ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 21.02.2020

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 132/2020

HOTĂRÂRE

21.02.2020

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 132/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 232/F din data de 5 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală s-a respins, ca nefondată, cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul A., dispunându-se, ca urmare, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligarea acestuia la la plata sumei de 300 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Prin cererea formulată la data de 5 septembrie 2019, condamnatul A. a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin Sentința penală nr. 127/2019, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2018, cu pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 1107/2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017 de Judecătoria Brașov, făcând trimitere și la Sentința penală nr. 224/2016, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2016.

În acest sens, a solicitat descontopirea și repunerea în individualitatea lor a pedepselor ce fac obiectul celor două hotărâri, urmând a se constata că faptele pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 1107/2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017 de Judecătoria Brașov, la pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare, 1 an și 5 luni închisoare, 6 luni închisoare și 6 luni închisoare pentru faptele săvârșite la datele de 2 august 2012 și 25 octombrie 2012 sunt concurente cu faptele pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 127/2019 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2018.

În argumentare, a arătat că prin Sentința penală nr. 224/2016, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2016, au fost contopite pedepsele ce se solicită a fi descontopite în prezenta cauză, respectiv pedepsele aplicate prin: Sentința penală nr. 51/F din 23 februarie 2016 pronunțată de Judecătoria Urziceni (de 5 luni închisoare); Sentința penală nr. 925/F din 30 martie 2016 pronunțată de Judecătoria Iași (8 luni închisoare) și Sentința penală nr. 7/F din 25 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași (4 ani, 6 luni și 871 de zile închisoare pentru o faptă săvârșită la data de 27 aprilie 2015).

A mai arătat că faptele săvârșite la datele de 2 august 2012 și 25 octombrie 2012 se află în concurs cu faptele pentru care a fost condamnat definitiv, anterior menționate, dar și cu faptele săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie stabilite prin Sentința penală nr. 7/F din 25 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași.

În final, a învederat că aceste fapte au fost contopite prin Sentința penală nr. 127/2019, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2018, rezultând o pedeapsă totală de 4 ani, 10 luni și 769 de zile.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, la data de 5 septembrie 2019, sub nr. x/2019 (3925/2019).

În vederea soluționării cauzei, la dosar au fost atașate toate sentințele invocate de condamnat în cuprinsul cererii formulate, împreună cu referate întocmite de Birourile Executări Penale ale instanțelor care le-au pronunțat, vizând modalitatea de executare a acestora.

Analizând cererea cu care a fost învestită, instanța de fond a reținut că prin Sentința penală nr. 127/2019, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2018, invocată de condamnat, s-a soluționat o contestație la executare vizând aplicarea dispozițiilor Legii nr. 169/2017, iar nu o cerere de contopire a pedepselor pentru fapte concurente.

În acest sens, a notat că prin această sentință s-au hotărât următoarele:

În baza art. 589 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. s-a admis contestația la executare formulată de condamnatul A..

S-a constatat că pentru un număr de 560 de zile executate în condiții necorespunzătoare (în perioadele 27 noiembrie 2012 - 28 noiembrie 2012, 23 ianuarie 2013 - 4 septembrie 2013 și 12 iunie 2014 - 27 aprilie 2015), contestatorul condamnat A. beneficiază de un număr de 112 zile compensatorii, conform art. 551 din Legea nr. 254/2013, modif. prin Legea nr. 169/2017.

S-a scăzut din restul de pedeapsă rămas neexecutat de 871 zile închisoare, rest adăugat la pedeapsa de 4 ani, 10 luni și 10 zile închisoare, cele 112 zile compensatorii și, ca urmare, s-a redus pedeapsa rezultantă de 4 ani, 10 luni și 881 de zile de închisoare aplicată condamnatului prin Sentința penală nr. 224/F din 7 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 253 din 8 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cu 112 zile, condamnatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani, 10 luni și 769 de zile de închisoare.

În baza art. 599 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus anularea M.E.P.Î. nr. 550/2016, emis de Curtea de Apel București, secția I penală în baza Sentinței penale nr. 224/F din 7 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 253 din 8 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la rămânerea definitivă hotărârii, și emiterea unui nou mandat de executare.

Instanța de fond a mai reținut că prin Sentința penală nr. 1107/2018, pronunțată de Judecătoria Brașov în Dosarul nr. x/2017, modificată prin Decizia penală nr. 191 din 7 martie 2019 a Curții de Apel Brașov, printre altele, s-au hotărât următoarele:

S-a constatat că faptele pentru care inculpatul A. a fost condamnat în cauză la pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare, 1 an și 5 luni închisoare, 6 luni închisoare și 6 luni închisoare sunt concurente cu:

- faptele pentru care acesta a fost condamnat prin Sentința penală nr. 266 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Iași, definitivă prin Decizia penală 2004 din 12 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție;

- faptele pentru care acesta a fost condamnat prin Sentința penală nr. 550/noul C. proc. pen. din 24 martie 2014 a Judecătoriei Iași, definitivă prin Decizia penală 750 din 25 noiembrie 2014 a Curții de Apel Iași;

- faptele pentru care acesta a fost condamnat prin Sentința penală nr. 538 din 18 iunie 2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia penală 1419 din 12 noiembrie 2014 a Curții de Apel București;

- fapta pentru care acesta a fost condamnat prin Sentința penală 925 din 30 martie 2016 a Judecătoriei Iași, definitivă prin Decizia penală 519 din 4 iulie 2016 a Curții de Apel Iași;

- fapta pentru care acesta a fost condamnat prin Sentința penală 51 din 23 februarie 2016 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin Decizia penală 716/A din 21 aprilie 2016 a Curții de Apel București.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani, 10 luni și 881 de zile de închisoare stabilită prin Sentința penală 224/F din 7 decembrie 2016 a Curții de Apel București, definitivă prin Decizia penală 253 din 8 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în pedepsele componente, respectiv:

- pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 266 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 2004 din 12 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție;

- pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 266 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 2004 din 12 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție;

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 550NCPP/24 martie 2014 a Judecătoriei Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 750 din 25 noiembrie 2014 a Curții de Apel Iași;

- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 538 din 18 iunie 2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1419 din 12 noiembrie 2014 a Curții de Apel București;

- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 538 din 18 iunie 2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1419 din 12 noiembrie 2014 a Curții de Apel București;

- pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 925/30 martie 2016 a Judecătoriei Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 519 din 4 iulie 2016 a Curții de Apel Iași, pentru săvârșirea în stare de recidivă postecondamnatorie a infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002;

- pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 359/A din 23 septembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție;

- pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 359/A din 23 septembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție;

- sporul de pedeapsă de 1 an, 2 luni și 10 zile închisoare;

- rest rămas neexecutat de 871 zile închisoare.

În baza art. 39 alin. (1), lit. b) C. pen., cu referire la art. 10 din Legea nr. 187/2012, s-au contopit pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare, 1 an și 5 luni închisoare, 6 luni închisoare și 6 luni închisoare, aplicate în cauză, cu:

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 550 noul C. proc. pen. din 24 martie 2014 a Judecătoriei lași, definitivă prin Decizia penală nr. 750 din 25 noiembrie 2014 a Curții de Apel Iași;

- pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 550 noul C. proc. pen. din 24 martie 2014 a Judecătoriei Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 750 din 25 noiembrie 2014 a Curții de Apel Iași;

- pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 925 din 30 martie 2016 a Judecătoriei Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 519 din 4 iulie 2016 a Curții de Apel Iași, pentru săvârșirea în stare de recidivă postecondamnatorie a infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002;

- pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 51 din 23 februarie 2016 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin Decizia penală nr. 716/A din 21 aprilie 2016 a Curții de Apel București și s-a stabilit pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 7 ani, 4 luni și 10 zile închisoare, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate (1/3 din 2 ani și 6 luni închisoare + 5 ani închisoare + 1 an închisoare + 7 luni închisoare + 3 ani închisoare + 3 ani închisoare + 6 luni închisoare + 6 luni închisoare + 6 luni închisoare + 6 luni închisoare + 8 luni închisoare + 5 luni închisoare + 1 an și 6 luni închisoare + 1 an și 5 luni închisoare + 6 luni închisoare + 6 luni închisoare), pedeapsa principală rezultantă stabilită pentru inculpatul A. fiind de 12 ani, 4 luni și 10 zile închisoare.

S-a înlăturat sporul de pedeapsă de 1 an, 2 luni și 10 zile închisoare, aplicat prin Sentința penală nr. 224/F din 7 decembrie 2016 a Curții de Apel București, definitivă prin Decizia penală nr. 253 din 8 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a constatat că prin Sentința penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 359/A din 23 septembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru două infracțiuni concurente, comise în stare de recidivă postecondamnatorie față de celelalte fapte aflate în concurs și a căror rezultantă constituie prim termen al recidivei.

S-a constatat că până la data de 27 aprilie 2015 (data comiterii ultimului act material al infracțiunii de dare de mită în formă continuată pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin Sentința penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel Iași), inculpatul a executat un număr de 955 de zile (2 ani, 7 luni și 25 de zile).

În baza art. 43 alin. (2) C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1), lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 3 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicate prin Sentința penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel Iași, în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 10 luni închisoare (1/3 din cealaltă pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare), rezultând o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare, care a fost adăugată la restul de 9 ani, 8 luni și 15 zile rămas neexecutat din pedeapsa închisorii de 12 ani, 4 luni și 10 zile închisoare, după scăderea perioadei de 2 ani, 7 luni și 25 de zile, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 14 ani, 2 luni și 15 zile.

S-a scăzut din durata pedepsei de 14 ani, 2 luni și 15 zile perioada reținerii, arestării preventive și a celei executate, respectiv perioada de la data de 27 aprilie 2015 la zi.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa rezultantă principală a închisorii de 14 ani, 2 luni și 15 zile, pedeapsa complementară cea mai grea, aplicată prin Sentința penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 359/A din 23 septembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și anume interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen., pe o durată de 3 ani, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a comunica cu persoanele cu care a comis infracțiunea, respectiv cu B. și C. ori de a se apropia de acestea, dispunându-se ca aceasta să fie executată conform art. 68 alin. (1), lit. c) C. pen., respectiv după executarea pedepsei principale rezultante de 14 ani, 2 luni și 15 zile, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie cea mai grea, aplicată prin Sentința penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 359/A din 23 septembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și anume interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a comunica cu persoanele cu care a comis infracțiunea, respectiv cu B. și C. ori de a se apropia de acestea, dispunându-se ca aceasta se fie executată conform art. 65 alin. (3) C. pen., respectiv din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală rezultantă finală de 14 ani, 2 luni și 15 zile a fost executată sau considerată ca executată.

Instanța de fond a constatat că prin această ultimă hotărâre s-a dispus condamnarea inculpatului A. la patru pedepse pentru patru infracțiuni care nu au fost avute în vedere prin Sentința penală nr. 224/F din 7 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală și, constatându-se concursul între aceste infracțiuni și cele pentru care a fost condamnat anterior, s-a efectuat operațiunea de contopire a pedepselor pentru toate faptele, adică tocmai ceea ce solicită condamnatul A. prin cererea ce face obiectul cauzei.

În consecință, a apreciat că, prin cererea depusă, condamnatul urmărește, de fapt, obținerea unei noi hotărâri de contopire a unor pedepse care au fost deja contopite printr-o hotărâre definitivă, demers inadmisibil pentru că în acest fel s-ar încălca autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare de contopire.

A mai reținut că, prevalându-se de pronunțarea ulterioară a Sentinței penale nr. 127/2019 a Curții de Apel București, condamnatul a încercat o nouă operațiune de contopire, omițând să constate că această ultimă sentință nu este una de condamnare pentru fapte concurente, ci doar una de aplicare a disp. Legii nr. 254/2013, modificată prin Legea nr. 169/2017, referitoare la Sentința nr. 224/2016.

În consecință, pentru argumentele prezentate, instanța de fond a respins cererea ca nefondată.

****

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație condamnatul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele scrise de contestație, condamnatul, prin apărător ales, a precizat că premisa pe care a avut-o în vedere judecătorul fondului atunci când a pronunțat hotărârea atacată este greșită întrucât, în realitate, ceea ce a solicitat este contopirea unor pedepse pentru fapte concurente, aplicate prin două hotărâri pronunțate în cauze care s-au judecat în același timp, în baza cărora au fost emise două mandate de executare care anulau mandatul nr. x/2016, emis în baza Sentinței penale nr. 224/F din 7 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 253/08 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin care a fost stabilită executarea pedepsei închisorii de 4 ani, 10 luni și 881 de zile de închisoare.

În acest sens, a arătat că Dosarul nr. x/2018 a fost înregistrat la Curtea de Apel București la data de 19 martie 2018, fiind finalizat la data de 11 iunie 2019, după casare cu retrimitere spre rejudecare, în timp ce Dosarul nr. x/2017 a fost înregistrat la Judecătoria Brașov la data de 18.05.2017, fiind finalizat de către Curtea de Apel Brașov la data de 7 martie 2019, aspecte de care instanța de fond nu a ținut cont.

Practic, instanța de fond trebuia să efectueze operațiunea de contopire având în vedere infracțiunile săvârșite în stare de concurs, motiv pentru care trebuia să descontopească și să recontopească pedepsele aplicate condamnatului, în baza prevederilor art. 43 alin. (2) C. pen., art. 10 din Legea nr. 187/2012 și art. 39 C. pen.

În plus, aceasta trebuia să observe că starea de recidivă a condamnatului putea fi reținută numai raportat la pedepsele definitive pronunțate până la data săvârșirii, în stare de recidivă postcondamnatorie, a infracțiunii din data de 27 aprilie 2015, pentru care s-a dispus condamnarea sa prin Sentința penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel Iași, însă nu față de toate pedepsele aplicate acestuia, așa cum greșit s-a reținut prin Decizia penală nr. 191 din data de 7 martie 2019 a Curții de Apel Brașov.

În raport cu argumentele prezentate, apărarea a solicitat ca, urmare admiterii contestației și desființării hotărârii atacate, în rejudecare să se descontopească și să se repună în individualitatea lor pedepsele stabilite prin sentințele menționate și să se constate că faptele din 2 august 2012 și 25 octombrie 2012, pentru care contestatorul A. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 1107/2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017 de Judecătoria Brașov, la pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare, 1 an și 5 luni închisoare, 6 luni închisoare și 6 luni închisoare, sunt concurente cu faptele pentru care acesta a fost condamnat prin: Sentința penală nr. 127/2019 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2018 (prin care i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 4 ani, 10 luni și 769 de zile de închisoare), Sentința penală nr. 266 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 2004 din 12 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție; Sentința penală nr. 550 noul C. proc. pen. din 24 martie 2014 a Judecătoriei Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 750 din 25 noiembrie 2014 a Curții de Apel Iași; Sentința penală nr. 538 din 18 iunie 2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1419 din 12 noiembrie 2014 a Curții de Apel București; Sentința penală nr. 925 din 30 martie 2016 a Judecătoriei Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 519 din 4 iulie 2016 a Curții de Apel Iași; Sentința penală nr. 51 din 23 februarie 2016 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin Decizia penală nr. 16/A din 21 aprilie 2016 a Curții de Apel București; Sentința penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 359/A din 23 septembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Ca urmare, a solicitat ca, în temeiul art. 43 alin. (2) C. pen., art. 10 din Legea nr. 187/2012 și art. 39 C. pen., să se dispună contopirea pedepselor aplicate prin Sentința penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 359/A din 23 septembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, repuse în individualitatea lor, cu: pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 51 din 23 februarie 2016 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin Decizia penală nr. 716/A din 21 aprilie 2016 a Curții de Apel București, pentru o faptă săvârșită la data de 09 iunie 2014; pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 925 din 30 martie 2016 a Judecătoriei Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 519 din 4 iulie 2016 a Curții de Apel Iași, pentru o faptă săvârșită la data de 04 noiembrie 2011; pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare, 1 an și 5 luni închisoare, 6 luni închisoare și 6 luni închisoare pronunțate prin Sentința penală nr. 1107/2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017 de Judecătoria Brașov, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 191 din data de 7 martie 2019 a Curții de Apel Brașov, pentru faptele săvârșite la datele de 2 august 2012 și 25 octombrie 2012 și pedeapsa de 4 ani, 10 luni și 769 de zile de închisoare, stabilită prin Sentința penală nr. 127/2019, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2018, urmând să se stabilească în final o pedeapsă de 3 ani și 8 luni închisoare, la care se adaugă sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv de 2 ani, 5 luni și 10 zile, pedeapsa finală fiind de 6 ani, 1 lună și 779 de zile.

Totodată, a solicitat deducerea din pedeapsa principală a următoarelor perioade: 4 octombrie 2006 - 22 octombrie 2007, 13 octombrie 2010 - 6 noiembrie 2010, 27 noiembrie 2012 - 28 noiembrie 2012, 23 ianuarie 2013 - 4 septembrie 2013 și de la 12 iunie 2014 la zi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 16 ianuarie 2020, sub nr. x/2019.

La termenul fixat în cauză, 21 februarie 2020, în lipsa contestatorului condamnat, care a solicitat judecarea dosarului în lipsa sa, conform art. 364 alin. (4) C. proc. pen., apărătorul ales al acestuia a susținut fidel motivele scrise de contestație, concluziile acestuia ca și cele ale reprezentantului Ministerului Public fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Evaluând contestația de față prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în materie, Înalta Curte constată că este neîntemeiată, în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit dispozițiilor art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, printre altele, existența concursului de infracțiuni.

Art. 38 alin. (1) C. pen. privind concursul de infracțiuni prevede că există concurs real de infracțiuni când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni sau inacțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de infracțiuni atunci când una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea altei infracțiuni.

Din interpretarea dispozițiilor legale precitate rezultă că, atunci când, la punerea în executare a unei pedepse sau în cursul executării acesteia, se constată, pe baza uneia sau mai multor hotărâri definitive, că persoana condamnată a săvârșit și alte fapte care intră în concurs cu cea pentru care i-a fost aplicată pedeapsa în executarea căreia se află, aceasta poate solicita contopirea tuturor pedepselor, în condițiile art. 40 C. proc. pen.

Altfel spus, instituția contopirii pedepselor oferă rezolvare situațiilor în care infracțiunile concurente au fost judecate separat, în fața unor instanțe diferite sau chiar în fața aceleiași instanțe, dar asupra acestora s-au pronunțat hotărâri distincte de condamnare.

Raportat la aceste considerații teoretice, Înalta Curte constată că, în cauză, condamnatul A. solicită contopirea pedepselor aplicate prin Sentința penală nr. 127/2019, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2018, cu pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 1107/2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017 de Judecătoria Brașov, făcând trimitere și la Sentința penală nr. 224/2016, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2016.

Or, așa cum just a reținut instanța de fond, Sentința penală nr. 127/2019, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2018, al cărei dispozitiv este redat anterior, nu constituie o hotărâre de condamnare pentru o faptă concurentă celor avute în vedere prin Sentința penală nr. 1107/2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2017 de Judecătoria Brașov, ci o hotărâre pronunțată în procedura contestației la executare exercitată împotriva Sentinței penale nr. 224/F/2016 a Curții de Apel București, în temeiul legii recursului compensatoriu, demers judiciar în urma căruia condamnatul a obținut 112 zile compensatorii, potrivit Legii nr. 254/2013.

Această ultimă sentință a fost pronunțată în procedura prev. de art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., soluționându-se o cerere anterioară de contopire a pedepselor, formulată de condamnatul A..

Cealaltă hotărâre invocată de condamnat, Sentința penală nr. 1107/2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2017 de Judecătoria Brașov, modificată și rămasă definitivă prin decizia nr. 191 din data de 07 martie 2019 a Curții de Apel Brașov, constituie o hotărâre de condamnare a contestatorului pentru patru infracțiuni noi, prin care, constatându-se că acestea sunt concurente cu faptele pentru care a fost condamnat la pedepsele contopite prin Sentința penală nr. 224/F din 7 decembrie 2016 a Curții de Apel București, instanța a procedat la descontopirea acestora, repunerea în individualitatea lor și recontopirea pedepselor aplicate contestatorului, cu excepția celor aplicate prin Sentința nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel Iași, definitivă prin Decizia penală 359/A din 23 septembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, fiind comise în stare de recidivă postcondamnatorie față de celelalte fapte aflate în concurs, au fost contopite separat, iar pedeapsa astfel rezultată a fost adăugată la restul rămas de executat din pedeapsa rezultantă stabilită pentru celelalte infracțiuni concurente.

În acest context, în acord cu judecătorul instanței de fond, Înalta Curte constată că prezentul demers judiciar al condamnatului A. tinde la recontopirea acelorași pedepse aplicate prin hotărâri definitive, în maniera detaliată în scris, deși prin sentința definitivă anterior menționată o atare operațiune a fost deja realizată.

Practic, nemulțumit fiind de modalitatea de contopire a pedepselor dispusă prin Sentința penală nr. 1107/2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2017 de Judecătoria Brașov, condamnatul A. a formulat o nouă cerere de contopire a acelorași pedepse, urmărind, în acest fel, să valorifice, în procedura prev. de art. 585 C. proc. pen., criticile aduse hotărârii definitive anterior menționate, demers, în mod evident, nepermis de lege.

În raport cu toate aceste argumente, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b), raportat la art. 597 alin. (7) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 232/F din data de 5 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Ca urmare, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 79 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 232/F din data de 5 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 79 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 februarie 2020.