ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 587/2023

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 141/F din data de 26 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată cu referire la art. 597 alin. (1) și (4) C. proc. pen. și art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a admis contestația la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel București, secția I penală, cu privire la Sentința penală nr. 150/F din 08.03.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia nr. 265/A din 20.12.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, privind pe persoana condamnată A..

S-a recunoscut actul judiciar emis de autoritățile italiene cu privire la condamnatul A., respectiv Ordinul Biroului de Supraveghere din Bologna nr. 431 emis la data de 08.02.2023 prin care s-au acordat condamnatului 90 zile de liberare anticipată referitoare la perioada de la 25.09.2021 la 25.09.2022.

S-a dedus din pedeapsa închisorii de 16 ani perioada reținerii și arestării în vederea predării și s-a scăzut perioada executată începând cu data de 12.12.2012 la zi, precum și un număr de 765 zile închisoare, liberare anticipată, acordate de autoritățile italiene (675 zile recunoscute prin la Sentința penală nr. 150/F din 08.03.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia nr. 265/A din 20.12.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și 90 zile recunoscute prin sentință).

S-a dispus anularea Mandatul de executare al pedepsei închisorii nr. 211/2022 din 20.12.2022, emis de Curtea de Apel București, secția I penală și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că, la data de 22.06.2023 a fost înregistrată contestația la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel București, secția I penală cu privire la executarea Sentinței penale nr. 150/F din 08.03.2021, definitivă prin Decizia penală nr. 265/A din 20.12.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, privind persoana condamnată A..

S-a susținut că a fost emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 211/2022 din 20.12.2022, în vederea transferării condamnatului, într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei de 16 ani închisoare, fiind transferat la data de 08.02.2023.

La data de 18.06.2022, Ministerul de Justiției din Italia a transmis Ordinul de eliberare din închisoare emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar Ferrara - Biroul executări penale, din care rezultă că prin Ordonanța nr. 431/2023 emisă la data de 08.02.2023 de către Biroul de Supraveghere Bologna s-a acordat condamnatului A. un total de 90 zile de eliberare anticipată, cu referire la perioada de la 25.03.2013 la 25.09.2013, iar sfârșitul pedepsei este 26 iunie 2026.

În concluzie, Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel București, secția I penală, a solicitat să se aprecieze dacă sunt incidente dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) teza a II-a C. proc. pen. cu referire la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind Cooperarea Judiciară Internațională în materie penală.

Examinând actele dosarului, Curtea a reținut că, prin Sentința penală nr. 150/F din 09.09.2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. art. 166 alin. (6), lit. a) din Legea nr. 302/2004, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În temeiul art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a recunoscut Sentința penală nr. 571/31. X.2013 a Tribunalului din Ferrara, Republica Italia, din R.G. nr. 12/14, R.G.N.R. nr. 4058/12 și R.G. RIP nr. 3354/12, astfel cum a fost modificată prin decizia penală din data de 5. XI.2014 a Curții cu Juri de Apel din Bologna, Republica Italia, din R. Sent. nr. 27/14, R.G. RIC nr. 6/15, definitivă prin decizia penală din data de 21. III.2016 a Curții Supreme de Casație - Prima secție, Republica Italia, Registrul General nr. 17213-2105, prin care s-a dispus aplicarea, față de condamnatul A., a pedepsei unice de 16 ani închisoare, precum și sentința penală din data de 14. III.2017 a Tribunalului din Ferrara, Republica Italia, din Reg. Sent. nr. 459/17, R.G. DIB nr. 1039/15 și R.G.N.R. nr. 4786/11, rămasă definitivă la data de 28. VII.2016, prin care i-a fost aplicată pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 38, alin. (1), C. pen., raportat la art. 39, alin. (1), lit. b), C. pen. a contopit pedepsele de 16 ani închisoare și de 1 an închisoare, astfel că aplică condamnatului pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 16 ani închisoare, la care adaugă sporul obligatoriu de 4 luni închisoare, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 16 ani și 4 luni închisoare.

În temeiul art. 166 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus ca persoana condamnată să execute pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare.

În temeiul art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu aplicarea art. 72, alin. (1), C. pen. român și art. 40, alin. (3) din C. pen. român s-a dedus perioada reținerii și arestării, în vederea predării, și scade perioada executată, începând cu data de 12. IX.2012 la zi, și, de asemenea, scade beneficiul de 675 zile închisoare, liberare anticipată, acordat de autoritățile judiciare italiene.

Prin Decizia penală nr. 265/A din 20.12.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de apelantul persoană condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 150/F din 09.09.2022 pronunțată de Curtea de Apel București. secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2022.

A fost desființată, în parte, sentința penală atacată și rejudecând, au fost înlăturate dispozițiile sentinței apelate privind recunoașterea sentinței penale din data de 14.111.2017 a Tribunalului din Ferrara, Republica Italia, din Reg. Scut. nr. 459/17, R.G. DIB nr. 1039/15 și R.G.N.R. nr. 4786/11 precum și aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. h) C. pen., condamnatul urmând să execute pedeapsa de 16 ani închisoare, fiind, totodată menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

La data de 18.06.2021, Ministerul de Justiției din Italia a transmis Ordinul de eliberare din închisoare emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar Ferrara - Biroul executări penale, din care rezultă că prin Ordonanța nr. 431/2023 emisă la data de 08.02.2023 de către Biroul de Supraveghere Bologna s-a acordat condamnatului A. un total de 90 zile de eliberare anticipată, cu referire la perioada de la 25.09.2021 la 25.09.2022, iar nu cu referire la perioada 25.03.2013 la 25.09.2013, după cum în mod eronat se reține în sesizare, sfârșitul pedepsei fiind 26 iunie 2026.

Potrivit art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/20014, republicată "în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător."

Art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. stipulează că, contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face "când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei."

Față de relațiile trimise de autoritățile judiciare italiene cu privire la actele judiciare prin care condamnatului A. i s-au acordat zilele de liberare anticipată anterior transferării în România pentru perioada ce a fost dedusă ca fiind executată din pedeapsa de 16 ani închisoare, dispoziție intrată în puterea lucrului judecat, precum și față de prevederile legale anterior enunțate, Curtea, în baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată cu referire la art. 597 alin. (1) și (4) C. proc. pen. și art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a admis contestația la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel București, secția I penală, cu privire la Sentința penală nr. 150/F din 08.03.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia nr. 265/A din 20.12.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, privind pe persoana condamnată A..

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat contestație persoana condamnată A..

Concluziile apărătorului din oficiu, ale Reprezentantul Ministerului Public precum și poziția contestatorului în ultimul cuvânt au fost redate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.

Examinând contestația, în raport de criticile formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este fondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Printr-o contestație la executare nu se pot invoca aspecte ce țin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

Dispozițiile art. 598 C. proc. pen. prevăd în mod expres cazurile în care poate fi promovată contestația la executare, prin a căror limitare legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive, putând fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce privește soluția.

În cauză, Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 598 lit. d) C. proc. pen., a formulat contestație la executare cu referire la executarea Sentinței penale nr. 150/F din 08.03.2021, definitivă prin Decizia penală nr. 265/A din 20.12.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, privind pe persoana condamnată A., motivat de faptul că, la data de 18.06.2021, Ministerul de Justiției din Italia a transmis Ordinul de eliberare din închisoare emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar Ferrara - Biroul executări penale, din care rezultă că prin Ordonanța nr. 431/2023 emisă la data de 08.02.2023 de către Biroul de Supraveghere Bologna s-a acordat condamnatului A. un total de 90 zile de eliberare anticipată, cu referire la perioada de la 25.03.2013 la 25.09.2013, iar sfârșitul pedepsei este 26 iunie 2026.

Având în vedere relațiile trimise de autoritățile judiciare italiene cu privire la actele judiciare prin care condamnatului A. i s-au acordat zilele de liberare anticipată anterior transferării în România pentru perioada ce a fost dedusă ca fiind executată din pedeapsa de 16 ani închisoare, Înalta Curte reține că, în mod corect, instanța de fond în baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată cu referire la art. 597 alin. (1) și (4) C. proc. pen. și art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a recunoscut actul judiciar emis de autoritățile italiene cu privire la condamnatul A., respectiv Ordinul Biroului de Supraveghere din Bologna nr. 431 emis la data de 08.02.2023 prin care s-au acordat condamnatului 90 zile de liberare anticipată referitoare la perioada de la 25.09.2021 la 25.09.2022.

Cu toate acestea, în procesul de deducere din pedeapsa de 16 ani închisoare a perioadei reținerii și arestării în vederea predării, se constată că, în mod eronat, instanța de fond a considerat data reținerii ca fiind 12.12.2012, întrucât prin Sentința penală nr. 344 din 13.09.2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, printre altele, s-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută de la 12.09.2012 la 13.09.2012, orele 20:30 .

Prin urmare, Înalta Curte reține că se impune admiterea contestației declarate de persoana condamnată A. și desființarea sentinței penale atacate doar sub acest ultim aspect.

În ceea ce privește susținerea contestatorului din ultimul cuvânt referitoare la sfârșitul pedepsei ca fiind 26.06.2026, Înalta Curte constată, pe de-o parte că, prin contestația la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel București, secția I penală, s-a cerut clarificarea situației juridice a persoanei condamnate cu referire la ordinul de eliberare din închisoare emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar Ferrara - Biroul executări penale, din care rezultă că prin Ordonanța nr. 431/2023 emisă la data de 08.02.2023 de către Biroul de Supraveghere Bologna s-a acordat condamnatului A. un total de 90 zile de eliberare anticipată, cu referire la perioada de la 25.09.2021 la 25.09.2022, iar pe de altă parte, potrivit art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, punerea în executare a pedepsei se face potrivit dispozițiilor din C. proc. pen. al statului de executare.

Înalta Curte mai constată că acest motiv a fost invocat pentru prima dată în calea de atac a contestației, fără a fi pus în discuție în fața primei instanțe și fără să facă obiectul deliberării judecătorului de la fond.

Față de cele arătate, Înalta Curte constată că se impune admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate numai sub aspectul soluției dispuse cu privire la perioada care trebuie dedusă din pedeapsa de 16 ani închisoare aplicate condamnatului prin Sentința penală nr. 571/31. X.2013 a Tribunalului din Ferrara, Republica Italia, din R.G. nr. 12/14, R.G.N.R. nr. 4058/12 și R.G. RIP nr. 3354/12, astfel cum a fost modificată prin decizia penală din data de 5.XI.2014 a Curții cu Juri de Apel din Bologna, Republica Italia, din R. Sent. nr. 27/14, R.G. RIC nr. 6/15, definitivă prin decizia penală din data de 21.III.2016 a Curții Supreme de Casație - Prima secție, Republica Italia, Registrul General nr. 17213-2105 și recunoscută prin Sentința penală nr. 150/F din 08.03.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia nr. 265/A din 20.12.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 141/F din data de 26 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2023.

Va desființa, în parte, sentința penală contestată și, rejudecând:

Va deduce din pedeapsa închisorii de 16 ani perioada reținerii și arestării în vederea predării începând cu data de 12.09.2012 la zi, precum și un număr de 765 zile închisoare, liberare anticipată, acordate de autoritățile italiene (675 zile recunoscute prin la Sentința penală nr. 150/F din 08.03.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia nr. 265/A din 20.12.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și 90 zile recunoscute prin sentință).

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale contestate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației vor rămâne în sarcina statului, iar în raport de alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 141/F din data de 26 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2023.

Desființează, în parte, sentința penală contestată și, rejudecând:

Deduce din pedeapsa închisorii de 16 ani perioada reținerii și arestării în vederea predării începând cu data de 12.09.2012 la zi, precum și un număr de 765 zile închisoare, liberare anticipată, acordate de autoritățile italiene (675 zile recunoscute prin la Sentința penală nr. 150/F din 08.03.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia nr. 265/A din 20.12.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și 90 zile recunoscute prin sentință).

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale contestate.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 septembrie 2023.

GGC - NN