ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 8 februarie 2022

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, la data de 07.12.2021, pe rolul Curții de Apel Iași, sub nr. x/2021, condamnatul A. a formulat contestație împotriva executării sentinței penale nr. 45/FCJI din 15.07.2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2021, solicitând recunoașterea ordonanțelor nr. 18230 din 14.12.2020 și nr. 12604 din 09.09.2021, ambele emise de Biroul de Supraveghere din Vercelle, Penitenciarul Vercelli și deducerea din pedeapsa în executarea căreia se află a zilelor de eliberare anticipată acordate prin documentele anterior menționate.

În motivarea contestației, condamnatul a arătat că prin sentința penală contestată au fost recunoscute sentința Tribunalului din Torino, secția a Treia Penală, cu nr. de referință 501884/12 R.G.N.R. nr. 267/14 R.G. Trib., nr. 4195, pronunțată la data de 18.07.2014, sentința Curții de Apel din Torino, secția a Doua Penală cu nr. de referință 3763, nr. 50791 R.G.N., 501884/12 R.G.N.R., pronunțată la data de 17.06.2016 și sentința Curții Supreme de Casație, secția a Treia, cu nr. de referință 44279-2017 în Registrul General, pronunțată la data de 22.03.2018, prin care s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 6 (șase) ani și 10 (zece) luni închisoare și transferarea într-un penitenciar din România, în vederea continuarii executării pedepsei închisorii, deducându-se din durata pedepsei perioada executată anterior, de la 14.06.2018 la zi.

A mai arătat că prin demersul său judiciar înțelege să solicite recunoașterea beneficiului suplimentar acordat de autoritățile italiene prin ordonanțele nr. 18230 din 14.12.2020 și nr. 12604 din 09.09.2021, ambele emise de Biroul de Supraveghere din Vercelli, Penitenciarul Vercelli și deducerea din pedeapsa în executarea căreia se află a zilelor de eliberare anticipată astfel acordate.

În acest sens, a învederat că prin ordonanța nr. 18230 din 14.12.2020, Biroul de Supraveghere din Vercelli a dispus recunoașterea în favoarea sa a unui număr de 135 zile de eliberare anticipată, pentru perioada 14.06.2018-14.12.2019, iar prin ordonanța nr. 12604 din 09.09.2021, Biroul de Supraveghere din Vercelli a dispus recunoașterea în favoarea sa a unui număr de 90 zile de eliberare anticipată, pentru perioada 14.12.2019-14.12.2020. În plus, conform dispozițiilor legale din Italia, Biroul de Supraveghere din Vercelli ar fi trebuit să-i recunoască deja un număr de 45 zile de eliberare anticipată, suplimentar față de cele deja acordate, pentru perioada 14.12.2020 - 14.06.2021.

Raportat la aspectele prezentate, contestatorul a susținut că obiectul cererii sale vizând lămurirea hotărârii prin care s-a dispus recunoașterea și executarea, pe teritoriul României, a hotărârilor autorităților italiene, sub aspectul perioadei totale ce se impune a fi dedusă din pedeapsa de executat, prin raportare la perioada suplimentară presupus considerată ca executată de către statul italian prin ordonanțele anterior menționate, aceasta constituie o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., corelate cu art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, și, raportat la finalitatea deducerii perioadei executate în străinătate, anticipat, și la dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., cerere care, potrivit jurisprudenței constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție, intră în competența de soluționare a curții de apel care a pronunțat hotărârea de recunoaștere și executare a hotărârii de condamnare pronunțate de instanțele statului străin.

Prin sentința penală nr. 90/FCJI din 14.12.2021, Curtea de Apel Iași a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și, în temeiul art. 47 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 553 C. proc. pen., cu aplicarea art. 598 alin. (1) lit. d) și alin. (2) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cererii formulate de condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Sector 5 București.

Pentru a hotărî astfel, plecând de la constatarea că, în pofida încadrării în drept dată cererii de către contestator, temeiul legal al solicitării formulate de acesta este reprezentat de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Curtea de Apel Iași a notat că, potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen., competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Sectorului 5 București, ca instanță corespunzătoare în grad instanței de executare (judecătoria în cazul speței, întrucât contestatorul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de viol) în a cărei circumscripție se află Penitenciarul Rahova (locul de deținere al contestatorului)

În acest sens a reținut, pe de o parte, că aspectele invocate de contestator nu aduc în discuție existența unei nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută sau a unei împiedicări în executarea acesteia. Pe de altă parte, că, în condițiile în care Curtea de Apel Iași a pronunțat în cauză o hotărâre în baza dispozițiilor Legii nr. 302/2004, republicată, aceasta nu poate fi considerată instanță de executare, în sensul dispozițiilor art. 553 C. proc. pen., opinie confirmată, de altfel, prin jurisprudența constantă a instanței supreme, dar și prin statuările făcute de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1/2018 pronunțată în interesul legii.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, secția I penală, la data de 14.01.2022, sub nr. x/2021.

Prin sentința penală nr. 128 din 25.01.2022, în temeiul art. 47 și art. 50 C. proc. pen. rap. la art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, republicată, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de condamnatul A. în favoarea Curții de Apel Iași.

Totodată, constatând intervenit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța ierarhic superioară comună, pentru regulator de competență.

Pentru a pronunța această soluție, plecând de la constatările factuale ale instanței de trimitere, Judecătoria Sectorului 5 București a reținut, în esență, că, indiferent dacă cererea contestatorului vizează deducerea zilelor de eliberare anticipată ce i-au fost acordate de autoritățile judiciare italiene prin cele două ordonanțe sau doar recunoașterea acestora, în temeiul art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, republicată, competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel Iași, ca instanță care s-a pronunțat asupra recunoașterii hotărârii penale străine și transferării contestatorului în România pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar, aceasta fiind optica constantă a instanței supreme în cazuri similare.

*****

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 2 februarie 2022, formând obiectul dosarului nr. x/2021

Analizând conflictul negativ de competență ce face obiectul cauzei pendinte, Înalta Curte constată următoarele:

Determinarea competenței de soluționare a cererii formulate de condamnatul A. este condiționată de clarificarea prealabilă a obiectului cauzei.

În acest sens, Înalta Curte reține că, prin cererea adresată Curții de Apel Iași, intitulată "contestație la executare" și întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I raportat la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, și art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., condamnatul A. a solicitat recunoașterea ordonanțelor nr. 18230 din 14.12.2020 și nr. 12604 din 09.09.2021, ambele emise de Biroul de Supraveghere din Vercelle, Penitenciarul Vercelli și deducerea din pedeapsa în executarea căreia se află a zilelor de eliberare anticipată acordate prin documentele anterior menționate.

Condamnatul a atașat cererii ordonanța nr. 18230 din 14.12.2020, prin care Biroul de Supraveghere din Vercelli i-a acordat un număr de 135 zile de eliberare anticipată pentru executarea, în perioada 14.06.2018-14.12.2019, a pedepsei "prevăzută în procesul nr. SIEP 543/18 Ministerul Public Torino", precum și ordonanța nr. 12604 din 09.09.2021, prin care Biroul de Supraveghere din Vercelli i-a acordat un număr de 90 zile de eliberare anticipată pentru executarea, în perioada 14.12.2019-14.12.2020, a pedepsei "prevăzută în procesul nr. SIEP 543/18 Ministerul Public Torino".

Mai reține că, prin sentința penală nr. 45/FCJI din 15.07.2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2021, s-au hotărât următoarele:

S-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și, în baza art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-au recunoscut sentința pronunțată de Tribunalul din Torino, secția a Treia Penală, cu nr. de referință 501884/12 R.G.N.R. nr. 267/14 R.G. Trib., nr. 4195, pronunțată la data de 18.07.2014, sentința Curții de Apel din Torino, secția a Doua Penală cu nr. de referință 3763, nr. 50791 R.G.N., 501884/12 R.G.N.R., pronunțată la data de 17.06.2016 și sentința Curții Supreme de Casație, secția a Treia, cu nr. de referință 44279-2017 în Registrul General, pronunțată la data de 22.03.2018, prin care s-a dispus condamnarea cetățeanului român A. la pedeapsa de 6 (șase) ani și 10 (zece) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 609 bis alin. (1) și (2) din C. pen. italian.

S-a constatat că fapta pentru care s-a dispus condamnarea corespunde, potrivit legii române, infracțiunii de viol, prev. de art. 218 alin. (1) și (3) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus executarea, într-un penitenciar din România, a pedepsei de 6 (șase) ani și 10 (zece) luni închisoare.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei închisorii.

S-a constatat că persoana condamnată a fost de acord să fie transferată în România și, că, potrivit art. 169 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, aceasta nu beneficiază de regula specialității.

S-a dedus din durata pedepsei perioada executată anterior de persoana condamnată, de la 14.06.2018 la zi.

S-a dispus comunicarea copiei dispozitivului sentinței către persoana condamnată.

Totodată, s-a dispus emiterea, la data rămânerii definitive a hotărârii, a mandatului de executare a pedepsei și efectuarea comunicărilor către autoritățile prevăzute de art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În fine, s-a dispus avansarea onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana condamnată și a onorariul traducătorului autorizat de limbă italiană din bugetul Ministerului de Justiție și rămânerea lor în sarcina statului.

În baza acestei sentințe penale a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 45/15.08.2021, în executarea căruia se află în prezent contestatorul A..

În contextul prezentat, Înalta Curte notează că, raportat la conținutul concret al solicitării adresate instanței, obiectul cererii formulate de contestatorul condamnat A. îl constituie recunoașterea ordonanțelor nr. 18230 din 14.12.2020 și nr. 12604 din 09.09.2021, ambele emise de Biroul de Supraveghere din Vercelle, Penitenciarul Vercelli și deducerea unei perioade suplimentare de 225 de zile de închisoare, pretins recunoscută ca executată de către autoritățile judiciare italiene ca urmare a perioadei executate în acest stat, în intervalele 14.06.2018-14.12.2019 și, respectiv, 14.12.2019-14.12.2020, din pedeapsa de 6 (șase) ani și 10 (zece) luni închisoare în regim de detenție la care a fost condamnat prin sentința pronunțată de Tribunalul din Torino, secția a Treia Penală, cu nr. de referință 501884/12 R.G.N.R. nr. 267/14 R.G. Trib., nr. 4195, pronunțată la data de 18.07.2014, sentința Curții de Apel din Torino, secția a Doua Penală cu nr. de referință 3763, nr. 50791 R.G.N., 501884/12 R.G.N.R., pronunțată la data de 17.06.2016 și sentința Curții Supreme de Casație, secția a Treia, cu nr. de referință 44279-2017 în Registrul General, pronunțată la data de 22.03.2018 (recunoscute și puse în executare prin sentința penală nr. 45/FCJI din 15.07.2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă prin neapelare la data de 15.08.2021).

Altfel spus, condamnatul solicită lămurirea hotărârii prin care s-a dispus recunoașterea și executarea, pe teritoriul României, a hotărârilor autorităților italiene anterior menționate, sub aspectul perioadei totale ce se impune a fi dedusă din pedeapsa de executat, prin raportare la perioada suplimentară presupus considerată ca executată de către statul italian prin ordonanțele anterior menționate.

Lămurirea hotărârii sub aspectul invocat presupune însă, în concret, efectuarea de verificări prealabile cu privire la autenticitatea actelor judiciare pretins emise de autoritățile judiciare italiene, prezentate de contestator, și a efectelor lor în planul pedepsei în executarea căreia se află, și, eventual, recunoașterea acestora în vederea producerii de efecte juridice.

Ca urmare, cererea condamnatului A. are natura unei contestații la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. corelate cu art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, text de lege similar celui prevăzut de art. 141 alin. (17) din același act normativ, dar care este aplicabil în procedura vizând state membre ale Uniunii Europene care au transpus Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului, statut pe care îl deține și Italia.

Dispozițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că:

"În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător".

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, se constată existența unor acte emise de autoritățile judiciare ale statului străin prin care s-au acordat reduceri de pedeapsă aferente perioadei executate anterior transferului și care ar fi avut, astfel, efecte asupra duratei pedepsei recunoscute de instanța națională, această din urmă instanță este competentă a le recunoaște în cadrul procedurii contestației la executare. Situația este asemănătoare celorlalte ipoteze în care, ulterior rămânerii definitive a unei hotărâri pronunțate de instanța română, se constată o incompletă sau incorectă deducere din pedeapsă a perioadei în care persoana a fost supusă unor măsuri preventive privative de libertate, ipoteze în care competența de soluționare a contestației la executare aparține instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Cum în speță, condamnatul A. invocă, pe calea contestației la executare, existența unei perioade suplimentare ce se impune a fi dedusă din pedeapsa de executat, decurgând din cele două ordonanțe pretins emise de autoritățile judiciare italiene, cererea acestuia intră sub incidența dispozițiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 598 alin. (2) C. proc. pen., care atrag competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței care a recunoscut hotărârea în raport de care se invocă nelămurirea, în speță, Curtea de Apel Iași.

Pentru stabilirea instanței competente este irelevant dacă înscrisurile care atestă pretinsa reducere de pedeapsă au fost transmise de statul emitent direct autorităților judiciare ale statului de executare sau doar persoanei condamnate vizate; esențiale, sub acest aspect, sunt obiectul procedurii și efectele hotărârii în planul pedepselor aplicate, în speță, fiind vorba, așa cum s-a argumentat în precedent, de recunoașterea unor reduceri de pedeapsă acordate parțial anterior, parțial ulterior transferului, dar vizând, în ambele cazuri, perioada executată premergător acestui moment.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Curții de Apel Iași, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor fi lăsate în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privindu-l pe contestatorul condamnat A. în favoarea Curții de Apel Iași, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 februarie 2022.