ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 22.09.2021

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

22.09.2021

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 155 din 28 iunie 2021 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția penală, în Dosarul nr. x/2021 a fost admisă cererea formulată de către reprezentantul Ministerului Public și, constatându-se că temeiul juridic al contestației la executare formulată de către condamnatul A., aflat în Penitenciarul Mărgineni este art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Iași.

Pentru a hotărî în acest sens, Tribunalul Dâmbovița a arătat că prin cererea înregistrată la instanță la data de 07.05.2021, sub nr. x/2021, condamnatul A., aflat în Penitenciarul Mărgineni, a formulat contestație la executare împotriva Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 57/02.10.2020 emis de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. x/2020, solicitând să se facă aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul micșorării cuantumului pedepsei indicat în Sentința penală nr. 57/FCJI din 16.09.2020, iar în temeiul disp. art. 1401 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 să se procedeze la recunoașterea pe cale incidentală a ordonanțelor emise de către judecătorul de supraveghere din Penitenciarul Pavia, Italia, prin care i s-au acordat un număr de 495 zile câștig, cu titlu de eliberare anticipată.

Tribunalul a mai reținut că, în motivarea contestației s-a arătat că prin Sentința penală nr. 57/2020, Curtea de Apel Iași a dispus recunoașterea și punerea în executare în România a Sentinței cu nr. de referință x, pronunțată de Curtea de Apel Torino la data de 14.06.2017, emițându-se Mandatul de executare a pedepsei nr. 57/02.10.2020, pentru o pedeapsă totală de 19 ani și o lună închisoare, prin aceeași sentință recunoscându-i-se și fiindu-i scăzute din pedeapsă și un număr de 135 de zile de eliberare anticipată, aferente pedepsei principale, reducere datorată participării la cursuri educative și de reinserție socială. Deopotrivă, contestatorul a menționat că în motivarea sentinței, Curtea de Apel Iași a constatat că infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat în Italia au corespondent în legislația românească, atât în C. pen. de la 1969, dar și în cel aflat în vigoare, enumerându-se infracțiunile prevăzute în legislația națională.

De asemenea, Tribunalul a mai notată că, în cuprinsul cererii de contestație, s-a menționat că la momentul intrării în vigoare a actualului C. pen., legiuitorul a dispus micșorarea limitelor de pedeapsă, inclusiv cu privire la cele pentru care s-a dispus condamnarea petentului, situație în care s-a apreciat că se impune ca pedeapsa să fie adaptată noilor limite prevăzute de legiuitor, sens în care contestatorul a solicitat să se constate că ulterior rămânerii definitive a Sentinței penale nr. x pronunțată de Curtea de Apel Torino, recunoscută de Curtea de Apel Iași, dar înainte de executarea totală a pedepsei, a intervenit o cauză de reducere a pedepsei.

Tribunalul Dâmbovița a mai menționat că în ședința publică din data de 08.06.2021, reprezentantul Ministerului Public a precizat că cerere formulată de către condamnat nu poate fi calificată ca fiind o contestație la executare întemeiată pe disp. art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în raport de susținerile din cererea cu care a fost investită instanța, solicitând calificarea cererii ca fiind o contestație la executare, întemeiată pe disp. art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și drept urmare să fie declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, în condițiile în care aspectele invocate în privința nededucerii zilelor acordate ca executare anticipată de către magistratul de supraveghere din Pavia sunt anterioare pronunțării Sentinței penale nr. 57/2020 de către Curtea de Apel Iași.

Verificând actele și lucrările, s-a reținut de către Tribunalul Dâmbovița că petentul condamnat A. se află în executarea unei pedepse rezultante de 19 ani și o lună închisoare, în baza Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 57/2020 din data de 02.10.2020 emis de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. x/2020, după rămânerea definitivă, prin neapelare, a Sentinței penale nr. 57/FCJI din data de 16.09.2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași, prin care a fost recunoscută și pusă în executare în România Sentința cu nr. de referință x pronunțată de Curtea de Apel din Torino, secția a II-a, la data de 14.06.2017, definitivă la data de 14.06.2018.

S-a mai notat că, la momentul recunoașterii hotărârii judecătorești pronunțată în străinătate, Curtea de Apel Iași a reținut că A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 19 ani și 1 lună închisoare, după săvârșirea unui număr de 12 infracțiuni, cărora li s-a găsit corespondent în legislația românească, atât în C. pen. anterior, cât și în C. pen. în vigoare, fiind comparate pedepsele stabilite în ambele legi și s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a pedepsei aplicată în Italia- de 19 ani și o lună închisoare, într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării acestei pedepse din care s-a scăzut perioada deja executată de la data de 11.08.2015 la zi, dar și un număr de 135 de zile de eliberare anticipată, aferente acestei pedepse.

Tribunalul a mai arătat că s-a reținut în motivarea sentinței că pedeapsa pe care o execută condamnatul nu depășește limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală rămână - care este de 30 ani închisoare conform art. 60 C. pen. și nici totalul pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente și, făcând aplicarea disp. art. 73 C. pen. și art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a scăzut din pedeapsă perioada executată și un număr de 135 zile de eliberare anticipată, precizându-se că din adresele obținute de la autoritățile italiene rezultă că executarea sentinței a început la data de 11.08.2015, iar data expirării pedepsei de 19 ani și o lună închisoare este 27.04.2034, cu excepția acordării unor beneficii ulterioare.

Tribunalul Dâmbovița a mai reținut, din actele dosarului, respectiv din Ordinele pentru eliberare înainte de termen emise pe numele persoanei private de libertate A. de către Biroul de Supraveghere din Pavia, depuse la dosar, că acestuia i-a fost acordată o reducere a pedepsei cu titlu de eliberare înainte de termen de: 360 de zile referitoare la perioada 20.06.2013 - 19.06.2017 - prin Ordonanța nr. 17/1873; 45 de zile referitoare la perioada 20.06.2018 - 19.12.2018- prin Ordonanța nr. 48/2019, dar și 135 de zile cu referire la perioada 20.12.2018 - 19.06.2020 - prin Ordonanța nr. 2161/20 a Biroului de Supraveghere din Cagliari.

Deopotrivă, s-a notat că, din cuprinsul Ordinului de eliberare pentru stabilire pedeapsă nr. SIEP/400/2018, emis de Procuratura Generală a Republicii Italiene de pe lângă Curtea de Apel din Torino rezultă, de asemenea, că A. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 4801/2017 emisă la data de 14.06.2017 de către Curtea de Apel din Torino, secția a II-a, pentru modificarea sentinței penale din data de 19.11.2015 pronunțată de Tribunalul din Torino, definitivă la data de 08.06.2018, și că pe numele său au fost emise mai multe Ordine de eliberare, care au drept consecință acordarea unor zile de eliberare înainte de termen, printre aceste ordine aflându-se și cele care a avut drept consecință o reducere a pedepsei cu 360 de zile- care i-ar fi fost deja deduse, dar și Ordinul prin care i se acordau 45 de zile eliberare înainte de termen și alte 90 de zile- vizând perioada 20.06.2017 - 19.06.2018 și, respectiv 20.06.2018 - 19.12.2018, în final stabilindu-se că se modifică astfel restul de pedeapsă rămas de executat - la 22 de ani 2 luni și 15 zile închisoare și o amendă de 200 euro, pedeapsa începând la data de 20.06.2013 și finalizându-se la data de 27.04.2034.

Tribunalul a constatat că la momentul recunoașterii hotărârii judecătorești de condamnare de către Curtea de Apel Iași s-a făcut referire la deducerea din pedeapsa de 19 ani și o lună închisoare a perioadei executate de la 11.08.2015 - la zi, dar și a unui număr de 135 de zile de eliberare anticipată, însă nu s-a făcut referire la celelalte Ordine și Ordonanțe pentru eliberare înainte de termen la care condamnatul a făcut referire în prezenta contestație, care ar fi avut drept consecință deducerea din pedeapsă și a altor zile de eliberare anticipată.

S-a apreciat, în aceste condiții, că aspectele invocate de condamnat vizează situații anterioare punerii în executare a Mandatului nr. x/2020 emis de către Curtea de Apel Iași, respectiv că acesta invocă nelămuriri cu privire la hotărârea pe care o execută, hotărâre care a fost pronunțată de Curtea de Apel Iași, referitoare la nededucerea unor perioade acordate cu titlu de eliberare anticipată de autoritățile judiciare străine.

S-a mai arătat, în acest context, că potrivit disp. art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată "în cazul în care ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de Curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător".

Față de cele menționate Tribunalul Dâmbovița a apreciat că temeiul de drept al contestației la executare este art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., nelămurirea cu privire la hotărârea pe care o execută condamnatul fiind de competența instanței care a pronunțat hotărârea, potrivit disp. art. 597 alin. (6) C. proc. pen.

În consecință, a fost admisă solicitarea formulată de către reprezentantul Ministerului Public și, față de temeiul juridic al contestației la executare anterior menționat, în baza dispozițiilor art. 50 C. proc. pen. s-a dispus declinarea competenței de soluționare a contestației la executare în favoarea Curții de Apel Iași.

Prin Sentința penală nr. 58 din 30 august 2021 pronunțată de Curtea de Apel Iași - CCJI, secția penală și pentru cauze cu minori - noul C. proc. pen. în Dosarul nr. x/2021, s-au dispus următoarele:

I. În baza art. 50 raportat la prevederile art. 36, art. 595 alin. (2), art. 598 alin. (2) C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind aplicarea legii penale mai favorabile, formulată de contestatorul-condamnat A., deținut în Penitenciarul Iași, în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

În baza art. 51 C. proc. pen. s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea instanței superioare comune - Înalta Curte de Casație și Justiție - în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

II. În baza disp. art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul-condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 57 din 16.09.2021 a Curții de Apel Iași pronunțată în Dosar nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat contestatorul-condamnat A. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție Curtea de Apel Iași a arătat că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița cu nr. x/2021 din 07.05.2021, contestatorul A. a formulat contestație la executare, solicitând, în esență, pe de o parte, aplicarea legii penale mai favorabile și verificarea situației juridice prin individualizarea corectă a pedepsei, în conformitate cu art. 6 C. pen., iar pe de altă parte, deducerea și a altor perioade considerate ca executate ca liberări anticipate, aplicate prin mai multe ordonanțe execuționale.

A mai arătat Curtea că prin Sentința penală nr. 155 din 28.06.2021 a Tribunalului Dâmbovița, pronunțată în Dosar nr. x/2021, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, reținându-se că aspectele invocate de condamnat vizează situații anterioare punerii în executare a mandatului emis de Curtea de Apel Iași, respectiv că acesta invocă nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută, hotărâre care a fost pronunțată de Curtea de Apel Iași, referitoare la nereducerea unor perioade acordate cu titlu de eliberare anticipată de autoritățile judiciare străine.

I. Referitor la aplicarea unei legi penale mai favorabile, care poate fi invocată în condițiile art. 6 C. pen., expres menționat de contestator, Curtea a reținut că aceasta constituie o cauză de micșorare a pedepsei, care poate fi valorificată pe calea contestației la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

S-a mai arătat că potrivit disp. art. 595 alin. (2) C. proc. pen., în cazul de contestație la executare vizat, aplicarea dispozițiilor privind legea penală mai favorabilă se face de către instanța de executare, sau de către instanța corespunzătoare în grad în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Astfel, Curtea de Ape Iași a reținut că, potrivit textelor de lege anterior menționate, competentă să dispună asupra contestației la executare în această situație este instanța de executare sau instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

De asemenea, Curtea a menționat că potrivit dispozițiilor art. 553 alin. (1) C. proc. pen., instanța de executare este instanța de judecată care a judecat cauza în primă instanță.

În acest sens, s-a arătat că prin Sentința penală nr. 57 din 16.09.2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosar nr. x/2020, definitivă prin neapelare la 02.10.2020, s-a dispus recunoașterea și punerea în executare în România a Sentinței cu nr. de referință x pronunțată de Curtea de Apel din Torino, secția a II-a, la data de 14.06.2017, rămasă definitivă la data de 14.06.2018 prin care s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 19 ani și o lună închisoare cu executare în regim de detenție pentru săvârșirea unui număr de 12 infracțiuni, după cum urmează:

1) asociere într-o grupare înarmată de tip mafiot, prev. de art. 416 bis alin. (2), (3), (4), (5), (6) și 8 din C. pen. italian;

2) tentativă de omor în participație cu alte persoane, prev. de art. 56, art. 110 și art. 575 din C. pen. italian;

3) furt în circumstanțe agravante, în participație cu alte persoane, prev. de art. 110 și art. 81 alin. (2) din C. pen. italian, art. 3 nr. 7 și 8, art. 4 alin. (7) din Legea nr. 75/1958;

4) furt în circumstanțe agravante, în formă continuată și în participație cu alte persoane, prev. de art. 110, art. 81 alin. (2), art. 624, art. 625 nr. 2 și 5 din C. pen. italian;

5) deținere de substanță stupefiantă în scopul de a fi vândută, în formă continuată și în participație cu alte persoane, prev. de art. 81 alin. (2), art. 110 și art. 72 alin. (5) din Decretul Președintelui Republicii nr. 309/1990;

6) deținere în formă continuată de arme obișnuite, prev. de art. 110, art. 81 parag. 2 și art. 7 din Legea nr. 895/1967;

7) deținere ilicită de arme obișnuite în participație cu alte persoane, prev. de art. 110 și art. 697 din C. pen. italian;

8) deținere ilicită de arme clandestine, în participație cu alte persoane, prev. de art. 110, art. 81, art. 23 alin. (1) din Legea nr. 110/1975;

9) instalarea de aparatură capabilă să intercepteze, împiedice și întrerupe informații de tip informatic sau telematic, în participație cu alte persoane, prev. de art. 110 și art. 617 quinquies din C. pen. italian;

10) violență privată, în circumstanțe agravante, în participație cu alte persoane, prev. de art. 110, art. 610 și art. 7 din D.L. nr. 152/1991;

11) violență privată, în circumstanțe agravante, în participație cu alte persoane, prev. de art. 110, art. 610 și art. 7 din D.L. nr. 152/1991;

12) violență privată, în circumstanțe agravante, în participație cu alte persoane, prev. de art. 110, art. 81, art. 610 și art. 7 din D.L. nr. 152/1991, având corespondent în legislația românească, atât în C. pen. aflat în vigoare, cât și în C. pen. din 1969, după cum urmează:

1) constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 1 la 5 ani)/art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 5 la 20 de ani),

2) tentativă la omor, prev. de art. 188 alin. (1) rap. la alin. (2) C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 5 la 10 ani)/art. 178 alin. (1) rap. la alin. (2) din C. pen. din 1969 (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de Ia 5 la 10 ani),

3) proxenetism, prev. de art. 213 alin. (1) C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 2 la 7 ani)/art. 329 alin. (1) din C. pen. din 1969 (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 2 la 7 ani),

4) furt, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 6 luni la 3 ani+spor de maxim 3 ani)/art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e) cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 3 la 15 ani + spor de maxim 5 ani),

5) trafic de droguri, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 5 la 12 ani),

6), 7) și 8) nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev. de art. 342 alin. (1) C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la unu la 5 ani)/art. 279 alin. (1) din C. pen. din 1969 (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 2 la 8 ani);

9) accesul ilegal la un sistem informatic, prev. de art. 360 alin. (1), (2) și 3 C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 2 la 7 ani)/art. 42 alin. (1), (2) și 3 din Legea nr. 161/2003 penal (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 3 la 12 ani),

10), 11) și 12) șantaj, prev. de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 2 la 7 ani)/art. 194 alin. (1) C. pen. din 1969 (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 6 luni la 5 ani).

S-a mai arătat că s-a dispus recunoașterea hotărârii judecătorești străine și transferarea persoanei condamnate pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

Curtea de Apel Iași a mai susținut că, în cazul în care, în temeiul prevederilor art. 137 și următoarele din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, curtea de apel a dispus recunoașterea unor hotărâri penale străine, transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România, conversiunea condamnării și a emis mandatul de executare a pedepsei, curtea de apel nu constituie instanță de executare, în sensul art. 553 și art. 598 alin. (2) C. proc. pen., ci o instanță special desemnată ca autoritate judiciară competentă în unele dintre procedurile reglementate în legea menționată.

Într-un atare caz, s-a susținut că instanța competentă să judece contestația la executare nu este, prin urmare, curtea de apel, ci instanța competentă material potrivit legii române să judece în primă instanță infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripție se află locul de deținere al condamnatului (în acest sens a fost indicată - Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Încheierea nr. 2912 din 8 mai 2006, www.x.ro, citată de L.Postelnicu și Meceanu în M. Udroiu (coordonator), C. proc. pen.. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, 2015, pagina 1624).

În cazul concret, s-a arătat că infracțiunile de constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., tentativă la omor, prev. de art. 188 alin. (1) rap. la alin. (2) C. pen., trafic de droguri, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și accesul ilegal la un sistem informatic, prev. de art. 360 alin. (1), (2) și 3 C. pen., se judecă, conform art. 36 alin. (1) lit. a), c) C. proc. pen., în primă instanță de tribunal, iar locul de deținere a condamnatului A., Penitenciarul Mărgineni, se află în circumscripția Tribunalului Dâmbovița.

Pe cale de consecință, Curtea, în baza art. 50 raportat la prevederile art. 36, art. 595 alin. (2), art. 598 alin. (2) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei privind aplicarea legii penale mai favorabile, formulată de contestatorul-condamnat A., în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

II. Referitor la deducerea și a altor perioade considerate ca executate ca eliberări anticipate, Curtea de Apel Iași a soluționat acest capăt de cerere, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în sensul celor arătate anterior.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 17.09.2021 fiind fixat termen de judecată la data de 22.09.2021, cu citarea contestatorului A. și cu asigurarea apărării obligatorii.

Examinând conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel Iași și Tribunalului Dâmbovița, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza privind pe contestatorul A. este Curtea de Apel Iași, pentru următoarele considerente:

Din actele aflate la dosar rezultă că, în urma recunoașterii și punerii în executare a hotărârii penale străine pronunțate de autoritățile judiciare din Italia, de către Curtea de Apel Iași, persoana condamnată A. a formulat contestație la executare prin care a solicitat, pe de o parte, recunoașterea și deducerea unui număr de 495 de zile câștig, cu titlu de eliberare anticipată, conform ordonanței eliberate de judecătorul de supraveghere din Penitenciarul Pavia, Italia, iar pe de altă parte, aplicarea legii penale mai favorabile, solicitând, în esență, micșorarea cuantumului pedepsei de 19 ani și 1 lună închisoare recunoscute prin Sentința penală nr. 57 din 16.09.2021 pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. x/2020.

Înalta Curte mai notează că, în cuprinsul motivelor de contestație, A., prin apărător ales a menționat faptul că "în motivarea sentinței, Curtea de Apel Iași a constatat faptul că infracțiunile pentru care am fost condamnat în Italia au corespondent în legislația românească, atât în C. pen. de la 1969, cât și în cel aflat actualmente în vigoare, enumerând în cuprinsul filei 11 din sentință infracțiunile prevăzute în legislația națională.

Din anul 2014, de la momentul intrării în vigoare a noului C. pen., legiuitorul a dispus micșorarea considerabilă a limitelor de pedeapsă pentru infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea mea, sens în care, la acest moment, această pedeapsă se impune a fi adaptată noilor limite de pedeapsă prevăzute de legiuitor" .

Potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.

Deopotrivă, conform art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, instanța examinează hotărârea judecătorească străină, verifică lucrările dosarului și (...) în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanța străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare, adaptează, prin sentință, pedeapsa aplicată de instanța statului emitent, potrivit alin. (8) și (9);

Potrivit art. 106 alin. (8) din același act normativ, instanța de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când:

a) natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română;

b) durata acesteia depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanța de judecată a pedepsei aplicate de instanța statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiuni similare.

Examinând normele legale ce preced, Înalta Curte constată că persoana condamnată A., deși a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., coroborat cu art. 6 din C. pen., în realitate aspectele invocate de aceasta, se circumscriu unor lămuri privind sentința prin care a fost recunoscută și pusă în executare Sentința penală nr. x pronunțată de Curtea de Apel din Torino, secția a II-a, prin care s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 19 ani și o lună închisoare. Or, aceste lămuriri, față de natura procedurii în care a fost pronunțată hotărârea penală contestată, cad în competența instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută, respectiv în competența Curții de Apel Iași, conform art. 598 alin. (2) coroborat cu art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că în cauză natura juridică a mijlocului procesual utilizat de contestatorul A. este cea prevăzută de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., urmează să stabilească competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Curții de Apel Iași, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. (3) și alin. (6) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare, precum și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu vor rămâne în sarcina statului.