ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 941/2024

Ședința publică din data de 19 decembrie 2024

Asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 547 din 21 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași, s-au dispus următoarele:

S-a respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul A. de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu din infracțiunile de omor deosebit de grav, prevăzute și pedepsite de art. 176 alin. (1), lit. a) C. pen., ucidere din culpă prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. (1) C. pen. și distrugere, prevăzută și pedepsită de art. 217 alin. (4) C. pen., în infracțiunea de distrugere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 219, alin. (1) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei de omor deosebit de grav prevăzută și pedepsită de art. 176 alin. (1), lit. a) C. pen., reținută în sarcina inculpatului A. prin rechizitoriu în infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. raportat la art. 176 alin. (1), lit. a) C. pen.

În baza art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat A. la pedeapsa principală de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută și pedepsită de art. 64 lit. a) teza a doua și b C. pen. pe o durată de 6 ani.

În baza art. 217 alin. (4) C. pen., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele cu închisoarea aplicate prin prezenta sentință, inculpatul A. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută și pedepsită de art. 64 lit. a), teza a doua și b C. pen. pe o durată de 6 ani, calculată conform dispozițiilor art. 66 C. pen.

Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și b C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

În temeiul art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa rezultantă finală aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 1.03.2010 la zi.

În baza art. 11. pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere prevăzută și pedepsită de art. 217 alin. (4) C. proc. pen. în dauna părții vătămate B..

În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată în cauză de partea civilă B..

S-a luat act că partea vătămată C. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 6.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, atât din cursul urmăririi penale, cât și din cursul judecății, din care suma de câte 200 RON reprezentând onorariul pentru apărătorii desemnați din oficiu, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului de Justiție.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpatul A., iar, prin decizia penală nr. 33 din 17 februarie 2011, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași și a desființat, în parte, sentința primei instanțe.

Rejudecând, a repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului și a majorat de la 15 la 17 ani închisoare cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. c) raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 17 ani închisoare cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (4) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare.

A fost menținută pedeapsa complementară aplicată inculpatului precum și celelalte dispoziții ale sentinței.

A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 2051 din 18 mai 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2010 au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 33 din 17 februarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A., durata arestării preventive de la 1 martie 2010, la 18 mai 2011.

A fost obligat intimatul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, urmând a se avansa din fondurile Ministerului Public.

La data de 04 noiembrie 2024, invocând cazurile prevăzute de art. 426 alin. (1) lit. g) și i), condamnatul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 2051 din 11 mai 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație, secția penală, în dosarul nr. x/2010, susținând, în esență că, în cauză, nu a fost efectuată o cercetare judecătorească legală, iar, ședința de judecată nu a fost publică.

Calea extraordinară de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2024, fiind repartizată aleatoriu completului nr. 6, cu termen de soluționare la data de 19 decembrie 2024.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, conform dispozițiilor art. 431 C. proc. pen., Înalta Curte constată că cererea de contestație în anulare formulată de condamnatul A. este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia sunt remediate erori ce nu pot fi înlăturate pe alte căi, fiind deci o cale de anulare pentru vicii și nulități relativ la actele de procedură, ce trebuie folosită numai în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, cu respectarea termenelor în care titularii o pot formula. Limitarea exercitării căii de atac la anumite cazuri și condiții este expresia și consecința principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive.

În cuprinsul dispozițiilor art. 426 C. proc. pen., sunt prevăzute expres și limitativ cazurile în care poate fi exercitată calea extraordinară de atac a contestației în anulare.

Conform dispozițiilor art. 431 C. proc. pen., contestația în anulare este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanța fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii, înainte de a se pronunța pe fondul contestației. În această etapă procesuală instanța examinează dacă respectiva contestație în anulare privește o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut de art. 428 C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestația este unul dintre cele limitativ prevăzute de art. 426 C. proc. pen. și dacă, în sprijinul contestației, se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.

Prin urmare, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunțate cu încălcarea normelor procesual-penale.

Conform art. 426 alin. (1) lit. g) împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare atunci când " ședința de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel".

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte observă că la termenul de judecată din data de 18 mai 2011 ședința de judecată a fost publică, iar contestatorul a fost prezent, în stare de arest și asistat de avocat desemnat din oficiu, motiv pentru care, criticile sale nu se circumscriu cazului prevăzut de dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.

Referitor la susținerile contestatorului A. privind efecutarea unei cercetări judecătorești nelegale, circumscrise cazului de contestație în anulare prevăzut de dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. i) C. proc. pen., Înalta Curte constată că, petentul a invocat formal cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. i) C. proc. pen., criticile formulate vizând modul de soluționare a cauzei de către instanță, aspecte care nu se încadrează în cazurile de contestație în anulare expres și limitativ prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

Pentru considerațiile de mai sus, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 2051 din 18 mai 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2010 și, întrucât acesta se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 720 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 2051 din 18 mai 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2010.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 720 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 decembrie 2024.