ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 577/2014

Asupra recursurilor de față; Prin sentința penală nr. 58 din 16 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 400/1372/2011, Tribunalul pentru minori și familie Brașov în baza art 13 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 678/2001, respectiv art. 329 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

a condamnat pe inculpatul F.C.M., zis „G." (arestat în altă cauză) la pedeapsa de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 5 ani și două pedepse de câte 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a Il-a, b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea a două infracțiuni de proxenetism, cu aplicarea celei mai grele de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 5 ani, cu executare în regim de detenție. În baza art. 329 alin. (1) C. pen., respectiv art 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, și art. 13 alin. (1), alin. (3) (teza I) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.P.R., zis "B." (arestat în cauză) la pedepsele de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) C. pen.

: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani și două pedepse de câte 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b),C. pen. : dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective . publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunilor de proxenetism și două infracțiuni de trafic de persoane. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele stabilite și a aplicat în final inculpatului A.P.R.

pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și în baza art. 35 alin. (3) C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 5 ani, cu executare în regim de detenție. În baza art. 88 C. pen. a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii din data de 15 iunie 2011 și al arestării preventive a inculpatului din data de 16 iunie 2011 și până lăzi. În baza art350 C. proc. pen. a menținut arestarea preventivă a inculpatului A.P.R., deținut în baza mandatului de arestare preventivă din 16 iunie 2011 emis de Tribunalul pentru minori și familie Brașov.

În baza art 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, respectiv art 13 alin. (1), alin. (3) (teza I) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpata A. (fostă T.) A.M.

la pedepsele de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a Il-a, b), C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani, precum și la 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de persoane.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele stabilite și a aplicat în final inculpatei pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și în baza art. 35 alin. (3) C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 3 ani. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen. În baza art. 88 C. pen.

a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii din data de 15 iunie 2011 și al arestării preventive din data de 16 iunie 2011 și până la data de 21 septembrie 2011. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, luată față de inculpata A. ( fostă T.) A.M. prin încheierea de ședință din data de 12 octombrie 2011 a Tribunalului pentru minori și familie Brașov. În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. a admis acțiunea civilă exercitată în cauză de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Brașov pentru partea vătămată minoră C.L.A. și a obligat pe inculpatul F.C.M.

să plătească acesteia suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale. În baza art. 17 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. a obligat pe inculpații A.P.R. și A. ( fostă T.) A.M. în solidar să plătească părții vătămate minore C.F.A. suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale. A luat act că partea vătămată C.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 329 alin. (4) C. pen. a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul F.C.M. a sumei de 180 lei, sumă dobândită în urma săvârșirii infracțiunii de proxenetism. În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 18 alin. (1) lit. e) C. pen. a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul F.C.M.

a sumei de 200.000 lei, de la inculpatul A.P.R. a sumei de 26.250 lei, iar de la inculpata A. (fostă T.) A.M. a sumei de 26.250 lei, sume dobândite în urma săvârșirii infracțiunilor. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: În cursul anului 2008 partea vătămată minoră C.L.A., în vârstă de 14 ani, obișnuia să vină în Brașov și să cerșească în apropierea magazinului S., ocazie cu care, în Gara C.F.R. Brașov l-a cunoscut pe inculpatul F.C.M., care a invitat-o la un suc, apoi a condus-o la locuința pe care o deținea cu chirie, iar a doua zi i-a adus o plasă cu prezervative și i-a solicitat să se prostitueze pentru el și să împartă banii în mod egal.

Partea vătămată nu a fost de acord, însă inculpatul a amenințat-o și a bătut-o, după care a obligat-o să se spele și a dus-o în oraș, unde i-a cumpărat haine, iar ulterior a condus-o cu un taxi lângă Hotelul T., unde a lăsat-o în compania altor fete, care se prostituau în zonă, de la care partea vătămată a aflat tarifele de 50 lei pentru sexul normal și oral. Minora stătea în zona de dimineața și până seara și încasa de la clienți în medie câte 400 lei zilnic, din care inculpatul îi lăsa doar 20-30 lei pentru hrană și țigări. Partea vătămată s-a prostituat în folosul inculpatului aproximativ 1 an și 8 luni până a rămas însărcinată.

Deși inculpatul i-a cerut să facă avort, partea vătămată a refuzat și a fugit acasă la R. Ulterior, când l-a întâlnit din nou pe F.l., acesta i-a propus s-o împrumute cu bani și să se prostitueze în continuare în folosul lui, iar părții vătămate i-a fost frică să-l refuze, însă cu banii obținuți de la primul client a reușit să fugă la R.l. în perioada următoare partea vătămată l-a întâlnit pe inculpat, iar acesta i-a pretins suma de 800 lei pentru hainele pe care i le cumpărase și chiar a stropit-o cu benzină și i-a dat foc, amenintând-o că dacă nu îi va da banii o s-o taie cu cuțitul. La începutul anului 2010, inculpatul F.C.M. a tras foloase de pe urma practicării prostituției în zona Gării C.F.R.

Brașov de către învinuita B.G., obținând prin constrângere o parte din banii încasați de respectiva de la clienți, respectiv suma de 150 lei. Totodată, la sfârșitul lunilor iunie și iulie 2010, același inculpat a tras foloase de pe urma practicării prostituției în zona Gării C.F.R. Brașov de către învinuita F.C., obținând prin amenințări o parte din banii încasați de persoana respectivă de k clienți, respectiv suma de 30 lei. Starea de fapt reținută a rezultat din analiza mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, constând în declarații ale numitelor B.G. și F.C., care se coroborează cu declarațiile martorilor S.E., L.G. și D.M.G., procesele-verbale de contravenție (filele 109, 160-169 vol. 1 dosar u.p.) chiar dacă inculpatul F.C.M.

nu recunoaște săvârșirea faptelor. La stabilirea pedepsei pentru inculpat instanța a ținut seama de criteriile generale de- individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Gradul de pericol social concret este relativ ridicat, fiind determinat de modalitatea de comitere a faptei, respectiv a tras foloase de pe urma practicării prostituției, ceea ce aduce atingere valorilor morale ale societății.

În ceea ce privește împrejurările care au atenuat sau agravat răspunderea penală a inculpatului, instanța nu a reținut în favoarea sa vreo circumstanță atenuantă judiciară, prevăzută de art. 74 C. pen., deoarece nu s-a putut susține că acesta a avut un comportament exemplar înainte de comiterea faptei și nici nu s-a comportat sincer în timpul procesului, însă instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie, potrivit art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. În baza textelor de lege reținute în sarcina sa, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii, conform dispozitivului hotărârii. În perioada noiembrie 2008-decembrie 2008 inculpatul A.P.R. a îndemnat, a înlesnit și a tras foloase de pe urma practicării prostituției de către G.F., o parte din sumele încasate de aceasta fiind remise inculpatului.

În luna ianuarie 2011, după ce partea vătămată C.L. s-a despărțit de fratele inculpatului, A., la care locuia, în garsonieră, acest inculpat i-a propus să se mute cu el la concubina lui, A.M., profitând de situația vulnerabilă a victimei și să continue să practice prostituția, urmând să împartă banii, iar el cu A.M. vor avea grijă de copilul ei. Partea vătămată a fost de acord, iar banii pe care îi încasa, aproximativ 300-400 lei pe zi, îi remitea zilnic inculpatului, care o supraveghea. Ulterior, inculpatul a devenit agresiv cu victima, dacă nu făcea suficienți bani și o amenința cu un pistol, astfel încât aceasta a fugit la A., însă a fost adusă înapoi de către cei doi coinculpați A. și A.M., care au bătut-o, iar inculpatul i-a picurat plastic topit pe picior.

În luna ianuarie 2011, după ce partea vătămată C.L. s-a despărțit de fratele inculpatului, A., la care locuia, în garsonieră, inculpatul A.P.R. i-a propus să se mute cu el la concubina lui, A.M., profitând de situația vulnerabilă a victimei și să continue să practice prostituția, urmând să împartă banii, iar el cu A.M. vor avea grijă de copilul ci. Partea vătămată a fost de acord, iar banii pe care îi încasa, aproximativ 300-400 lei pe zi, îi remitea zilnic inculpatului, care o supraveghea. Ulterior, inculpatul a devenit agresiv cu victima, dacă nu făcea suficienți bani și o amenința cu un pistol, astfel încât aceasta a fugit la A., însă a fost adusă înapoi de către cei doi coinculpați A. și A.M., care au bătut-o, iar inculpatul i-a picurat plastic topit pe picior.

Starea de fapt reținută a rezultat din analiza mijloacelor de probă aiiministrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, constând în procesele-verbale de contravenție (filele 266-268 vol. 1 dosar u.p.), procesele-verbale de certificare a înregistrărilor audio efectuate în cauză și de redare a acestora în formă scrisă (vol. II și III dosar u.p.), care se coroborează cu declarațiile părților vătămate C.F.A., C.L. La stabilirea pedepsei pentru inculpați instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Referitor la persoana inculpatului A.P.R., zis „B.", instanța a constat că acesta avea vârsta de 27 ani la data comiterii faptei și provine dintr-o familie destrămată prin divorț, iar el împreună cu fratele său au rămas în îngrijirea tatălui, cu care nu are o relație bună, reproșându-i acestuia abuzul de alcool și bătăile aplicate în copilărie. Are un nivel de instrucție scăzut, fiind absolvent doar a 7 clase primare, datorită absenteismului școlar. S-a aflat într-o relație de concubinaj cu coinculpata T.A.M., care s-a oficializat în timpul procesului, de unde a rezultat un copil în vârstă de câteva luni.

În ceea ce privește împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatului, instanța nu a reținut în favoarea sa vreo circumstanță atenuantă judiciară, prevăzută de art. 74 C. pen., deoarece acesta nu a avut un comportament exemplar înainte de comiterea faptei și nici nu s-a comportat sincer în timpul procesului, însă instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie, potrivit art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. Referitor la persoana inculpatei A. (fostă T.) A.M., aceasta avea vârsta de aproape 26 ani la data săvârșirii faptei. Provine dintr-o familie numeroasă, tatăl fiind decedat, iar unul din frații săi execută o pedeapsă privativă de libertate, inculpata locuind într-o zonă cu infracționalitate crescută.

Are un nivel de instrucție scăzut, fiind absolventă doar a 4 clase primare, motivând întreruperea instrucției școlare datorită lipsurilor materiale. Are un copil în vârstă de 7 ani dintr-o relație cu B.C., cunoscut cu antecedente penale. S-a aflat într-o relație de concubinaj cu coinculpatul A.P.R., care s-a oficializat în timpul procesului, de unde a rezultat un copil în vârstă de câteva luni. Din cazierul judiciar al inculpatei a rezultat că aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale (fila 299 dosar u.p.). În ceea ce privește împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatei, instanța a reținut în favoarea sa circumstanțe atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., respectiv faptul că nu a cunoscut siguranța afectivă, materială și educațională a familiei și nu a avut șansa de a beneficia de instrucție, astfel încât nu a putut deprinde principiile moralității și nu s-a putut maturiza afectiv, moral și intelectual.

Totodată, a devenit mamă încă de la o vârstă fragedă, fără a avea o calificare profesională, care să-i permită obținerea de venituri legale pentru creșterea copilului, iar în prezent mai are în întreținere un al doilea copil. Inculpații au fost condamnați potrivit dispozitivului hotărârii. Cu privire la latura civilă a cauzei, partea vătămată minoră C.L.A. s-a constituit parte civilă în cauză în cursul urmăririi, penale cu suma de 6.000 lei daune morale (fila 61 dosar u.p.), iar înaintea citirii actului de sesizare al instanței a declarat că nu are pretenții în cauză, însă reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Brașov a exercitat acțiunea civilă pentru aceasta, solicitând daune morale în cuantum de 10.000 lei ( fila 5 vol. II dosar).

În ceea ce-o privește pe partea vătămată minoră C.F.A., aceasta nu s-a constituit parte civilă în cauză (fila 74 vol. I dosar u.p.), însă instanța de judecată este obligată, potrivit art. 17 alin. (3) C. proc. pen., să se pronunțe din oficiu asupra daunelor morale. Astfel, părțile vătămate C.L.A. și C.F.A. au făcut dovada prejudiciului moral suferit, atât plin relatările lor, cât și prin declarațiile martorilor audiați în cauză, care reflectă modul în care experiența trăită a avut urmări asupra psihicului fiecăreia dintre părțile vătămate în raport cu personalitatea, inteligența și gradul de instrucție al fiecăreia dintre ele, acestea fiind persoane foarte vulnerabile, atât datorită vârstei foarte fragede, lipsei de educație și instrucție (una fiind analfabetă, iar cealaltă semianalfabetă), a unei familii de sprijin și a situațiilor materiale foarte precare în care se află.

În acest sens, Comisia Europeană a subliniat importanța obținerii de despăgubiri de către victimele unor astfel de infracțiuni, ca o recunoaștere a experienței lor și ca o compensație pentru traumele suferite. Având în vedere principul reparării integrale a prejudiciului care guvernează răspunderea civilă delictuală, că a fost dovedită vinovăția inculpaților la săvârșirea faptelor și că a existat legătură de cauzalitate între faptele acestora și prejudiciul cauzat, în baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. a admis acțiunea civilă exercitată în cauză. împotriva sentinței penale nr. 58 din 16 noiembrie 2012 a Tribunalului au declarat apel inculpații F.C.M., A.P.R. și A.A.M., iar prin Decizia penală nr. 20/AP din 12 februarie 2013, Curtea de Apel Brașov le-a respins ca nefondate.

S-a motivat că starea de fapt a fost corect reținută prin coroborarea probelor administrate în cauză, iar încadrarea juridică dată faptelor comise de apelanții inculpați este legală. De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate, atât sub aspectul cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel, inculpatul F.C.M. în cursul anului 2008 a recrutat-o în vederea exploatării prin supunere la prostituție pe minora C.L.A., în vârstă de 14 ani, recurgând la acte de violență de natură să-i înfrângă libertatea de vol.nță, activitate infracțională desfășurată până în anul 2010. Același inculpat la începutul anului 2010, dar și sfârșitul lunii iulie 2010, a înlesnit numitelor B.G.

și F.C. practicarea prostituției în zona C.F.R. Brașov trăgând foloase de pe urma acestor activități și obținând prin constrângere și amenințări o parte din banii încasați de acestea de la clienți. Faptele inculpatului, astfel cum au fost reținute, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de minori, prevăzute de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 și proxenetism, prevăzută de art 329 alin. (1) C. pen. (2 fapte) texte de lege în temeiul cărora a fost condamnat. Modalitățile în care inculpatul a realizat elementul material al infracțiunii prevăzută în art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 au fost amenințarea și violența psihică și fizică, mijloace exercitate asupra victimei minore C.L.A., care a fost recrutată în vederea exploatării prin supunere la prostituție.

Spre deosebire de această parte vătămată, numitele B.G. și F.C. au practicat de bunăvol.e prostituția, ce le-a fost înlesnită de același inculpat F.C. care a obținut o parte din banii încasați de aceasta de la clienți prin constrângere și amenințare, împrejurări în care faptele săvârșite au primit, în mod legal și temeinic, încadrări juridice diferite. Tratamentul sancționator aplicat inculpatului, printr-o coroborare a criteriilor generale de individualizare, oferă suficiente garanții privind realizarea scopului pedepsei prevăzut de art 52 C. pen. În mod judicios, în raport de modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, numărul victimelor, folosul tras de pe urma activităților desfășurate de acestea, instanța de fond a hotărât că nu pot fi reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului F.C.M.

întrucât acestea nu există. Așa cum a rezultat din fișa de cazier judiciar, inculpatul a mai fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului, împrejurări în care se află în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. Mai mult, inculpatul nu a avut o poziție procesuală corespunzătoare în fata organelor judiciare în pofida probelor administrate în acuzare, poziție de nerecunoaștere a faptelor menținută și în prezența consilierului din cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov.

Potrivit referatului de evaluare întocmit, se constată că inculpatul poate avea o evoluție comportamentală dezirabilă social doar în condițiile în care, pe durata executării pedepsei, va participa Ia programul de destructurare a comportamentului infracțional și remodelare comportamentală, control al furiei, odată cu obținerea unei calificări, fiind totodată sprijinit în menținerea legăturii cu familia (fila 149- 151 vol. II dosar tribunal). De precizat, inculpatul a fost încarcerat în Penitenciarul Codlea, arestat în altă cauza, unde a avut o conduită neconformă cu regulamentul de ordine interioară, fiind sancționat. Evaluând circumstanțele reale ale faptei, dar și personale ale inculpatului, tribunalul a realizat o judicioasă individualizare a pedepsei pentru apelantul F.C.M., nefiind justificată reținerea prevederilor art. 74 C. pen.

și coborârea la miniraul special prevăzut de lege pentru infracțiunile deduse judecății. Din actele dosarului și hotărârea criticată s-a reținut și activitatea infracțională a inculpaților A.P.R. și A. (T.) A.M. Astfel, în perioada noiembrie 2008 - decembrie 2008, inculpatul a îndemnat, a înlesnit și a tras foloase de pe urma practicării prostituției de către G.F., însușindu-și parte din sumele încasate de aceasta; fapta comisă înttunind elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. De asemenea, în lunile ianuarie și mai 2011, inculpatul a recrutat părțile vătămate C.L. și C.F.A. profitând de vulnerabilitatea victimelor și împreună cu inculpata A. (T.) A.M., le-au determinat să practice prostituția în folosul lor.

Victima C.L. a fost agresată de către inculpat și amenințată cu un pistol, a reușit chiar să fugă în comuna Apața, însă, ulterior, a fost adusă înapoi de cei doi. Așa cum a rezultat din procesele-verbale emise de Poliția Locală Brașov numita C.L. a fost sancționată contravențional întrucât aflându-se în fața Gării Brașov a fost surprinsă în timp ce atrăgea persoane de sex masculin în vederea întreținerii de raporturi sexuale (filele 110, 111,113 vol. I dosar urmărire penală). Din declarația părții vătămate dată în faza de urmărire penală a rezultat că inculpatul A.P.R. „a convins-o să se mute împreună cu el la concubina T.A.M., să meargă să practice prostituția, urmând ca banii să fie împărțiți jumătate.

„Brașoveanu mi-a spus să merg în gara C.F.R. Bartolomeu pentru a practica prostituția, iar seara la T., mă supraveghea aproape zilnic. câștigam în medie 300-400 lei zilnic, bani care îi dădeam în totalitate lui.după o perioadă a început să mă înjure când nu făceam bani și pentru că era frig afară și stăteam pe stradă de dimineața până noaptea târziu am hotărât să plec de la B., venit după mine, avea asupra lui un pistol cu care a amenințat pe toată lumea, am fost nevoită să mă întorc; m-am hotărât să plec din nou pentru că nu mai rezistam. Am fost găsită și adusă înapoi. A venit după mine însoțit de T.A.M., am fost bătută de amândoi în Apața, când am ajuns în Brașov, A.P. a dat foc unei pungi și a picurat plastic topit pe piciorul meu stâng" (filele 67-70 dosar urmărire penală).

Această declarație se coroborează cu declarația părții vătămate C.F.A., dar și cu convorbirile telefonice înregistrate și interceptate purtate între părți (vol. II și III dosar urmărire penală). În urma percheziției domiciliare efectuate la domiciliul lui T.A.M., au fost găsite actele de stare civilă ale numitei C.L. (filele 133-148 dosar urmărire penală). Ca atare, față de probatoriul administrat a rezultat, fără putință de tăgadă, vinovăția apelanților inculpați A.P.R. și A. (T.) A.M. și pe cale de consecință, netemeinicia motivelor de apel invocate de aceștia. Împrejurarea că partea vătămată ar fi revenit în fața instanței asupra celor declarate nu a condus la o altă stare de fapt decât cea reținută de către tribunal, întrucât nu s-a coroborat cu nicio altă probă administrată, conform art. 63 alin. (2) C. proc.

pen., aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma exanainării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Individualizarea judiciară a pedepsei aplicate celor doi inculpați s-a realizat prin aplicarea coroborată a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. Curtea nu a reținut circumstanțe atenuante ori să coboare pedeapsa la rninimul special prevăzut de lege în ceea ce-l privește pe inculpatul A.P.R., întrucât poziția sa procesuală și fișa de cazier judiciar îl exclud de la un astfel de beneficiu. Din referatul de evaluare întocmit de consilierul din .cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov s-a constatat că inculpatul are un nivel scăzut de integrare familială, faptul că nu a finalizat studiile obligatorii și nu este calificat profesional a redus semnificativ șansele de identificare și menținere a unui loc de muncă stabil.

Chiar unul din factorii ce au accentuat conduita infracțională poate fi reprezentat și de trecutul infracțional, experiența în detenție, dar și din faptul că pedepsele aplicate nu și-au atins scopul educativ, inculpatul recidivând. Față de gravitatea faptelor comise și circumstanțele personale ale inculpatului, Curtea a constatat că pedeapsa pentru inculpatul A.P.R. nu poate fi redusă, cuantumul stabilit răspunzând exigențelor art. 52 C. pen. Cu referire la apelanta-inculpată A. (T.) A.M., în mod temeinic s-a dispus executarea pedepsei în regim de detenție. Este adevărat că inculpata nu are antecedente penale și are copii minori în întreținere, însă aceste circumstanțe personale nu au constituit prin ele însele argumente suficiente în alegerea modalității de executare a pedepsei în condițiile în care faptele comise și pe care nu le-a recunoscut sunt de o gravitate deosebită.

De altfel, aceste considerații au determinat instanța de fond în reținerea de circumstanțe atenuante și coborârea pedepsei sub minirnul special. Poziția de nerecunoaștere a faptelor comise și-a menținut-o pe parcursul procesului penale, chiar și în fața consilierului din cadrul Serviciului de Probațiune, comportament ce denotă că inculpata nu a conștientizat greșeala săvârșită, că aceasta nu a avut un caracter accidental în viața sa (filele 62-64 vol. II dosar tribunal). În considerarea celor dezvoltate mai sus, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații F.C.M., A.P.R. și A. (fostă T.) A.M. împotriva sentinței penale nr. 58/S din 16 noiembrie 2012 a Tribunalului pentru minori și familie Brașov, pronunțată în Dosarul nr. 400/1372/2011, care a fost menținută.

Împotriva Deciziei penale nr. 20/AP din 12 februarie 2013 a Curții de Apel Brașov au declarat recurs inculpații F.C.M. și A.A.M., invocând cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 385 9 pct. 12, 17 2 C. proc. pen. și aplicarea legii penale mai favorabile. Recursurile declarate sunt nefondate. În conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

Ca atare, cazurile de casare invocate se impun a fi. analizate potrivit dispozițiilor C. proc. pen. anterior referitoare la recurs, cuprinse în art. 385 9 și următoarele. Cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen., invocat de inculpata A.A.M. nu este incident în cauză. Se constată că deși recurenta tinde spre pronunțarea unei soluții de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., criticile pe care aceasta le aduce hotărârii nu pot fi analizate prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen.

Astfel, cum s-a statuat atât în doctrină cât și în practica judiciară (în acest sens, decIzia nr. 815 din 20 martie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată pe site-ul instanței supreme), cazul de casare invocat implică pronunțarea unei hotărâri de condamnare reținându-se o situație de fapt corectă, însă în mod greșit se apreciază că fapta constituie o anumită infracțiune, în realitate lipsind unul din elementele constitutive ale acesteia, soluția fiind contrară legii. Inculpata critică situația de fapt stabilită de instanța de apel, arătând că nu are susținere în probatoriul administrat, însă cazul de casare ce permitea analizarea situației de fapt, respectiv verificarea concordanței dintre cele reținute în hotărârea de condamnare și probele administrate era cel prevăzut în dispozițiile art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen., - s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. De asemenea, criticile recurentei se referă la greșita condamnare dispusă de instanța de fond pentru infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori; or, o astfel de analiză se putea realiza anterior modificării dispozitiilor art. 385 9 C. proc. pen., prin Legea nr. 2/2013, numai prin prisma cazului de casare prev.de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. În actuala reglementare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C.procpen. a fost abrogat. Se constată așadar că motivele invocate de recurenta Albert Ana Măria nu pot fi analizate în temeiul cazului de casare prev.de art. 385 9 pct. 12 C. proc.

pen. și nici nu se încadrează în vreun alt caz dintre cele enumerate în art. 385 9 pct. 1, 3-6, 12-16 C. proc. pen. Inculpații F.C.M. și A.A.M. au invocat și cazul de casare prev.de dispozițiile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. și au solicitat reducerea cuantumului pedepselor stabilite pentru trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, cât și schimbarea modalității de executare din detenție în suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, urmând a se avea în vedere circumstanțele personale favorabile. Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., invocat de apărare nu este incident în cauză. În conformitate cu dispozițiile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., hotărârea este supusă casării când este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Dispozițiile legale enunțate au în vedere situațiile în care instanța nu aplică prevederi legale (penale sau civile) obligatorii (spre exemplu nu aplică prevederile art. 37 C. pen. referitoare la recidivă); aplică dispoziții legale neprevăzute de lege sau aplică greșit prevederi legale care trebuiau aplicate (ex.:aplicarea greșită a prevederilor art. 37 C. pen. sau greșita aplicare a legii civile prin înlăturarea solidarității la despăgubirea morală a părții civile, în condițiile în care fapta prevăzută de legea penală a fost săvârșită de mai mulți inculpați). În speță, criticile recurenților se referă la netemeinicia pedepselor în raport cu prevederile art. 72 C. pen., la mijloacele de individualizare judiciară a executării pedepselor .prin neaplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Examinarea acestora nu se poate realiza însă prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., pentru că nu se integrează în niciuna din situațiile enumerate, dar se puteau analiza anterior modificării dispozițiilor art. 385 9 C. proc. pen., prin Legea nr. 2/2013, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. După intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. a fost modificat și prevede că hotărârea este supusă casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege (nelegale), ceea ce nu este cazul în speță.

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauza dedusă judecății, se au în vedere următoarele: În conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (1) din noul C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. În speță, de la data săvârșirii infracțiunilor de către inculpați 2008 - iulie 2010, noiembrie 2008 - decembrie 2008 și ianuarie - mai 2011 până la soluționarea recursurilor a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. Ca atare, se pune problema determinării legii penale mai favorabile în cauza de fată.

Doctrina penală a statuat că pentru identificarea legii penale mai favorabile trebuie comparate legile penale succesive (cea din momentul săvârșirii faptei, cea din momentul judecării faptei) în raport cu normele și instituțiile care guvernează răspunderea penală în cauza concretă dedusă judecății. Prin compararea legilor și determinarea celei mai favorabile infractorului, nu trebuie să se ajungă la combinarea dispozițiilor mai favorabile din legile succesive - la o așa numită lex terția. Legea mai favorabilă, în întregul ei, trebuie aleasă pentru a fi aplicată infractorului, dintre legile penale succesive (C.M., C.M., Drept penal român, Ediția a IX a 2012, pag.

102). Aceeași interpretare, în sensul aplicării globale a legii penale mai favorabile, cu excluderea posibilității realizării unei lex terția de către judecător, se regăsește și în "Explicațiile preliminare ale noului C. pen." (vol. 1. Universul Juridic, București 2010, George Antoniu, Costică Bulai, Constantin Duvac, Ion Griga, Constantin Mitrache). În acest sens, se arată că "în doctrina penală s-au sistematizat criteriile de determinare a legii penale mai favorabile, după cum acestea se referă la condițiile de incriminare, la condițiile de tragere la răspundere penală, la condițiile de sancționare. Criteriile menționate vor fi evaluate nu în general ci în concret, adică în raport cu toate instituțiile de drept penal incidente în cauza respectivă (...).

Această evaluare trebuie să conducă instanța de judecată la identificarea legi .mai favorabile în întregul ei, cu excluderea totală a celorlalte legi, neputând combina dispozițiile mai favorabile din legile care se succed, spre a crea o a treia lege {lex terțiâ) deoarece legea este o creație a legiuitorului și nu a judecătorului". Nu în ultimul rând, trebuie precizat că în Cursul din anul 1939, în apiicarea legii penale mai favorabile în ipoteza faptelor nedefinitiv judecată, profesorul V.D. menționa că "alegerea legii mai blânde este mai greu de făcut atunci când și legea veche și legea nouă incriminează același fapt însă cele două legi diferă, fie sub raportul condițiunilor de aplicare, fie sub raportul sancțiunilor.

Alegerea legii mai blânde înseamnă reținerea uneia din legi, cu excluderea absolută a celeilalte legi, ca și cum nu ar exista. Deci nu este îngăduit, pentru a ușura situațiunea învinuitului, să se ia unele dispozițiuni din legea veche și altele din legea nouă și prin combinarea lor să se creeze o lex ierția și mai favorabilă inculpatului." (pag. 131-132). In același sens se menționează și în lucrarea " Explicații teoretice ale C. pen. român" - Vintilă Dongoroz ș.a., Ediția II, vol. 1, pag. 71, anume că" o asemenea combinare a dispozițiilor favorabile din ambele legi este însă hibridă și duce la crearea pe cale judecătorească, a unei a treia legi (lex terțiâ); aceasta este inadmisibil deoarece ar însemna ca organele judiciare să exercite un atribut care nu revine acestor organe.

De altfel, împotriva părerii că s-ar putea în țara noastră combina dispozițiunile favorabile din legi succesive pledează și un argument de text: art. 13 C. pen. prevede că dacă au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă, iar nu dispozițiunile cele mai favorabile din legi succesive." Cu privire la determinarea legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională s-a pronunțat din Deciziile nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, publicată în M. Of. nr. 853 din 2 decembrie 2011, nr. 1483/2011, publicată în M. Of.

nr. 853 din 2 decembrie 2011. Astfel, în considerentele deciziilor amintite, se precizează că în ceea ce privește "determinarea concretă a legii penale mai favorabile este de observat că aceasta vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex terțiâ, care, în pofida dispozițiilor art61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze". Prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 17 ianuarie 1995, publicată în M. Of.

al României Partea I nr. 16 din 26 ianuarie 1995, privind obligativitatea deciziilor sale pronunțate în cadrul controlului de constituționalitate, s-a reținut că "puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acestea". În același sens, Curtea Constituțională a statuat și prin Decizia nr. 1.415 din 4 noiembrie 2009, publicată în M. Of. al României Partea I nr. 796 din 23 noiembrie 2009 că "atât considerentele, cât și dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept.

În consecință, atât Parlamentul cât și Guvernul, respectiv autoritățile și instituțiile publice urmează, în aplicarea legii criticate, să respecte cele stabilite de Curtea Constituțională ci considerentele și dispozitivul prezentei decizii". În conformitate cu dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituția României, deciziile Curții Constituționale se publică în M. Of. al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Textul constituțional nu distinge nici în funcție de tipurile de decizii pe care Curtea Constituțională le pronunță, nici în funcție de conținutul acestor decizii, ceea ce conduce la concluzia că toate deciziile Curții Constituționale în întregul lor - considerente și dispozitiv - sunt general obligatorii (în acest sens, Decizia nr. 206 din 29 aprilie 2013 a Curții Constituționale, publicată în M. Of.

nr. 350 din 13 iunie 2013), inclusiv pentru Înalta Curte de Casație și Justiție. Se reține așadar, că prin decizii obligatorii, Curtea Constituțională a statuat că "determinarea concretă a legii penale mai favorabilevizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorilor să legifereze". Prin urmare, deciziile Curții Constituționale sunt în sensul aplicării globale a legii penale mai favorabile cu excluderea posibilității înfăptnirii unei lex terția de către judecător (neprevizibilă, neaccesibilă), cum de altfel s-ar realiza în situația aplicării legii penale mai favorabile pe instituții autonome.

Această din urmă variantă, presupune combinarea dispozițiilor favorabile din ambele legi, în condițiile în care nu există o definire a conceptului de instituție autonomă și nici o determinare exhaustivă a instituțiilor autonome de către legiuitor. Rămâne ca judecătorul să le definească și să le determine o dată aplicarea legii mai favorabile. Distinct de aceasta, în sensul aplicării globale a legii penale mai favorabile s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 8 din21 ianuarie 2008 publicată în M. Of. Partea I nr. 866 din 22 decembrie 2008 într-un recurs în interesul legii. Astfel, s-a statuat că acest principiu impune aplicarea "legii" mai favorabile în ansamblu și nu doar aplicarea unora dintre dispozițiile mai favorabile ale acelei legi.

Ca atare, în raport cu principiul menționat, nu se recurge la combinarea unei dispoziții mai favorabile dintr-o lege cu dispoziții din altă lege, fiindcă în acest fel s-ar ajunge, pe cale judecătorească, la crearea unei a treia legi, ceea ce nu ar fi îngăduit. În speță, inculpata A.A.M. a fost condamnată în primă instanță pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori prev.de art. 12 alin. (2) lita din Legea nr. 678/2001, art. 13 alin. (1), alin. (3) (teza I) din Legea nr. 678/2001 la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare sub minimul special ca efect al circumstanțelor atenuante, art. 74 alin. (2) C. pen., reținute inculpatei. În conformitate cu prevederile art. 94 pct. 2 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001 au fost abrogate.

Aceasta nu înseamnă că infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori au fost dezincriminate odată cu abrogarea art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001, întrucât faptele se regăsesc în noul C. pen. Astfel, potrivit art. 210 alin. (1) din noul C. pen. infracțiunea de trafic de persoane constă în recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia săvârșită: a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate; b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima vol.nța ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane; c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimțământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Conform art. 211 alin. (1) din noul C. pen., infracțiunea de trafic de minori constă în recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi. Conținutul constitutiv al infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori prev.de art. 210 alin. (1) și art. 211 alin. (1) din noul C. pen. este același cu cel din reglementarea anterioară cuprinsă în art. 12 alin. (1), alin. (2), respectiv art. 13 alin. (1) din Legea specială nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, elementul material al laturii obiective realizându-se prin aceleași modalități alternative; recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea, primirea unei persoane, respectiv minor, în scopul exploatării acestora.

Prin compararea legilor penale succesive, cea din momentul săvârșirii faptelor cu cea din momentul judecării, legea penală favorabilă inculpatei A.A.M. este legea veche, sub aspectul modalității de stabilire a pedepsei în caz de concurs de infracțiuni și incidenței circumstanțelor atenuante, prev.de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, care au condus obligatoriu la coborârea pedepselor sub minimul special al pedepsei închisorii. Circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior nu se regăsesc în legea nouă; de asemenea, conform art. 34 lit. b) C. pen. anterior, în caz de concurs de infracțiuni, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

Așadar, în cazul concursului de infracțiuni, legea veche prevedea că atât sporirea pedepsei până la maximul special cât și adăugarea unui spor de pedeapsă erau facultative. Potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen., în caz de concurs de infracțiuni când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite. Prin urmare, aplicarea unui spor de pedeapsă a devenit obligatorie conform noului C. pen. Conform art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, traficul de persoane este sancționat cu închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, iar legea nouă - art. 210 alin. (1) din noul C. pen., sancționează infracțiunea cu închisoare de la 3la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Potrivit artl3 alin. (1), alin. (3) din Legea nr. 678/2001, traficul de minori este sancționat cu închisoare de la 7 ani la 18 ani și interzicerea unor drepturi, iar legea nouă - art. 211 alin. (1), 2 din noul C. pen., sancționează infracțiunea cu închisoare de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi. În cauză, instanța de fond a aplicat inculpatei câte o pedeapsă pentru trafic de persoane și trafic de minori sub minimul special prevăzut de legea veche ca efect al circumstanțelor-atenuante prev.de art. 74 alin. (2) C. pen., în cuantum de câte 4ani închisoare. Nu a sporit pedeapsa cea mai grea până la maximul ei special și nu a aplicat vreun spor, conform art. 34 lit. b) C. pen.anterior.

Se reține că, deși legea nouă prevede limite speciale mai reduse pentru ambele infracțiuni, comparativ cu legea veche, legea penală favorabilă inculpatei este legea veche - C. pen. anterior, sub aspectul incidenței circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. C. pen. anterior, care nu se regăsesc în legea nouă și care au condus la coborârea ambelor pedepse sub minimul special al pedepselor închisorii. De asemenea, și sub aspectul modalității de stabilire a pedepsei rezultante în caz de concurs de infracțiuni, în cauză, legea veche este favorabilă întrucât pedeapsa cea mai grea nu a fost sporită până la maximul ei special și nici nu a fost adăugat vreun spor de pedeapsă de până la 5 ani, spre deosebire de legea nouă care prevede aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

În privința inculpatului F.C.M., legea penală favorabilă este legea veche sub aspectul modalității de stabilire a pedepsei în caz de concurs de infracțiuni și recidivă postexecutorie. Dispozițiile art. 39 alin. (4) C. pen. anterior prevăd că în cazul recidivei prevăzute în art. 37 alin. (1) lit. b) se poate aplica o pedeapsă până la maximul ei special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor de până la 10 ani. Spre deosebire de legea veche, dispozițiile art. 43 alin. (5) din noul C. pen. prevăd în cazul recidivei că, după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată, se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.

Așadar, în caz de recidivă postexecutorie, majorarea limitelor speciale ale pedepsei pentru noua infracțiune devine obligatorie, spre deosebire de reglementarea anterioară conform căreia majorarea pedepsei și aplicarea unui spor de pedeapsă era facultativă. În speță, inculpatul F.C. este recidivist postexecutoriu și ca atare, prin aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (5) din noul C. pen., pedepsele pentru infracțiunile săvârșite - trafic de minori, prev.de art. 211 alin. (2) din Noul C. pen. și proxenetism prev.de art. 213 alin. (1) din noul C. pen., sunt de la 7 ani și 6 luni - 18 ani închisoare pentru trafic de minori și de la 3 ani la 10 ani și 6 luni pentru proxenetism.

Legea veche prevede limite speciale reduse pentru infracțiunea de proxenetism, prev.de art. 329 alin. (1), de la 2 la 7 ani închisoare, iar pentru infracțiunea de trafic de minori prev.de art. 13 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 678/2001, de la 7 la 18 ani închisoare, comparativ cu legea nouă, a căror limite speciale ale pedepselor se majorează obligatoriu prin aplicarea art. 43 alin. (5) din Noul C. pen. În cauză, inculpatul a fost condamnat în primă instanță pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de trafic de minori, prev.de art. 13 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 678/2001 și proxenetism, prev.de art. 329 alin. (1) C. pen.anterior (două fapte) la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare spre mediu.

Instanța nu a aplicat pedeapsa până la maximul ei special prevăzut de legea veche - 18 ani închisoare, și nici nu a adăugat vreun spor, deși avea posibilitatea să o facă, prin aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (4) C. pen.anterior, inculpatul fiind recidivist executoriu. De asemenea, și sub aspectul modalității de stabilire a pedepsei rezultante în caz de concurs de infracțiuni, în cauză, legea veche este favorabilă, întrucât pedeapsa cea mai grea nu a fost sporită până la maximul ei special - 18 ani închisoare și nici nu a fost adăugat vreun spor de pedeapsă de până la 5 ani, conform art. 34 lit. b) C. pen.anterior, spre deosebire de legea nouă care prevede aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Concluzionând, legea penală favorabilă ambilor inculpați, F.C.M. și A.A.M. este legea veche, Codul penal anterior, din considerentele expuse. În ceea ce privește pedepsele complementare