ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1351/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1351/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosarul cauzei, constată următoarele:

Tribunalul Neamț prin Sentința penală nr.

173/P/2010 din 27 octombrie 2010 l-a condamnat pe inculpatului D.P.P. (fiul lui

G. și C., născut județul Iași, studii 10 clase, fără ocupație, căsătorit, copii

minori, fără antecedente penale, domiciliat județul Neamț, arestat preventiv în

Penitenciarul Bacău), la pedepsele de:

- 10 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (2)

lit. b), b

1

) și alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 4 ani,

după executarea pedepsei principale;

- 4 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de incest prevăzută de art. 203 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33

lit. b) și 34 lit. b) C. pen., a contopit cele două pedepse în pedeapsa cea mai

grea, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a, lit. b), d), e) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei

principale.

A interzis

inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a,

lit. b), d), e) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin.

(2) C. pen.

În temeiul art. 350

alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului și în baza

art. 88 C. pen. și a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive

începând cu data de 21 ianuarie 2009 și până la zi.

În temeiul art. 109

alin. (5) C. proc. pen., a dispus restituirea către inculpatul D.P.P. a

următoarelor bunuri, aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Neamț:

un cearșaf de pat de culoare bej și o pereche de chiloți bărbătești.

În temeiul art. 109

alin. (5) C. proc. pen., a conservat ca mijloace de probă, până la rămânerea

definitivă a hotărârii, două tampoane și o lamă metalică, depuse la Camera de

corpuri delicte a Tribunalului Neamț, urmând ca ulterior să fie distruse.

A constatat că în

cauză nu există constituire de parte civilă.

În temeiul art. 189

alin. (1) C. proc. pen., onorariile apărătorilor din oficiu pentru inculpat

pentru judecare în primă instanță și rejudecare, au fost achitate Baroului de

Avocați Neamț din fondurile Ministerului Justiției.

A fost obligat

inculpatul să plătească statului suma de 6.500 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a avut în vedere următoarele:

Sub numărul 895./103

din 9 februarie 2010, a fost înregistrat la instanță rechizitoriul Parchetului

de pe lângă Tribunalul Neamț prin care s-a dispus trimiterea în judecată a

inculpatul D.P.P., pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și incest prevăzute

de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b), b

1

) și alin. (3) și art.

203 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. b) C. pen.

În actul de sesizare

al instanței s-a reținut că inculpatul, în calitate de tată al victimei ce se

afla în îngrijirea și educarea sa, a întreținut în mod repetat relații sexuale

cu fiica sa D.C.L. în vârstă de 13 ani, împotriva voinței acesteia.

Inițial, prin

Sentința penală nr. 184/P din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Neamț inculpatul

a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 4 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a, b), d) și e) C. pen. și s-a constatat că în cauză nu există constituire

de parte civilă.

Prin Decizia penală

nr. 10 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel Bacău, s-a admis apelul inculpatului,

s-a desființat în totalitate sentința și s-a dispus trimiterea cauzei spre

rejudecare, motivat de faptul că nu s-au administrat toate probele necesare

aflării adevărului, în sensul că, nu a fost audiată partea vătămată și nici

martorul D.P.A. și, de asemenea, instanța nu s-a pronunțat cu privire la

expertiza ADN solicitată de inculpat.

În rejudecare, a fost

audiați inculpatul, partea vătămată, martorii G.F., D.P.A., C.C., a fost

efectuată expertiza medico-legală examen ADN.

Din analiza

probatoriului administrat pe tot parcursul procesului penal, respectiv

procesul-verbal de consemnare a plângerii, procesul-verbal de cercetare la fața

locului, expertiza medico-legală, procesul-verbal de recoltare de probe

biologice, concluziile ofițerului psiholog rezultate în urma discuțiilor

purtate cu victima minoră, raportul întocmit de șeful Postului de Poliție Valea

Ursului, procesul-verbal de depistare, declarațiile părții vătămate date atât

în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, raportul de

expertiză medico-legală examen ADN, declarațiile martorilor Ț.S., D.P.A., M.V.,

F.A.M., C.T., G.F., C.C., coroborate cu declarațiile inculpatului, prima

instanță a reținut următoarele:

La data comiterii

faptelor, partea vătămată D.C.L. locuia în comuna Valea Ursului, împreună cu

părinții și frații mai mici.

Inculpatul obișnuia

să consume băuturi alcoolice și să manifeste un comportament agresiv față de

soția sa Ț.S. și copii.

În ziua de 18

ianuarie 2009, inculpatul se afla în stare de ebrietate și a provocat scandal

la domiciliul său, motiv pentru care soția sa, după ce inculpatul a adormit, a

plecat la părinți în satul Solea, județul Neamț.

Și anterior, în

situații similare, martora Ț.S., de teama de a nu fi lovită de inculpat, pleca

de acasă la părinții săi, unde de regulă stătea câteva zile, timp în care

copiii rămâneau acasă, în grija inculpatului.

În momentul în care

inculpatul s-a trezit și a constatat lipsa soției, a luat-o pe partea vătămată

și au mers la organele de poliție din comună, pentru a anunța părăsirea

domiciliului conjugal.

Revenind acasă,

inculpatul a continuat să bea și să vizioneze filme pentru adulți, iar la un

moment dat a mers complet dezbrăcat în camera copiilor, a trezit-o pe partea

vătămată și a dus-o în camera lui.

Împotriva voinței

acesteia, inculpatul a întreținut în mod repetat raporturi sexuale cu fiica sa,

care a fost auzită țipând și de fratele său, martorul D.P.A.

După ce inculpatul a

adormit, partea vătămată s-a întors în camera ei, iar dimineață, fiind

întrebată de fratele ei de ce a țipat în cursul nopții, i-a spus acestuia că

inculpatul a lovit-o, fără a-i relata însă în ce condiții.

A doua zi victima

însoțită de fratele ei, a mers la bunicii materni, unde a povestit cele

întâmplate și au fost sesizate organele de poliție.

Din expertiza

medico-legală efectuată în cursul urmăririi penale a rezultat că minora

prezenta o deflorare veche și o ruptură himenală a vaginului recentă, produsă

în condițiile unui raport sexual brutal. Cu acest prilej, victima a recunoscut

că și în vara anului 2008 a fost agresată sexual de către tatăl său, într-o

perioadă în care mama sa era plecată la părinții ei, dar nu a reclamat fapta de

frică. După comiterea faptei din 18 ianuarie 2009, partea vătămată i-a relatat

mamei sale și despre cele întâmplate în vara anului 2008.

Inculpatul a

recunoscut fapta în cursul urmăririi penale, iar ulterior, a revenit susținând

că din cauza stării avansate de ebrietate nu-și amintește ce s-a întâmplat.

Cu ocazia

rejudecării, inculpatul a fost audiat, declarând că în ziua respectivă a

consumat băuturi alcoolice, s-a certat cu soția sa și, după ce el a adormit,

aceasta a părăsit domiciliul. În jurul orelor 20.00 s-a trezit, a constat că

soția sa este plecată și că din casă lipsesc acte și bani, motiv pentru care a mers

cu partea vătămată la șeful Postului de poliție.

După ce s-a întors la

domiciliu, copiii s-au culcat într-o cameră, iar el a mai consumat un litru de

vin, după care s-a culcat într-o altă cameră. A susținut inculpatul că peste

noapte nu s-a întâmplat nimic și că nu a luat-o pe partea vătămată la el în

pat.

La cererea sa, cu

ocazia primei judecări în fond a cauzei, s-a dispus efectuarea unei expertize

medico-legale psihiatrice care a concluzionat că inculpatul are discernământ în

raport cu fapta pentru care este judecat și prezintă o tulburare organică de

personalitate pe fond etilic și post TCC.

În vederea efectuării

expertizei medico-legale examen ADN, instanța a înaintat Institutului Național

de Medicină Legală Mina Minovici București corpurile delicte ridicate de la

locul faptei, respectiv un cearșaf de pat, o pereche de chiloți bărbătești

aparținând inculpatului, două tampoane cu probe recoltate din zona genitală a

victimei și o lamă cu probe recoltate de la victimă.

Din concluziile

raportului de expertiză rezultă că analiza genetică a urmelor de sânge și

spermă de pe cearșaf a pus în evidență câte un profil genetic mixt, ce provine

din amestecul de material biologic de la minim două persoane, dintre care cel

puțin una este de sex masculin. Caracterele genetice din profilele ADN de

referință aparținând victimei și inculpatului se regăsesc în totalitate între

caracterele genetice din probele menționate.

Din analiza

statistică și probabilistică rezultă că ipoteza menționată este de 1,80x1041

ori mai probabilă decât ipoteza că urmele evidențiate provin de la două

persoane necunoscute, din care cel puțin una este de sex masculin.

Analiza celorlalte

urme biologice aflate pe obiectele supuse examinării au relevat aspecte care nu

sunt concludente și utile pentru soluționarea cauzei.

Coroborând

declarațiile date de inculpat în faza de urmărire penală, cu declarațiile

martorilor audiați, cu concluziile raportului de expertiză medico-legală care

atestă că victima a întreținut un raport sexual brutal, recent și prezintă o

deflorare mai veche, precum și cu concluziile examenului ADN, instanța a

constatat că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită și confirmată de

proba științifică administrată, astfel că susținerile sale în sensul că este

nevinovat sunt nefondate.

Faptele săvârșite de

inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de viol,

prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b), b

1

) și alin. (3)

C. pen., și incest prevăzută de art. 203 alin. (1) C. pen.

Ambele infracțiuni au

fost săvârșite în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale,

fiind aplicabile dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen.

Motivat de faptul că

aceeași acțiune a inculpatului întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de viol și incest tribunalul a făcut aplicarea art. 33 lit. b) C.

pen.

La individualizarea

pedepselor aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile prevăzute

de art. 72 C. pen., prima instanță apreciind că scopul pedepsei poate fi atins

prin stabilirea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de art.

197 alin. (1) și (3) C. pen.

Împotriva sentinței a

declarat apel inculpatul care a solicitat să fie achitat deoarece nu se face

vinovat de săvârșirea faptei. în subsidiar a cerut reducerea pedepsei care este

prea aspră.

Curtea de Apel Bacău,

secția penală, prin Decizia nr. 5 din 11 ianuarie 2011, a respins apelul ca

nefondat.

Nemulțumit și de

această hotărâre, inculpatul a atacat-o cu recurs.

Prin mai multe

cereri, intitulate când contestație la executare când recurs, inculpatul a

criticat sentința susținând că nu a avut parte de un proces echitabil la

Tribunalul Neamț. Prin cererea depusă cu ocazia dezbaterilor după ce a arătat

din nou că a făcut nenumărate contestații asupra modului cum au fost

administrate probele a solicitat Înaltei Curți să-i acorde circumstanțe

atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. deoarece nu își amintește să fi comis

fapta, fiind bolnav de TBC și forțat de organele de urmărire să recunoască.

Verificând decizia și

sentința prin prisma motivelor de recurs Înalta Curte constată că recursul este

nefondat.

Instanțele au reținut

vinovăția inculpatului pe baza probelor testimoniale și probelor științifice -

expertiză medico-legală și expertiză ADN coroborate cu declarațiile date de

inculpat în primele momente ale urmăririi penale.

Din raportul de

expertiză medico-legală din 21 ianuarie 2009 a Cabinetului Medico-Legal Roman

rezultă că minora a fost examinată medico-legal la 21 ianuarie 2009 când s-a

constatat că prezenta o deflorare veche a cărei dată nu poate fi precizată și o

ruptură himenală și a vaginului care putea fi produsă în condițiile unui

contact sexual brutal la o minoră imatură sexual și care poate data din 18/19

ianuarie 2009.

În cel de-al doilea

ciclu procesual s-a dispus efectuarea de către Institutul Național de Medicină

Legală Mina Minovici examenul ADN.

Potrivit raportului

de expertiză Medico Legală - Examen ADN efectuat în cadrul Laboratorului de

Genetică a INML la nivelul urmelor de spermă de pe chilotul inculpatului (proba

V 11) a fost pus în evidență un profil genetic mixt ce provine din amestecul de

material biologic de la minim două persoane dintre care cel puțin una este de

sex masculin. Caracterele genetice din profilul ADN de referință aparținând

inculpatului D.P.P. se regăsesc în totalitate în amestec alături de caracterele

genetice ale unei persoane de sex feminin înrudită cu victima minoră - cel mai

probabil mama victimei minore.

Analiza genetică a

urmelor de sânge și spermă de pe cearceaful inculpatului (petele 1 și 3) a pus

în evidență câte un profil genetic mixt ce provine din amestecul de material

biologic de la minim două persoane din care una de sex masculin. Caracterele

genetice din profilele ADN de referință aparținând victimei minore D.C.L. și

inculpatului D.P.P. se regăsesc în totalitate între caracterele genetice din

probele mai sus menționate.

Faptul că inculpatul

a întreținut raporturi sexuale cu fiica sa minoră, împotriva voinței acesteia

rezultă din declarațiile minorei precum și din declarațiile fratelui ei, martorul

D.P.A., care a auzit-o țipând în noaptea de 18/19 ianuarie 2009.

Instanțele au reținut

de asemenea ca prezentând o importanță deosebită în stabilirea vinovăției

inculpatului, declarațiile acestuia date în zilele următoare săvârșirii faptei,

în cuprinsul primei declarații fiind prezentate faptele în detaliu.

A fost înlăturată ca

nesinceră declarația prin care inculpatul a revenit și a susținut că a

recunoscut comiterea faptei deoarece a fost dată sub presiunea exercitată de

organele de poliție. Instanțele au avut în vedere că în declarația dată

procurorului inculpatul a precizat că din cauza consumului de alcool nu-și mai

aduce aminte exact cum s-au petrecut lucrurile.

Hotărârile pronunțate

fiind legale și temeinice atât sub aspectul vinovăției inculpatului cât și a

pedepselor aplicate acestuia Înalta Curte urmează ca în conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă

recursul ca nefondat.

Se va deduce din

pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive de la 21 ianuarie 2009 la

data deciziei.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul D.P.P. împotriva Deciziei penale nr. 5 din 11 ianuarie 2011 a Curții

de Apel Bacău, secția penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 21

ianuarie 2009 la 5 aprilie 2011.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 5 aprilie 2011.