ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2662/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2662/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra recursului de față

pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei a constatat

următoarele:

din 21 ianuarie 2010 dată în Dosar nr. 5615/99/2009, a condamnat pe inculpatul

P.L. (fiul lui G. și E.) la pedepsele principale de:

- 20 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b), d) și e)

C. pen. pe durata de 7 ani precum și degradarea militară, pentru săvârșirea

infracțiunii continuate / calificate de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (2)

lit. b)

1

și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 alin.

(2) C. pen. și respectiv;

- 7 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b), d) și e)

C. pen. pe durata de 5 ani precum și degradarea militară pentru săvârșirea în

concurs ideal cu infracțiunea sus-menționată și a infracțiunii de incest

prevăzută de art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 alin.

(2) C. pen., aplicându-i-se în final prin contopire în baza art. 33 lit. b), art.

34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (2) și (3) C. pen. ca pedeapsă

rezultantă, pedeapsa principală mai grea de 20 ani închisoare precum și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit.

b), d) și e) C. pen. pe durata de 7 ani și degradarea militară (pedepse

complementare).

Conform art. 71 alin. (2) și (3) C.

pen., pe durata executării pedepsei principale i-a fost interzisă inculpatului

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit.

b), d) și e) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 C. proc. pen.

raportat la art. 300

2

și art. 160

b

alin. (1) și (3) C.

proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpatului iar în

conformitate cu dispozițiile art. 88 C. pen. i-a fost computat din pedeapsa

principală aplicată timpul arestării preventive cu începere de la 11 august 2009

la zi.

În temeiul art. 111 alin. (1) C.

pen. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea părții vătămate P.L.G. de aplicare

față de inculpat a măsurii de siguranță a interdicției de a reveni în locuința

familiei prevăzută de art. 118

1

C. pen.

Pe latură civilă a fost obligat

inculpatul către partea civilă P.L.G. în conformitate cu dispozițiile art. 14,

17, 346, 348 C. proc. pen. și art. 998, 999 C. civ. la daune morale în sumă de

25.000 lei.

A fost obligat inculpatul potrivit

dispozițiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen. la plata sumei de 1.500 lei -

din care suma de 400 lei a reprezentat onorariu apărător din oficiu către

Baroul Iași - cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

Hotărând rezolvarea acțiunii penale

prin condamnare potrivit art. 345 alin. (2) C. proc. pen. prima instanță a

reținut că învinuirile aduse inculpatului prin rechizitoriul nr. 1288/P/2009

din 31 august 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași constând în aceea

că în perioada 2002 - decembrie 2007, prin amenințare și constrângere fizică și

psihică a întreținut acte sexuale repetate cu fiica legitimă minoră a acestuia

P.L.G. în vârstă de numai 10 ani / există ca atare și realizează elementele

constitutive ale infracțiunilor de viol și incest, aflate în concurs ideal, ce

au fost săvârșite de inculpat în următoarele împrejurări:

Inculpatul P.L., locuitor al satului

Griești, comuna Țibănești, jud. lași, are 41 ani și a fost căsătorit cu numita

P.Ș. Din căsătoria celor doi au rezultat șase copii, victima P.L.G. fiind cea

mai mare dintre ei. Nu a avut o ocupație stabilă, iar în cursul anului 2009, a

fost plecat în străinătate la muncă, din declarațiile membrilor familiei

rezultând că sumele de bani trimise / aduse au fost modice.

Inculpatul a fost un consumator

frecvent și exagerat de alcool, iar pe acest fond se manifesta agresiv față de

soție și copii. În aceste condiții, fiind și amenințată repetat cu un cuțit în

fața copiilor soția acestuia P.Ș. a fost determinată astfel să părăsească

temporar domiciliul comun, în mai multe rânduri.

Într-o noapte din primăvara anului 2002,

în timp ce soția acestuia se afla internată în Spitalul de Copii S.M. cu minora

P.A., inculpatul s-a hotărât să întrețină raporturi sexuale cu fiica mai mare P.L.G.

în vârstă de 10 ani la acea dată, pe care a luat-o din pat, a pus-o jos,

amenințând-o cu un cuțit pe care îl purta din obișnuință asupra sa. Deși a

încercat să se opună, minora a fost imobilizată de inculpat, dezbrăcată de pantaloni

și chilot, după care a întreținut un raport sexual normal, complet cu aceasta,

victima fiind virgină la acea dată. Acest prim act sexual a avut loc în camera

în care dormeau și ceilalți frați D., în vârstă de 7 ani, și C., în vârstă de 4

ani, care nu au auzit nimic, părții vătămate fiindu-i frică să țipe sau să

strige, cunoscând reacțiile violente ele tatălui.

După această dată, inculpatul a

continuat să întrețină relații sexuale cu fiica sa L.G., de fiecare dată când

soția sa era plecată de acasă. [„Au fost cinci ani de chinuri, întrucât de

fiecare dată când mama pleca, inculpatul profita de mine", a declarat

partea vătămată la cercetarea judecătorească]. În acest sens partea vătămată a

relatat că într-o seară a vrut să fugă și chiar să spună unui vecin despre ceea

ce i se întâmplă, dar ușa era încuiată, iar inculpatul a lovit-o. Afecțiunile

cardiace preexistente și presiunea psihică la care era supusă au condus la

leșinul victimei și cu toate acestea inculpatul P.L. și-a dus până la capăt

intenția de a întreține cu fiica sa un raport sexual: „am leșinat, dar tot a

profitat de mine (relatează minora). Știu, pentru că atunci când m-am trezit

eram dezbrăcată de chiloți." Aceste raporturi sexuale - potrivit

declarațiilor victimei - aveau loc o dată sau chiar de două ori pe săptămână.

De multe ori victima venea acasă după ce ajungea și mama ei, dar atunci începea

scandalul, iar inculpatul, pentru a se răzbuna devenea violent față de soție și

ceilalți minori.

Ultimul act sexual prin constrângere

asupra minorei L.G., a avut loc în noaptea de 10/11 decembrie 2007, când mama

acesteia se afla la maternitate pentru a da naștere ultimilor doi frați gemeni

ai victimei. După această dată, agresiunile sexuale au încetat, întrucât fie P.Ș.

îl lua pe inculpat cu ea, neputându-se descurca singură cu gemenii, fie minora

pleca la vecini și evita a mai rămâne singură cu inculpatul.

Activitatea infracțională amintită a

fost descoperită în luna august 2009 în condițiile în care partea vătămată a

fost sprijinită în hotărârea acesteia de a denunța faptele amintite de către

mătușa acesteia martura I.E. cu reședința în Italia. Cu ocazia sosirii în țară

și vizitării familiei, martora amintită a observat comportamentul schimbat al

nepoatei sale, a insistat asupra efectuării unui control medical general

inclusiv ginecologic întrucât partea vătămată i s-a confesat de cele întâmplate

și i-a pus la dispoziție un jurnal în care erau descrise agresiunile sexuale la

care a fost supusă pe perioada a cinci ani de către tatăl său, la acel moment

aflat în Cipru, la muncă / interval de timp în care aceasta a avut și mai multe

tentative suicidale.

Situația de fapt amintită a fost

întemeiată pe mijloacele de probă strânse la urmărirea penală - administrate

ulterior la cercetarea judecătorească în condițiile art. 288 - 291 C. proc.

pen. - respectiv:

a. declarațiile părții vătămate

relatând în mod constant că a fost constrânsă fizic și psihic / amenințată cu

un cuțit / de către tatăl său și obligată astfel să întrețină repetat relații

sexuale cu acesta în perioada 2002 - 10, 11 decembrie 2007;

b. certificatul medico - legal din 10

august 2009 al I.M.L. lași ce a concluzionat că minora a prezentat o deflorare

incompletă mai veche de 5 - 7 zile;

c. raportul de prima evaluare

psihologică făcută victimei la data de 12 august 2009 în cadrul Centrului de

Psihiatrie, Psihoterapie și Consiliere atestând că aceasta prezentat

introversie puternică de tip dezadaptiv, tendințe accentuate impulsive și spre

izolare, neîncredere față de ceilalți, ciclotimie, anxietate foarte puternică,

șoc afectiv, insecuritate afectivă în contextul repetării expunerii la situații

anxiogene din trecut, stări tipice pentru stresul posttraumatic cronic;

d. fișa de examinare psihologică din

25 august 2009,întocmită de psiholog L.B. din cadrul Direcției Generale de

Asistență Socială și Protecția Copilului - Serviciul pentru Situații de Urgență

atestând de asemenea că minora era vizibil marcată de cele petrecute, tabloul

clinic indicând multiple simptome traumatice ca: stare de anxietate generalizată,

agresivitate latentă, stare de copleșire emoțională, depersonalizare / minora a

prezentat o percepție clară asupra celor întâmplate, tulburări de somn;

simptomatologia specifică sindromului de stres posttraumatic în urma unor

molestări sexuale repetate;

e. jurnalul pe care l-a completat

victima în decursul timpului, jurnal ce l-a prezentat și martorei I.E. și mamei

sale, în care sunt consemnate agresiunile sexuale ale tatălui asupra acesteia

cu relevanță în stabilirea activității infracționale a următoarelor consemnări:

[„aș vrea să vă spun că, dacă într-o zi nu am să mai fiu lângă voi, este pentru

că nu mai am putere să lupt contra coșmarului care îl trăiesc de la 11

ani"; „am decis să plec cât mai departe"; „de câte ori pleca mama de

acasă, profita de mine"; „de mai multe ori am încercat să mă sinucid, dar

Dumnezeu nu vroia să mă ia"; „a aflat și M. adevărul"];

f. declarațiile martorei I.E.,

mătușa victimei, care a relatat că inculpatul avea un comportament agresiv, consuma

în mod frecvent băuturi alcoolice, iar când a venit în august 2009 în vizită la

sora sa, a remarcat că nepoata L.G. era foarte slabă, trasă la față, era

retrasă și, la întrebarea ce s-a întâmplat, victima i-a înmânat un caiet, pe

una dintre file scriind „pentru V." (așa i se spunea martorei în familie)

și, la insistențele martorei i-a spus doar „de la vârsta de 10 ani, tata m-a

violat"; cum acasă se afla și partea responsabilă civilmente P.Ș.,

aceasta, întrebată fiind de martoră, a negat, a început să înjure și a lovit-o

cu palma peste față pe victimă / de față se afla și soțul martorei, numitul I.R.

/ martora cunoștea faptul că minora a încercat de 2 - 3 ori să se sinucidă / a

precizat de asemenea martora că în septembrie 2009, minora a stat la ea și era

foarte schimbată, avea coșmaruri, nu mânca, țipa prin somn și spunea să nu o

dezbrace și să o lase în pace / legat de problemele de sănătate ale victimei,

martora a afirmat că acestea erau cunoscute încă de la vârsta de 4 - 5 ani, dar

părinții nu au reacționat în vreun fel, deși aveau garanția dată de martora

că-i va ajuta din punct de vedere material pentru o eventuală operație sau alt

tratament;

g. declarațiile martorul R.M.,

prietenul părții vătămate,care a aflat de la minoră de abuzurile sexuale la

care tatăl ei a supus-o și a sprijinit-o moral în declanșarea cercetărilor / ca

urmare inculpatul s-a manifestat violent față de acesta, l-a amenințat cu un

cuțit și i-a spus că o să o omoare pe partea vătămată care s-a mutat în

locuința acestuia;

h. declarațiile martorei P.Ș., mama

părții vătămate care a relatat că în vara anului 2005, l-a surprins pe inculpat

deasupra fetei în timp ce aceasta îl împingea cu mâinile / a văzut-o pe victimă

că plângea și că a ieșit pe poartă strigând că se omoară / a recunoscut de

asemenea martora că, în momentul când se afla sub influența băuturilor

alcoolice, inculpatul era lipsit de orice control comportamental;

i. declarațiile martorelor C.L. și P.E.,

mama inculpatului - care au aflat de faptele inculpatului de la P.Ș. - martorei

C.M. - care a precizat că a vorbit cu P.Ș. care era foarte supărată și i-a adus

la cunoștință faptul că, în urmă cu mai mulți ani, inculpatul a început să

întrețină raporturi sexuale cu fiica cea mare a acestuia martorei P.F. - care a

precizat de asemenea că a aflat de la P.Ș. de fapta comisă de inculpat.

Audiat în cauză în cursul urmăririi

penale și cercetării judecătorești, inculpatul, în declarația făcută inițial

potrivit art. 70 alin. (3) C. proc. pen. a recunoscut parțial acuzațiile aduse

acestuia [„este adevărat că într-o noapte m-am culcat lângă ea pe podea și am

ejaculat între picioarele ei”]. A fost testat cu tehnica poligraf iar din

raportul de constatare tehnico-științifică din 14 august 2009 a rezultat că:

„pentru răspunsurile (.) la întrebările relevante cauzei au fost evidențiate

reacții specifice comportamentului simulat. În cadrul discuțiilor post test

acesta recunoaște comiterea faptei”. Ulterior în declarația luată în calitate

de învinuit la data de 14 august 2009 în prezența apărătorului din oficiu

inculpatul a recunoscut „faptul că am întreținut relații sexuale cu fiica mea P.L.G.

împotriva voinței ei. Prima dată s-a întâmplat în anul 2002 (.) într-o noapte

când soția era plecată de acasă iar eu consumasem băuturi alcoolice (.) având

în mână un cuțit, am imobilizat-o și am întreținut forțat cu ea raport sexual.

Ultima dată s-a întâmplat în jurul datei de 10 decembrie 2007 când la fel soția

fiind la maternitate am profitat și pe timpul nopții am întreținut relații

sexuale cu fiica mea atunci în vârstă de 15 ani împotriva voinței ei”]. În

final ascultat la cercetarea judecătorească la termenul din 30 octombrie 2009 inculpatul

a mărturisit că „știu pentru ce sunt cercetat, recunosc faptele pe parcursul

celor 5 ani de zile și le regret”.

În drept, faptele inculpatului P.L. care,

din primăvara anului 2002 și până la data de 11 decembrie 2007, în mod repetat,

a întreținut raporturi sexuale repetate cu fiica sa P.L.G., în vârstă de 10 ani

- prin folosirea de violențe fizice și psihice, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunilor de: „viol exercitat asupra unui membru al familiei ce nu a

împlinit 15 ani", prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)

1

,

alin. (3) C. pen.; și „incest", prev. de art. 203 C. pen., aflate în

concurs ideal prevăzut de art. 33 lit. b) C. pen.

Săvârșirea de către inculpat și a

infracțiunii de incest, este consecința legăturii de rudenie directă - fiica

acestuia - a părții vătămate cu inculpatul. În același sens este și Decizia în

interesul Legii nr. 17 din 10 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție - Secțiile Unite, obligatorie, ce statuează că în măsura în care

victima violului este "membru al familiei" în accepțiunea art. 197 alin.

(2) lit. b)

1

, cu referire la art. 149

1

C. pen., iar

această situație este determinată de rudenie în linie directă, fapta trebuie

încadrată și în infracțiunea de incest prevăzută de art. 203 C. pen., aflată în

concurs ideal reglementat de art. 33 lit. b) C. pen.

Caracterul repetat al actelor

infracționale având la bază aceeași rezoluție delictuoasă impune aplicarea în

cauză și a dispozițiilor art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

La individualizarea judiciară a

pedepselor prima instanță a avut în vedere în conformitate cu dispozițiile art.

72 C. pen. pericolul social concret ridicat al infracțiunilor (acte repetate de

agresiune sexuală asupra fiicei acestuia de numai 10 ani cuprinzând o perioadă

de peste 5 ani) urmările acesteia (traumatismele fizice și psihice cauzate

părții vătămate stabilite cu actele medicale și medico-legale aflate la dosar)

precum și periculozitatea socială sporită a inculpatului decurgând din natura

infracțiunilor comise, conduita parțial nesinceră adoptată în debutul

procesului penal.

Vârsta fragedă a părții vătămate,

suferințele fizice și psihice îndurate prin raportare la frecvența ridicată a

actelor de agresiune sexuală și împrejurarea că a întreținut raport sexual cu

fiica sa și în momentul în care aceasta era leșinată - urmare afecțiunilor

cardiace preexistente și amenințărilor la care a fost supusă - au fost

apreciate de prima instanță ca împrejurări de natură a imprima un caracter grav

infracțiunilor în sensul art. 75  alin. (2) C. pen.

În funcție de aceste criterii, cât

și de dispozițiile părții generale ale C. pen., precum și de limitele de

pedeapsă prevăzute în partea specială, ținând cont și de întreaga situație de

fapt reținută în sarcina inculpatului, instanța i-a aplicat pedepse cu

închisoare orientate către maximul legal special prevăzut de lege.

Alăturat de fiecare pedeapsă

principală, instanța, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., i-a aplicat

inculpatului și pedepsele complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen. pe o durată de 5 (cinci)

ani, în ceea ce privește infracțiunea de incest, și pe o durată de 7 (șapte)

ani, în ceea ce privește infracțiunea de viol, și a degradării militare, prev.

de art. 67 C. pen. La individualizarea, în această modalitate, a fiecăreia

dintre pedepsele complementare, instanța a avut în vedere perseverența

comportamentului aberant și violent al inculpatului, atitudinea lui în familie,

relevată de probele menționate mai sus, apreciind că acesta este incompatibil

cu calitatea de tutore sau curator. Modalitatea de săvârșire a faptelor

pledează inclusiv pentru interzicerea drepturilor părintești, activitatea

infracțională fiind îndreptată asupra propriului copil, ceea ce denotă un

comportament deosebit de nedemn, incompatibil cu autoritatea părintească. Din

datele existente la dosar, rezultă că inculpatul este militar în rezervă, fiind

incidente dispozițiile imperative ale art. 67 alin. (2) C. pen., instanța

apreciind că se impune, pentru identitate de rațiune și eficientizarea

dispozițiile art. 67 alin. (3) C. pen., prin raportare la pedeapsa stabilită

pentru infracțiunea de incest comisă.

Pe durata și în condițiile prev. de art.

71 C. pen. i-a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen., existând

identitate de rațiune în ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii și

aplicarea pedepsei complementare a interzicerii acelorași drepturi, astfel că,

motivele care au determinat și au impus aplicarea dispozițiile art. 65 C. pen.

sunt aceleași cu cele care reclamă incidența art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus

din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive,

respectiv de la 11 august 2009 la zi.

Cât privește măsura de siguranță

prevăzută de art. 118

1

C. pen., privind interdicția de a reveni în

locuința familiei pe o perioadă determinată, solicitată a fi aplicată de partea

vătămată prin apărător, instanța a considerat că aplicarea acestei sancțiuni nu

se justifică în cauză în condițiile aplicării unei pedepse cu închisoarea cu

executare efectivă, având cuantumul orientat către maximul special prevăzut de

lege.

În ceea ce privește latura civilă a

cauzei, la termenul din 12 ianuarie 2009, instanța, în conformitate cu

dispozițiile art. 17 alin. (1) C. proc. pen., din oficiu, a pornit și a

exercitat acțiunea civilă pentru partea vătămată, solicitând, totodată, în

temeiul dispozițiile art. 17 alin. (2) C. proc. pen., părții responsabile

civilmente, în colaborare cu avocatul ales, să prezinte în scris întinderea

pagubelor materiale și a daunelor morale la care se consideră îndreptățite

părțile civile minore.

În dezbateri, apărătorul părții

civile nu a făcut o estimare a întinderii prejudiciului moral suferit de

minoră, lăsând cuantumul daunelor morale la latitudinea instanței.

În ceea ce privește prejudiciul

moral, este cunoscut faptul că acesta este rezultatul lezării unui drept

nepatrimonial și, deși s-a considerat că este imposibilă o reparare pecuniară a

acestuia, invocându-se caracterul arbitrar al acestei reparații, neputându-se

stabili nici un fel de echivalență între durerea morală și o anumită sumă de

bani, totuși prezența acestuia ca parte componentă a prejudiciului în ansamblu,

potrivit dispozițiile art. 998, 999 C. civ., și-a găsit o aplicare constantă în

practica judiciară.

Despăgubirile acordate pentru prejudicii

izvorâte din fapte ilicite trebuie să reprezinte întotdeauna o acoperire

integrală și nu se stabilesc în raport cu posibilitățile materiale ale

inculpatului sau ale victimei.

În cauză sunt evidente traumele

psihice suferite, sechelele posttraumatice care afectează negativ participarea

victimei la viața socială și de familie.

Față de cele arătate instanța a

apreciat că, pentru repararea prejudiciului nepatrimonial sus-menționat se

impune obligarea inculpatului către partea civilă la suma de 25.000 lei daune

morale.

declarat în termen apel inculpatul P.L., cale de atac susținută prin memoriul

scris depus la dosar în condițiile art. 374 C. proc. pen. la data de 28 aprilie

2010 pentru motivele de nelegalitate și netemeinicie referitoare în principal

la schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile de viol și

incest în acelea de corupție sexuală și perversiuni sexuale prevăzute de art. 201

și art. 202 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. b) cu motivarea că nu a existat

constrângere fizică ori psihice la realizarea actelor sexuale [în subsidiar s-a

solicitat reducerea pedepselor apreciate a fi excesive față de criteriile de

individualizare din art. 72 C. pen. în raport de împrejurarea că inculpatul

prezintă afecțiuni psihice în urma unei traume ce a avut loc la vârsta de 2 ani

este lipsit de antecedente penale iar comportarea acestuia în comunitate este

prezentată pozitiv prin actele în circumstanțiere emise de primăria comunei

Tibănești și preotul paroh (f. 105-106 dosar fond)].

Premergător dezbaterilor inculpatul

apelant a solicitat reaudierea tuturor martorilor în acuzare cerere respinsă de

instanța de apel ca nefiind utilă efectuării controlului judiciar în cauză în

conformitate cu dispozițiile art. 378, 67 alin. (2) și art. 302 alin. (1) C.

proc. pen. / în același sens fiind și concluziile procurorului de ședință și

ale părții vătămate care a arătat că nu mai dorește să fie expusă traumei

psihice generată de prezența inculpatului în condițiile efectuării unei noi cercetări

judecătorești.

Curtea verificând hotărârea atacată

pe baza materialului probator administrat la cercetarea judecătorească în primă

instanță în raport cu motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de

inculpatul-apelant cât și din oficiu cu privire la toate aspectele de fapt și

de drept deduse judecății - potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen. - a

constatat următoarele:

Învinuirile aduse inculpatului constând

în aceea că în perioada 2002 - 2008, prin constrângere fizică și psihică

inclusiv amenințări cu un cuțit inculpatul a întreținut repetat raporturi

sexuale cu fiica minoră a acestuia P.L.G. în vârstă de numai 10 ani -

corespunzător elementelor constitutive ale infracțiunilor de viol și incest

prev.de art. 197 alin. (1), (2) lit. b) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) și art. 75 alin. (2) C. pen. și respectiv art. 203 C. pen. cu aplicarea art.

41 alin. (2) și art. 75 alin. (2) C. pen. În final cu aplicarea art. 33 lit. b)

C. pen. - sunt dovedite cu certitudine în cauză pe baza materialului probator

administrat pe parcursul întregului proces penal respectiv: declarațiile părții

vătămate relatând în mod constant că a fost constrânsă fizic și psihic /

amenințată cu un cuțit / de către tatăl său și obligată astfel să întrețină

repetat relații sexuale cu acesta în perioada 2002, 10 - 11 decembrie 2007 în

coroborare cu / certificatul medico - legal din 10 august 2009 al I.M.L. lași

ce a concluzionat că minora a prezentat o deflorare incompletă mai veche de 5 -

7 zile / raportul de prima evaluare psihologică făcută victimei la data de 12

august 2009 în cadrul Centrului de Psihiatrie, Psihoterapie și Consiliere /

fișa de examinare psihologică din 25 august 2009, întocmită de psiholog L.B. din

cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului -

Serviciul pentru Situații de Urgență atestând de asemenea că minora era vizibil

marcată de cele petrecute, tabloul clinic indicând multiple simptome traumatice

ca: stare de anxietate generalizată, agresivitate latentă, stare de copleșire

emoțională, depersonalizare / minora a prezentat o percepție clară asupra celor

întâmplate, tulburări de somn; simptomatologia specifică sindromului de stres

posttraumatic în urma unor molestări sexuale repetate / jurnalul pe care l-a

completat victima în decursul timpului, jurnal ce l-a prezentat și martorei I.E.

și mamei sale, în care sunt consemnate agresiunile sexuale ale tatălui asupra

acesteia cu relevanță în stabilirea activității infracționale a următoarelor

consemnări: [„aș vrea să vă spun că, dacă într-o zi nu am să mai fiu lângă voi,

este pentru că nu mai am putere să lupt contra coșmarului care îl trăiesc de la

11 ani"; „am decis să plec cât mai departe"; „de câte ori pleca mama

de acasă, profita de mine"; „de mai multe ori am încercat să mă sinucid,

dar Dumnezeu nu vroia să mă ia"; „a aflat și M. adevărul"] /

declarațiile martorei I.E., / declarațiile martorul R.M., / declarațiile

martorei P.Ș., mama părții vătămate care a relatat că în vara anului 2005, l-a

surprins pe inculpat deasupra fetei în timp ce aceasta îl împingea cu mâinile /

a văzut-o pe victimă că plângea și că a ieșit pe poartă strigând că se omoară /

a recunoscut de asemenea martora că, în momentul când se afla sub influența

băuturilor alcoolice,inculpatul era lipsit de orice control comportamental /

declarațiile martorelor C.L. și P.E., C.M., P.F. [în același sens fiind și

conduita procesuală a inculpatului care, în declarația inițială a recunoscut

parțial acuzațiile aduse acestuia „este adevărat că într-o noapte m-am culcat lângă

ea pe podea și am ejaculat între picioarele ei” / a fost testat cu tehnica

poligraf iar din raportul de constatare tehnico-științifică din 14 august 2009

a rezultat că: „pentru răspunsurile (.) la întrebările relevante cauzei au fost

evidențiate reacții specifice comportamentului simulat. În cadrul discuțiilor

post test acesta recunoaște comiterea faptei” / ulterior în declarația luată în

calitate de învinuit la data de 14 august 2009 în prezența apărătorului din

oficiu inculpatul a recunoscut „faptul că am întreținut relații sexuale cu

fiica mea P.L.G. împotriva voinței ei. Prima dată s-a întâmplat în anul 2002

(.) într-o noapte când soția era plecată de acasă iar eu consumasem băuturi

alcoolice (.) având în mână un cuțit, am imobilizat-o și am întreținut forțat

cu ea raport sexual. Ultima dată s-a întâmplat în jurul datei de 10 decembrie 2007

când la fel soția fiind la maternitate am profitat și pe timpul nopții am

întreținut relații sexuale cu fiica mea atunci în vârstă de 15 ani împotriva

voinței ei” / în final ascultat la cercetarea judecătorească la termenul din 30

octombrie 2009 inculpatul a mărturisit că „știu pentru ce sunt cercetat,

recunosc faptele pe parcursul celor 5 ani de zile și le regret”].

Elementul material specific

infracțiunii de viol și incest - acte sexuale întreținute prin constrângere

fizică și psihică comise de inculpat cu fiica minoră a acestuia în vârstă de

numai 10 ani - exclud reținerea vinovăției inculpatului pentru infracțiunile

mai ușoare de perversiune sexuală și corupție sexuală prevăzute de art. 201 și art.

202 C. pen., solicitare formulată de acesta în apel.

Pedepsele aplicate inculpatului al

căror cuantum a fost orientat către maximul legal special prevăzut de lege sunt

în deplină concordanță cu dispozițiile art. 72 C. pen. - reducerea acestora

fiind nejustificată a argumentat instanța de apel - avându-se în vedere

pericolul social concret ridicat al infracțiunilor comise de inculpat, urmările

acestora precum și periculozitatea socială sporită a acestuia în raport de natura

activității infracționale și împrejurările în care a fost săvârșită.

În consecință în baza art. 379 pct. 1

lit. b) C. proc. pen. Curtea dee Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu

minori, prin Decizia penală nr. 69 din 29 aprilie 2010 a respins ca nefondat

apelul inculpatului menținând ca fiind legală și temeinică sentința atacată.

Conform art. 383 alin. (1)

1

rap. la art. 300

2

și 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

a fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpatului și s-a dedus din

pedeapsa aplicată acestuia perioada executată după data de 21 ianuarie 2010 la

zi.

A fost obligat inculpatul apelant

potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata sumei de 300 lei cheltuieli

judiciare statului.

declarat în termen recurs inculpatul P.L., reiterând criticile de nelegalitate

și netemeinicie din apel privind schimbarea încadrării juridice a faptei din

infracțiunile de viol și incest în infracțiunile mai ușoare de corupție sexuală

și perversiuni sexuale și / sau reducerea pedepselor aplicate a fi prea mari

prin reaprecierea criteriilor de individualizare din art. 72 C. pen. inclusiv

reținerea în favoare de circumstanțe atenuante judiciare prev.de art. 74 alin.

(1) lit. a) și alin. (2) C. pen. corespunzător cazurilor de casare prevăzută de

art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Premergător dezbaterilor s-au adus

la cunoștință inculpatului prevederile art. 385

14

alin. (1)

1

C. proc. pen. și art. 6 paragr. 3 lit. c) C. proc. pen. luându-se act că n u

înțelege să facă alte declarații ori să solicite probe noi în legătură cu

acuzațiile aduse acestuia în procedura penală pendinte, în care sens a fost

încheiat procesul verbal anexat la dosar.

Înalta Curte verificând decizia

atacată pe baza materialului aflat la dosar, în raport cu motivele de casare

invocate de inculpat cât și din oficiu - conform art. 385

6

alin. (2)

rap. la art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. - a constatat următoarele:

Este stabilit cu certitudine în

cauză pe baza materialului probator administrat pe parcursul procesului penal -

inclusiv recunoașterea acestuia - că începând cu primăvara anului 2002 și până

la data de 11 decembrie 2007 inculpatul P.L., prin constrângere fizică și

psihică inclusiv amenințări cu un cuțit a întreținut în mod repetat relații

sexuale cu fiica minoră a acestuia în vârstă de 10 ani P.L.G. (activitate

ilicită ce realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de viol și

incest prevăzute de art. 197 alin. (1), (2) lit. b)

1

și (3) C. pen.

și art. 203 C. pen. în final cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 alin. (2)

și art. 33 lit. b) C. pen.).

Elementul material al activității

ilicite amintite constând în constrângerea fizică și psihică a părții vătămate

minore la întreținerea raporturilor sexuale, exclude posibilitatea reținerii vinovăției

penale a inculpatului - și implicit solicitarea de schimbare a încadrării

juridice a faptei - în infracțiunile mai ușoară de corupție sexuală și

perversiuni sexuale.

Gradul de pericol social concret al

faptelor comise de către inculpat este unul foarte ridicat, având în vedere

atingerea importantă adusă relațiilor de familie / valori sociale fundamentale

ocrotite de legea penală, modul și mijloacele de săvârșire a faptei astfel cum

au fost expuse prin sentință / și urmările negative produse asupra dezvoltării

fizice și psihice a fiicei sale minore în vârstă de 10 ani parte vătămată a infracțiunilor

de viol și incest comise de inculpat, elemente de individualizare aflate în

deplină concordanță cu dispozițiile art. 72 și urm.C. pen. în raport cu care instanța

de recurs apreciază ca nejustificată reducerea pedepselor aplicate de prima

instanță / menținute în apel.

În consecință în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de

inculpat împotriva Deciziei penale nr. 69 din 29 aprilie 2010 a Curții de Apel

Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Conform art. 88 C. pen. se va deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de

la 11 august 2009 la 6 iulie 2010

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 700 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.G.L. împotriva Deciziei penale nr. 69 din 29 aprilie

2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la 11 august 2009 la 6 iulie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

iulie 2010.