. pen., instanța.a condamnat-o pe inculpata M.S. Ia o pedeapsă de 3 ani închisoare, fără a aplica și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, apreciind că aceasta corespunde scopului și funcțiilor prevăzute de art. 52 C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, instanța a. avut în vedere pe de-o parte gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite și rezultatul socialmente periculos produs, iar pe de altă parte contextul și modalitatea în care fapta a fost comisă și circumstanțele personale ale inculpatei.

Sub un. prim aspect, instanța a reținut că inculpata a comis o infracțiune gravă, îndreptată împotriva unei valori sociale fundamentale, dar care nu și-a produs rezultatul din motive independente de voința acesteia.

Pe de altă parte, instanța a avut în vedere că din declarațiile persoanelor audiate în cauză a rezultat că partea vătămată obișnuia să o bată pe inculpată, în unele cazuri fiind necesară intervenția organelor de poliție pentru aplanarea conflictelor. De asemenea, martorii audiați au arătat că în ultima perioadă de timp între părți au existat numeroase scandaluri, cauzate în principal de faptul că inculpata consuma alcool în exces și chiar în ziua incidentului părțile au avut un conflict, inculpata aflându-se sub influența băuturilor alcoolice. în acest context, instanța a avut în vedere că actul de agresiune exercitat de inculpată asupra soțului ei a fost determinat, cel puțin în parte, de starea de tensiune existentă între aceștia, iar caracterul spontan al atacului este subliniat atât de instrumentul vulnerant ad-hoc folosit, cât și de faptul că aceasta a aplicat o singură lovitură, împrejurări de natură să atenueze răspunderea penală a inculpatei. De asemenea, instanța a avut în vedere că inculpata este în vârstă de.59 de ani și că a avut anterior o conduită relativ corespunzătoare, nefiind cunoscută cu antecedente penale, iar pe parcursul procesului a recunoscut săvârșirea infracțiunii și a manifestat regret față de comiterea acesteia.

Având în vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpată, precum și caracterul extrem de violent în mod spontan al actului de agresiune exercitat, instanța a apreciat că scopul preventiv al pedepsei aplicate nu ar putea fi realizat decât prin executarea acesteia în regim privativ de libertate, existând și premisele realizării funcției de reeducare prevăzută de art. 52 C. pen. De asemenea, instanța a reținut că starea de tensiune și numeroasele conflicte dintre inculpată și partea vătămată, dar și faptul că potrivit raportului de expertiză medico-legală depus la dosar inculpata prezintă dependență alcoolică, fiind necesară luarea unor măsuri cu caracter medicalriar nu a unor măsuri de siguranță), conduc la concluzia că reintegrarea acesteia în familie, prin individualizarea modului de executare a pedepsei într-un regim care să nu presupună privarea de libertate prezintă riscul plauzibil ca incidente de tipul celui care formează obiectul prezentei cauze să se repete cu consecințe mai grave.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., având în vedere pedeapsa aplicată inculpatei, dar și faptul că temeiurile care au determinat inițial privarea de libertate a acesteia sunt în continuare actuale, instanța a menținut măsura arestării preventive a acesteia, iar în baza art. 88 C. pen., a dispus scăderea din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive, de la 04 septembrie 2012 la zi.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, instanța a dispus, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe, prelevarea de probe biologice de la inculpată în vederea introducerii profilului genetic al acesteia in S.N.D.G.J.

De asemenea, instanța a luat act că partea vătămată M.Ș. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța a obligat inculpata la plata către partea civilă Spitalul Județean de Urgență „Dr. C.O." Baia Mare a sumei de.1040,14 lei, reprezentând contravaloare serviciilor medicale acordate părții vătămate, precum și a dobânzii legale aferente acestei sume, în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea efectivă(fila 25).

În temeiul art. 118 lit. b) și c). Pen., instanța a dispus confiscarea de la inculpată a bunului folosit la săvârșirea infracțiunii, respectiv un cuțit în lungime totală de 21 cm și lama de 11 cm, corp delict înregistrat Ia poziția nr. 49/2012 din registrul corpurilor delicte al instanței.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., instanța a obligat inculpata la plata către stat a sumei de 1000 Iei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata M.S. solicitând, admiterea acestuia și pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună suspendarea pedepsei aplicate.

Prezent la judecarea apelului partea vătămată M.Ș. a arătat că este de acord cu admiterea acestuia și că se consideră exclusiv vinovat de producerea acestui incident, care a fost consecința unui comportament agresiv pe care l-a avut ani de zile față de soția sa.

Prin Decizia penală nr. 23/ A din 31 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de inculpata M.S.,  fără antecedente penale, împotriva sentinței penale nr. 649 din 21 decembrie 2012 a Tribunalului Maramureș pe care o desființează doar cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatei.

Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite în baza art. 86

1

C. pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei M.S. și încredințează supravegherea acesteia Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș pe durata termenului de încercare de 6 ani prev. de art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpata să se supună următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se. prezinte la datele fixate conform programului stabilit la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, locuință sau reședință și orice deplasare care depășește 8 zile,.precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă S-a atras atenpa inculpatei asupra prevederilor art. 864 C. pen.

S-a constatat că inculpata a fost arestată preventiv în baza mandatului de arestare nr. 32/ U din 05 septembrie 2012 al Tribunalului Maramureș.

În baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen. raportat la art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei dacă nu este arestată în altă cauză.

S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive din data de 04 septembrie 2012 la zi șl au fost menținute restul dispozițiilor hotărârii atacate.

Pentru a decide astfel, analizând apelul declarat, prin prisma actelor de la dosar, a dispozițiilor legale în materie și a motivelor invocate, instanța de apel a reținut următoarele:

Prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, pe baza materialului probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, din care a reieșit fără îndoială vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată.

Instanța de apel nu a reiterat starea de fapt pe larg expusă în hotărârea atacată, însușindu-și în totalitate raționamentele primei instanțe care au condus la condamnarea inculpatei, inculpată care dealtfel și-a recunoscut vinovăția.

De asemenea, în acord cu cele reținute și de instanța de fond, instanța de apel a apreciat din aceleași motive că încadrarea juridică corectă a faptei este aceea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., și nu cea de lovire, prev de art, 180 alin. 2

2

C. pen.

Astfel, este cert că la aprecierea existenței tentativei la infracțiunea de omor este necesară lămurirea poziției subiective avută de făptuitor la momentul săvârșirii faptei, dacă acesta a prevăzut rezultatul acțiunii sale, respectiv decesul victimei și a urmărit producerea lui sau doar a acceptat posibilitatea ca acesta să se producă. în concret, este necesar ca în baza probelor administrate să se stabilească dacă făptuitorul a acționat cu intenție, directă sau indirectă, conform art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) și b) C. pen., oricare dintre acestea fiind susceptibile de a realiza sub aspectul laturii subiective conținutul constitutiv al infracțiunii de omor.

În cauza de față, din probele administrate a rezultat că agresiunea a fost săvârșită pe fondul unor conflicte anterioare dintre părți, inculpata a lovit-o pe partea vătămată din spate, în poziție de ortosfatism, victima fiind lipsită de posibilitatea de a se apăra în fața atacului. De asemenea, inculpata a lovit partea vătămată cu un cuțit în lungime totala de 22 cm și cu lama în lungime de 11 cm, instrument apt de a cauza decesul iar din actele medico - legale depuse la dosar a rezultat că aceasta a aplicat o singură lovitură, cu intensitate, în partea toracică stângă, provocând o plagă înjunghiată penetrantă care din cauza faptului că nu a intersectat nici un organ vital nu a pus în primejdie viața victimei.

Este limpede în aceste condiții că aceasta a acționat cu intenție indirectă, prevăzând posibilitatea de a provoca decesul victimei și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia, conform art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen. împrejurarea că din motive independente de voința făptuitorului, cum este și cazul de față, decesul victimei nu se produce, fie din cauza faptului că nu a fost lezat nici un organ vital, fie a intervenției medicale, nu are nici o influență asupra formei de vinovăție cu care infracțiunea a fost săvârșită, legea penală sancționând punerea în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea prin incriminarea tentativei.

Procedând însă la individualizarea judiciară a pedepsei, după reținerea circumstanțelor atenuante și dozarea pedepsei, instanța de fond a apreciat că reeducarea inculpatei nu se poate realiza decât prin executarea efectivă a acesteia, în regim de detenție.

Sub acest aspect, instanța de apel a avut o altă opinie, ținând seama de toate criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen. cât și de circumstanțele concrete ale cauzei.

Astfel, inculpata este în vârstă de 60 de ani, starea sa de sănătate nu este foarte bună, nu are antecedente penale iar fapta s-a produs pe fondul existenței unei situații extrem de tensionate între soți, situație care dura de ani de zile.

Din declarațiile persoanelor audiate în cauză a rezultat că partea vătămată obișnuia în mod frecvent să o bată pe inculpată, în unele cazuri fiind necesară intervenția organelor de poliție pentru aplanarea conflictelor. De asemenea, martorii audiați au arătat că în ultima perioadă de timp.între părți au existat, numeroase scandaluri, cauzate în principal de faptul că atât inculpata cât și partea vătămată consumau alcool în exces și chiar în. ziua incidentului părțile au avut un conflict, inculpata aflându-se sub influența băuturilor alcoolice. în acest context, este evident că actul de agresiune exercitat de inculpată asupra soțului ei a fost unul izolat și a fost determinat de starea de tensiune existentă între aceștia, Caracterul spontan al atacului este subliniat atât de instrumentul vulnerant ad-hoc folosit, cât și de faptul că aceasta a aplicat o singură lovitură. De altfel și partea vătămată prezentă în sală a solicitat în mod expres aplicarea unei alte pedepse decât cu detenție, apreciind că-este singurul vinovat de situația creată și recunoscând că au fost situații în care i-a spart victimei capul sau a alungat-o din casă în frig, bătând-o cu o mătură. Dovadă în acest sens stau și procesele-verbale de la dosarul cauzei (filele 52-57 n.u.p.).

În acest context, având în vedere și regretul sincer manifestat de către inculpată, ținând cont de perioada deja petrecută în arest, de împrejurarea că lovitura aplicată nu a fost extrem de puternică, viața victimei nefiind pusă în primejdie, instanța de apel a apreciat că reeducarea inculpatei a început deja, aceasta realizând pe deplin posibilele consecințe ale reiterării acestui comportament (la fel cum se pare că a înțeles și partea vătămată) iar pentru realizarea scopului educativ al pedepsei este suficientă suspendarea sub supraveghere a executării acesteia. în plus, măsurile de supraveghere cărora va trebui să se supună inculpata sunt de natură să o facă pe aceasta să conștientizeze conduita care va trebui să o adopte în viitor.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, solicitând, potrivit motiveleor de recurs depuse la dosar și susținerilor orale ale reprezentantului Ministerului Public cu ocazia dezbaterilor, admiterea recursului, casarea deciziei atacate si menținerea sentinței pronunțate de prima instanță, invocând temeiul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul declarat de parchet nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește pedeapsa aplicată se constată că acesta a fost just și corect individualizată, atât din punct de vedere al cuantumului, cât și a modalității de executare, avându-se în vedere, potrivit art. 72 C. pen. dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate prin norma incriminatoare, gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite, atât gradul de pericol generic, cât și cel concret, dar și persoanajnculpatei, aflată Ia prima abatere de natură penală.

Înalta Curte constată că în cauză, în. mod corect, ambele instanțe au reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatei,, față de circumstanțele personale ale acesteia, față de faptul că este în vârstă de 60 de ani, starea.sa.de sănătate nu este foarte bună, nu are antecedente penale iar fapta s-a produs pe fondul existenței unei situații extrem de tensionate între soți, situație care dura de ani de zile, de împrejurarea că lovitura aplicată nu a fost. extrem de puternică, viața victimei nefiind pusă în primejdie, că inculpata nu a avut antecedente penale, că .a avut o atitudine sinceră și de regret a comiterii faptei, raportat și la perioada detenției preventive, care a fost de natură a o.face să conștientizeze gravitatea faptei comise, astfel încât nu se impune înlăturarea acestora.

Înalta Curte apreciază că au. fost respectate dispozițiile legale mai sus arătate, iar instanțele au aplicat cumulat criteriile de individualizare și au acordat semnificația cuvenită acestora.

În cauză, pedepsa aplicată a fost just individualizată și nu se constată existența unor motive care să justifice reindividualizarea cuantumului acesteia.

Cu privire la individualizarea modalității de executare a pedepsei, Înalta Curte apreciază că scopul acesteia poate fi atins și fără privare de libertate, însă prin suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, așa cum, în mod corect, s-a apreciat și de către instanța de apel, întrucât inculpata trebuie să conștientizeze, pe durata termenului de încercare, necesitatea de a respecta strict condițiile impuse de instanță, iar prin acestea să se obțină o reeducare concretă și. viabilă.

Astfel, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, instanța de apel a reținut faptul că din declarațiile persoanelor audiate în cauză a rezultat că partea vătămată obișnuia în mod frecvent să o bată pe inculpată, în unele cazuri fiind necesară intervenția organelor de poliție pentru aplanarea conflictelor. De asemenea, martorii audiați au arătat că în ultima perioadă de timp între părți au existat numeroase scandaluri, cauzate în principal de faptul că atât inculpata cât și partea vătămată consumau alcool în exces și chiar în ziua incidentului părțile au avut un conflict, inculpata aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, context în care, este evident că actul de agresiune exercitat de inculpată asupra soțului ei a fost unul izolat și a fost determinat de starea de tensiune existentă. între aceștia în consecință, criticile formulate de parchet, analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., nu pot fi primite.

Față de considerentele arătate mai sus, constatând nefondat.e motivele de recurs invocate și nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod urmează a respinge, ca nefondat recursul declarat de parchet.

Totodată, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 23/ A din 31 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe inculpata M.S.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 6 iunie 2013.