ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3805/2009

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Tribunalul Iași prin sentința penală nr. 304 din 23 aprilie 2009 a hotărât condamnarea inculpatului D.C. (fiul lui V. și M.) la următoarele pedepse:

- 20 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), d), e) C. pen., precum și degradarea militară, prevăzută de art. 67 C. pen.;

- pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (1), (2) lit. b)

1

și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 13, art. 75 alin. (2) C. pen. (parte vătămată D.M.);

- 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b), d), e) C. pen. și degradarea militară prevăzută de art. 67 C. pen. pentru săvârșire infracțiunii de incest, prevăzută de art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 75 alin. (2) și art. 33 lit. b) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice, parte vătămată D.M.);

- 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen., pentru o perioadă de 10 ani, degradarea militară prevăzută de

art. 67 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prin schimbarea încadrării juridice prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. b)

1

alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen. (parte vătămată D.M.);

- 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), d), e) C. pen. și degradarea militară prevăzută de art. 67 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de incest, prevăzută de art. 203 cu aplicarea art. 75 alin. (2), art. 33 lit. b) C. pen. (parte vătămată D.M.);

- 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a lit. b), d), e) C. pen. și degradarea militară prevăzută de art. 67 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) alin. (2) lit. b)

1

și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) prin schimbarea încadrării juridice (parte vătămată D.C.I.);

-

7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit.

b), d), e) C. pen. și degradarea militară prevăzută de art. 67 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de incest prevăzută de art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) și art. 33 lit. b) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice (parte vătămată D.C.I.).

În baza art. 33 lit. a), b) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a aplicat

inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, de 25 (douăzeci și cinci) ani închisoare, care a fost

sporită cu 5 (cinci) ani închisoare, până la maximul general prevăzut de lege, respectiv 30 (treizeci) ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (2), (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală

a închisorii, și pedepsele complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen., pentru o perioadă de 10 ani, precum și a degradării militare, prev. de art. 67 C. pen.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a

inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, de la 11 octombrie 2007 la zi.

În baza art. 14, art. 17, art. 346, art. 348 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat să

plătească părților civile minore D.M. și D.C.I., ambele aflate în Centrul de Plasament C.A.R. din Iași - Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași, și părții civile minore la data comiterii infracțiunilor D.M., la familia C.V., câte 25.000 lei cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre acestea.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 3.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400 lei reprezintă onorariile avocaților din oficiu, ce urmează a fi achitată către Baroul Iași din fondurile speciale ale M.J.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul D.C., locuitor al satului Zberoaia, comuna Gorban, jud. Iași,

trăiește în concubinaj cu numita R.M. Din relația celor doi au rezultat, potrivit declarației

martorei L.V., sora celei din urmă, 16 copii, la momentul de față 9 fiind în viață, dintre care doar trei fete, respectiv D. (în prezent P.) A., D. (în prezent A.) M. și D.M., și un băiat minor, respectiv D.Ș. Numita P.A. este mama minorelor D.M. și D.C.I., pe care le-a lăsat de la vârstele de 8 luni și, respectiv, 3 luni, în grija părinților săi,

inculpatul și concubina sa, martora R.M., care sunt și bunicii celor două fete. Prin urmare,

creșterea și educarea părților vătămate a revenit acestora, ca urmare a acordului lor.

Inculpatul nu a avut o ocupație stabilă, este și cunoscut ca fiind un consumator frecvent și

exagerat de alcool, pe acest fond manifestându-se agresiv în sânul familiei, dovedind instabilitate comportamentală concretizată prin ieșiri nervoase, atât la adresa concubinei, cunoscută și ea ca fiind o consumatoare de alcool, cât și a copiilor. În acest sens, în repetate

rânduri, inculpatul a avut discuții contradictorii cu concubina sa, degenerate deseori în conflicte

fizice, finalizate și prin alungarea acesteia și a tuturor copiilor din casă.

Într-una din zilele anului 2002, în jurul orelor 12,00, inculpatul, împreună cu concubina sa, martora R.M., se aflau la domiciliu în stare avansată de ebrietate. Fiica lor, D.M., se afla în camera în care se găseau și cei doi și făcea curățenie; alături de ei se aflau și minorele D.M. și D.C.I., care se jucau. Pe fondul consumului de alcool, inculpatul a început să o lovească pe concubina sa R.M., aceasta alegând să părăsească locuința și să meargă la vecina sa B.A.

Văzându-se în casă doar cu fata sa M. și cu cele două nepoate ale sale, inculpatul a hotărât să întrețină relații sexuale cu cea mai mare dintre cele trei, respectiv cu victima minoră D.M., care, la acea vreme nu avea împliniți 14 ani.

Legat de acest aspect trebuie menționat faptul că, în toate declarațiile acestei victime, date pe întreg parcursul procesului penal, este precizată împrejurarea că fapta s-a derulat înainte de a

împlini vârsta de 14 ani. Interpelată fiind asupra motivului ce a determinat reținerea unui astfel de detaliu, asupra evenimentului de raportare, minora a precizat că, la împlinirea vârstei de 14 ani, inculpatul i-a dat cu titlu de cadou o ciocolată și o țigară și a încercat să întrețină cu ea din nou un raport sexual, după ce, în prealabil, a lovit-o pe mama sa, aceasta fugind din casă, dar și minora a reușit să fugă, întrucât îi era teamă, amintindu-și că a durut-o la primul ei contact sexual.

Revenind la prezentarea modului de derulare a faptei comise aspra victimei D.M., inculpatul le-a trimis pe minorele D.M. și C.I. să se joace în curtea casei, ceea ce acestea au și făcut. Imediat după, i-a cerut părții vătămate să întrerupă curățenia, lucru ce a determinat-o să se gândească la ce va urma, având în vedere că inculpatul

potrivit declarațiilor fiicei acestuia, ar mai fi încercat să întrețină relații sexuale, dar nu a reușit din motive independente de

voința acestuia.

Astfel, inculpatul, potrivit declarațiilor victimei date în faza de urmărire penală, a

dezbrăcat-o, a tras-o pe patul din cameră, s-a urcat peste ea și a întreținut un raport sexual. În tot

acest timp, inculpatul i-a ținut mâna la gură pentru a nu-i fi auzite țipetele. Potrivit acelorași declarații, cu această ocazie, inculpatul a întreținut cu ea și un raport sexual anal și a încercat și unul oral, dar nereușit, minora refuzând să deschidă gura.

Deși în cursul cercetării judecătorești partea vătămată a declarat că inculpatul nu a lovit-o

niciodată atunci când întreținea cu ea un raport sexual (fila 365 dosar fond), a precizat, însă, că: acesta o ținea de mână forțat, întrucât era bărbat, ea se temea să nu-i dea vreo palmă, inculpatul punea zăvorul pe ușă, o trăgea de mână, țipa, dar nimeni nu intervenea, în nici un caz vecinii, care „nu se băgau, așa-s vecinii, nu se bagă în casa omului”; de asemenea, victima a precizat că nu a vrut să întrețină raporturi sexuale cu tatăl său niciodată, „din propria ei inițiativă nu a vrut niciodată”.

La data de 27 septembrie 2007, în jurul orelor 12.00, la locuința familiei D. se aflau nepoatele inculpatului și acesta, care, după ce a consumat alcool și a ajuns în stare de ebrietate, a început să o lovească pe minora D.M. Aceasta, fiindu-i frică, anterior căzând victima violențelor bunicului ei, a fugit afară.

Rămas singur cu minora de 11 ani, D.C.I., inculpatul a împins-o pe pat, a dezbrăcat-o de pantaloni și de chiloți, i-a transmis ce vrea să facă, folosind cuvinte obscene, s-a urcat peste ea, având pantalonii dați în jos până la genunchi, i-a desfăcut picioarele cu mâna dreaptă și a încercat de mai multe ori să o penetreze, dar nu a reușit. Din cele prezentate de victimă, rezultă că aceasta nu s-a mai împotrivit, întrucât inculpatul a amenințat-o că o omoară. Datorită faptului că o durea tare, minora plângea și cerea ajutor, cameră intrând D.M., sora ei. Surprins fiind, inculpatul a încetat acțiunile.

În ceea ce privește raportul de constatare medico-legală din 09 octombrie 2007 a I.M.L. Iași, din care rezultă că minora D.C.I. prezintă atribute morfo-funcționale

de virginitate și nu este posibil un raport sexual normal cu intromisiune fără leziuni ale organelor-genitale, instanța a menționat faptul că, așa cum rezultă din întreg materialul probator administrat în

cauză, s-a încercat penetrarea, dar nu a avut loc și nici ejacularea nu s-a produs, ca urmare

faptului că, deși s-a urmărit acest lucru, strigătele victimei au determinat-o pe D.M. să

intre în cameră, inculpatul încetându-și activitatea.

Din fișa de examinare psihologică a victimei minore D.C.I. rezultă, că aceasta este victima abuzurilor în familie, prezintă o deficiență mintală medie, este ușor influențabilă, cu tendințe de descărcare a impulsivității, nu are noțiune clară despre ceea ce reprezintă familia, prezintă coșmaruri, flash - back-uri, stare crescută de vigilență și sentimentul de neputință, a trăit într-un mediu familial ostil și cu violență manifestă.

La data de 01 octombrie 2007, în jurul orelor 12-13.00, la locuința familiei D. se aflau nepoatele inculpatului, abia întoarse de la școală, acesta, aflat în stare de ebrietate și martorul D.Ș. - fiu, toți minori. Martora R.M., potrivit declarațiilor părților vătămate, se afla la mama ei, R.E., din satul Bohotin.

La un moment dat, inculpatul a început să îi lovească pe cei trei minori cu o curea.

D.C.I. a reușit să fugă în curte, iar D.Ș., fiind îngrozit de ceea ce vedea

(inculpatul, între timp, începuse să o strângă de gât, să-i adreseze injurii și să o lovească cu pumnii în cap pe victima D.M., având asupra lui și un cuțit, pe care i l-a pus la gât), a luat hotărârea să anunțe un vecin, sens în care a alergat la martorul T.P. Acesta însă, nu a intervenit, obișnuit fiind cu scandalurile și bătăile ce puteau fi percepute cu ușurință zilnic în familia D. Rămas singur cu minora de 13 ani, inculpatul, a hotărât să întrețină cu aceasta un raport sexual, sens în care a așezat-o pe patul în care dormea de obicei, a dezbrăcat-o

de pantalonii pe care îi purta pe ea

și de chiloți, a așezat-o cu fața în sus, i-a desfăcut și ridicat picioarele și s-a urcat peste ea, fiind și el cu pantalonii dați în jos până la genunchi. Deși a încercat de mai multe ori să o penetreze, inculpatul nu a reușit. Minora a declarat că a durut-o.

Martorul D.Ș., potrivit propriilor declarații, întors de la vecinul T.P., a deschis ușa camerei în care dormeau părinții. Inculpatul și victima minoră D.M. se aflau pe pat; inculpatul era peste aceasta, avea pantalonii dați jos, până la genunchi și „dădea din fund. M. era și ea dezbrăcată de la brâu în jos, cu fața în sus și cu picioarele desfăcute, .avea lacrimi la ochi, dar nu spunea nimic. M-a văzut și tatăl meu, care s-a dat jos de pe M.”

În ceea ce privește raportul de constatare medico-legală

09 octombrie 2007 al I.M.L. Iași, din care rezultă că minora D.M. prezintă atribute morfo -

funcționale de virginitate și nu este posibil un raport sexual normal cu intromisiune deflorare, trebuie menționat faptul că, așa cum rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză, penetrarea nu a avut loc și nici ejacularea nu s-a produs, ca urmare a faptului că, în cameră, a intrat minorul D.Ș., inculpatul încetându-și activitatea.

Din fișa de examinare psihologică a victimei minore D.M. a rezultat, că aceasta a suferit o traumă multiplă, atât fizică cât și psihică, prezintă închidere în sine, nesiguranță, neîncredere, tensiune în sfera agresivității, cu dificultăți de adaptare tendință de izolare, victimă a violențelor în familie și a pedepsei cu privarea de hrană.

Cu privire la faptele din datele de 27 septembrie 2007 și 1 octombrie 2007, instanța a reținut forma continuată a infracțiunii de viol, apreciind că legiuitorul nu a prevăzut obținerea satisfacției sexuale masculine ca o condiție esențială pentru existența violului în formă

consumată și nici obligativitatea dezvirginării, ca o dovadă a penetrării. Din analiza materialului

probator administrat, instanța a reținut că, în speță, a avut loc indubitabil acea conjuncție a sexelor

specifică violului consumat.

De altfel, s-a reținut că elocventă este Decizia I.C.C.J. - Secțiile Unite, nr. 111 din 23 mai 2005, obligatorie, ce relevă, în considerentele sale, că violul în formă consumată nu presupune obligatoriu obținerea satisfacției sexuale de către făptuitor, fiind

suficient ca actul sexual îndeplinit de agresor să fie apt să producă orgasm ori să fi avut loc penetrația sexuală. Mai mult, potrivit aceleiași decizii în sfera actelor sexuale la care se referă art. 197 C. pen. se include „orice modalitate de obținere a unei satisfacții sexuale prin

folosirea sexului sau acționând asupra sexului”. În plus, în speță, actele sexuale săvârșite, prin

constrângere, de inculpat, erau apte de a-i produce satisfacție sexuală.

La individualizarea judiciară a pedepselor stabilite, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv, dispozițiile generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana infractorului, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel inculpatul D.C., criticând hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate, pe care le-a considerat prea severe în raport cu faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut o parte din fapte, având o atitudine procesuală corectă.

Constatând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 107 din 22 septembrie 2009, a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul D.C. împotriva sentinței penale nr. 304/2009 a Tribunalului Iași.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din durata pedepsei, durata arestării preventive de la 11 iulie 2007 la zi.

Apelantul inculpat a fost obligat să plătească 800, lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul D.C.

Prin motivele de recurs, susținute oral, inculpatul a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate, în raport cu circumstanțele sale personale, respectiv cu starea sa de sănătate, cu vârsta și atitudinea sa procesuală.

În drept, inculpatul și-a întemeiat recursul pe disp. art. 385

15

pct. 14 C. proc. pen., referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate.

Examinând hotărârile atacate sub aspectele menționate de inculpatul D.C., cât și prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat.

Înalta Curte apreciază că în cauză, pe baza probelor administrate și care au fost analizate și interpretate pe larg de către prima instanță, a fost stabilită corect situația de fapt, anterior redată și care a fost contestată parțial de către inculpat cu prilejul efectuării cercetării judecătorești, situație care a fost încadrată corespunzător și în drept, încadrare care nu a fost contestată de inculpat.

Astfel, faptele inculpatului care în cursul anului 2002 a întreținut relații sexuale, prin constrângere, cu fiica sa D.M. în vârstă de 13 ani, context în care a imobilizat-o pentru a-și materializa intenția, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de viol asupra unui membru al familiei care nu a împlinit vârsta de 15 ani, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)

1

și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și incest, prev. de art. 203 C. pen.

Faptele inculpatului care la datele de 27 septembrie 2007 și respectiv, 1 octombrie 2007, a întreținut relații sexuale, prin constrângere, cu nepoatele sale, D.C.I., în vârsta de 11 ani și, respectiv, D.M. în vârstă de 13 ani, întrunește elementele constitutive a două infracțiuni de viol exercitat asupra unui membru al familiei care nu a împlinit 15 ani, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)

1

și alin. (3) C. pen., precum și a 2 infracțiuni de incest, prev. de art. 203 C. pen.

Înalta Curte constată că individualizarea pedepselor aplicate inculpatului D.C. s-a făcut cu respectarea criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv natura și gravitatea sporită a infracțiunilor săvârșite, împrejurările comiterii și modul de acționare, descrise anterior, urmările socialmente periculoase asupra dezvoltării psiho-somatice a victimelor faptelor penale, precum și circumstanțele personale ale inculpatului care nu a avut o ocupație stabilă, trăia în promiscuitate atât morală, cât și materială, este cunoscut ca un consumator frecvent de alcool, iar pe acest fond, se manifesta agresiv în familie și societate, dovedind instabilitate comportamentală.

De asemenea, inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, infracțiunile comise în anul 2002, fiind săvârșite în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen., primul termen al recidivei constituindu-l condamnarea de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 129/1997 a Judecătoriei Răducăneni.

În raport de aceste circumstanțe reale și personale reținute, Înalta Curte apreciază că nu se impune reducerea pedepselor aplicate, pedepse care corespund atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, dublului scop, educativ și coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

De asemenea, se constată că pedeapsa rezultantă, stabilită și prin aplicarea unui spor, este în măsură să conducă la reeducarea inculpatului care a manifestat consecvență în executarea actelor de violență sexuală asupra membrilor familiei, care erau la vârste fragede la datele săvârșirii infracțiunilor și care erau determinați să trăiască în condiții de promiscuitate, împrejurări care au consecințe negative asupra dezvoltării ulterioare a acestora, ca urmare a traumelor fizice și psihice care le-au fost produse.

În consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.C. în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din durata pedepsei rezultante aplicată inculpatului, durata prevenției la zi.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva Deciziei penale nr. 107 din 22 septembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 11 octombrie 2007 la 17 noiembrie 2009.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 17 noiembrie 2009.