ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 374/2013

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

7 din 5 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. 6373/99/2011,

s-a dispus, în baza art. 174 C. pen., raportat la art. 175 alin. (2) lit. c) C.

pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., condamnarea

inculpatei C.E. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani pedeapsa

complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) C.

pen.

S-a constatat că nu

există constituire de parte civilă în cauză.

În baza art. 191 C.

proc. pen., inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Inculpata C.E. a fost

fiica victimei C.E.E., în vârstă de 92 ani, locuind împreună cu aceasta,

începând cu anul 2001, într-un imobil compus din două camere situat în comuna

Sinești, jud. Iași.

Inculpata obișnuia să

consume frecvent băuturi alcoolice iar atunci când ajungea în stare de

ebrietate obișnuia să o bată pe mama sa.

În data de 13

octombrie 2010, inculpata C.E. a mers la un bar din sat unde a consumat băuturi

alcoolice. La plecare spre casă a mai cumpărat o sticlă de votcă în care a

amestecat 100 ml. lichior pe care a consumat-o acasă. Inculpata și victima au

adormit, până la miezul la miezul nopții, inițial în camera de zi, dar fiind

frig, inculpata a mers în camera mamei și s-a culcat pe cel de-al doilea pat

situat în încăpere.

Dimineața când s-a

trezit a constatat, susține inculpata, că mama sa era căzută pe podea, fiind

decedată. Imediat a anunțat pe martorul S.G., iar acesta din urmă a anunțat-o

pe martora I.P. deoarece inculpata insista ca mama sa să fie spălată cât mai

repede și îmbrăcată pentru înmormântare. Întrucât martora a observat semne de

violență asupra victimei, nu a dat curs solicitării inculpatei, anunțând organele

de poliție.

Prin raportul

medico-legal de necropsie s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă,

datorându-se insuficienței cardio-respiratorii, consecința unei asfixii

mecanice, prin comprimarea formațiunilor vasculo-nervoase și aeriene ale gâtului.

Între leziunile de violență constatate la examenul necropsie și deces există o

legătură directă de cauzalitate.

Instanța a reținut

vinovăția inculpatei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat

prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.,

aplicându-i acesteia o pedeapsă cu executare în regim de detenție.

Împotriva sentinței,

pronunțată de instanța de fond, a declarat apel inculpata C.E. solicitând

desființarea acesteia și în rejudecare achitarea, întrucât nu a săvârșit

infracțiunea reținută în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței.

Invocă în apărarea

sa, declarațiile martorilor S.L., I.C., P.A. și S.G., care au arătat că

manifesta grijă față de mama sa iar atunci când se simțea rău mergea la medicul

de familie.

Prin decizia penală nr.

101 din 24 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze

cu minori, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de

inculpata C.E.

A fost obligată la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de apel a

reținut, în esență, că inculpata este autorul infracțiunii de omor, probele

administrate demonstrând că a exercitat acte de violență asupra mamei sale,

producându-i decesul.

Împotriva ambelor

hotărâri a declarat recurs inculpata C.E., invocând cazurile de casare prevăzute

de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen.

În principal, a

solicitat achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. c) C. proc. pen., fapta nefiind săvârșită de inculpată, iar în

subsidiar reducerea pedepsei.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma criticilor formulate cât și

din oficiu conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că

acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Probele administrate

în faza de urmărire penală și în cursul judecății dovedesc, dincolo de orice

dubiu, vinovăția inculpatei C.E. Fapta sa constă în aceea că în noaptea de 13

octombrie 2010, pe fondul consumului de alcool, și-a sugrumat mama, leziunile

produse provocându-i victimei decesul.

Audiată în cursul

cercetării judecătorești, inculpata arată că, în noaptea de 13 octombrie 2010,

s-a culcat într-o cameră alăturată celei unde dormea victima, dar în cursul

nopții fiind frig, a mers în camera mamei sale, dormind pe un pat aflat în

aceeași încăpere.

Dimineața a constatat

că victima prezenta lovituri în zona capului, a frunții, „crezând că s-a lovit

de colțul sobei”. Susține inculpata că mama sa se lovea deseori în grădină și

de aceea prezenta echimoze pe cap.

Susținerile

inculpatei sunt însă infirmate de actele medicale existente la dosarul cauzei.

Astfel, prin raportul

medico-legal de necropsie nr. 1870/ c din 9 martie 2011 întocmit de I.M.L. Iași

s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă, datorându-se insuficienței

cardio-respiratorii acute consecința unei asfixii mecanice prin comprimarea

formațiunilor vasculo-nervoase și acriene ale gâtului.

Între leziunile de

violență constatate la examenul necroptic și deces există legătură directă de

cauzalitate. Celelalte leziuni constatate la examenul extern, escoriații,

echimoze, s-au putut produce prin lovire cu sau de obiecte contondente, având

vechimi diferite și nu au avut un rol în determinarea morții.

Înalta Curte va

interpreta declarația inculpatei prin raportare la expertiza medico-legală,

reținând că echimozele și excoriațiile de care face vorbire aceasta s-au

putut produce, astfel cum se susține, în timp, în grădina victimei, dar ele nu

au cauzat moartea victimei.

Pe de altă parte,

inculpata susține că victima prezenta lovituri în zona capului, fiind posibilă

căderea acesteia și lovirea de colțul sobei, dar această versiune este infirmată,

la rândul său, tot de raportul de necropsie în urma căruia nu s-au constatat

astfel de leziuni, stabilindu-se că moartea victimei s-a produs prin

sugrumarea.

Vinovăția inculpatei

este dovedită și prin declarațiile martorilor audiați în cauză.

Relevante sunt

declarațiile martorilor S.G., I.P. care au fost chemați de inculpată la

locuința sa, refuzând solicitarea acesteia de a îmbrăca victima pentru

înmormântare, întrucât au observat urme de violență pe corpul bătrânei. În aceste

împrejurări au anunțat organele de poliție. De asemenea, martorul S.G. arată că

nu a observat urme de forțare a locuinței, victima nefiind vizitată de alte

persoane.

Martorul C.V. știa că

inculpata obișnuia să o lovească pe mama sa, fiind prezent când aceasta își

împingea mama în casă. Aspecte similare ale comportamentului violent al

inculpatei sunt prezentate și de martorul S.G. căruia, victima i s-a plâns că

fiica sa o lovea, afirmând că „moartea ei va fi provocată de fiica sa E.”.

Coroborând astfel

declarațiile martorilor, cu raportul medico-legal de necropsie, cu procesul

verbal de cercetare la fața locului și cu declarațiile inculpatei, Înalta Curte

constată că instanțele au reținut în mod corect că aceasta este autorul faptei.

Prin urmare criticile

inculpatei în sensul existenței unei erori grave de fapt sunt nefondate.

Neîntemeiate sunt și

criticile ce vizează reindividualizarea judiciară a pedepsei.

Fapta săvârșită de

inculpată prezintă o gravitate deosebită, aceasta lovindu-și propria mamă, o

persoană în vârstă de 92 de ani, bolnavă și lipsită de apărare.

Comportamentul

inculpatei anterior comiterii faptei, au determinat reținerea în favoarea sa a

circumstanțelor judiciare atenuante, instanța de fond coborând pedeapsa sub

minimul special.

Nu există nici un

motiv pentru reducerea pedepsei sub această limită, astfel încât critica

recurentei inculpate sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei nu este

întemeiată.

Așa fiind, Înalta

Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpata C.E. împotriva

deciziei penale nr. 101 din 24 mai 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și

pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpata C.E.E. împotriva deciziei penale nr. 101

din 24 mai 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de

400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

4 februarie 2013.