ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 573/2019

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 146/F din 27 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul A. cu privire la Sentința penală nr. 25/F din data de 12 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 424/A din data de 11.12.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza căreia s-a emis MEPI nr. 32/11.12.2017.

S-a dedus din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată contestatorului, perioada de la 01.11.2011 la 19.12.2011 și de la 13.05.2012 la 23.11.2012, perioada de la 22.02.2013 la 11.11.2013 și de la 23.09.2015 la 07.04.2016.

S-a anulat MEPI nr. 32/2016 din data de 11.12.2017, emis de Curtea de Apel București, secția I penală, și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare, potrivit prezentei sentințe, la rămânerea definitivă a acesteia.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București, secția a II-a Penală a reținut că, la data de 03.05.2019, a fost înregistrată pe rolul său, sub numărul x/2019, cererea formulată de petentul condamnat A., prin care acesta a solicitat să se constate că pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 25/F din data de 12.02.2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 424 din data de 11.12.2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul penal nr. x/2013, este concurentă cu pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 114/2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 1523/11.05.2012, care este concurentă în baza Sentinței penale nr. 704/2012 din data de 16.10.2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, cu pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 3332/24.10.2005 a Judecătoriei Sector 4, Sentința penală nr. 996/2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 769/04.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar în baza art. 88 C. pen. (1968), să se deducă perioada executată de la 01.11.2011 - 19.12.2011, 13.05.2012 - 23.11.2012, la zi și să se anuleze M.E.P.I nr. 32/2016 emis la data de 11.12.2017.

Curtea de Apel București, cu titlu prealabil, în raport cu aspectele arătate în susținerea cererii formulate și cu precizările făcute de petent prin avocatul ales în ședința din data de 22.05.2019, a calificat cererea formulată ca fiind o contestație la executare, aspectele criticate de petent vizând deducerea efectuată în mandatul de executare emis în baza Sentinței penale nr. 25/F/12.02.2016 a Curții de Apel București, secția I penală.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 25/F/12.02.2016, Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2013, a dispus, printre altele, în ceea ce îl privește pe condamnatul A., următoarele:

În baza art. 194 alin. (1) cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (fapta din 31.10.2011 - persoana vătămată B.).

A constatat că pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, aplicată prin Sentința penală nr. 704/2012 a Tribunalului București, definitivă prin nerecurare la data de 02.11.2012, reprezintă prim termen al recidivei postcondamnatorii pentru fapta de mai sus.

În baza art. 39 alin. (2) rap. la art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, a contopit pedeapsa stabilită prin prezenta cu restul neexecutat din pedeapsa menționată mai sus, respectiv 4 ani și 17 zile închisoare și a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 17 zile închisoare, la care a adăugat un spor de 43 de zile închisoare, în final inculpatul executând 4 ani și 2 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 7 ani.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2011, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. anterior, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de bani cu dobândă, ca îndeletnicire.

În baza art. 61 C. pen. anterior, a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 13 ani închisoare, menționată mai sus și a contopit restul neexecutat de 1234 zile închisoare cu pedeapsa de 4 ani închisoare, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. anterior, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 39 alin. (2) rap. la art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, a contopit pedeapsa stabilită prin prezenta cu restul neexecutat din pedeapsa de 13 ani închisoare, menționată mai sus, respectiv 3 ani, 10 luni și 28 de zile închisoare și a aplicat pedeapsa cea mai grea, respectiv 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 7 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. anterior, a contopit pedepsele stabilite prin prezenta, a aplicat pedeapsa cea mai grea, respectiv 6 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1 an închisoare, în final inculpatul executând 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 7 ani.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. anterior, a dedus din pedeapsa aplicată prevenția în cauză, respectiv 22.02.2013 - 11.11.2013 și de la 23.09.2015 la zi.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen., a dedus din pedeapsă durata executată, respectiv 01.11.2011 - 19.12.2011, 13.05.2012 - 23.11.2012.

Prin Decizia penală nr. 424/A/11.12.2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2016, a dispus, printre altele, în ceea ce-l privește pe condamnatul A., următoarele:

A descontopit pedeapsa de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 7 ani, aplicate inculpatului A., în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor și sporul de 1 an închisoare.

În baza art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (fapta din luna octombrie 2011 - persoana vătămată B.).

În baza art. 39 alin. (2) C. pen. anterior, a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta cu restul neexecutat din pedeapsa de 13 ani închisoare, stabilită prin Sentința penală nr. 704 din 16.10.2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin nerecurare la 02.11.2012, respectiv 4 ani și 17 zile închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa de 4 ani și 17 zile închisoare.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2011, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior, a condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de bani cu dobândă, ca îndeletnicire.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen. anterior, a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta cu restul neexecutat din pedeapsa de 13 ani închisoare, stabilită prin Sentința penală nr. 704 din 16.10.2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin nerecurare la 02.11.2012, respectiv 3 ani, 11 luni și 10 zile închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa de 4 ani închisoare.

A redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior, de la 6 ani închisoare, la 5 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen. anterior, a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta cu restul neexecutat din pedeapsa de 13 ani închisoare, stabilită prin Sentința penală nr. 704 din 16.10.2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin nerecurare la 02.11.2012, respectiv 3 ani, 9 luni și 26 de zile închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. anterior, a contopit pedepsele stabilite prin prezenta și a aplicat pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 6 luni închisoare, în final inculpatul A. urmând să execute 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) din același cod, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. anterior, a dedus din pedeapsa aplicată durata prevenției, în cauză, respectiv de la 22.02.2013 la 11.11.2013 și de la 23.09.2015 la 07.04.2016.

La data de 11.12.2017, a fost emis de către Curtea de Apel București, secția I penală, Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 32/2016 pentru pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, din care a fost dedusă durata prevenției în cauză, respectiv de la 22.02.2013 la 11.11.2013 și de la 23.09.2015 la 07.04.2016.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a reținut că prin hotărârea pronunțată în primă instanță s-au efectuat următoarele deduceri: în baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenția în cauză, respectiv 22.02.2013 - 11.11.2013 și de la 23.09.2015 la zi, iar în baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata executată, respectiv 01.11.2011 -19.12.2011, 13.05.2012 - 23.11.2012. Prin decizia pronunțată în soluționarea apelului declarat s-a menționat doar deducerea efectuată în baza dispozițiilor art. 88 C. pen., fiind dedusă numai perioada de la 22.02.2013 la 11.11.2013 și de la 23.09.2015 la 07.04.2016.

Prin urmare, prin Sentința penală nr. 25/F din 12.02.2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, au fost deduse, pe lângă perioadele de arest preventiv din cauza respectivă (22.02.2013 - 11.11.2013 și 23.09.2015, la zi) și alte perioade executate de petent anterior pronunțării soluției de condamnare, anume: 01.11.2011 - 19.12.2011 și 13.05.2012 -23.11.2012.

De asemenea, în dispozitivul Deciziei penale nr. 424/A din 11.12.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în apelul declarat împotriva Sentinței penale nr. 25/F din 12.02.2016 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a menționat numai deducerea arestului preventiv din cauză (22.02.2013 - 11.11.2013, respectiv 23.09.2015 - 07.04.2016), fără a se face nicio mențiune cu privire la celelalte perioade deduse de prima instanță din pedeapsa aplicată.

În aceste condiții, s-a reținut că, la momentul emiterii mandatului de executare a pedepsei, judecătorul delegat a apreciat că Înalta Curte nu a mai inclus în cuprinsul acestui act și perioadele executate de petent anterior pronunțării soluției de condamnare, anume: 01.11.2011 - 19.12.2011 și 13.05.2012 - 23.11.2012.

Examinându-se însă considerentele Deciziei penale nr. 424/A din 11.12.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în ceea ce îl privește pe petent, nu a rezultat că instanța de apel ar fi constatat vreo eroare a primei instanțe privind deducerea perioadelor menționate, astfel că acestea ar fi trebuit incluse în mandatul de executare a pedepsei și, implicit, scăzute din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, pe care o execută A.

Împotriva Sentinței penale nr. 146/F din 27 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prioritar, parchetul a criticat hotărârea sus menționată pentru greșita reținere a dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., ca temei al admiterii contestației la executare, în fapt obiectul contestației promovate de condamnatul A. fiind circumscris dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

De asemenea, s-a susținut că, în speță, hotărârea de condamnare a inculpatului A. a fost modificată în apel, prin Decizia penală nr. 424 din 11 decembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, atât sub aspectul cuantumului pedepsei de executat, cât și al deducerii perioadelor executate, motiv pentru care aceasta din urmă este instanța competentă să soluționeze contestația la executare, întrucât a pronunțat hotărârea pe care o execută condamnatul A.

Pe de altă parte, a fost invocată greșita deducere a perioadei de detenție pe calea contestației la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Înalta Curte, examinând contestația formulată în cauză, apreciază că aceasta se impune a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Contestația la executare este un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea. Dispozițiile art. 598 din C. proc. pen. prevăd în mod expres cazurile în care poate fi promovată contestația la executare, prin a căror limitare legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive, putând fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce privește soluția.

Astfel, potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În cauză, Înalta Curte constată că, prin cererea formulată de condamnatul A., înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, la data de 03.05.2019, acesta a solicitat să se constate că pedeapsa ce i-a fost aplicată prin Sentința penală nr. 25/F din data de 12.02.2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 424 din data de 11.12.2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul penal nr. x/2013, este concurentă cu pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 114/2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 1523/11.05.2012, care este concurentă în baza Sentinței penale nr. 704/2012 din data de 16.10.2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, cu pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 3332/24.10.2005 a Judecătoriei Sector 4, Sentința penală nr. 996/2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 769/04.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar în baza art. 88 C. pen. (1968), să se deducă perioada executată de la 01.11.2011 - 19.12.2011, 13.05.2012 - 23.11.2012, la zi și să se anuleze M.E.P.I nr. 32/2016 emis la data 11.12.2017.

Instanța a calificat cererea condamnatului A. de contopire a pedepselor ca fiind contestație la executare, însă, prin raportare la criticile concrete formulate de acesta în susținerea cererii promovate cu privire la Sentința penală nr. 25/F din data de 12 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, (definitivă prin Decizia penală nr. 424/A din data de 11.12.2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2013, care a modificat sentința anterior menționată atât cu privire la operațiunea de contopire a pedepselor, cât și sub aspectul deducerii perioadelor executate), rezultă că motivul contestației se circumscrie dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (2) C. proc. pen., în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), contestația se face la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, cum nelămurirea contestatorului privește dispoziții cuprinse în hotărârea pronunțată în apel de către instanța supremă (Decizia penală nr. 424/A din data de 11.12.2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2013), rezultă că acesteia din urmă îi revine competența de a soluționa contestația la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

În raport cu aceste considerente, Înalta Curte va admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Sentinței penale nr. 146/F din 27 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, privind pe condamnatul A., va desființa sentința penală atacată și va trimite cauza, spre competentă soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 79 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Sentinței penale nr. 146/F din 27 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, privind pe condamnatul A.

Desființează sentința penală atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 79 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - NN