ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 577/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 577/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

Prin

sentința penală nr. 58 din 16 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr.

400/1372/2011, Tribunalul pentru minori și familie Brașov în baza art 13 alin.

(1), alin. (2) din Legea nr. 678/2001, respectiv art. 329 alin. (1) C. pen.,

ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul F.C.M.,

zis „G." (arestat în altă cauză) la pedeapsa de 10 ani închisoare și la

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen.: dreptul de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o

funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și

dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 5 ani și două pedepse de câte

5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a Il-a, b) C. pen.: dreptul de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o

funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani, pentru

săvârșirea a două infracțiuni de proxenetism, cu aplicarea celei mai grele de

10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen. :

dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice,

dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat,

drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 5

ani, cu executare în regim de detenție.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen.,

respectiv art 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, și art. 13 alin. (1),

alin. (3) (teza I) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art 37 lit. b) C.

pen., a condamnat pe inculpatul A.P.R., zis "B." (arestat în cauză)

la pedepsele de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) C. pen. :

dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și

dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o

durată de 2 ani și două pedepse de câte 8 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a),

teza a II-a, b),C. pen. : dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în

funcții elective . publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat pe o durată de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunilor de

proxenetism și două infracțiuni de trafic de persoane.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) C. pen. a contopit pedepsele stabilite și a aplicat în final inculpatului A.P.R.

pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și în baza art. 35 alin. (3) C. pen.

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art 64 alin. (1)

lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen.: dreptul de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o

funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și

dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 5 ani, cu executare în regim

de detenție.

În baza art. 88 C. pen. a scăzut din

durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii din data de 15 iunie

2011 și al arestării preventive a inculpatului din data de 16 iunie 2011 și

până lăzi.

În baza art350 C. proc. pen. a

menținut arestarea preventivă a inculpatului A.P.R., deținut în baza mandatului

de arestare preventivă din 16 iunie 2011 emis de Tribunalul pentru minori și familie

Brașov.

În baza art 12 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001, respectiv art 13 alin. (1), alin. (3) (teza I) din Legea

nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit.

b) C. pen. a condamnat pe inculpata A. (fostă T.) A.M. la pedepsele de 4 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a), teza a Il-a, b), C. pen.: dreptul de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o

funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani, precum

și la 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen.:

dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice,

dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat,

drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 3

ani pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de persoane.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) C. pen. a contopit pedepsele stabilite și a aplicat în final inculpatei

pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și în baza art. 35 alin. (3) C. pen.

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen.: dreptul de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o

funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și

dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen. a interzis

inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b),

d) și e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a scăzut din

durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii din data de 15 iunie

2011 și al arestării preventive din data de 16 iunie 2011 și până la data de 21

septembrie 2011.

În baza art. 350 C. proc. pen. a

menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, luată față de

inculpata A. ( fostă T.) A.M. prin încheierea de ședință din data de 12

octombrie 2011 a Tribunalului pentru minori și familie Brașov.

În baza art. 346 C. proc. pen.

raportat la art. 1357 C. civ. a admis acțiunea civilă exercitată în cauză de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T.,

Serviciul Teritorial Brașov pentru partea vătămată minoră C.L.A. și a obligat

pe inculpatul F.C.M. să plătească acesteia suma de 10.000 lei, cu titlu de

daune morale.

În baza art. 17 alin. (3) C. proc.

pen. raportat la art. 1357 C. civ. a obligat pe inculpații A.P.R. și A. ( fostă

T.) A.M. în solidar să plătească părții vătămate minore C.F.A. suma de 10.000

lei, cu titlu de daune morale.

A luat act că partea vătămată C.L. nu

s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 329 alin. (4) C. pen. a

dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul F.C.M. a sumei

de 180 lei, sumă dobândită în urma săvârșirii infracțiunii de proxenetism.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea

nr. 678/2001 raportat la art. 18 alin. (1) lit. e) C. pen. a dispus confiscarea

specială în folosul statului de la inculpatul F.C.M. a sumei de 200.000 lei, de

la inculpatul A.P.R. a sumei de 26.250 lei, iar de la inculpata A. (fostă T.)

A.M. a sumei de 26.250 lei, sume dobândite în urma săvârșirii infracțiunilor.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc.

pen. a obligat pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut următoarele:

În cursul anului 2008 partea vătămată

minoră C.L.A., în vârstă de 14 ani, obișnuia să vină în Brașov și să cerșească

în apropierea magazinului S., ocazie cu care, în Gara C.F.R. Brașov l-a

cunoscut pe inculpatul F.C.M., care a invitat-o la un suc, apoi a condus-o la

locuința pe care o deținea cu chirie, iar a doua zi i-a adus o plasă cu

prezervative și i-a solicitat să se prostitueze pentru el și să împartă banii

în mod egal. Partea vătămată nu a fost de acord, însă inculpatul a amenințat-o

și a bătut-o, după care a obligat-o să se spele și a dus-o în oraș, unde i-a

cumpărat haine, iar ulterior a condus-o cu un taxi lângă Hotelul T., unde a lăsat-o

în compania altor fete, care se prostituau în zonă, de la care partea vătămată

a aflat tarifele de 50 lei pentru sexul normal și oral. Minora stătea în zona

de dimineața și până seara și încasa de la clienți în medie câte 400 lei

zilnic, din care inculpatul îi lăsa doar 20-30 lei pentru hrană și țigări.

Partea vătămată s-a prostituat în folosul inculpatului aproximativ 1 an și 8

luni până a rămas însărcinată. Deși inculpatul i-a cerut să facă avort, partea

vătămată a refuzat și a fugit acasă la R. Ulterior, când l-a întâlnit din nou

pe F.l., acesta i-a propus s-o împrumute cu bani și să se prostitueze în

continuare în folosul lui, iar părții vătămate i-a fost frică să-l refuze, însă

cu banii obținuți de la primul client a reușit să fugă la R.l. în perioada

următoare partea vătămată l-a întâlnit pe inculpat, iar acesta i-a pretins suma

de 800 lei pentru hainele pe care i le cumpărase și chiar a stropit-o cu

benzină și i-a dat foc, amenintând-o că dacă nu îi va da banii o s-o taie cu

cuțitul.

La începutul anului 2010, inculpatul F.C.M.

a tras foloase de pe urma practicării prostituției în zona Gării C.F.R. Brașov

de către învinuita B.G., obținând prin constrângere o parte din banii încasați

de respectiva de la clienți, respectiv suma de 150 lei.

Totodată, la sfârșitul lunilor iunie

și iulie 2010, același inculpat a tras foloase de pe urma practicării

prostituției în zona Gării C.F.R. Brașov de către învinuita F.C., obținând prin

amenințări o parte din banii încasați de persoana respectivă de k clienți, respectiv

suma de 30 lei.

Starea de fapt reținută a rezultat din

analiza mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât

și în cursul cercetării judecătorești, constând în declarații ale numitelor B.G.

și F.C., care se coroborează cu declarațiile martorilor S.E., L.G. și D.M.G.,

procesele-verbale de contravenție (filele 109, 160-169 vol. 1 dosar u.p.) chiar

dacă inculpatul F.C.M. nu recunoaște săvârșirea faptelor.

La stabilirea pedepsei pentru inculpat

instanța a ținut seama de criteriile generale de- individualizare prevăzute de

art. 72 C. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

Gradul de pericol social concret este

relativ ridicat, fiind determinat de modalitatea de comitere a faptei,

respectiv a tras foloase de pe urma practicării prostituției, ceea ce aduce

atingere valorilor morale ale societății.

În ceea ce privește împrejurările care

au atenuat sau agravat răspunderea penală a inculpatului, instanța nu a reținut

în favoarea sa vreo circumstanță atenuantă judiciară, prevăzută de art. 74 C.

pen., deoarece nu s-a putut susține că acesta a avut un comportament exemplar

înainte de comiterea faptei și nici nu s-a comportat sincer în timpul

procesului, însă instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta în stare de

recidivă postexecutorie, potrivit art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza textelor de lege reținute în

sarcina sa, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii, conform

dispozitivului hotărârii.

În perioada noiembrie 2008-decembrie

2008 inculpatul A.P.R. a îndemnat, a înlesnit și a tras foloase de pe urma

practicării prostituției de către G.F., o parte din sumele încasate de aceasta

fiind remise inculpatului.

În luna ianuarie 2011, după ce partea

vătămată C.L. s-a despărțit de fratele inculpatului, A., la care locuia, în

garsonieră, acest inculpat i-a propus să se mute cu el la concubina lui, A.M.,

profitând de situația vulnerabilă a victimei și să continue să practice

prostituția, urmând să împartă banii, iar el cu A.M. vor avea grijă de copilul

ei. Partea vătămată a fost de acord, iar banii pe care îi încasa, aproximativ

300-400 lei pe zi, îi remitea zilnic inculpatului, care o supraveghea.

Ulterior, inculpatul a devenit agresiv cu victima, dacă nu făcea suficienți

bani și o amenința cu un pistol, astfel încât aceasta a fugit la A., însă a

fost adusă înapoi de către cei doi coinculpați A. și A.M., care au bătut-o, iar

inculpatul i-a picurat plastic topit pe picior. În luna ianuarie 2011, după ce

partea vătămată C.L. s-a despărțit de fratele inculpatului, A., la care locuia,

în garsonieră, inculpatul A.P.R. i-a propus să se mute cu el la concubina lui,

A.M., profitând de situația vulnerabilă a victimei și să continue să practice

prostituția, urmând să împartă banii, iar el cu A.M. vor avea grijă de copilul

ci. Partea vătămată a fost de acord, iar banii pe care îi încasa, aproximativ

300-400 lei pe zi, îi remitea zilnic inculpatului, care o supraveghea.

Ulterior, inculpatul a devenit agresiv cu victima, dacă nu făcea suficienți

bani și o amenința cu un pistol, astfel încât aceasta a fugit la A., însă a

fost adusă înapoi de către cei doi coinculpați A. și A.M., care au bătut-o, iar

inculpatul i-a picurat plastic topit pe picior.

Starea de fapt reținută a rezultat din

analiza mijloacelor de probă aiiministrate atât în cursul urmăririi penale, cât

și în cursul cercetării judecătorești, constând în procesele-verbale de

contravenție (filele 266-268 vol. 1 dosar u.p.), procesele-verbale de

certificare a înregistrărilor audio efectuate în cauză și de redare a acestora

în formă scrisă (vol. II și III dosar u.p.), care se coroborează cu

declarațiile părților vătămate C.F.A., C.L.

La stabilirea pedepsei pentru

inculpați instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârșite,

de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

Referitor la persoana inculpatului A.P.R.,

zis „B.", instanța a constat că acesta avea vârsta de 27 ani la data

comiterii faptei și provine dintr-o familie destrămată prin divorț, iar el

împreună cu fratele său au rămas în îngrijirea tatălui, cu care nu are o

relație bună, reproșându-i acestuia abuzul de alcool și bătăile aplicate în

copilărie.

Are un nivel de instrucție scăzut,

fiind absolvent doar a 7 clase primare, datorită absenteismului școlar. S-a

aflat într-o relație de concubinaj cu coinculpata T.A.M., care s-a oficializat

în timpul procesului, de unde a rezultat un copil în vârstă de câteva luni.

În ceea ce privește împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatului, instanța nu a

reținut în favoarea sa vreo circumstanță atenuantă judiciară, prevăzută de art.

74 C. pen., deoarece acesta nu a avut un comportament exemplar înainte de

comiterea faptei și nici nu s-a comportat sincer în timpul procesului, însă

instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă

postexecutorie, potrivit art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

Referitor la persoana inculpatei A.

(fostă T.) A.M., aceasta avea vârsta de aproape 26 ani la data săvârșirii

faptei. Provine dintr-o familie numeroasă, tatăl fiind decedat, iar unul din

frații săi execută o pedeapsă privativă de libertate, inculpata locuind într-o

zonă cu infracționalitate crescută.

Are un nivel de instrucție scăzut,

fiind absolventă doar a 4 clase primare, motivând întreruperea instrucției

școlare datorită lipsurilor materiale. Are un copil în vârstă de 7 ani dintr-o

relație cu B.C., cunoscut cu antecedente penale. S-a aflat într-o relație de

concubinaj cu coinculpatul A.P.R., care s-a oficializat în timpul procesului,

de unde a rezultat un copil în vârstă de câteva luni.

Din cazierul judiciar al inculpatei a

rezultat că aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale (fila 299 dosar

u.p.).

În ceea ce privește împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatei, instanța a reținut în

favoarea sa circumstanțe atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 alin. (2) C.

pen., respectiv faptul că nu a cunoscut siguranța afectivă, materială și

educațională a familiei și nu a avut șansa de a beneficia de instrucție, astfel

încât nu a putut deprinde principiile moralității și nu s-a putut maturiza afectiv,

moral și intelectual. Totodată, a devenit mamă încă de la o vârstă fragedă,

fără a avea o calificare profesională, care să-i permită obținerea de venituri

legale pentru creșterea copilului, iar în prezent mai are în întreținere un al

doilea copil.

Inculpații au fost condamnați potrivit

dispozitivului hotărârii.

Cu privire la latura civilă a cauzei,

partea vătămată minoră C.L.A. s-a constituit parte civilă în cauză în cursul

urmăririi, penale cu suma de 6.000 lei daune morale (fila 61 dosar u.p.), iar

înaintea citirii actului de sesizare al instanței a declarat că nu are

pretenții în cauză, însă reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Brașov a exercitat

acțiunea civilă pentru aceasta, solicitând daune morale în cuantum de 10.000

lei ( fila 5 vol. II dosar).

În ceea ce-o privește pe partea

vătămată minoră C.F.A., aceasta nu s-a constituit parte civilă în cauză (fila

74 vol. I dosar u.p.), însă instanța de judecată este obligată, potrivit art.

17 alin. (3) C. proc. pen., să se pronunțe din oficiu asupra daunelor morale.

Astfel, părțile vătămate C.L.A. și C.F.A.

au făcut dovada prejudiciului moral suferit, atât plin relatările lor, cât și

prin declarațiile martorilor audiați în cauză, care reflectă modul în care

experiența trăită a avut urmări asupra psihicului fiecăreia dintre părțile

vătămate în raport cu personalitatea, inteligența și gradul de instrucție al

fiecăreia dintre ele, acestea fiind persoane foarte vulnerabile, atât datorită

vârstei foarte fragede, lipsei de educație și instrucție (una fiind analfabetă,

iar cealaltă semianalfabetă), a unei familii de sprijin și a situațiilor

materiale foarte precare în care se află.

În acest sens, Comisia Europeană a

subliniat importanța obținerii de despăgubiri de către victimele unor astfel de

infracțiuni, ca o recunoaștere a experienței lor și ca o compensație pentru

traumele suferite.

Având în vedere principul reparării

integrale a prejudiciului care guvernează răspunderea civilă delictuală, că a

fost dovedită vinovăția inculpaților la săvârșirea faptelor și că a existat

legătură de cauzalitate între faptele acestora și prejudiciul cauzat, în baza

art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. a admis acțiunea civilă

exercitată în cauză.

împotriva sentinței penale nr. 58 din

16 noiembrie 2012 a Tribunalului au declarat apel inculpații F.C.M., A.P.R. și A.A.M.,

iar prin Decizia penală nr. 20/AP din 12 februarie 2013, Curtea de Apel Brașov

le-a respins ca nefondate.

S-a motivat că starea de fapt a fost

corect reținută prin coroborarea probelor administrate în cauză, iar încadrarea

juridică dată faptelor comise de apelanții inculpați este legală.

De asemenea, instanța de fond a

efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate, atât sub aspectul

cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate

criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, inculpatul F.C.M. în cursul

anului 2008 a recrutat-o în vederea exploatării prin supunere la prostituție pe

minora C.L.A., în vârstă de 14 ani, recurgând la acte de violență de natură

să-i înfrângă libertatea de vol.nță, activitate infracțională desfășurată până

în anul 2010. Același inculpat la începutul anului 2010, dar și sfârșitul lunii

iulie 2010, a înlesnit numitelor B.G. și F.C. practicarea prostituției în zona

C.F.R. Brașov trăgând foloase de pe urma acestor activități și obținând prin

constrângere și amenințări o parte din banii încasați de acestea de la clienți.

Faptele inculpatului, astfel cum au

fost reținute, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic

de minori, prevăzute de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 și

proxenetism, prevăzută de art 329 alin. (1) C. pen. (2 fapte) texte de lege în

temeiul cărora a fost condamnat.

Modalitățile în care inculpatul a

realizat elementul material al infracțiunii prevăzută în art. 13 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 678/2001 au fost amenințarea și violența psihică și fizică,

mijloace exercitate asupra victimei minore C.L.A., care a fost recrutată în

vederea exploatării prin supunere la prostituție.

Spre deosebire de această parte

vătămată, numitele B.G. și F.C. au practicat de bunăvol.e prostituția, ce le-a

fost înlesnită de același inculpat F.C. care a obținut o parte din banii

încasați de aceasta de la clienți prin constrângere și amenințare, împrejurări

în care faptele săvârșite au primit, în mod legal și temeinic, încadrări

juridice diferite.

Tratamentul sancționator aplicat

inculpatului, printr-o coroborare a criteriilor generale de individualizare,

oferă suficiente garanții privind realizarea scopului pedepsei prevăzut de art

52 C. pen.

În mod judicios, în raport de

modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, numărul victimelor, folosul tras de

pe urma activităților desfășurate de acestea, instanța de fond a hotărât că nu

pot fi reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului F.C.M. întrucât

acestea nu există.

Așa cum a rezultat din fișa de cazier

judiciar, inculpatul a mai fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni

contra patrimoniului, împrejurări în care se află în stare de recidivă

postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.

Mai mult, inculpatul nu a avut o

poziție procesuală corespunzătoare în fata organelor judiciare în pofida

probelor administrate în acuzare, poziție de nerecunoaștere a faptelor

menținută și în prezența consilierului din cadrul Serviciului de Probațiune de

pe lângă Tribunalul Brașov.

Potrivit referatului de evaluare

întocmit, se constată că inculpatul poate avea o evoluție comportamentală dezirabilă

social doar în condițiile în care, pe durata executării pedepsei, va participa

Ia programul de destructurare a comportamentului infracțional și remodelare comportamentală,

control al furiei, odată cu obținerea unei calificări, fiind totodată sprijinit

în menținerea legăturii cu familia (fila 149- 151 vol. II dosar tribunal).

De precizat, inculpatul a fost

încarcerat în Penitenciarul Codlea, arestat în altă cauza, unde a avut o

conduită neconformă cu regulamentul de ordine interioară, fiind sancționat.

Evaluând circumstanțele reale ale

faptei, dar și personale ale inculpatului, tribunalul a realizat o judicioasă

individualizare a pedepsei pentru apelantul F.C.M., nefiind justificată

reținerea prevederilor art. 74 C. pen. și coborârea la miniraul special

prevăzut de lege pentru infracțiunile deduse judecății.

Din actele dosarului și hotărârea

criticată s-a reținut și activitatea infracțională a inculpaților A.P.R. și A.

(T.) A.M.

Astfel, în perioada noiembrie 2008 -

decembrie 2008, inculpatul a îndemnat, a înlesnit și a tras foloase de pe urma

practicării prostituției de către G.F., însușindu-și parte din sumele încasate

de aceasta; fapta comisă înttunind elementele constitutive ale infracțiunii de

proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.

De asemenea, în lunile ianuarie și mai

2011, inculpatul a recrutat părțile vătămate C.L. și C.F.A. profitând de

vulnerabilitatea victimelor și împreună cu inculpata A. (T.) A.M., le-au

determinat să practice prostituția în folosul lor.

Victima C.L. a fost agresată de către

inculpat și amenințată cu un pistol, a reușit chiar să fugă în comuna Apața,

însă, ulterior, a fost adusă înapoi de cei doi.

Așa cum a rezultat din

procesele-verbale emise de Poliția Locală Brașov numita C.L. a fost sancționată

contravențional întrucât aflându-se în fața Gării Brașov a fost surprinsă

în timp ce atrăgea persoane de sex masculin în vederea întreținerii de

raporturi sexuale (filele 110, 111,113 vol. I dosar urmărire penală).

Din declarația părții vătămate dată în

faza de urmărire penală a rezultat că inculpatul A.P.R. „a convins-o să se mute

împreună cu el la concubina T.A.M., să meargă să practice prostituția, urmând

ca banii să fie împărțiți jumătate.

„Brașoveanu mi-a spus să merg în gara

C.F.R. Bartolomeu pentru a practica prostituția, iar seara la T., mă

supraveghea aproape zilnic. câștigam în medie 300-400 lei zilnic, bani care îi

dădeam în totalitate lui.după o perioadă a început să mă înjure când nu făceam

bani și pentru că era frig afară și stăteam pe stradă de dimineața până noaptea

târziu am hotărât să plec de la B., venit după mine, avea asupra lui un pistol

cu care a amenințat pe toată lumea, am fost nevoită să mă întorc; m-am hotărât

să plec din nou pentru că nu mai rezistam. Am fost găsită și adusă înapoi. A venit

după mine însoțit de T.A.M., am fost bătută de amândoi în Apața, când am ajuns

în Brașov, A.P. a dat foc unei pungi și a picurat plastic topit pe piciorul meu

stâng" (filele 67-70 dosar urmărire penală).

Această declarație se coroborează cu

declarația părții vătămate C.F.A., dar și cu convorbirile telefonice

înregistrate și interceptate purtate între părți (vol. II și III dosar urmărire

penală).

În urma percheziției domiciliare

efectuate la domiciliul lui T.A.M., au fost găsite actele de stare civilă ale

numitei C.L. (filele 133-148 dosar urmărire penală).

Ca atare, față de probatoriul

administrat a rezultat, fără putință de tăgadă, vinovăția apelanților inculpați

A.P.R. și A. (T.) A.M. și pe cale de consecință, netemeinicia motivelor de apel

invocate de aceștia.

Împrejurarea că partea vătămată ar fi

revenit în fața instanței asupra celor declarate nu a condus la o altă stare de

fapt decât cea reținută de către tribunal, întrucât nu s-a coroborat cu nicio

altă probă administrată, conform art. 63 alin. (2) C. proc. pen., aprecierea

fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de

judecată în urma exanainării tuturor probelor administrate, în scopul aflării

adevărului.

Individualizarea judiciară a pedepsei

aplicate celor doi inculpați s-a realizat prin aplicarea coroborată a

criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Curtea nu a reținut circumstanțe

atenuante ori să coboare pedeapsa la rninimul special prevăzut de lege în ceea

ce-l privește pe inculpatul A.P.R., întrucât poziția sa procesuală și fișa de

cazier judiciar îl exclud de la un astfel de beneficiu.

Din referatul de evaluare întocmit de

consilierul din .cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov

s-a constatat că inculpatul are un nivel scăzut de integrare familială, faptul

că nu a finalizat studiile obligatorii și nu este calificat profesional a redus

semnificativ șansele de identificare și menținere a unui loc de muncă stabil.

Chiar unul din factorii ce au

accentuat conduita infracțională poate fi reprezentat și de trecutul

infracțional, experiența în detenție, dar și din faptul că pedepsele aplicate

nu și-au atins scopul educativ, inculpatul recidivând.

Față de gravitatea faptelor comise și

circumstanțele personale ale inculpatului, Curtea a constatat că pedeapsa

pentru inculpatul A.P.R. nu poate fi redusă, cuantumul stabilit răspunzând

exigențelor art. 52 C. pen.

Cu referire la apelanta-inculpată A.

(T.) A.M., în mod temeinic s-a dispus executarea pedepsei în regim de detenție.

Este adevărat că inculpata nu are

antecedente penale și are copii minori în întreținere, însă aceste circumstanțe

personale nu au constituit prin ele însele argumente suficiente în alegerea

modalității de executare a pedepsei în condițiile în care faptele comise și pe

care nu le-a recunoscut sunt de o gravitate deosebită.

De altfel, aceste considerații au determinat

instanța de fond în reținerea de circumstanțe atenuante și coborârea pedepsei

sub minirnul special.

Poziția de nerecunoaștere a faptelor

comise și-a menținut-o pe parcursul procesului penale, chiar și în fața

consilierului din cadrul Serviciului de Probațiune, comportament ce denotă că

inculpata nu a conștientizat greșeala săvârșită, că aceasta nu a avut un

caracter accidental în viața sa (filele 62-64 vol. II dosar tribunal).

În considerarea celor dezvoltate mai

sus, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins, ca

nefondate, apelurile declarate de inculpații F.C.M., A.P.R. și A. (fostă T.) A.M.

împotriva sentinței penale nr. 58/S din 16 noiembrie 2012 a Tribunalului pentru

minori și familie Brașov, pronunțată în Dosarul nr. 400/1372/2011, care a fost

menținută.

Împotriva Deciziei penale nr. 20/AP

din 12 februarie 2013 a Curții de Apel Brașov au declarat recurs inculpații F.C.M.

și A.A.M., invocând cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 385

9

pct. 12, 17

2

C. proc. pen. și aplicarea legii penale mai favorabile.

Recursurile declarate sunt nefondate.

În conformitate cu dispozițiile art.

12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr.

135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte

normative care cuprind dispoziții procesual penale, recursurile în curs de

judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva

hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în

competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi

privitoare la recurs.

Ca atare, cazurile de casare invocate

se impun a fi. analizate potrivit dispozițiilor C. proc. pen. anterior

referitoare la recurs, cuprinse în art. 385

9

și următoarele.

Cazul de casare prevăzut de

dispozițiile art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen., invocat de inculpata A.A.M.

nu este incident în cauză.

Se constată că deși recurenta tinde

spre pronunțarea unei soluții de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 10 alin.

(1) lit. d) C. proc. pen., criticile pe care aceasta le aduce hotărârii nu pot

fi analizate prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct. 12 C. proc.

pen.

Astfel, cum s-a statuat atât în

doctrină cât și în practica judiciară (în acest sens, decIzia nr. 815 din 20

martie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată pe

site-ul instanței supreme), cazul de casare invocat implică pronunțarea unei

hotărâri de condamnare reținându-se o situație de fapt corectă, însă în mod

greșit se apreciază că fapta constituie o anumită infracțiune, în realitate

lipsind unul din elementele constitutive ale acesteia, soluția fiind contrară

legii.

Inculpata critică situația de fapt

stabilită de instanța de apel, arătând că nu are susținere în probatoriul

administrat, însă cazul de casare ce permitea analizarea situației de fapt,

respectiv verificarea concordanței dintre cele reținute în hotărârea de

condamnare și probele administrate era cel prevăzut în dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., - s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept

consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

De asemenea, criticile recurentei se

referă la greșita condamnare dispusă de instanța de fond pentru infracțiunile

de trafic de persoane și trafic de minori; or, o astfel de analiză se putea

realiza anterior modificării dispozitiilor art. 385

9

C. proc. pen.,

prin Legea nr. 2/2013, numai prin prisma cazului de casare prev.de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

În actuala reglementare, după intrarea

în vigoare a Legii nr. 2/2013, motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C.procpen. a fost abrogat.

Se constată așadar că motivele

invocate de recurenta Albert Ana Măria nu pot fi analizate în temeiul cazului

de casare prev.de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen. și nici nu se încadrează

în vreun alt caz dintre cele enumerate în art. 385

9

pct. 1, 3-6,

12-16 C. proc. pen.

Inculpații F.C.M. și A.A.M. au invocat

și cazul de casare prev.de dispozițiile art. 385

9

pct. 17

2

C.

proc. pen. și au solicitat reducerea cuantumului pedepselor stabilite pentru

trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, cât și schimbarea

modalității de executare din detenție în suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere, urmând a se avea în vedere circumstanțele personale favorabile.

Cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., invocat de apărare nu este incident în

cauză.

În conformitate cu dispozițiile art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., hotărârea este supusă casării când este

contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Dispozițiile legale enunțate au în

vedere situațiile în care instanța nu aplică prevederi legale (penale sau

civile) obligatorii (spre exemplu nu aplică prevederile art. 37 C. pen.

referitoare la recidivă); aplică dispoziții legale neprevăzute de lege sau

aplică greșit prevederi legale care trebuiau aplicate (ex.:aplicarea greșită a

prevederilor art. 37 C. pen. sau greșita aplicare a legii civile prin

înlăturarea solidarității la despăgubirea morală a părții civile, în condițiile

în care fapta prevăzută de legea penală a fost săvârșită de mai mulți

inculpați).

În speță, criticile recurenților se

referă la netemeinicia pedepselor în raport cu prevederile art. 72 C. pen., la

mijloacele de individualizare judiciară a executării pedepselor .prin

neaplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Examinarea

acestora nu se poate realiza însă prin prisma cazului de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., pentru că nu se

integrează în niciuna din situațiile enumerate, dar se puteau analiza anterior

modificării dispozițiilor art. 385

9

C. proc. pen., prin Legea nr.

2/2013, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen.

După intrarea în vigoare a Legii nr.

2/2013, motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen. a fost modificat și prevede că hotărârea este supusă casării doar atunci

când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege

(nelegale), ceea ce nu este cazul în speță.

În ceea ce privește legea penală mai

favorabilă aplicabilă în cauza dedusă judecății, se au în vedere următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 5

alin. (1) din noul C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până

la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale,

se aplică legea mai favorabilă.

În speță, de la data săvârșirii

infracțiunilor de către inculpați 2008 - iulie 2010, noiembrie 2008 - decembrie

2008 și ianuarie - mai 2011 până la soluționarea recursurilor a intrat în

vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009

privind C. pen.

Ca atare, se pune problema

determinării legii penale mai favorabile în cauza de fată.

Doctrina penală a statuat că pentru

identificarea legii penale mai favorabile trebuie comparate legile penale

succesive (cea din momentul săvârșirii faptei, cea din momentul judecării

faptei) în raport cu normele și instituțiile care guvernează răspunderea penală

în cauza concretă dedusă judecății. Prin compararea legilor și determinarea

celei mai favorabile infractorului, nu trebuie să se ajungă la combinarea

dispozițiilor mai favorabile din legile succesive - la o așa numită lex terția.

Legea mai favorabilă, în întregul ei, trebuie aleasă pentru a fi aplicată

infractorului, dintre legile penale succesive (C.M., C.M., Drept penal român,

Ediția a IX a 2012, pag. 102).

Aceeași interpretare, în sensul

aplicării globale a legii penale mai favorabile, cu excluderea posibilității

realizării unei lex terția de către judecător, se regăsește și în

"Explicațiile preliminare ale noului C. pen." (vol. 1. Universul

Juridic, București 2010, George Antoniu, Costică Bulai, Constantin Duvac, Ion

Griga, Constantin Mitrache). În acest sens, se arată că "în doctrina

penală s-au sistematizat criteriile de determinare a legii penale mai

favorabile, după cum acestea se referă la condițiile de incriminare, la

condițiile de tragere la răspundere penală, la condițiile de sancționare.

Criteriile menționate vor fi evaluate nu în general ci în concret, adică în

raport cu toate instituțiile de drept penal incidente în cauza respectivă (...).

Această evaluare trebuie să conducă instanța de judecată la identificarea legi

.mai favorabile în întregul ei, cu excluderea totală a celorlalte legi,

neputând combina dispozițiile mai favorabile din legile care se succed, spre a

crea o a treia lege {lex terțiâ) deoarece legea este o creație a legiuitorului

și nu a judecătorului".

Nu în ultimul rând, trebuie precizat

că în Cursul din anul 1939, în apiicarea legii penale mai favorabile în ipoteza

faptelor nedefinitiv judecată, profesorul V.D. menționa că "alegerea legii

mai blânde este mai greu de făcut atunci când și legea veche și legea nouă

incriminează același fapt însă cele două legi diferă, fie sub raportul

condițiunilor de aplicare, fie sub raportul sancțiunilor.

Alegerea legii mai blânde înseamnă

reținerea uneia din legi, cu excluderea absolută a celeilalte legi, ca și cum

nu ar exista. Deci nu este îngăduit, pentru a ușura situațiunea învinuitului,

să se ia unele dispozițiuni din legea veche și altele din legea nouă și prin

combinarea lor să se creeze o lex ierția și mai favorabilă inculpatului."

(pag. 131-132). In același sens se menționează și în lucrarea " Explicații

teoretice ale C. pen. român" - Vintilă Dongoroz ș.a., Ediția II, vol. 1,

pag. 71, anume că" o asemenea combinare a dispozițiilor favorabile din

ambele legi este însă hibridă și duce la crearea pe cale judecătorească, a unei

a treia legi (lex terțiâ); aceasta este inadmisibil deoarece ar însemna ca

organele judiciare să exercite un atribut care nu revine acestor organe.

De altfel, împotriva părerii că s-ar

putea în țara noastră combina dispozițiunile favorabile din legi succesive

pledează și un argument de text: art. 13 C. pen. prevede că dacă au intervenit

una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă, iar nu

dispozițiunile cele mai favorabile din legi succesive."

Cu privire la determinarea legii

penale mai favorabile, Curtea Constituțională s-a pronunțat din Deciziile nr.

1470 din 8 noiembrie 2011, publicată în M. Of. nr. 853 din 2 decembrie 2011,

nr. 1483/2011, publicată în M. Of. nr. 853 din 2 decembrie 2011.

Astfel, în considerentele deciziilor

amintite, se precizează că în ceea ce privește "determinarea concretă a

legii penale mai favorabile este de observat că aceasta vizează aplicarea legii

și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și

noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex terțiâ, care, în pofida dispozițiilor

art61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze".

Prin Decizia Plenului Curții

Constituționale nr. 1 din 17 ianuarie 1995, publicată în M. Of. al României

Partea I nr. 16 din 26 ianuarie 1995, privind obligativitatea deciziilor sale

pronunțate în cadrul controlului de constituționalitate, s-a reținut că

"puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și

deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și

considerentelor pe care se sprijină acestea". În același sens, Curtea

Constituțională a statuat și prin Decizia nr. 1.415 din 4 noiembrie 2009,

publicată în M. Of. al României Partea I nr. 796 din 23 noiembrie 2009 că

"atât considerentele, cât și dispozitivul deciziilor sale sunt general

obligatorii și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept.

În consecință, atât Parlamentul cât și

Guvernul, respectiv autoritățile și instituțiile publice urmează, în aplicarea

legii criticate, să respecte cele stabilite de Curtea Constituțională ci

considerentele și dispozitivul prezentei decizii".

În conformitate cu dispozițiile art.

147 alin. (4) din Constituția României, deciziile Curții Constituționale se

publică în M. Of. al României. De la data publicării, deciziile sunt general

obligatorii și au putere numai pentru viitor. Textul constituțional nu distinge

nici în funcție de tipurile de decizii pe care Curtea Constituțională le

pronunță, nici în funcție de conținutul acestor decizii, ceea ce conduce la

concluzia că toate deciziile Curții Constituționale în întregul lor -

considerente și dispozitiv - sunt general obligatorii (în acest sens, Decizia

nr. 206 din 29 aprilie 2013 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr.

350 din 13 iunie 2013), inclusiv pentru Înalta Curte de Casație și Justiție.

Se reține așadar, că prin decizii

obligatorii, Curtea Constituțională a statuat că "determinarea concretă a

legii penale mai favorabilevizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai

blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, în pofida

dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorilor să

legifereze".

Prin urmare, deciziile Curții

Constituționale sunt în sensul aplicării globale a legii penale mai favorabile

cu excluderea posibilității înfăptnirii unei lex terția de către judecător

(neprevizibilă, neaccesibilă), cum de altfel s-ar realiza în situația aplicării

legii penale mai favorabile pe instituții autonome. Această din urmă variantă,

presupune combinarea dispozițiilor favorabile din ambele legi, în condițiile în

care nu există o definire a conceptului de instituție autonomă și nici o determinare

exhaustivă a instituțiilor autonome de către legiuitor. Rămâne ca judecătorul

să le definească și să le determine o dată aplicarea legii mai favorabile.

Distinct de aceasta, în sensul aplicării

globale a legii penale mai favorabile s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație

și Justiție prin Decizia nr. 8 din21 ianuarie 2008 publicată în M. Of. Partea I

nr. 866 din 22 decembrie 2008 într-un recurs în interesul legii. Astfel, s-a

statuat că acest principiu impune aplicarea "legii" mai favorabile în

ansamblu și nu doar aplicarea unora dintre dispozițiile mai favorabile ale

acelei legi. Ca atare, în raport cu principiul menționat, nu se recurge la

combinarea unei dispoziții mai favorabile dintr-o lege cu dispoziții din altă

lege, fiindcă în acest fel s-ar ajunge, pe cale judecătorească, la crearea unei

a treia legi, ceea ce nu ar fi îngăduit.

În speță, inculpata A.A.M. a fost

condamnată în primă instanță pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de

trafic de persoane și trafic de minori prev.de art. 12 alin. (2) lita din Legea

nr. 678/2001, art. 13 alin. (1), alin. (3) (teza I) din Legea nr. 678/2001 la o

pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare sub minimul special ca efect al

circumstanțelor atenuante, art. 74 alin. (2) C. pen., reținute inculpatei.

În conformitate cu prevederile art. 94

pct. 2 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009 privind C. pen., art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001

au fost abrogate. Aceasta nu înseamnă că infracțiunile de trafic de persoane și

trafic de minori au fost dezincriminate odată cu abrogarea art. 12 și art. 13

din Legea nr. 678/2001, întrucât faptele se regăsesc în noul C. pen.

Astfel, potrivit art. 210 alin. (1)

din noul C. pen. infracțiunea de trafic de persoane constă în recrutarea,

transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul

exploatării acesteia săvârșită: a) prin constrângere, răpire, inducere în

eroare sau abuz de autoritate; b) profitând de imposibilitatea de a se apăra

sau de a-și exprima vol.nța ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei

persoane; c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte

foloase în schimbul consimțământului persoanei care are autoritate asupra

acelei persoane, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea

exercitării unor drepturi.

Conform art. 211 alin. (1) din noul C.

pen., infracțiunea de trafic de minori constă în recrutarea, transportarea,

transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor în scopul exploatării

acestuia și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor

drepturi.

Conținutul constitutiv al

infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori prev.de art. 210 alin.

(1) și art. 211 alin. (1) din noul C. pen. este același cu cel din

reglementarea anterioară cuprinsă în art. 12 alin. (1), alin. (2), respectiv

art. 13 alin. (1) din Legea specială nr. 678/2001 privind prevenirea și

combaterea traficului de persoane, elementul material al laturii obiective

realizându-se prin aceleași modalități alternative; recrutarea, transportarea,

transferarea, adăpostirea, primirea unei persoane, respectiv minor, în scopul

exploatării acestora.

Prin compararea legilor penale

succesive, cea din momentul săvârșirii faptelor cu cea din momentul judecării,

legea penală favorabilă inculpatei A.A.M. este legea veche, sub aspectul

modalității de stabilire a pedepsei în caz de concurs de infracțiuni și

incidenței circumstanțelor atenuante, prev.de art. 74 alin. (2) C. pen.

anterior, care au condus obligatoriu la coborârea pedepselor sub minimul

special al pedepsei închisorii.

Circumstanțele atenuante prevăzute de

art. 74 alin. (2) C. pen. anterior nu se regăsesc în legea nouă; de asemenea,

conform art. 34 lit. b) C. pen. anterior, în caz de concurs de infracțiuni,

când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai

grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu

este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani. Așadar, în cazul

concursului de infracțiuni, legea veche prevedea că atât sporirea pedepsei până

la maximul special cât și adăugarea unui spor de pedeapsă erau facultative.

Potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) din

noul C. pen., în caz de concurs de infracțiuni când s-au stabilit numai pedepse

cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o

treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Prin urmare, aplicarea unui spor de

pedeapsă a devenit obligatorie conform noului C. pen.

Conform art. 12 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001, traficul de persoane este sancționat cu închisoarea de la 5

la 15 ani și interzicerea unor drepturi, iar legea nouă - art. 210 alin. (1)

din noul C. pen., sancționează infracțiunea cu închisoare de la 3la 10 ani și

interzicerea exercitării unor drepturi.

Potrivit artl3 alin. (1), alin. (3)

din Legea nr. 678/2001, traficul de minori este sancționat cu închisoare de la

7 ani la 18 ani și interzicerea unor drepturi, iar legea nouă - art. 211 alin.

(1), 2 din noul C. pen., sancționează infracțiunea cu închisoare de la 5 la 12

ani și interzicerea unor drepturi.

În cauză, instanța de fond a aplicat

inculpatei câte o pedeapsă pentru trafic de persoane și trafic de minori sub

minimul special prevăzut de legea veche ca efect al circumstanțelor-atenuante

prev.de art. 74 alin. (2) C. pen., în cuantum de câte

4ani închisoare. Nu a sporit pedeapsa

cea mai grea până la maximul ei special și nu a aplicat vreun spor, conform

art. 34 lit. b) C. pen.anterior.

Se reține că, deși legea nouă prevede

limite speciale mai reduse pentru ambele infracțiuni, comparativ cu legea

veche, legea penală favorabilă inculpatei este legea veche - C. pen. anterior,

sub aspectul incidenței circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin.

(2) C. pen. C. pen. anterior, care nu se regăsesc în legea nouă și care au

condus la coborârea ambelor pedepse sub minimul special al pedepselor

închisorii.

De asemenea, și sub aspectul

modalității de stabilire a pedepsei rezultante în caz de concurs de

infracțiuni, în cauză, legea veche este favorabilă întrucât pedeapsa cea mai

grea nu a fost sporită până la maximul ei special și nici nu a fost adăugat

vreun spor de pedeapsă de până la 5 ani, spre deosebire de legea nouă care

prevede aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă de o treime din totalul

celorlalte pedepse stabilite.

În privința inculpatului F.C.M., legea

penală favorabilă este legea veche sub aspectul modalității de stabilire a

pedepsei în caz de concurs de infracțiuni și recidivă postexecutorie.

Dispozițiile art. 39 alin. (4) C. pen.

anterior prevăd că în cazul recidivei prevăzute în art. 37 alin. (1) lit. b) se

poate aplica o pedeapsă până la maximul ei special. Dacă maximul special este

neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor de până la 10 ani.

Spre deosebire de legea veche,

dispozițiile art. 43 alin. (5) din noul C. pen. prevăd în cazul recidivei că,

după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată, se

săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale

pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.

Așadar, în caz de recidivă

postexecutorie, majorarea limitelor speciale ale pedepsei pentru noua

infracțiune devine obligatorie, spre deosebire de reglementarea anterioară conform

căreia majorarea pedepsei și aplicarea unui spor de pedeapsă era facultativă.

În speță, inculpatul F.C. este

recidivist postexecutoriu și ca atare, prin aplicarea dispozițiilor art. 43

alin. (5) din noul C. pen., pedepsele pentru infracțiunile săvârșite - trafic

de minori, prev.de art. 211 alin. (2) din Noul C. pen. și proxenetism prev.de

art. 213 alin. (1) din noul C. pen., sunt de la 7 ani și 6 luni - 18 ani

închisoare pentru trafic de minori și de la 3 ani la 10 ani și 6 luni pentru

proxenetism.

Legea veche prevede limite speciale

reduse pentru infracțiunea de proxenetism, prev.de art. 329 alin. (1), de la 2

la 7 ani închisoare, iar pentru infracțiunea de trafic de minori prev.de art.

13 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 678/2001, de la 7 la 18 ani închisoare,

comparativ cu legea nouă, a căror limite speciale ale pedepselor se majorează

obligatoriu prin aplicarea art. 43 alin. (5) din Noul C. pen.

În cauză, inculpatul a fost condamnat

în primă instanță pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de trafic de

minori, prev.de art. 13 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 678/2001 și

proxenetism, prev.de art. 329 alin. (1) C. pen.anterior (două fapte) la o

pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare spre mediu. Instanța nu a aplicat

pedeapsa până la maximul ei special prevăzut de legea veche - 18 ani

închisoare, și nici nu a adăugat vreun spor, deși avea posibilitatea să o facă,

prin aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (4) C. pen.anterior, inculpatul

fiind recidivist executoriu.

De asemenea, și sub aspectul modalității

de stabilire a pedepsei rezultante în caz de concurs de infracțiuni, în cauză,

legea veche este favorabilă, întrucât pedeapsa cea mai grea nu a fost sporită

până la maximul ei special - 18 ani închisoare și nici nu a fost adăugat vreun

spor de pedeapsă de până la 5 ani, conform art. 34 lit. b) C. pen.anterior,

spre deosebire de legea nouă care prevede aplicarea obligatorie a unui spor de

pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Concluzionând, legea penală favorabilă

ambilor inculpați, F.C.M. și A.A.M. este legea veche, Codul penal anterior, din

considerentele expuse.

În ceea ce privește pedepsele

complementare