ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 374/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 7 din 5 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. 6373/99/2011, s-a dispus, în baza art. 174 C. pen., raportat la art. 175 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatei C.E. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a constatat că nu există constituire de parte civilă în cauză. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: Inculpata C.E.

a fost fiica victimei C.E.E., în vârstă de 92 ani, locuind împreună cu aceasta, începând cu anul 2001, într-un imobil compus din două camere situat în comuna Sinești, jud. Iași. Inculpata obișnuia să consume frecvent băuturi alcoolice iar atunci când ajungea în stare de ebrietate obișnuia să o bată pe mama sa. În data de 13 octombrie 2010, inculpata C.E. a mers la un bar din sat unde a consumat băuturi alcoolice. La plecare spre casă a mai cumpărat o sticlă de votcă în care a amestecat 100 ml. lichior pe care a consumat-o acasă. Inculpata și victima au adormit, până la miezul la miezul nopții, inițial în camera de zi, dar fiind frig, inculpata a mers în camera mamei și s-a culcat pe cel de-al doilea pat situat în încăpere.

Dimineața când s-a trezit a constatat, susține inculpata, că mama sa era căzută pe podea, fiind decedată. Imediat a anunțat pe martorul S.G., iar acesta din urmă a anunțat-o pe martora I.P. deoarece inculpata insista ca mama sa să fie spălată cât mai repede și îmbrăcată pentru înmormântare. Întrucât martora a observat semne de violență asupra victimei, nu a dat curs solicitării inculpatei, anunțând organele de poliție. Prin raportul medico-legal de necropsie s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă, datorându-se insuficienței cardio-respiratorii, consecința unei asfixii mecanice, prin comprimarea formațiunilor vasculo-nervoase și aeriene ale gâtului. Între leziunile de violență constatate la examenul necropsie și deces există o legătură directă de cauzalitate.

Instanța a reținut vinovăția inculpatei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., aplicându-i acesteia o pedeapsă cu executare în regim de detenție. Împotriva sentinței, pronunțată de instanța de fond, a declarat apel inculpata C.E. solicitând desființarea acesteia și în rejudecare achitarea, întrucât nu a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței. Invocă în apărarea sa, declarațiile martorilor S.L., I.C., P.A. și S.G., care au arătat că manifesta grijă față de mama sa iar atunci când se simțea rău mergea la medicul de familie. Prin decizia penală nr. 101 din 24 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de inculpata C.E.

A fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța de apel a reținut, în esență, că inculpata este autorul infracțiunii de omor, probele administrate demonstrând că a exercitat acte de violență asupra mamei sale, producându-i decesul. Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpata C.E., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen. În principal, a solicitat achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., fapta nefiind săvârșită de inculpată, iar în subsidiar reducerea pedepsei. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Probele administrate în faza de urmărire penală și în cursul judecății dovedesc, dincolo de orice dubiu, vinovăția inculpatei C.E. Fapta sa constă în aceea că în noaptea de 13 octombrie 2010, pe fondul consumului de alcool, și-a sugrumat mama, leziunile produse provocându-i victimei decesul. Audiată în cursul cercetării judecătorești, inculpata arată că, în noaptea de 13 octombrie 2010, s-a culcat într-o cameră alăturată celei unde dormea victima, dar în cursul nopții fiind frig, a mers în camera mamei sale, dormind pe un pat aflat în aceeași încăpere. Dimineața a constatat că victima prezenta lovituri în zona capului, a frunții, „crezând că s-a lovit de colțul sobei”.

Susține inculpata că mama sa se lovea deseori în grădină și de aceea prezenta echimoze pe cap. Susținerile inculpatei sunt însă infirmate de actele medicale existente la dosarul cauzei. Astfel, prin raportul medico-legal de necropsie nr. 1870/ c din 9 martie 2011 întocmit de I.M.L. Iași s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă, datorându-se insuficienței cardio-respiratorii acute consecința unei asfixii mecanice prin comprimarea formațiunilor vasculo-nervoase și acriene ale gâtului. Între leziunile de violență constatate la examenul necroptic și deces există legătură directă de cauzalitate. Celelalte leziuni constatate la examenul extern, escoriații, echimoze, s-au putut produce prin lovire cu sau de obiecte contondente, având vechimi diferite și nu au avut un rol în determinarea morții.

Înalta Curte va interpreta declarația inculpatei prin raportare la expertiza medico-legală, reținând că echimozele și excoriațiile de care face vorbire aceasta s-au putut produce, astfel cum se susține, în timp, în grădina victimei, dar ele nu au cauzat moartea victimei. Pe de altă parte, inculpata susține că victima prezenta lovituri în zona capului, fiind posibilă căderea acesteia și lovirea de colțul sobei, dar această versiune este infirmată, la rândul său, tot de raportul de necropsie în urma căruia nu s-au constatat astfel de leziuni, stabilindu-se că moartea victimei s-a produs prin sugrumarea. Vinovăția inculpatei este dovedită și prin declarațiile martorilor audiați în cauză. Relevante sunt declarațiile martorilor S.G., I.P.

care au fost chemați de inculpată la locuința sa, refuzând solicitarea acesteia de a îmbrăca victima pentru înmormântare, întrucât au observat urme de violență pe corpul bătrânei. În aceste împrejurări au anunțat organele de poliție. De asemenea, martorul S.G. arată că nu a observat urme de forțare a locuinței, victima nefiind vizitată de alte persoane. Martorul C.V. știa că inculpata obișnuia să o lovească pe mama sa, fiind prezent când aceasta își împingea mama în casă. Aspecte similare ale comportamentului violent al inculpatei sunt prezentate și de martorul S.G. căruia, victima i s-a plâns că fiica sa o lovea, afirmând că „moartea ei va fi provocată de fiica sa E.”. Coroborând astfel declarațiile martorilor, cu raportul medico-legal de necropsie, cu procesul verbal de cercetare la fața locului și cu declarațiile inculpatei, Înalta Curte constată că instanțele au reținut în mod corect că aceasta este autorul faptei.

Prin urmare criticile inculpatei în sensul existenței unei erori grave de fapt sunt nefondate. Neîntemeiate sunt și criticile ce vizează reindividualizarea judiciară a pedepsei. Fapta săvârșită de inculpată prezintă o gravitate deosebită, aceasta lovindu-și propria mamă, o persoană în vârstă de 92 de ani, bolnavă și lipsită de apărare. Comportamentul inculpatei anterior comiterii faptei, au determinat reținerea în favoarea sa a circumstanțelor judiciare atenuante, instanța de fond coborând pedeapsa sub minimul special. Nu există nici un motiv pentru reducerea pedepsei sub această limită, astfel încât critica recurentei inculpate sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei nu este întemeiată.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpata C.E. împotriva deciziei penale nr. 101 din 24 mai 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.E.E. împotriva deciziei penale nr. 101 din 24 mai 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2013.