ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3460/2012

Asupra recursului de față

În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 317 din 14 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 590/100/2012, a fost respinsă cererea formulată de inculpat, prin avocat, de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzute de art. 183 C. pen., precum și cererea privind aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

A fost condamnat inculpatul Z.S.G., arestat preventiv în Penitenciarul Gherla, pentru comiterea infracțiunii de omor prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv începând cu 10 decembrie 2011 la zi.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în SNDGJ.

A fost obligat inculpatul la plata de despăgubiri civile astfel:

- către partea civilă Spitalul Municipal Sighetu Marmației suma de 306 lei cu dobânda legală de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la achitarea sumei;

- către partea civilă Spitalul Județean de Urgență „Dr. Constantin Opriș" Baia Mare suma de 721,02 lei cu dobânda legală de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la achitarea sumei;

- către partea civilă C.M.V. suma de 3.100 lei despăgubiri materiale;

- către

partea

civilă

P.I. suma de 3.000 lei despăgubiri pentru daune morale;

- către partea civilă C.L.G., reprezentată legal de partea civilă P.I., suma de 3.000 lei despăgubiri pentru daune morale și suma de 300 lei despăgubiri periodice lunare începând cu data de 9 decembrie 2011 și până la majorat sau noi dispoziții.

În temeiul art. 118

lit. b)

C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a corpurilor delicte - bucăți de lemn și spătar scaun - înregistrate la poziția nr. 40/2012 (pct. 1 și 2) în registrul corpurilor delicte al instanței.

S-a dispus păstrarea până la soluționarea definitivă a cauzei a celorlalte corpuri delicte înregistrate la poziția nr. 40/2012, după care corpul delict - cuțit de bucătărie (pct. 4) va fi restituit martorului P.N.

În temeiul art. 191

alin. (1)

C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului 4.300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu S.A. ce s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că victima C.V.M. locuia împreună cu concubina sa, partea civilă P.I. și cei trei copii ai părții civile, într-o cameră a imobilului situat în Sighetu Marmației, jud. Maramureș. Dintre cei trei copii ai părții civile P.I., minora Z.G. are ca tată pe inculpatul Z.S.G., iar minora C.L.G. are ca tată pe victima C.V.M., cel de al treilea copil neavând paternitatea recunoscută.

Între inculpat și victimă au existat animozități de-a lungul timpului, determinate de faptul că partea civilă P.I. a întreținut relații de concubinaj inițial cu inculpatul și apoi cu victima, cu fiecare având un copil.

In același imobil, dar într-o altă cameră mai locuiește martorul P.N., cumnatul părții civile P.I.

In data de 9 decembrie 2011, la locuința martorului P.N. se aflau inculpatul Z.S.G. și martorul T.I. și consumau

alcoolice.

Martorul P.N. a chemat-o și pe victimă, și toți au consumat alcool, ajungând stare de ebrietate.

La un moment dat, între inculpat și victimă s-au purtat discuții mai aprinse datorită neînțelegerilor mai vechi legate de concubina lor. Potrivit declarației martorului T.I., în cursul acestor discuții, victima și inculpatul stăteau față în față și se mai îmbrânceau cu mâna, apoi victima l-a prins de haină pe inculpat și cei doi s-au îmbrâncit, inculpatul aplicându-i victimei lovituri cu pumnii și picioarele în zona capului și peste corp până victima a căzut.

Martorul P.N. a intervenit și

i-a

despărțit, ajutând-o pe victimă să se ridice și să se așeze pe pat.

În acel moment, inculpatul a văzut că victima avea la brâu un cuțit și, după un schimb de replici, când victima s-a ridicat ținând în mână cuțitul, inculpatul i-a aplicat din nou lovituri cu pumnii peste tot corpul. In urma loviturilor victima a căzut, poziție în care inculpatul a lovit-o cu picioarele în cap și în zona toracelui, apoi a luat un scaun cu care a lovit victima în cap, scaunul desfăcându-se în bucăți și, deși victima era întinsă la podea, a continuat să o lovească, în zona capului, cu o bucată din scaunul rupt.

Martorul P.N. a intervenit, spunându-i inculpatului să înceteze întrucât o va omorî pe victimă, și, cu toate că victima nu mai mișca, inculpatul a mai lovit-o.

Victima a fost transportată la Spitalul Municipal Sighetu Marmației fiind diagnosticată cu „politraumatism cranian sever, stare comatoasă, stare de ebrietate", după care a fost transferată la Spitalul Județean de Urgență „dr. Constantin Opriș" Baia Mare, unde la data de 11 decembrie 2011 a decedat.Potrivit raportului de expertiză medico-legal nr. 1213/253 din 11 ianuarie 2012 al Serviciului Medico-Legal Județean Maramureș, moartea victimei a fost violentă și s-a datorat anorexiei cerebrale post comprimare - lovire cu corp dur a regiunii cervicale, leziuni care au avut rol tanatogenerator și care s-au putut produce prin lovire cu corp contondent dur în cadrul unei heteroagresiuni din data de 9 noiembrie 2011.

Prin raport sunt constatate și ale leziuni traumatice descrise la examenul extern precum „periorbital bilateral echimoze violacee tumefiate; piramida nazală tumefiată; obrazul stâng violaceu, tumefiat; suprasprâncenos drept și lateral pe pleoapa superioară, plăgi contuze; excoriație cu crustă la nivelul parietal drept; pavilioanele urechilor, stângă și dreaptă, violacee; echimoze la nivelul sub și retroarticular stâng și drept; echimoze violacee tumefiate și plăgi la nivelul clavicular drept, a umărului drept și stâng, a buzei inferioare, la nivelul scapular drept, pe fața antebrațului drept" și la examenul intern precum „hemoragie cerebrală subarahnoidiană, stază și edem cerebral; echimoze și hematoame subcutanate la nivelul mușchilor striași scheletici; hemoragie masivă interstițială pe cale de organizare în mușchiul sternocleidomastoidian și țesutul lax de vecinătate; plămân asfixie cu congestie, edem, microhemoragii și arii de emfizem interstițial; antracoză pulmonară; lipomatoză cardiacă miocard anoxic și microhemoragii și rupturi fibrilare; hemoragii splenice intraparenchimatoase diseminate; hematom subcapsular renal; ficat de șoc, ciroză hepatică macronodulară activă; ruptura intimei carotidei; hemoragie subcapsulară de glandă salivară submandibulară pe cale de organizare; hemoragie interstițială masivă pe cale de organizare în țesutul lax și muscular laterocervical, hemoragie în corpusculul glomic și limfonodulii de vecinătate; hematom de părți moi perivertebral" care au fost produse, la fel ca și leziunile tanatogeneratoare, prin lovire cu corp contondent dur.

Leziunile tanatogeneratoare, și cele descrise la examenul extern și

intern

în raportul de expertiză medico-legală, precum și aspectele surprinse cu ocazia cercetării la fața locului confirmă că asupra corpului victimei s-au exercitat multiple violențe.

În raport de starea de fapt expusă, așa cum rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză, instanța a constatat că fapta inculpatului Z.S.G., care în data de 9 decembrie 2011 a suprimat viața victimei C.V.M. prin aplicarea de multiple lovituri de mare intensitate, cu pumnii, picioarele și un corp contondent (scaun), asupra capului și corpului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prev. de art. 174

alin. (1)

C. pen.

La încadrarea juridică a faptei, instanța a reținut că infracțiunea de omor se săvârșește cu intenție directă sau indirectă, după cum făptuitorul prevede rezultatul faptei sale și urmărește producerea lui sau, deși nu îl urmărește, acceptă posibilitatea producerii morții celui agresat, ca rezultat al acțiunii sale. De regulă, în cazul infracțiunilor îndreptate împotriva vieții, intenția de a ucide rezultă din materialitatea actelor săvârșite, în raport parte anatomică vizată, obiectul vulnerant folosit și intensitatea

loviturilor.

Or, aplicarea de nenumeroase lovituri cu pumnii și picioarele, precum și cu un scaun, în zone vitale, în majoritate asupra capului și toracelui, cu o intensitate deosebită, dedusă din gravitatea leziunilor cauzate, evidențiază că inculpatul a avut reprezentarea rezultatului letal al acțiunii sale și, chiar dacă nu 1-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, acționând astfel cu intenția specifică de a ucide, sub forma intenției indirecte.

Fiind îndeplinite condițiile răspunderii penale, prevăzute de art. 345 C. proc. pen., prima instanță a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea, în limitele textului de lege incriminator, avându-se în vedere la individualizarea acesteia criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale ale codului penal,

limitele

de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social a faptei săvârșite și persoana inculpatului, dispunând condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea, cu executare în regim de detenție, în condițiile art. 57 C. pen.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul Z.S.G., prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să fie redusă pedeapsa aplicată acestuia, dând o eficiență sporită circumstanțelor atenuante.

Inculpatul a solicitat să se țină seama de faptul că a conștientizat gravitatea infracțiunii comise, a colaborat cu organele de cercetare penală și că nu are antecedente penale. De asemenea apreciază că se poate reține în favoarea sa și circumstanța atenuantă prev. de art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen.

Analizând sentința penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, curtea, prin decizia penală nr. 132/A din 18 iulie 2012 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul Z.S.G., deținut în Penitenciarul Gherla împotriva sentinței penale nr. 317 din 14 iunie 2012 a Tribunalului Maramureș.

Astfel, instanța a reținut că în cauză instanța de fond a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, în sensul că la data de 9 decembrie 2011 inculpatul Z.S.G. după ce a consumat băuturi alcoolice la locuința martorului P.N., i-a aplicat victimei C.V. multiple lovituri de mare intensitate, cu pumnii, picioarele și un corp contondent (scaun), asupra capului și corpului.

Instanța a reținut că în mod corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpat, întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen., iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită în limitele prevăzute de lege pentru fapta reținută în sarcina acestuia, ținându-se seama de disp. art. 72 C. pen.

Din starea de fapt prezentată mai sus nu a rezultat că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea victimei produsă prin violență, aceasta din urmă doar s-a îmbrâncit cu inculpatul, fără să-1 lovească pe acesta, iar reacția ulterioară a inculpatului de lovire în mod repetat cu pumnii și picioarele în două etape a victimei, după care cu un scaun până ce acesta s-a rupt, iar în continuare lovind pe victimă cu o bucată din scaunul rupt, rezultând multitudinea leziunilor cauzate victimei, împrejurare în care nu poate fi reținută față de inculpat scuza provocării și reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege.

Cu privire la solicitarea inculpatului de aplicare în cauză a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., instanța de control judiciar a reținut că potrivit art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen., până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate in faza de urmărire penală.

Instanța de fond la termenul din 5 aprilie 2012 i-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 320/1 C. proc. pen., respectiv faptul că în cazul recunoașterii infracțiunii comise în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, poate beneficia de reducerea cuantumului limitelor de pedeapsă cu o treime, împrejurare în care inculpatul a arătat că este nemulțumit de faptul cum este descrisă infracțiunea, că dorește să fie audiați martorii din faza de urmărire penală și să fie urmată procedura de drept comun referitoare la judecata cauzei (f.59-60 d.fond).

La instanța de fond au fost audiați toți martorii propuși prin rechizitoriu precum și aparținătorii victimei, pronunțându-se sentința penală atacată cu apel în prezenta cauză de către inculpat, după administrarea tuturor probelor necesare soluționării cauzei în faza de judecată.

Față de cele de mai sus solicitarea inculpatului de aplicare direct în apel a disp. art. 320/1 C. proc. pen. a fost respinsă.

Având în vedere că nu se justifică reținerea circumstanței atenuante a scuzei provocării prevăzute de art. 73

lit. b)

C. pen. cu reducerea pedepsei aplicate inculpatului sub minimul special prevăzut de lege și nici reținerea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. , pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art. 379 pct. 1

lit. b)

C. proc. pen. apelul formulat de inculpatul Z.S.G. împotriva sentinței penale nr. 317 din 17 iunie 2012 a Tribunalului Maramureș a fost respins, ca nefondat.

Împotriva deciziei penale nr. 132/A din 18 iulie 2012 a declarat recurs inculpatul Z.S.G. care a criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, fiind invocat în principal cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen.

Concluziile reprezentantului Ministrului Public și poziția adoptată de recurentul inculpat, susținerile apărătorului acestuia, precum și ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei hotărâri, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurentului, înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul Z.S.G. este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Astfel, Înaltă Curte verificând probatoriul cauzei și hotărârea atacată în raport de criticile aduse constată faptul că în cauză prima instanță, precum și instanța de control judiciar au dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor reținând o corectă situație de fapt.

În cauză prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul a fost răsturnată în cursul activității de probațiune, ansamblul material al probelor administrate în cauză fiind cert în sensul

stabilirii

vinovăției

inculpatului. în mod corect, prima instanță de judecată, și instanța de control judiciar, prin coroborarea judicioasă a probelor administrate în cauză, a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., reținând că în data de 9 decembrie 2011 a suprimat viața victimei C.V.M., căreia în timp ce se afla în locuința martorului P.N.

i-a

aplicat în zona feței și a capului, mai multe lovituri cu pumnii, picioarele și un corp contondent, cauzându-i leziuni ce au dus la decesul acesteia.

Înalta Curte constată totodată că în speța dedusă judecății inculpatului i-a fost respectat dreptului la un proces echitabil, toate mijloacele de proba fiind administrate în fata acuzatului, asistat de un apărător, în ședința publica, în dezbateri contradictorii, astfel cum a afirmat, cu titlu de principiu, Curtea Europeana într-o jurisprudența constanta.

Examinând cauza prin prisma criticii formulată inculpat privitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că pedeapsa de 10 ani închisoare, cu executare în regim de detenție constituie o replică socială adecvată gravității infracțiunii și periculozității făptuitorului de natură a realiza scopul și a îndeplinirii funcției pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. Astfel, s-a apreciat că numai o pedeapsă privativă de libertate își poate atinge finalitatea, în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni, ceea ce a condus la o corectă adecvare a criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., stabilindu-se o pedeapsă al cărei cuantum să asigure reflectarea, atât a gravității concrete a acesteia, prin fapta comisă, aducându-se atingere unei valori fundamentale, cum este viața omului, dar și circumstanțelor reale ale săvârșirii ei, cu efectele sale în plan sancționator, precum și a circumstanțelor personale.

Înalta Curte consideră că în cauză nu se impune o reindividualizare a pedepsei stabilită de instanța de fond și menținută de instanța de control judiciar apel, deoarece aceasta sub aspectul cuantumului reflectă în mod plural nu numai gradul de pericol social foarte ridicat al faptei comise de inculpat, circumstanțele reale, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, dându-i posibilitatea unei reintegrării viitoare pozitive în societate, astfel încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Prin urmare, față de cele învederate Înalta Curte in baza art. 385/15 pct. 1, lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul Z.S.G. împotriva deciziei penale nr. 132/A din 18 iulie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 192 pct. 3, alin. (2) C. proc. pen. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.S.G. împotriva deciziei penale nr.

132

/A din 18 iulie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata prevenției de la 10 decembrie 2011 la 25 octombrie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 octombrie 2012.