ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 326/2019

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 96/F din 23 aprilie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 599 raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de petentul A. împotriva Sentinței penale nr. 112 din 16 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 135/A/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 500 de RON, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.

Prima instanță a constatat că prin Decizia penală nr. 135/A/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul x/2017, petentul a fost condamnat la o pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.

Prin Sentința penală nr. 15/2019 din 29 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București în cauza cu nr. x/2019 s-a admis contestația la executare formulată de petent împotriva Sentinței penale nr. 112 din 16 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 135/A/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și, în temeiul art. 55

1

din Legea nr. 254/2013, s-a constatat că acestui condamnat i se consideră ca executate un număr de 78 de zile din pedeapsa de pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 112 din 16 iunie 2016, definitivă prin Decizia penală nr. 135/A/2018.

Ulterior, prin Decizia nr. 141 din 6 martie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, în același dosar în contestație, a admis contestația declarată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 15/F din data de 29 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală. A desființat în parte hotărârea contestată și, rejudecând, a constatat că din durata pedepsei, un total de 65 de zile sunt considerate ca executate pe baza muncii prestate (...).

Prima instanță a constatat că petentul a solicitat anularea Mandatului european de arestare nr. 8 din 13 noiembrie 2018 emis de Curtea de Apel București, secția a I-a penală pentru că acesta este nelegal, întrucât perioada de executare a pedepsei de 7 ani și 6 luni urmează a fi diminuată cu zilele considerate ca executate pe baza muncii prestate și pentru ca nu a fost precedat de un mandat național de arestare.

Curtea de apel a constatat că aspectele invocate de petent nu pot constitui cauze de nulitate a mandatului european emis pe numele acestuia. Astfel, faptul că un total de 65 de zile sunt considerate ca executate pe baza muncii prestate nu conduce la modificarea mandatului de executare al închisorii în baza căruia a fost emis și mandatul european, ci vor fi luate în calcul la durata efectiv executată în penitenciar de către petent sau la aplicarea unor instituții de drept, precum liberarea condiționată. Prin urmare, nu se poate dispune deducerea acestor zile, considerate ca executate, din durata totală a pedepsei închisorii și nici nu se poate dispune emiterea unui nou mandat de executare al pedepsei.

În ceea ce privește inexistența unui mandat național de arestare, Curtea de apel a constatat că, după rămânerea definitivă a sentinței de condamnare la pedeapsa închisorii, a fost emis de către instanța de executare un mandat de executare al pedepsei închisorii pe numele petentului, mandat ce a condus și la emiterea de către Curtea de Apel București, secția I penală a mandatului european de arestare nr. 8 din 13 noiembrie 2018.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație condamnatul A.

În dezbateri, avocatul desemnat din oficiu contestatorului a solicitat să fie recunoscute zilele ca urmare a muncii prestate din totalul pedepsei pe care îl are de executat. În opinia apărării, mandatul european de arestare a fost nelegal, întrucât nu a fost precedat de emiterea unui mandat național.

Examinând contestația prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Printr-o contestație la executare nu se pot invoca aspecte ce țin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei

În speța de față, prin intermediul acestui mijloc procesual, condamnatul a susținut că mandatul european de arestare nr. 8 din 13 noiembrie 2018 emis de Curtea de Apel București, secția I penală este nelegal pentru că nu a fost precedat de un mandat național de arestare și a solicitat ca din perioada de executare a pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare să se scadă perioada de arest preventiv, 78 de zile, ca urmare a aplicării recursului compensatoriu și 65 de zile câștigate, ca urmare a muncii prestate.

Reținând istoricul cauzei, se constată că A. se află în executarea pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare. dispuse prin Sentința penală nr. 112/16 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 135/A/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin Sentința penală nr. 15/F din 29 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală s-a dispus, în temeiul art. 55

1

din Legea nr. 254/2013, s-au considerat ca executate un număr de 78 de zile din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 112 din 16 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penala nr. 135/A/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin Decizia nr. 141 din 6 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că din durata pedepsei, un total de 65 de zile sunt considerate ca executate pe baza muncii prestate, în vederea acordării liberării condiționate.

Regimul juridic al contestației la executare este acela al unui mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare și executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și drept procesual penal care se referă exclusiv la executarea unei condamnări penale.

Se constată că în cauză nu mai era necesară o nouă contestație la executare de vreme ce prin două hotărâri judecătorești instanțele competente s-au pronunțat cu privire la cele perioadele în discuție (respectiv, 78 de zile, ca urmare a aplicării recursului compensatoriu și 65 de zile câștigate, ca urmare a muncii prestate). Perioada de 78 de zile se va deduce ca urmare a aplicării recursului compensatoriu, art. 55

1

din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, iar perioada de 65 de zile din durata pedepsei va fi considerată ca executată pe baza muncii prestate, în vederea acordării liberării condiționate, astfel cum s-a stabilit prin Decizia penală nr. 141 din 6 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.

În ceea ce privește critica apărării privind nelegalitatea mandatului european de arestare, se constată că aceasta este neîntemeiată, atâta vreme cât instanța de executare, având în vedere că persoana căutată nu a. fost găsită, a emis Mandatul european de arestare nr. 8 din 13 noiembrie 2018 în vederea punerii în executare a pedepsei de 7 ani și 6 luni în condițiile art. 88 și urm. din Legea nr. 302/2204 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 96/F din 23 aprilie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 96/F din 23 aprilie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2019.

Procesat de GGC - LM