ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 08 iulie 2025

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 124/P din 08 noiembrie 2024, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a admis sesizarea fomulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, iar, în baza art. 162 raportat la art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a dispus recunoașterea sentinței penale nr. 82/2022, pronunțate la data de 03.05.2022 de către GIP al Tribunalului din Palmi - Italia, confirmată prin sentința penală nr. 14/2022 din data de 23.11.2022 a Curții cu Juriu de Apel Reggio di Calabria (rămasă definitivă la data de 24.10.2023 prin sentința pronunțată în dosarul nr. x/2023 al Curții Supreme de Casație) prin care persoana condamnată A. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 16 ani .

A dispus executarea în România, a pedepsei de 16 ani închisoare aplicate condamnatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de omucidere, prevăzute de art. 575 din C. pen. italian, incriminate și de legea română în infracțiunea de omor, prevăzută de art. 188 alin. (1) din C. pen.

A dispus transferarea persoanei condamnate, în prezent aflată în stare de detenție pe teritoriul Italiei, într-un penitenciar pe teritoriul României, în vederea executării restului de pedeapsă de 13 ani 2 luni și 20 de zile închisoare, a dedus din pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată condamnatului A., perioada executată de la data de 14.01.2021 la 23.10.2023 (2 ani 9 luni și 10 zile) cu titlu de arest preventiv și a dedus durata pedepsei executate, de la data de 24.10.2023 la zi.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a reținut că la data de 30.10.2024, cu adresa nr. x/2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a înaintat în temeiul art. 159 și următoarele din legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală (modificată și completată), documentele privind pe cetățeanul român A. (cetățean român ), condamnat de autoritățile judiciare din Italia Ia pedeapsa de 13 ani, 2 luni și 20 zile închisoare, solicitând, totodată, recunoașterea hotărârii judecătorești pronunțate de către autoritatea judiciară italiană- și executarea pedepsei aplicate de către instanța de judecată italiană, într-un penitenciar din România.

În motivarea sesizării, s-a arătat faptul că, prin sentința penală nr. 82/2022 pronunțată la data de 03.05.2022 de către GIP al Tribunalului din Palmi - Italia, confirmată prin sentința penală nr. 14/2022 din data de 23.11.2022 a Curții cu Juriu de Apel Reggio di Calabria (rămasă definitivă la data de 24.10.2023 prin sentința pronunțată în dosarul nr. x/2023 al Curții Supreme de Casație), s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 13 ani, 2 luni și 20 zile închisoare, pentru comiterea unei infracțiuni, respectiv omucidere, faptă prevăzută și pedepsită de art. 575 din C. pen. italian. S-a reținut că la data de 06.11.2018, persoana condamnată A. a cauzat moartea numitului B., prin agresare cu un corp contondent, cu o parte tăioasă, provocându-i victimei hemoragie la nivelul feței, multiple fracturi costale și lacerația organelor interne, în final, prin strangulare.

Din conținutul certificatului emis de către autoritățile judiciare din Italia, rezultă că persoanei condamnate A. i s-a stabilit o pedepsă de executat, de 13 ani, 2 luni și 20 zile închisoare. Perioada totală de privare de libertate deja executată, conform sentinței de condamnare, este de 2 ani, 9 luni, 20 zile. Inculpatul se află în prezent în curs de executare în regim carceral, iar, conform legislației statului italian, pedeapsa ar trebui să fie considerată executată în întregime la data de 12.01.2037.

Persoana condamnată a fost audiată și a solicitat transmiterea sentinței și a certificatul, exprimându-și acordul cu privire la recunoașterea hotărârii judecătorești și a executării pedepsei într-un penitenciar din România. Fapta penală menționată în cuprinsul certificatului emis de autoritățile judiciare italiene este incriminată și de legea penală română, respectiv infracțiunea de omor, prevăzută de art. 188 alin. (1) din C. pen. (pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi).

S-a arătat că din cuprinsul procesului-verbal întocmit în prezenta cauză, privind verificarea numitului A. a rezultat că acesta figurează cu o cauză penală, respectiv dosarul nr. x/2019, instrumentat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia, în care, la data de 04.10.2019, s-a dispus clasarea cauzei.

Fișa de cazier judiciar privind persoana condamnată A., emisă de către Inspectoratul General al Poliției Române, menționează existența antecedentelor penale.

Sentința penală, pronunțate de GIP al Tribunalului Palmi - Italia (rămasă definitivă la data de 24.10.2023), s-a transmis statului de executare, în scopul recunoașterii și executării teritoriul României a pedepsei aplicate, urmând ca instanța de judecată din statul solicitant să dispună executarea.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Constanța a constatat că cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia a fost însoțită de documentele prevăzute în art. 6 paragraf 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv copia certificată de pe hotărârea de condamnare, de pe dispozițiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate, mențiunea prin care persoana condamnată a consimțit la transferarea într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei.

Instanța a constatat că este îndeplinită condiția prevăzută în art. 3 paragraf 1 lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 154 din Legea nr. 302/2004, republicată.

S-a reținut că, din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare în aplicarea Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, rezultă următoarele: prin sentința pronunțată în dosarul nr. x/2023 al Curții Supreme de Casație), s-a dispus condamnarea numitului A. la pedeapsa de 16 închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omucidere, faptă prevăzută de art. 575 din C. pen. italian.

Având în vedere cele expuse mai sus, instanța de fond a constatat că este îndeplinită condiția prevăzută în art. 3 paragraf lit. b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală și art. 167 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Referitor la situația executării pedepsei, s-a constatat, din examinarea sentinței, că persoana condamnată a fost arestată preventiv de la data de 14.01.2021, până la data de 23.10.2023, executarea începând la de 24.10.2023 și urmând a fi finalizată la 12.01.2037.

În consecință, s-a apreciat că este îndeplinită condiția prevăzută în art. 3 paragraf 1 lit. c) din Convenția europeana asupra transferării persoanelor condamnate și art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora fapta constituie infracțiune și pe teritoriul statului de executare. Faptele penale menționate în cuprinsul certificatului emis de autoritățile italiene sunt incriminate și de legea penală română, în infracțiunea de omor, prevăzută de art. 188 alin. (1) din C. pen., pedeapsa prevăzută de lege fiind de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi. Curtea a constatata, astfel, că este îndeplinită condiția dublei incriminări.

În fapt, s-a reținut că,la data de 06.11.2018, persoana condamnată A. a cauzat moartea numitului B., prin agresiuni multiple.

S-a mai constatat că nu există niciunul din cazurile care înlătură executarea pedepsei, iar hotărârea de condamnare este definitivă și executorie.

Condamnatul și-a dat consimțământul pentru transferarea sa în România pentru a continua executarea pedepsei fiind îndeplinită condiția prevăzută în art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată.

De asemenea, s-a reținut că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare, prevăzute de art. 163 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004.

Astfel, având în vedere că România și-a asumat printr-un tratat internațional la care este parte obligația recunoașterii hotărârii penale pronunțare în străinătate (Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983 fiind ratificată prin Legea nr. 76 din 12 iulie 1996), dar a și implementat în mod direct Decizia -cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală, persoanei condamnate i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil, pedeapsa aplicată nu a fost pronunțată pentru o infracțiune politică sau militară, hotărârea pronunțată în străinătate respectă ordinea publică a statului român și produce efecte juridice în România, de asemenea, nu există date cu privire la pronunțarea unei hotărâri de condamnare pentru aceleași fapte a persoanei condamnate în România sau într-un alt stat, care să fi fost deja recunoscută în România, Curtea va dispune recunoașterea sentinței penale nr. 82/2022 pronunțată la data de 03.05.2022 de către GIP al Tribunalului din Palmi - Italia, confirmată prin sentința penală nr. 14/2022 din data de 23.11.2022 a Curții cu Juriu de Apel Reggio di Calabria (rămasă definitivă la data de 24.10.2023 prin sentința pronunțată în dosarul nr. x/2023 al Curții Supreme de Casație) prin care cetățeanul român, A., a fost condamnat la pedeapsa închisorii în cuantum de 16 ani, cu un rest rămas neexecutat, după deducerea perioadei detenție provizorii, de 13 ani, 2 luni și 20 de zile.

De asemenea, s-a reținut că persoana condamnată este cetățean român, hotărârea pronunțată în străinătate este definitivă, la data primirii cererii de transfer, condamnatul are de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei, acesta a consimțit să fie transferat pentru executarea restului de pedeapsă într-un penitenciar din România, iar fapta care a atras condamnarea constituie infracțiune potrivit legii române.

În consecință, Curtea a constatat îndeplinirea condițiilor pentru recunoaștere și a condițiilor pentru transfer.

Împotriva sentinței penale nr. 124/P din 08 noiembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a formulat apel persoana condamnată A..

Examinând sentința apelată prin prisma criticilor invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că apelul formulat de persoana condamnată A. este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că transferarea persoanelor condamnate, deținute în alte state ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, se face cu respectarea procedurii prevăzute de art. 165 și următoarele din Legea nr. 302/2004, republicată.

Obiectul procedurii de față îl constituie, potrivit prevederilor art. 166 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, verificarea condițiilor prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, referitoare la recunoașterea și executarea hotărârii judecătorești străine de condamnare.

Conform prevederilor art. 167 alin. (1) lit. a), b), c), d) și e) din Legea nr. 302/2004 republicată, instanțele românești recunosc și pun în executare hotărârile judecătorești de condamnare străine dacă sunt îndeplinite următoarele cerințe: hotărârea de condamnare este definitivă și executorie; fapta pentru care a intervenit condamnarea constituie infracțiune potrivit legii penale române iar autorul ei este sancționabil; persoana condamnată este cetățean român și este de acord să execute pedeapsa în România; nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicata.

În temeiul prevederilor art. 163 din Legea 302/2004, republicată, o hotărâre judecătorească de condamnare străină, aparținând unui alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută și pusă în executare în România, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, atunci când persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceeași faptă penală.

În situația în care hotărârea de condamnare străină se referă și la alte fapte penale se poate face o recunoaștere parțială a acesteia dacă sunt îndeplinite celelalte condiții; respectiv persoana nu a fost condamnată în alt stat pentru aceleași fapte penale, iar hotărârea de condamnare străină nu a fost anterior recunoscută și pusă în executare pe teritoriul României; persoana condamnată nu beneficiază de imunitate de jurisdicție penală în România; pedeapsa a fost aplicată unei persoane care răspunde penal potrivit legii penale române și poate reprezenta inclusiv o măsură constând în asistență psihiatrică sau medicală ce poate fi executată în România sau prevede un tratament medical sau terapeutic care poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul național juridic sau de sănătate; nu a intervenit prescripția executării pedepsei; atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă la judecată însă a fost încunoștiințată, în timp util, cu privire la ziua, luna, anul si locul de înfățișare precum și la consecințele legale în caz de neprezentare; persoana având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare a fost reprezentată efectiv în fața instanței de judecată de avocatul ales sau cel desemnat din oficiu sau când înmânându-i-se hotărârea de condamnare personal și aducându-i-se la cunoștință că aceasta poate fi supusă unei căi de atac persoana condamnată fie a renunțat expres la calea de atac, fie nu a declarat în termenul legal respectiva cale de atac.

Hotărârea judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu poate fi recunoscută sau dacă a fost deja recunoscută nu poate fi pusă în executare atunci când, potrivit legii române a intervenit amnistia, grațierea, dezincriminarea faptei, precum și în orice alte cazuri prevăzute de lege.

Raportând textele anterior menționate la cauza dedusă judecății, se constată că, prin sentința penală nr. 82/2022 pronunțată la data de 03.05.2022, Tribunalul din Palmi - Italia, confirmată prin sentința penală nr. 14/2022 din data de 23.11.2022 a Curții cu Juriu de Apel Reggio di Calabria, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 13 ani, 2 luni și 20 zile închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omucidere, prevăzută de art. 575 din C. pen. italian.

Astfel cum rezultă din certificatul înaintat de autoritatea judiciară străină, sentința penală pronunțată de instanța din Italia, a rămas definitivă la data de 24.10.2023 prin hotărârea pronunțată, în dosarul nr. x/2023, de către Curtea Supremă de Casație.

Înalta Curte constată că faptele pentru care a fost condamnat apelantul A. de autoritățile judiciare străine au în mod evident corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de omor, prevăzute de art. 188 alin. (1) din C. pen.

În ceea ce privește consimțământul condamnatului la transferare, se constatată că, acesta a consimțit la transferarea sa într-un penitenciar din România.

Verificând motivele ce conduc la refuzul recunoașterii și executării stabilite în actul normativ evocat, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre acestea. Astfel, din fișa de cazier și datele din dosar, nu rezultă că numitul A., ar mai fi fost condamnat, în România sau într-un alt stat, pentru aceleași infracțiuni și acesta nici nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală.

În consecință, considerând întrunite condițiile de recunoaștere și executare a hotărârii definitive pronunțate de autoritatea judiciară străină, astfel cum și prima instanță a reținut, în conformitate cu dispozițiile art. 421 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 124/P din 08 noiembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga condamnatul la plata sumei de 300 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1217 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 124/P din 08 noiembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1217 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 iulie 2025.