ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 184/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 135/S din 27 decembrie 2010, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a hotărât, în baza art. 197 alin. (1), (2) lit. b) și b 1 ) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatului P.A., la pedeapsa de 20 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. Același inculpat a fost condamnat, în baza art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare. În baza art. 33 lit. b), 34 lit. b) și 36 C. pen.

raportat la art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor stabilite mai sus, de 20 ani închisoare și 7 ani închisoare, cu pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 148 din 18 decembrie 2009 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2342 din 15 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare. În baza art. 35, 36 C. pen., aceluiași inculpat i-a fost aplicată și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durată de 10 ani.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului P.A. i-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. A fost anulat mandatul de executare a pedepsei emis în baza Sentinței penale nr. 148 din 18 decembrie 2009 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov. În baza art. 36 alin. (3) C. pen., a fost scăzută din durata pedepsei rezultante ce i-a fost aplicată inculpatului, pedeapsa executată în baza Sentinței penale nr. 148 din 18 decembrie 2009 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, începând cu data de 05 august 2009 și până la zi. A constatat că partea vătămată minoră P.A.D. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în data de 03 august 2009, în jurul orelor 22:00, în timpul efectuării serviciului de patrulare pe raza satului Râușor, aparținând de comuna Mândra, județul Brașov, organele de poliție din cadrul Postului de Poliție al comunei Mândra, au fost sesizate de către partea vătămată minoră P.A.D., în vârstă de 14 ani și 8 luni, cu privire la faptul că, învinuitul P.A. - tatăl său, de mai mult timp abuzează sexual de ea și o amenință cu bătaia dacă va relata cuiva despre aceste lucruri. Întrucât minora a refuzat a se mai întoarce la domiciliu, a fost condusă la Centrul de Consiliere și Adăpost Temporar pentru Victimele Violenței Domestice din municipiul Făgăraș.

La data de 04 august 2009, la Postul de Poliție al comunei Mândra a fost înregistrată plângerea penală a părții vătămate minore P.A.D., făcută în prezența mamei sale P.D.V., împotriva tatălui său, relativ la săvârșirea de către acesta din urmă a infracțiunilor de viol și incest. Inculpatul P.A. a fost căsătorit din anul 1993 cu martora P.D.V., apoi aceștia au divorțat în anul 1996, pentru a se recăsători ulterior în anul 2003. Aceștia, ambii fără ocupație, locuiau într-o casă din satul Râușor, comuna Mândra, județul Brașov, cu fiica lor P.A.D., și cu fiica doamnei P.D.V., rezultată dintr-o altă relație, minora C.I.M. Din probele administrate pe parcursul procesului penal a rezultat că, din vara anului 2006, pe când partea vătămată P.A.D.

avea o vârstă mai mică de 12 ani, și până în noaptea din 31 iulie/01 august 2009, tatăl său, inculpatul P.A., prin constrângere, amenințări cu acte de violență și profitând de imposibilitatea ei de a se apăra și de a-și manifesta voința, a obligat-o pe fiica sa să întrețină în mod repetat raporturi sexuale normale cu el. În această perioadă, sub diferite pretexte și profitând de prezența televizorului în camera în care dormea aceasta, inculpatul P.A. dormea nopțile doar cu fiica sa în pat, în timp ce soția sa, P.D.V., dormea cu fiica sa mai mică într-o altă cameră. După consumarea raporturilor sexuale normale, de fiecare dată inculpatul P.A. își ștergea organul genital cu hârtie igienică pe care o arunca în soba tip Godin din camera în care dormeau.

În stabilirea acestei stări de fapt, tribunalul specializat a avut în vedere elementele de fapt desprinse din declarațiile părții vătămate minore P.A.D., declarațiile martorei P.D.V., procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice aferente, mențiunile Raportului de constatare medico-legală nr. 68/E din 04 august 2009 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Brașov, raportul de evaluare psihologică a minorei P.A.D.

întocmit de Compartimentul Consiliere și Intervenție în Situație de Abuz din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 342965 din 04 noiembrie 2009 al Institutului de Criminalistică din cadrul I.G.P.R., Serviciul de Biocriminalistică, ancheta socială întocmită de Primăria Comunei Mândra la data de 19 august 2009. Astfel, din Raportul de constatare medico-legală nr. 68/E din 04 august 2009 al Cabinetului medico-legal Făgăraș, rezultă faptul că minora P.A.D. prezintă o deflorare veche, a cărei dată de producere nu se mai poate preciza, mai veche de 14 zile, nu prezintă semne de violență. Examenul anatomo-patologic al secreției vaginale a evidențiat prezența de rare umbre de spermatozoizi lizați.

S-a apreciat de asemenea că este probabilă consumarea unui act sexual complet, posibil cu cca. trei zile anterior datei recoltării secreției vaginale. Din toate probele administrate în cursul procesului penal nu a rezultat posibilitatea ca partea vătămată P.A.D. să întrețină relații sexuale cu vreun alt bărbat, neexistând niciun indiciu al vreunei relații între partea vătămată și o altă persoană de sex opus în mediul acestora. Audiată în cursul urmăririi penale, în prezența mamei sale, a reprezentantului Autorității Tutelare și a apărătorului desemnat din oficiu, partea vătămată minoră P.A.D. a declarat în cursul urmăririi penale faptul că, din vara anului 2006 pe când avea doar 12 ani, tatăl său, prin constrângere, amenințări cu acte de violență și profitând de imposibilitatea ei de a se apăra și de a-și manifesta voința, a obligat-o să întrețină raporturi sexuale normale cu el, la început frecvența acestor raporturi sexuale fiind cam o dată pe săptămână.

Minora a declarat în continuare faptul că, din toamna anului 2008 pe motiv că, tatăl său nu se mai înțelegea cu mama sa a fost constrânsă de acesta din urmă să doarmă cu el în pat, arătând că din acest moment, frecvența raporturilor sexuale la care era supusă de tatăl său era mai intensă uneori, chiar zilnică. Partea vătămată minoră a declarat în continuare că, de frica tatălui care era o fire violentă și o amenința sistematic cu bătaia, dacă va face cunoscut cuiva despre cele ce i se întâmplă, precum și de rușine, nu s-a destăinuit nimănui, nici chiar mamei cu privire la abuzurile sexuale la care era supusă de tatăl său sperând totuși că într-o zi acesta o va lăsa în pace.

Partea vătămată minoră a arătat în continuare faptul că ultimul raport sexual normal s-a consumat în noaptea de 31 iulie/01 august 2009 și întrucât nu a mai suportat aceste stări de lucruri, s-a hotărât să îl reclame la poliție lucru pe care l-a făcut în seara zilei de 03 august 2009 când a și refuzat categoric a se mai întoarce la domiciliu. Tot partea vătămată minoră a arătat faptul că, după consumarea raporturilor sexuale normale, de fiecare dată tatăl său - învinuitul în cauză își ștergea organul genital cu hârtie igienică de culoare roz pe care o arunca în soba tip Godin din camera în care dormeau.

Având în vedere declarația părții vătămate minore din cursul urmăririi penale, s-a procedat la efectuarea unei cercetări la fața locului la domiciliul părților, ocazie cu care în soba tip Godin au fost identificate și ridicate în condiții criminalistice, ambalate corespunzător și sigilate mai multe bucăți de hârtie igienică mototolită, care au fost înaintate ulterior Institutului de Criminalistică din cadrul I.G.P.R. - Serviciul Expertize Biocriminalistice - A.D.N., în vederea efectuării de constatări tehnico-științifice biocriminalistice de tip A.D.N. Concluziile Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 342965 din 04 noiembrie 2009 al Institutului de Criminalistică din cadrul I.G.P.R.

Serviciul de Biocriminalistică au fost în sensul că proba nr. 5 fragment de hârtie igienică de culoare roz - foto 7, ridicată cu ocazia cercetării la fața locului, relevă un amestec de profile genetice ce provin de la minimum două persoane, profilul genetic al învinuitului P.A. fiind inclus la locii corespunzători în acest amestec de profile genetice, alături de cel al victimei minore P.A.D.; iar proba cu nr. 7 fragment de hârtie igienică de culoare roz - foto 9, ridicată cu ocazia cercetării la fața locului, s-au pus în evidență corespunzător locilor analizați, un profil genetic identic cu cel obținut din proba biologică de referință recoltată de la victima P.A.D. În concluziile menționate ca urmare a analizării probei cu numărul 5 s-a menționat că prin interpretarea rezultatelor obținute cu aplicarea calculelor biostatistice pentru markerii genetici care îndeplinesc standardele minime analitice, a rezultat că numitul P.A.

are de 17606 ori mai multe șanse să fie contribuitor la formarea amestecului de profile genetice, decât o altă persoană necunoscută din populație. Aceasta demonstrează că o altă persoană din populația caucaziană care să îl substituie pe numitul P.A. din acest amestec, ar putea fi găsită la un număr mai mare de 17606 indivizi neînrudiți genetic. De asemenea, prin interpretarea rezultatelor obținute cu aplicarea calculelor biostatistice pentru markerii genetici care îndeplinesc standardele minime analitice, a rezultat că victima P.A.D. are de 5181347 ori mai multe șanse să fie contribuitor la formarea amestecului de profile genetice, decât o altă persoană necunoscută din populație. Aceasta demonstrează că o altă persoană din populația caucaziană care să o substituie pe victima P.A.D.

din acest amestec, ar putea fi găsită la un număr mai mare de 5181347 indivizi neînrudiți genetic. Și în fața instanței de judecată, în cursul cercetării judecătorești, la termenul de judecată din data de partea vătămată P.A.D. a reluat aceste declarații, prezentând caracterul violent al tatălui său față de ea și de mama sa, pe care obișnuia să o lovească de multe ori, justificând cedarea sa la întreținerea raporturilor sexuale datorită fricii, amenințărilor inculpatului, relatând cu amănunte diferite împrejurări în care la cererea inculpatului a întreținut relații sexuale cu acesta (de exemplu cu ocazia adormitului părții vătămate la televizor sau la închisul găinilor în grajd). În cursul cercetării judecătorești, partea vătămată P.A.D.

a fost asistată de un avocat din oficiu, desemnat la cererea instanței, și de asemenea de curatorul desemnat de Primăria Comunei Mândra, în persoana doamnei L.E. Raportul de evaluare psihologică întocmit în cauză de Compartimentul Consiliere și Intervenție în Situație de Abuz din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului la data de 07 august 2009, pe seama părții vătămate minore P.A.D., relevă traumele suferite de aceasta, urmare abuzurilor sexuale la care a fost supusă de către tatăl său. Ancheta socială efectuată în cauză la data de 19 august 2009 de către Serviciul de Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei Comunei Mândra relevă faptul că P.A. era o fire violentă și în mod sistematic și repetat, își agresa soția și cei doi copii, obligând-o în mod repetat pe partea vătămată minoră să întrețină raporturi sexuale normale cu el, ca urmare a declarațiilor fiicei inculpatului, P.A.D.

Martora P.D.V. în declarația dată în cursul cercetării judecătorești arată că a presimțit ceva în legătură cu fetița ei cea mică, care ar fi fost abuzată de inculpat, dar nu a suspectat nimic în legătură cu partea vătămată P.A.D., care era chiar fiica inculpatului. Mama părții vătămate a confirmat faptul că inculpatul P.A. o atrăgea pe fiica sa în pat și insista să doarmă cu cineva, mai ales cu A. În cursul urmăririi penale, inculpatul P.A. nu a recunoscut învinuirile care i se aduc. În declarația dată în cursul cercetării judecătorești inculpatul P.A. nu a recunoscut săvârșirea faptei și a declarat doar faptul că era o fire mai severă, neputând da totuși explicații asupra unei alte cauze care să o determine pe fiica sa să relateze faptele astfel cum au fost prezentate.

De asemenea, a arătat că hârtia igienică din sobă provenea de la ștersul nasului sau de la folosirea acesteia după raporturile sexuale întreținute cu soția sa. În concluziile constatării tehnico-științifice biocriminalistice se arată într-adevăr că a fost identificat în proba nr. 2 un profil genetic ce aparține unei persoane de sex feminin, care poate avea o legătură de filiație pe linie maternă cu minora P.A.D. Însă în același timp, tot din concluziile constatării tehnico-științifice biocriminalistice prezentate mai sus, rezultă fără dubiu faptul că într-una din probele recoltate, respectiv cea cu nr. 5, s-a identificat un amestec de profile genetice ce provin de la minimum două persoane, profilul genetic al învinuitului P.A.

fiind inclus la locii corespunzători în acest amestec de profile genetice, alături de cel al victimei minore P.A.D., iar în proba cu nr. 7 s-au pus în evidență corespunzător locilor analizați, un profil genetic identic cu cel obținut din proba biologică de referință recoltată de la victima P.A.D. În raport de materialul probator administrat, instanța de fond a constatat că vinovăția inculpatului a fost dovedită, astfel că a dispus condamnarea acestuia pentru ambele infracțiuni pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, la individualizarea pedepselor ce i-au fost aplicate avându-se în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor precum și consecințele negative și de durată asupra psihicului părții vătămate.

Constatându-se că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 148 din 18 decembrie 2009 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, au fost contopite pedepsele aplicate, acestuia dându-i-se să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 de ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și inculpatul P.A., apeluri de au fost respinse ca nefondate prin Decizia penală nr. 1 din 17 mai 2011 a Curții de apel Brașov.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea a constatat că, din materialul probator administrat în cauză, rezultă că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, în sensul că, începând din vara anului 2006, pe când partea vătămată P.A.D., fiica sa, avea o vârstă mai mică de 12 ani, și până în noaptea din 31 iulie/01 august 2009, prin constrângere, amenințări cu acte de violență și profitând de imposibilitatea ei de a se apăra și de a-și manifesta voința, a obligat-o pe fiica sa să întrețină în mod repetat raporturi sexuale normale. Elementele de fapt care au conturat această stare de fapt s-au desprins din probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești.

În acest sens, au fost avute în vedere plângerea penală formulată de partea vătămată P.A.D.

la data de 04 august 2009 și declarațiile acesteia din cursul urmării penale și al cercetării judecătorești de unde rezultă că aceasta avea "în jur de 10 - 11 ani" când "a început totul", că inculpatul - tatăl său, i-a cerut să întrețină raporturi sexuale prin intermediul unor bilețele, apoi, când acesta a observat că partea vătămată nu cedează presiunilor sale, a început să o terorizeze atât pe ea, cât și pe mama acesteia, în cele din urmă, pentru că "îmi era frică de el pentru că tot timpul mă bătea și se comporta cu mine foarte urât", partea vătămată a cedat acestor constrângeri fizice și psihice, iar pe parcursul următorilor 3 ani, "acest lucru s-a întâmplat în fiecare săptămână". De asemenea, Curtea a considerat concludente și concluziile Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 342965 din 04 noiembrie 2009 al Institutului de Criminalistică din cadrul IGPR - Serviciul de Biocriminalistică, materialele puse la dispoziție constând în 2 bucăți de hârtie igienică ridicate de pe podeaua de lângă canapeaua pe care dormeau partea vătămată cu inculpatul, respectiv 24 bucăți de hârtie igienică și 2 șervețele, ridicate din soba familiei P., sobă despre care a făcut vorbire partea vătămată în declarațiile sale, sobă aflată în camera unde dormeau inculpatul și partea vătămată.

Din concluziile acestui raport rezultă că „genotiparea fracției epiteliale a pus în evidență, corespunzător markerilor analizați, un amestec de pro file genetice ce provin de la minimum două persoane. Profilul genetic al numitului P.A. este inclus la locii corespunzători, în acest amestec de profile genetice, alături de cel al victimei P.A.D.", în continuare arătându-se care este șansa inculpatului și a părții vătămate de a fi contributori la formarea acestui amestec și frecvența de regăsire în populația caucaziană a profilelor genetice ale ADN-ului extras din urmele notate T342965031, T342965033 și T342965057, identice cu cel obținut din proba biologică de referință recoltată de la inculpat, corespunzător locilor analizați.

S-a menționat faptul că materialele puse la dispoziție în vederea efectuării raportului de constatare tehnico-științifică au fost ridicate cu ocazia cercetării la fața locului. Curtea de apel a apreciat că aceste probe vin să înlăture susținerile inculpatului potrivit cărora nu a întreținut raporturi sexuale cu fiica sa, partea vătămată din această cauză, criticile acestuia aduse hotărârii primei instanțe fiind nefondate. Cu privire la criticile parchetului care vizează netemeinicia atât sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor stabilite, cât și sub pedepsei aplicate prin neaplicarea unui spor de pedeapsă, Curtea a reținut că și acestea sunt nefondate.

Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a făcut o corectă aplicare a criteriilor generale de individualizare, prev. de art. 72 C. pen., raportându-se la gradul ridicat de pericolul social al infracțiunilor comise de inculpat, caracterul violent al inculpatului în față de partea vătămată care era chiar fiica sa, repetabilitatea pe o lungă durată în timp a faptelor, consecințele negative pe plan psiho-fizic în ceea ce o privește pe partea vătămată. Prin orientarea pedepselor principale aproape de maximul prevăzut de lege, în cazul infracțiunii de viol, respectiv la maximul prevăzut de lege, în cazul infracțiunii de incest, iar apoi prin contopirea și aplicarea celei mai grele dintre pedepse, se va asigura pe deplin îndeplinirea scopului general prevăzut de art. 52 C. pen.

Împotriva acestor hotărâri au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpatul P.A. Parchetul, prin motivele scrise depuse la dosar, a criticat hotărârile în ceea ce privește greșita încadrare juridică dată faptei, arătând că în cauză nu putea fi reținută atât agravanta prev. de art. 197 C. pen. alin. (2) lit. b 1 ) C. pen. cât și cea prev. de lit. b) a aceluiași articol, precum și sub aspectul individualizării pedepsei, care a fost considerată prea redusă în raport de circumstanțele cauzei. Criticile au fost încadrate în cazurile de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen. Inculpatul, cu ocazia dezbaterilor asupra recursului, a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen., respectiv grava eroare de fapt care a condus la pronunțarea unei hotărâri de condamnare a sa în condițiile în care nu este autorul infracțiunii de viol și, în subsidiar, cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., prin prisma căruia a solicitat redozarea pedepsei. Deși recursul nu a fost motivat în scris în termenul prevăzut de dispozițiile art. 385 1 alin. (2) C. proc. pen., ambele cazuri de casare pot fi analizate de către instanța de recurs în raport de dispozițiile art. 385 alin. (2) C. proc. pen. și art. 385 alin. (3) C. proc. pen. Analizând hotărârile recurate din perspectiva criticilor formulate de către recurenți și a cazurilor de casare invocate, dar și prin prisma cazurilor de casare care ar putea fi luate în considerare din oficiu, conform art. 385 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casației și Justiție reține următoarele: În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. Critica este formulată de către inculpat, care, în recurs, reia apărările de pe tot parcursul procesului penal, arătând că nu este autorul infracțiunii de viol, soluția instanțelor fiind rezultatul unei grave erori de fapt. Potrivit dispozițiilor art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Astfel cum s-a statuat prin Decizia în interesul legii nr. 8 din 09 februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, acest caz de casare presupune o evidentă stabilire eronată a faptelor în existența sau inexistența lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora, cu condiția să fi influențat soluția adoptată. Așadar, prin eroare de fapt, se înțelege o greșită examinare a probelor administrate în cauză, în sensul că la dosar există o anumită probă, când în realitate aceasta nu există, sau atunci când se consideră că un anumit act, un anumit raport de expertiză ar demonstra existența unei împrejurări, când în realitate din acest mijloc de probă reiese contrariul.

Eroarea gravă de fapt presupune deci reținerea unei împrejurări esențiale fără ca probele administrate să o susțină sau o nereținere a unei astfel de împrejurări esențiale, deși probele administrate o confirmau, ambele ipoteze fiind rezultatul denaturării grave a probelor. Pornind de la aceste explicații din considerentele deciziei în interesul legii, dezvoltate anterior și de doctrină, Înalta Curte constată că situația de fapt stabilită de către instanțele inferioare nu este rezultatul denaturării probelor, soluția de condamnare fiind în totală concordanță cu probatoriul administrat. În acest sens, Înalta Curte are în vedere declarațiile constante ale părții vătămate P.A.D. care a arătat că tatăl său, prin constrângere, amenințări cu acte de violență și profitând de a-și manifesta voința, a obligat-o să întrețină raporturi sexuale, declarațiile martorei P.D.V., mama părții vătămate care confirmat faptul că inculpatul P.A.

insista să doarmă cu fiica sa A.; concluziile Raportului de constatare medico-legală nr. 68/E din 04 august 2009 care stabilesc că minora P.A.D. prezintă o deflorare veche a cărei data de producere nu se mai poate preciza; procesul-verbal de cercetare la fața locului, din locul indicat de către partea vătămată, respectiv soba tip Godin, fiind ridicate mai multe bucăți de hârtie igienică mototolită, folosită de inculpat după consumarea raporturilor sexuale, Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 342965 din 04 noiembrie 2009 al Institutului de Criminalistică din cadrul I.G.P.R. Serviciul de Biocriminalistică concluzionând în sensul că proba nr. 5 fragment de hârtie igienică de culoare roz conținând urme constituite din capete de spermatozoizi și celule epiteliale, relevă un amestec de profile genetice ce provin de la minimum două persoane, profilul genetic al inculpatului P.A.

fiind inclus la locii corespunzători în acest amestec de profile genetice, alături de cel al victimei minore P.A.D., iar proba cu nr. 7 fragment de hârtie igienică de culoare roz, ridicată cu ocazia cercetării la fața locului, s-au pus în evidență corespunzător locilor analizați, un profil genetic identic cu cel obținut din proba biologică de referință recoltată de la victima P.A.D.; dar și concluziile raportului de constatare tehnico-științifică privind detecția psihologică a comportamentului simulat, la întrebările relevante ale cauzei privind întreținerea de relații sexuale, prin amenințare, cu fiica sa A.D., înregistrându-se modificări ale reactivității psiho-emoționale specifice, constitutive și definitorii pentru comportamentul simulat al subiectului.

Se constată astfel că nu se poate reține vreo neconcordanță între probatoriul administrat și concluzia la care au ajuns instanțele. De altfel, nici inculpatul nu invocă aspecte esențiale, controversate și evidente ce ar rezulta din compararea conținutului probelor cu soluția de condamnare dispusă, limitându-se a afirma că nu este autorul faptelor, fără însă a indica probele care ar susține o atare concluzie și care ar fi de natură să infirme situația de fapt reținută în hotărârile recurate. În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată neîntemeiate criticile formulate de inculpat, cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. nefiind incident în cauză. În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc.

pen., referitor la greșita încadrare juridică dată faptei, invocat de către parchetul de pe lângă Curtea de apel Brașov, se reține că atât tribunalul cât și curtea de apel au stabilit. că, în drept, fapta inculpatului care, începând cu vara anului 2006, când victima P.A.D., fiica sa, avea vârsta mai mică de 12 ani, și până în noaptea din 31 iulie/01 august 2009, prin constrângere, amenințări cu acte de violență și profitând de imposibilitatea ei de a se apăra și de a-și manifesta voința, a obligat-o să întrețină raporturi sexuale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. b) și b 1 ) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și incest prev. de art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Referitor la infracțiunea de viol, se constată că aceleași împrejurări, respectiv faptul că victima violului era fiica inculpatului și locuiau împreună, au condus la reținerea a două elemente circumstanțiale cu caracter agravant, prev. de art. 197 alin. (1) și (2) lit. b) și b 1 ) C. pen. - victima se afla în îngrijirea, ocrotirea și educarea inculpatului și era membru de familie. Având în vedere dispozițiile art. 149 1 C. pen., potrivit cărora prin membru de familie se înțelege soțul sau ruda apropiată (în sensul art. 149 C. pen.) dacă acesta din urmă locuiește și gospodărește împreună cu făptuitorul, Înalta Curte constată că, pentru cazul descendenților minori, locuirea împreună cu făptuitorul presupune ab initio faptul că aceștia se află în îngrijirea, ocrotirea și educarea autorului violului.

Ca atare, în aceste situații elementul circumstanțial prevăzut la art. 197 alin. (2) lit. b) C. pen. se regăsește în conținutul celui de la art. 197 alin. (2) lit. b 1 ) C. pen., astfel că nu se justifică reținerea ambelor dispoziții cu caracter agravant. Ca atare, încadrarea juridică nu este corectă, criticile formulate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov fiind întemeiate, în drept, fapta inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de viol în formă continuată prev. de art. 197 alin. (1) și (2) lit. b 1 ) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și incest în formă continuată prev. de art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapte comise în concurs ideal (Decizia în interesul legii nr. 11/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Se reține așadar incidența cazului de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., împrejurare ce va conduce atât la admiterea recursului declarat de către parchet dar și la admiterea recursului inculpatului, schimbarea de încadrare juridică fiindu-i favorabilă. Astfel, urmează a se casa în parte Decizia penală nr. 71/Ap din 17 mai 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și Sentința penală nr. 135/S din 27 decembrie 2010 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, se va descontopi pedeapsa de 20 ani închisoare în pedepsele componente: 20 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) și b 1 ) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.; 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. aplicate inculpatului prin Sentința penală nr. 148 din 18 decembrie 2009 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov; iar în temeiul art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică din infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) și b 1 ) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b 1 ) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu ocazia individualizării pedepsei ce va fi aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., Înalta Curte urmează a avea în vedere și criticile formulate de către recurenți prin prisma cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. Ca atare, în raport de natura și gravitatea extremă a faptei, de forma continuată în care a fost comisă, de împrejurarea că victima violului era chiar fiica minoră a inculpatului, de consecințele acesteia asupra psihicului părții vătămate, având în vedere și celelalte date care caracterizează persoana inculpatului, comportamentul său pe parcursul procesului penal, împrejurarea că nici în prezent nu realizează gravitatea faptei comise, Înalta Curte, deși a înlăturat un element circumstanțial agravant, se va orienta spre același cuantum ca cel stabilit.

de prima instanță, de 20 de ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. Pedeapsa de 20 de ani închisoare, orientată spre maximul prevăzut de lege, este proporțională cu gravitatea faptei comise, Înalta Curte apreciind că este și aptă să conducă la atingerea scopului prevăzut de dispozițiile art. 52 C. pen., fiind neîntemeiate solicitările formulate în recurs de către parchet și inculpat, de majorare, respectiv de micșorare, a acestui cuantum. În ceea ce privește pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de incest prev. de art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

se constată că aceasta a fost în mod corect individualizată în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., aceleași împrejurări ca cele reținute în cazul infracțiunii de viol justificând stabilirea unei pedepse egale cu maximul prevăzut de lege. Ca atare, criticile încadrate în dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. sunt neîntemeiate, cazul de casare invocat nefiind incident în cauză. Constatând că nu se rețin alte cazuri de casare care ar putea fi luate în considerare din oficiu conform art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte va admite ambele recursuri și va casa hotărârile numai în limitele anterior arătate.

Totodată, conform art. 33 - art. 35 și art. 36 C. pen., va contopi pedepsele stabilite în prezenta cauză, de 20 de ani închisoare și 10 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu cea de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de incest prev. de art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și cu pedeapsa de 15 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 148 din 18 decembrie 2009 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 2342 din 15 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 10 ani. Va deduce din pedeapsă perioada executată în baza Sentinței penale nr. 148 din 18 decembrie 2009 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov,de la 5 august 2009 la zi. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. În raport de soluția pronunțată,cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul intimat inculpat, în sumă de 200 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpatul P.A. împotriva Deciziei penale nr. 71/Ap din 17 mai 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru Cauze cu Minori. Casează, în parte decizia penală atacată și Sentința penală nr. 135/S din 27 decembrie 2010 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov: Descontopește pedeapsa de 20 ani închisoare în pedepsele componente astfel: - 20 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) și b 1 ) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.; - 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 203 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. aplicate inculpatului prin Sentința penală nr. 148 din 18 decembrie 2009 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov. În temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) și b 1 ) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text în baza căruia condamnă inculpatul la 20 de ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

Conform art. 33, art. 35 și art. 36 C. pen. contopește pedepsele stabilite în prezenta cauză cu pedeapsa de 15 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. aplicate inculpatului prin Sentința penală nr. 148 din 18 decembrie 2009 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 2342 din 15 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 10 ani. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada executată de la 5 august 2009 la zi.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul intimat inculpat P.A., în sumă de 200 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 24 ianuarie 2012. Procesat de GGC - LM