ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 184/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 184/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 135/S din 27
decembrie 2010, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a hotărât, în baza
art. 197 alin. (1), (2) lit. b) și b
1
) și (3) C. pen., cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatului P.A., la pedeapsa de 20 ani
închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de
art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.
Același inculpat a
fost condamnat, în baza art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 33 lit.
b), 34 lit. b) și 36 C. pen. raportat la art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen.,
s-a dispus contopirea pedepselor stabilite mai sus, de 20 ani închisoare și 7
ani închisoare, cu pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin Sentința penală
nr. 148 din 18 decembrie 2009 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov,
rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2342 din 15 iunie 2010 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, astfel că inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa
cea mai grea de 20 ani închisoare.
În baza art. 35, 36
C. pen., aceluiași inculpat i-a fost aplicată și pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e)
C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții
elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității
de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator, pe o
durată de 10 ani.
În baza art. 71 C.
pen., inculpatului P.A. i-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de
art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.
A fost anulat
mandatul de executare a pedepsei emis în baza Sentinței penale nr. 148 din 18
decembrie 2009 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov.
În baza art. 36 alin.
(3) C. pen., a fost scăzută din durata pedepsei rezultante ce i-a fost aplicată
inculpatului, pedeapsa executată în baza Sentinței penale nr. 148 din 18
decembrie 2009 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, începând cu data
de 05 august 2009 și până la zi.
A constatat că partea
vătămată minoră P.A.D. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Pentru a pronunța
această hotărâre, prima instanță a reținut că, în data de 03 august 2009, în
jurul orelor 22:00, în timpul efectuării serviciului de patrulare pe raza
satului Râușor, aparținând de comuna Mândra, județul Brașov, organele de
poliție din cadrul Postului de Poliție al comunei Mândra, au fost sesizate de
către partea vătămată minoră P.A.D., în vârstă de 14 ani și 8 luni, cu privire
la faptul că, învinuitul P.A. - tatăl său, de mai mult timp abuzează sexual de
ea și o amenință cu bătaia dacă va relata cuiva despre aceste lucruri. Întrucât
minora a refuzat a se mai întoarce la domiciliu, a fost condusă la Centrul de
Consiliere și Adăpost Temporar pentru Victimele Violenței Domestice din
municipiul Făgăraș. La data de 04 august 2009, la Postul de Poliție al comunei
Mândra a fost înregistrată plângerea penală a părții vătămate minore P.A.D.,
făcută în prezența mamei sale P.D.V., împotriva tatălui său, relativ la
săvârșirea de către acesta din urmă a infracțiunilor de viol și incest.
Inculpatul P.A. a
fost căsătorit din anul 1993 cu martora P.D.V., apoi aceștia au divorțat în
anul 1996, pentru a se recăsători ulterior în anul 2003. Aceștia, ambii fără
ocupație, locuiau într-o casă din satul Râușor, comuna Mândra, județul Brașov,
cu fiica lor P.A.D., și cu fiica doamnei P.D.V., rezultată dintr-o altă
relație, minora C.I.M. Din probele administrate pe parcursul procesului penal a
rezultat că, din vara anului 2006, pe când partea vătămată P.A.D. avea o vârstă
mai mică de 12 ani, și până în noaptea din 31 iulie/01 august 2009, tatăl său,
inculpatul P.A., prin constrângere, amenințări cu acte de violență și profitând
de imposibilitatea ei de a se apăra și de a-și manifesta voința, a obligat-o pe
fiica sa să întrețină în mod repetat raporturi sexuale normale cu el. În
această perioadă, sub diferite pretexte și profitând de prezența televizorului
în camera în care dormea aceasta, inculpatul P.A. dormea nopțile doar cu fiica
sa în pat, în timp ce soția sa, P.D.V., dormea cu fiica sa mai mică într-o altă
cameră. După consumarea raporturilor sexuale normale, de fiecare dată
inculpatul P.A. își ștergea organul genital cu hârtie igienică pe care o arunca
în soba tip Godin din camera în care dormeau.
În stabilirea acestei
stări de fapt, tribunalul specializat a avut în vedere elementele de fapt
desprinse din declarațiile părții vătămate minore P.A.D., declarațiile martorei
P.D.V., procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice
aferente, mențiunile Raportului de constatare medico-legală nr. 68/E din 04
august 2009 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Brașov, raportul
de evaluare psihologică a minorei P.A.D. întocmit de Compartimentul Consiliere și
Intervenție în Situație de Abuz din cadrul Direcției Generale de Asistență
Socială și Protecția Copilului, Raportul de constatare tehnico-științifică nr.
342965 din 04 noiembrie 2009 al Institutului de Criminalistică din cadrul
I.G.P.R., Serviciul de Biocriminalistică, ancheta socială întocmită de Primăria
Comunei Mândra la data de 19 august 2009.
Astfel, din Raportul
de constatare medico-legală nr. 68/E din 04 august 2009 al Cabinetului
medico-legal Făgăraș, rezultă faptul că minora P.A.D. prezintă o deflorare
veche, a cărei dată de producere nu se mai poate preciza, mai veche de 14 zile,
nu prezintă semne de violență. Examenul anatomo-patologic al secreției vaginale
a evidențiat prezența de rare umbre de spermatozoizi lizați. S-a apreciat de
asemenea că este probabilă consumarea unui act sexual complet, posibil cu cca.
trei zile anterior datei recoltării secreției vaginale.
Din toate probele
administrate în cursul procesului penal nu a rezultat posibilitatea ca partea
vătămată P.A.D. să întrețină relații sexuale cu vreun alt bărbat, neexistând
niciun indiciu al vreunei relații între partea vătămată și o altă persoană de
sex opus în mediul acestora.
Audiată în cursul
urmăririi penale, în prezența mamei sale, a reprezentantului Autorității
Tutelare și a apărătorului desemnat din oficiu, partea vătămată minoră P.A.D. a
declarat în cursul urmăririi penale faptul că, din vara anului 2006 pe când
avea doar 12 ani, tatăl său, prin constrângere, amenințări cu acte de violență
și profitând de imposibilitatea ei de a se apăra și de a-și manifesta voința, a
obligat-o să întrețină raporturi sexuale normale cu el, la început frecvența
acestor raporturi sexuale fiind cam o dată pe săptămână. Minora a declarat în
continuare faptul că, din toamna anului 2008 pe motiv că, tatăl său nu se mai
înțelegea cu mama sa a fost constrânsă de acesta din urmă să doarmă cu el în
pat, arătând că din acest moment, frecvența raporturilor sexuale la care era
supusă de tatăl său era mai intensă uneori, chiar zilnică. Partea vătămată
minoră a declarat în continuare că, de frica tatălui care era o fire violentă
și o amenința sistematic cu bătaia, dacă va face cunoscut cuiva despre cele ce
i se întâmplă, precum și de rușine, nu s-a destăinuit nimănui, nici chiar mamei
cu privire la abuzurile sexuale la care era supusă de tatăl său sperând totuși
că într-o zi acesta o va lăsa în pace. Partea vătămată minoră a arătat în
continuare faptul că ultimul raport sexual normal s-a consumat în noaptea de 31
iulie/01 august 2009 și întrucât nu a mai suportat aceste stări de lucruri, s-a
hotărât să îl reclame la poliție lucru pe care l-a făcut în seara zilei de 03
august 2009 când a și refuzat categoric a se mai întoarce la domiciliu. Tot
partea vătămată minoră a arătat faptul că, după consumarea raporturilor sexuale
normale, de fiecare dată tatăl său - învinuitul în cauză își ștergea organul
genital cu hârtie igienică de culoare roz pe care o arunca în soba tip Godin
din camera în care dormeau.
Având în vedere
declarația părții vătămate minore din cursul urmăririi penale, s-a procedat la
efectuarea unei cercetări la fața locului la domiciliul părților, ocazie cu
care în soba tip Godin au fost identificate și ridicate în condiții
criminalistice, ambalate corespunzător și sigilate mai multe bucăți de hârtie
igienică mototolită, care au fost înaintate ulterior Institutului de
Criminalistică din cadrul I.G.P.R. - Serviciul Expertize Biocriminalistice -
A.D.N., în vederea efectuării de constatări tehnico-științifice
biocriminalistice de tip A.D.N. Concluziile Raportului de constatare
tehnico-științifică nr. 342965 din 04 noiembrie 2009 al Institutului de
Criminalistică din cadrul I.G.P.R. Serviciul de Biocriminalistică au fost în
sensul că proba nr. 5 fragment de hârtie igienică de culoare roz - foto 7,
ridicată cu ocazia cercetării la fața locului, relevă un amestec de profile
genetice ce provin de la minimum două persoane, profilul genetic al
învinuitului P.A. fiind inclus la locii corespunzători în acest amestec de
profile genetice, alături de cel al victimei minore P.A.D.; iar proba cu nr. 7
fragment de hârtie igienică de culoare roz - foto 9, ridicată cu ocazia
cercetării la fața locului, s-au pus în evidență corespunzător locilor
analizați, un profil genetic identic cu cel obținut din proba biologică de
referință recoltată de la victima P.A.D. În concluziile menționate ca urmare a
analizării probei cu numărul 5 s-a menționat că prin interpretarea rezultatelor
obținute cu aplicarea calculelor biostatistice pentru markerii genetici care
îndeplinesc standardele minime analitice, a rezultat că numitul P.A. are de
17606 ori mai multe șanse să fie contribuitor la formarea amestecului de
profile genetice, decât o altă persoană necunoscută din populație. Aceasta
demonstrează că o altă persoană din populația caucaziană care să îl substituie
pe numitul P.A. din acest amestec, ar putea fi găsită la un număr mai mare de
17606 indivizi neînrudiți genetic. De asemenea, prin interpretarea rezultatelor
obținute cu aplicarea calculelor biostatistice pentru markerii genetici care
îndeplinesc standardele minime analitice, a rezultat că victima P.A.D. are de
5181347 ori mai multe șanse să fie contribuitor la formarea amestecului de
profile genetice, decât o altă persoană necunoscută din populație. Aceasta
demonstrează că o altă persoană din populația caucaziană care să o substituie
pe victima P.A.D. din acest amestec, ar putea fi găsită la un număr mai mare de
5181347 indivizi neînrudiți genetic.
Și în fața instanței
de judecată, în cursul cercetării judecătorești, la termenul de judecată din
data de partea vătămată P.A.D. a reluat aceste declarații, prezentând
caracterul violent al tatălui său față de ea și de mama sa, pe care obișnuia să
o lovească de multe ori, justificând cedarea sa la întreținerea raporturilor
sexuale datorită fricii, amenințărilor inculpatului, relatând cu amănunte
diferite împrejurări în care la cererea inculpatului a întreținut relații
sexuale cu acesta (de exemplu cu ocazia adormitului părții vătămate la
televizor sau la închisul găinilor în grajd).
În cursul cercetării
judecătorești, partea vătămată P.A.D. a fost asistată de un avocat din oficiu,
desemnat la cererea instanței, și de asemenea de curatorul desemnat de Primăria
Comunei Mândra, în persoana doamnei L.E.
Raportul de evaluare
psihologică întocmit în cauză de Compartimentul Consiliere și Intervenție în
Situație de Abuz din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și
Protecția Copilului la data de 07 august 2009, pe seama părții vătămate minore
P.A.D., relevă traumele suferite de aceasta, urmare abuzurilor sexuale la care
a fost supusă de către tatăl său. Ancheta socială efectuată în cauză la data de
19 august 2009 de către Serviciul de Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei
Comunei Mândra relevă faptul că P.A. era o fire violentă și în mod sistematic și
repetat, își agresa soția și cei doi copii, obligând-o în mod repetat pe partea
vătămată minoră să întrețină raporturi sexuale normale cu el, ca urmare a
declarațiilor fiicei inculpatului, P.A.D.
Martora P.D.V. în
declarația dată în cursul cercetării judecătorești arată că a presimțit ceva în
legătură cu fetița ei cea mică, care ar fi fost abuzată de inculpat, dar nu a
suspectat nimic în legătură cu partea vătămată P.A.D., care era chiar fiica
inculpatului. Mama părții vătămate a confirmat faptul că inculpatul P.A. o
atrăgea pe fiica sa în pat și insista să doarmă cu cineva, mai ales cu A.
În cursul urmăririi
penale, inculpatul P.A. nu a recunoscut învinuirile care i se aduc. În
declarația dată în cursul cercetării judecătorești inculpatul P.A. nu a recunoscut
săvârșirea faptei și a declarat doar faptul că era o fire mai severă, neputând
da totuși explicații asupra unei alte cauze care să o determine pe fiica sa să
relateze faptele astfel cum au fost prezentate. De asemenea, a arătat că hârtia
igienică din sobă provenea de la ștersul nasului sau de la folosirea acesteia
după raporturile sexuale întreținute cu soția sa. În concluziile constatării
tehnico-științifice biocriminalistice se arată într-adevăr că a fost
identificat în proba nr. 2 un profil genetic ce aparține unei persoane de sex
feminin, care poate avea o legătură de filiație pe linie maternă cu minora
P.A.D. Însă în același timp, tot din concluziile constatării
tehnico-științifice biocriminalistice prezentate mai sus, rezultă fără dubiu
faptul că într-una din probele recoltate, respectiv cea cu nr. 5, s-a
identificat un amestec de profile genetice ce provin de la minimum două
persoane, profilul genetic al învinuitului P.A. fiind inclus la locii
corespunzători în acest amestec de profile genetice, alături de cel al victimei
minore P.A.D., iar în proba cu nr. 7 s-au pus în evidență corespunzător locilor
analizați, un profil genetic identic cu cel obținut din proba biologică de
referință recoltată de la victima P.A.D.
În raport de
materialul probator administrat, instanța de fond a constatat că vinovăția
inculpatului a fost dovedită, astfel că a dispus condamnarea acestuia pentru
ambele infracțiuni pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, la
individualizarea pedepselor ce i-au fost aplicate avându-se în vedere gradul de
pericol social ridicat al faptelor precum și consecințele negative și de durată
asupra psihicului părții vătămate.
Constatându-se că
faptele din prezenta cauză sunt concurente cu cea pentru care inculpatul a fost
condamnat prin Sentința penală nr. 148 din 18 decembrie 2009 a Tribunalului
pentru Minori și Familie Brașov, au fost contopite pedepsele aplicate, acestuia
dându-i-se să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 de ani închisoare și 10 ani
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e)
C. pen.
Împotriva acestei
hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și
Familie Brașov și inculpatul P.A., apeluri de au fost respinse ca nefondate
prin Decizia penală nr. 1 din 17 mai 2011 a Curții de apel Brașov.
Pentru a se pronunța
astfel, Curtea a constatat că, din materialul probator administrat în cauză,
rezultă că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, în
sensul că, începând din vara anului 2006, pe când partea vătămată P.A.D., fiica
sa, avea o vârstă mai mică de 12 ani, și până în noaptea din 31 iulie/01 august
2009, prin constrângere, amenințări cu acte de violență și profitând de
imposibilitatea ei de a se apăra și de a-și manifesta voința, a obligat-o pe fiica
sa să întrețină în mod repetat raporturi sexuale normale.
Elementele de fapt
care au conturat această stare de fapt s-au desprins din probele administrate
atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești.
În acest sens, au
fost avute în vedere plângerea penală formulată de partea vătămată P.A.D. la
data de 04 august 2009 și declarațiile acesteia din cursul urmării penale și al
cercetării judecătorești de unde rezultă că aceasta avea "în jur de 10 -
11 ani" când "a început totul", că inculpatul - tatăl său, i-a
cerut să întrețină raporturi sexuale prin intermediul unor bilețele, apoi, când
acesta a observat că partea vătămată nu cedează presiunilor sale, a început să
o terorizeze atât pe ea, cât și pe mama acesteia, în cele din urmă, pentru că
"îmi era frică de el pentru că tot timpul mă bătea și se comporta cu mine
foarte urât", partea vătămată a cedat acestor constrângeri fizice și
psihice, iar pe parcursul următorilor 3 ani, "acest lucru s-a întâmplat în
fiecare săptămână".
De asemenea, Curtea a
considerat concludente și concluziile Raportului de constatare
tehnico-științifică nr. 342965 din 04 noiembrie 2009 al Institutului de
Criminalistică din cadrul IGPR - Serviciul de Biocriminalistică, materialele
puse la dispoziție constând în 2 bucăți de hârtie igienică ridicate de pe
podeaua de lângă canapeaua pe care dormeau partea vătămată cu inculpatul,
respectiv 24 bucăți de hârtie igienică și 2 șervețele, ridicate din soba
familiei P., sobă despre care a făcut vorbire partea vătămată în declarațiile
sale, sobă aflată în camera unde dormeau inculpatul și partea vătămată.
Din concluziile
acestui raport rezultă că „genotiparea fracției epiteliale a pus în evidență,
corespunzător markerilor analizați, un amestec de pro file genetice ce provin de
la minimum două persoane. Profilul genetic al numitului P.A. este inclus la
locii corespunzători, în acest amestec de profile genetice, alături de cel al
victimei P.A.D.", în continuare arătându-se care este șansa inculpatului
și a părții vătămate de a fi contributori la formarea acestui amestec și
frecvența de regăsire în populația caucaziană a profilelor genetice ale
ADN-ului extras din urmele notate T342965031, T342965033 și T342965057,
identice cu cel obținut din proba biologică de referință recoltată de la
inculpat, corespunzător locilor analizați.
S-a menționat faptul
că materialele puse la dispoziție în vederea efectuării raportului de
constatare tehnico-științifică au fost ridicate cu ocazia cercetării la fața
locului.
Curtea de apel a
apreciat că aceste probe vin să înlăture susținerile inculpatului potrivit
cărora nu a întreținut raporturi sexuale cu fiica sa, partea vătămată din
această cauză, criticile acestuia aduse hotărârii primei instanțe fiind
nefondate.
Cu privire la
criticile parchetului care vizează netemeinicia atât sub aspectul
individualizării judiciare a pedepselor stabilite, cât și sub pedepsei aplicate
prin neaplicarea unui spor de pedeapsă, Curtea a reținut că și acestea sunt
nefondate. Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a făcut o corectă
aplicare a criteriilor generale de individualizare, prev. de art. 72 C. pen.,
raportându-se la gradul ridicat de pericolul social al infracțiunilor comise de
inculpat, caracterul violent al inculpatului în față de partea vătămată care era
chiar fiica sa, repetabilitatea pe o lungă durată în timp a faptelor,
consecințele negative pe plan psiho-fizic în ceea ce o privește pe partea
vătămată. Prin orientarea pedepselor principale aproape de maximul prevăzut de
lege, în cazul infracțiunii de viol, respectiv la maximul prevăzut de lege, în
cazul infracțiunii de incest, iar apoi prin contopirea și aplicarea celei mai
grele dintre pedepse, se va asigura pe deplin îndeplinirea scopului general
prevăzut de art. 52 C. pen.
Împotriva acestor
hotărâri au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și
inculpatul P.A.
Parchetul, prin
motivele scrise depuse la dosar, a criticat hotărârile în ceea ce privește
greșita încadrare juridică dată faptei, arătând că în cauză nu putea fi
reținută atât agravanta prev. de art. 197 C. pen. alin. (2) lit. b
1
)
C. pen. cât și cea prev. de lit. b) a aceluiași articol, precum și sub aspectul
individualizării pedepsei, care a fost considerată prea redusă în raport de
circumstanțele cauzei. Criticile au fost încadrate în cazurile de casare prev.
de art. 385
9
alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen.
Inculpatul, cu ocazia
dezbaterilor asupra recursului, a invocat cazul de casare prev. de art. 385
9
alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., respectiv grava eroare de fapt care a condus
la pronunțarea unei hotărâri de condamnare a sa în condițiile în care nu este
autorul infracțiunii de viol și, în subsidiar, cazul de casare prevăzut de art.
385
9
alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., prin prisma căruia a solicitat
redozarea pedepsei. Deși recursul nu a fost motivat în scris în termenul
prevăzut de dispozițiile art. 385
1
alin. (2) C. proc. pen., ambele
cazuri de casare pot fi analizate de către instanța de recurs în raport de
dispozițiile art. 385 alin. (2) C. proc. pen. și art. 385 alin. (3) C. proc.
pen.
Analizând hotărârile
recurate din perspectiva criticilor formulate de către recurenți și a cazurilor
de casare invocate, dar și prin prisma cazurilor de casare care ar putea fi
luate în considerare din oficiu, conform art. 385 alin. (3) C. proc. pen.,
Înalta Curte de Casației și Justiție reține următoarele:
În ceea ce privește
cazul de casare prev. de art. 385
9
alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.
Critica este
formulată de către inculpat, care, în recurs, reia apărările de pe tot
parcursul procesului penal, arătând că nu este autorul infracțiunii de viol,
soluția instanțelor fiind rezultatul unei grave erori de fapt.
Potrivit
dispozițiilor art. 385
9
alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. hotărârile
sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept
consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.
Astfel cum s-a
statuat prin Decizia în interesul legii nr. 8 din 09 februarie 2009 pronunțată
de Înalta Curte de Casație și Justiție, acest caz de casare presupune o
evidentă stabilire eronată a faptelor în existența sau inexistența lor, în
natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în
considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului
acestora, cu condiția să fi influențat soluția adoptată. Așadar, prin eroare de
fapt, se înțelege o greșită examinare a probelor administrate în cauză, în
sensul că la dosar există o anumită probă, când în realitate aceasta nu există,
sau atunci când se consideră că un anumit act, un anumit raport de expertiză ar
demonstra existența unei împrejurări, când în realitate din acest mijloc de
probă reiese contrariul. Eroarea gravă de fapt presupune deci reținerea unei
împrejurări esențiale fără ca probele administrate să o susțină sau o
nereținere a unei astfel de împrejurări esențiale, deși probele administrate o
confirmau, ambele ipoteze fiind rezultatul denaturării grave a probelor.
Pornind de la aceste
explicații din considerentele deciziei în interesul legii, dezvoltate anterior
și de doctrină, Înalta Curte constată că situația de fapt stabilită de către
instanțele inferioare nu este rezultatul denaturării probelor, soluția de
condamnare fiind în totală concordanță cu probatoriul administrat.
În acest sens, Înalta
Curte are în vedere declarațiile constante ale părții vătămate P.A.D. care a
arătat că tatăl său, prin constrângere, amenințări cu acte de violență și
profitând de a-și manifesta voința, a obligat-o să întrețină raporturi sexuale,
declarațiile martorei P.D.V., mama părții vătămate care confirmat faptul că
inculpatul P.A. insista să doarmă cu fiica sa A.; concluziile Raportului de
constatare medico-legală nr. 68/E din 04 august 2009 care stabilesc că minora
P.A.D. prezintă o deflorare veche a cărei data de producere nu se mai poate
preciza; procesul-verbal de cercetare la fața locului, din locul indicat de
către partea vătămată, respectiv soba tip Godin, fiind ridicate mai multe
bucăți de hârtie igienică mototolită, folosită de inculpat după consumarea
raporturilor sexuale, Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 342965 din
04 noiembrie 2009 al Institutului de Criminalistică din cadrul I.G.P.R.
Serviciul de Biocriminalistică concluzionând în sensul că proba nr. 5 fragment
de hârtie igienică de culoare roz conținând urme constituite din capete de
spermatozoizi și celule epiteliale, relevă un amestec de profile genetice ce
provin de la minimum două persoane, profilul genetic al inculpatului P.A. fiind
inclus la locii corespunzători în acest amestec de profile genetice, alături de
cel al victimei minore P.A.D., iar proba cu nr. 7 fragment de hârtie igienică
de culoare roz, ridicată cu ocazia cercetării la fața locului, s-au pus în
evidență corespunzător locilor analizați, un profil genetic identic cu cel
obținut din proba biologică de referință recoltată de la victima P.A.D.; dar și
concluziile raportului de constatare tehnico-științifică privind detecția
psihologică a comportamentului simulat, la întrebările relevante ale cauzei
privind întreținerea de relații sexuale, prin amenințare, cu fiica sa A.D.,
înregistrându-se modificări ale reactivității psiho-emoționale specifice,
constitutive și definitorii pentru comportamentul simulat al subiectului.
Se constată astfel că
nu se poate reține vreo neconcordanță între probatoriul administrat și
concluzia la care au ajuns instanțele. De altfel, nici inculpatul nu invocă
aspecte esențiale, controversate și evidente ce ar rezulta din compararea
conținutului probelor cu soluția de condamnare dispusă, limitându-se a afirma
că nu este autorul faptelor, fără însă a indica probele care ar susține o atare
concluzie și care ar fi de natură să infirme situația de fapt reținută în
hotărârile recurate.
În raport de aceste
considerente, Înalta Curte constată neîntemeiate criticile formulate de inculpat,
cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385
9
pct. 18 C. proc.
pen. nefiind incident în cauză.
În ceea ce privește
cazul de casare prev. de art. 385
9
alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.,
referitor la greșita încadrare juridică dată faptei, invocat de către parchetul
de pe lângă Curtea de apel Brașov, se reține că atât tribunalul cât și curtea
de apel au stabilit. că, în drept, fapta inculpatului care, începând cu vara
anului 2006, când victima P.A.D., fiica sa, avea vârsta mai mică de 12 ani, și până
în noaptea din 31 iulie/01 august 2009, prin constrângere, amenințări cu acte
de violență și profitând de imposibilitatea ei de a se apăra și de a-și
manifesta voința, a obligat-o să întrețină raporturi sexuale, întrunește
elementele constitutive ale infracțiunilor de viol prevăzută de art. 197 alin.
(1), (2) lit. b) și b
1
) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen. și incest prev. de art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)
C. pen.
Referitor la
infracțiunea de viol, se constată că aceleași împrejurări, respectiv faptul că
victima violului era fiica inculpatului și locuiau împreună, au condus la
reținerea a două elemente circumstanțiale cu caracter agravant, prev. de art.
197 alin. (1) și (2) lit. b) și b
1
) C. pen. - victima se afla în îngrijirea,
ocrotirea și educarea inculpatului și era membru de familie.
Având în vedere
dispozițiile art. 149
1
C. pen., potrivit cărora prin membru de
familie se înțelege soțul sau ruda apropiată (în sensul art. 149 C. pen.) dacă
acesta din urmă locuiește și gospodărește împreună cu făptuitorul, Înalta Curte
constată că, pentru cazul descendenților minori, locuirea împreună cu
făptuitorul presupune ab initio faptul că aceștia se află în îngrijirea,
ocrotirea și educarea autorului violului. Ca atare, în aceste situații
elementul circumstanțial prevăzut la art. 197 alin. (2) lit. b) C. pen. se
regăsește în conținutul celui de la art. 197 alin. (2) lit. b
1
) C.
pen., astfel că nu se justifică reținerea ambelor dispoziții cu caracter
agravant.
Ca atare, încadrarea
juridică nu este corectă, criticile formulate de către Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Brașov fiind întemeiate, în drept, fapta inculpatului întrunind
elementele constitutive ale infracțiunilor de viol în formă continuată prev. de
art. 197 alin. (1) și (2) lit. b
1
) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen. și incest în formă continuată prev. de art. 203 C.
pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapte comise în concurs ideal
(Decizia în interesul legii nr. 11/2005 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție).
Se reține așadar
incidența cazului de casare prev. de art. 385
9
alin. (1) pct. 17 C.
proc. pen., împrejurare ce va conduce atât la admiterea recursului declarat de
către parchet dar și la admiterea recursului inculpatului, schimbarea de
încadrare juridică fiindu-i favorabilă.
Astfel, urmează a se
casa în parte Decizia penală nr. 71/Ap din 17 mai 2011 a Curții de Apel Brașov,
secția penală și pentru cauze cu minori și Sentința penală nr. 135/S din 27
decembrie 2010 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, se va descontopi
pedeapsa de 20 ani închisoare în pedepsele componente: 20 de ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)
și b
1
) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.
64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.; 7 ani închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii prev. de art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen.; 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197
alin. (1) și (3) C. pen. și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.
aplicate inculpatului prin Sentința penală nr. 148 din 18 decembrie 2009 a
Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov; iar în temeiul art. 334 C. proc.
pen., se va schimba încadrarea juridică din infracțiunea de viol prev. de art.
197 alin. (1), alin. (2) lit. b) și b
1
) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1),
alin. (2) lit. b
1
) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen.
Cu ocazia
individualizării pedepsei ce va fi aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii
prev. de art. 197 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen., Înalta Curte urmează a avea în vedere și criticile
formulate de către recurenți prin prisma cazului de casare prevăzut de
dispozițiile art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. Ca atare, în
raport de natura și gravitatea extremă a faptei, de forma continuată în care a
fost comisă, de împrejurarea că victima violului era chiar fiica minoră a
inculpatului, de consecințele acesteia asupra psihicului părții vătămate, având
în vedere și celelalte date care caracterizează persoana inculpatului,
comportamentul său pe parcursul procesului penal, împrejurarea că nici în
prezent nu realizează gravitatea faptei comise, Înalta Curte, deși a înlăturat
un element circumstanțial agravant, se va orienta spre același cuantum ca cel
stabilit. de prima instanță, de 20 de ani închisoare și 10 ani pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a
II-a, b), d) și e) C. pen. Pedeapsa de 20 de ani închisoare, orientată spre
maximul prevăzut de lege, este proporțională cu gravitatea faptei comise,
Înalta Curte apreciind că este și aptă să conducă la atingerea scopului
prevăzut de dispozițiile art. 52 C. pen., fiind neîntemeiate solicitările
formulate în recurs de către parchet și inculpat, de majorare, respectiv de
micșorare, a acestui cuantum.
În ceea ce privește
pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de incest
prev. de art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. se constată că
aceasta a fost în mod corect individualizată în raport de dispozițiile art. 72
C. pen., aceleași împrejurări ca cele reținute în cazul infracțiunii de viol
justificând stabilirea unei pedepse egale cu maximul prevăzut de lege.
Ca atare, criticile
încadrate în dispozițiile art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
sunt neîntemeiate, cazul de casare invocat nefiind incident în cauză.
Constatând că nu se
rețin alte cazuri de casare care ar putea fi luate în considerare din oficiu
conform art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte va admite ambele
recursuri și va casa hotărârile numai în limitele anterior arătate.
Totodată, conform
art. 33 - art. 35 și art. 36 C. pen., va contopi pedepsele stabilite în
prezenta cauză, de 20 de ani închisoare și 10 ani pedeapsă complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e)
C. pen., aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197
alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen., cu cea de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de incest prev.
de art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și cu pedeapsa de
15 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. aplicată
inculpatului prin Sentința penală nr. 148 din 18 decembrie 2009 a Tribunalului
pentru Minori și Familie Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 2342 din 15
iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmând ca acesta să execute
pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e)
C. pen., pe o durată de 10 ani.
Va deduce din
pedeapsă perioada executată în baza Sentinței penale nr. 148 din 18 decembrie
2009 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov,de la 5 august 2009 la zi.
Vor fi menținute
celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
În raport de soluția
pronunțată,cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul
apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul intimat inculpat, în sumă de
200 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile
declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpatul P.A.
împotriva Deciziei penale nr. 71/Ap din 17 mai 2011 a Curții de Apel Brașov,
secția penală și pentru Cauze cu Minori.
Casează, în parte
decizia penală atacată și Sentința penală nr. 135/S din 27 decembrie 2010 a
Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov:
Descontopește
pedeapsa de 20 ani închisoare în pedepsele componente astfel:
- 20 de ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. (1), alin.
(2) lit. b) și b
1
) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen. și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.;
- 7 ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen.
- 15 ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. și 10
ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. aplicate inculpatului prin Sentința penală
nr. 148 din 18 decembrie 2009 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov.
În temeiul art. 334
C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunea de viol prev. de art.
197 alin. (1), alin. (2) lit. b) și b
1
) și alin. (3) C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de viol prev. de art. 197
alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen., text în baza căruia condamnă inculpatul la 20 de ani închisoare și
10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64
lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.
Conform art. 33, art.
35 și art. 36 C. pen. contopește pedepsele stabilite în prezenta cauză cu
pedeapsa de 15 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.
aplicate inculpatului prin Sentința penală nr. 148 din 18 decembrie 2009 a
Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, definitivă prin Decizia penală
nr. 2342 din 15 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmând ca
inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a
II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 10 ani.
Deduce din pedeapsa
aplicată inculpatului, perioada executată de la 5 august 2009 la zi.
Menține celelalte
dispoziții ale hotărârilor atacate.
Cheltuielile
judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul
apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul intimat inculpat P.A., în
sumă de 200 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 24 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - LM