ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 675/2023

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 73 din data de 14 iunie 2023 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 55/17.08.2015 a curții de Apel Suceava, ca inadmisibilă.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Suceava a reținut că A. a mai formulat anterior contestații la executare cu privire la Sentința penală nr. 55 din data de 17.08.2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2015, formându-se astfel dosarele nr. x/2021, nr. y/2023 și nr. z/39/2023, astfel că în măsura în care există o hotărâre definitivă privind aceleași părți, având același obiect și aceeași cauză, se configurează autoritatea de lucru judecat, iar sancțiunea procedurală care intervine este inadmisibilitatea cererii întrucât se încearcă, printr-o astfel de cerere, exercitarea unui drept epuizat prin utilizarea din nou a unei căi procesuale deja folosite și valorificate.

Curtea a constatat că prin Sentința penală nr. 41/04.05.2022 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată cu referire la art. 597 alin. (1) și (4) din C. proc. pen. și art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., s-a admis contestația la executare formulată de condamnatul A., privind Sentința penală nr. 55 pronunțată de Curtea de Apel Suceava la data de 17.08.2015, în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 297/A pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală la data de 5.07.2016 în Dosarul nr. x/2015.

Curtea a reținut că au fost recunoscute următoarele acte judiciare emise de autoritățile italiene cu privire la condamnatul A., respectiv: Ordinul Biroului de Supraveghere din Avellino nr. 158/2011 emis la data de 17.10.2011 prin care s-au acordat condamnatului 225 zile de liberare anticipată referitoare la perioada de la 16.04.2009 la 16.10.2011; Ordinul Biroului de Supraveghere din Avellino nr. 1140/2012, emis la data de 11.06.2012 prin care s-au acordat condamnatului 45 zile de liberare anticipată referitoare la perioada de la 16.10.2011 -16.04.2012; Ordinul Biroului de Supraveghere din Cuneo nr. 777/2014 emis la data de 08.04.2014 prin care s-au acordat condamnatului 45 de zile de liberare anticipată referitoare la perioada de la 16.10.2012 - 16.04.2013.

De asemenea, s-a reținut că s-a dedus din pedeapsa detențiunii pe viață aplicată condamnatului A. perioada de 315 zile stabilite prin ordinele recunoscute.

Prin cererea formulată, Curtea a constatat că contestatorul a solicitat relații de la autoritățile italiene pentru stabilirea cu exactitate a zilelor ce trebuiau deduse pentru perioada 16.04.2009 - 06.07.2016, perioadă executată în Italia, relații ce au fost solicitate în Dosarul nr. x/2021 și deduse toate perioadele, astfel cum au fost comunicate de către autoritățile italiene.

Prin urmare, Curtea a constatat că există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări între cele din cauza de față și cauzele sus-menționate, înregistrate pe rolul Curții de Apel Suceava.

Pe de altă parte, Curtea a observat că deși contestatorul a folosit noțiunea de recurs compensatoriu s-a raportat la perioada executată în Italia, or cu privire la scopul reglementării dispozițiilor art. 551 (compensarea în cazul cazării în condiții necorespunzătoare) introduse prin Legea nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, acestea se referă la instituirea unor măsuri compensatorii pentru condiții necorespunzătoare în cazul cazării în centrele de detenție din România a persoanelor aflate în executarea unor privative de libertate, și nu pentru detenția din străinătate. În plus, în expunerea de motive a Legii nr. 169/2017 s-a precizat că acest mecanism va opera în cadrul instituției liberării condiționate, nefiind așadar admisibile în prezenta procedură.

Împotriva Sentinței penale nr. 73 din data de 14 iunie 2023 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, contestatorul A. a formulat contestație.

Contestatorul a solicitat admiterea contestației, precizând că instanța nu a solicitat autorităților italiene perioada ce a executat-o în Italia în condiții improprii, în Dosarul nr. x/2021 fiind solicitate zilele de liberare anticipată

Examinând contestația formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Preliminar, contestația la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat.

În sistemul de drept procesual românesc se poate formula contestație la executare în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Înalta Curte constată că cererea contestatorului este întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) și d) din C. proc. pen.

Referitor la nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută, caz de contestație la executare prevăzut de teza I a art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., acesta trebuie să vizeze limitele în care se execută hotărârea contestată.

În ce privește împiedicarea la executare, caz de contestație la executare prevăzut de teza a II-a a art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în jurisprudența națională au fost calificate ca astfel de situații: omisiunea instanței de a dispune arestarea persoanei extrădate în vederea predării, întrucât absența dispoziției de arestare împiedică executarea dispoziției de admitere a cererii de extrădare; existența unui caz suplimentar de amânare a predării, ivit ulterior rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în procedura specială a executării mandatului european de arestare; omisiunea anulării mandatului de executare a pedepsei închisorii pentru una dintre pedepsele aplicate printr-o hotărâre definitivă anterioară în urma contopirii mai multor pedepse; schimbarea numelui persoanei condamnate anterior punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei.

De asemenea, prin cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, caz de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. se au în vedere situațiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care fie pedepsele nu se mai execută (în caz de amnistie, prescripția executării pedepsei, grațierea, decesul persoanei condamnate), fie intervin modificări în sensul micșorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau care se execută.

Aplicând aceste considerații în speța de față, Înalta Curte constată că contestatorul A. nu se află în niciuna din situațiile expuse. Astfel, se reține că, în speță, contestatorul execută pedeapsa detențiunii pe viață aplicată prin Sentința nr. 20 emisă la 07.03.2012 de Curtea de Apel cu Jurați din Napoli, pronunțată în Dosarul nr. x, ca reformă parțială a sentinței emise la 04.10.2010 de Judecătorul pentru investigații preliminare de la Tribunalul din Napoli, irevocabilă la 10.04.2013, recunoscută prin Sentința penală nr. 55 din 17.08.2015 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în Dosarul nr. x/2015 (definitivă prin Decizia penală nr. 297/A din 5.07.2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2015).

Din pedeapsa detențiunii pe viață, persoanei transferabile A. i s-a dedus perioada arestării și perioada executată, de la data de 16.04.2009 la zi.

De asemenea, prin Sentința penală nr. 41 din data de 4 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată cu referire la art. 597 alin. (1) și (4) din C. proc. pen. și art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., s-a admis contestația la executare formulată de condamnatul A. privind Sentința penală nr. 55, pronunțată de Curtea de Apel Suceava la data de 17.08.2015 în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 297/A, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală la data de 5.07.2016 în Dosarul nr. x/2015 și au fost recunoscute următoarele acte judiciare emise de autoritățile italiene cu privire la condamnatul A., respectiv:

S-a dedus din pedeapsa detențiunii pe viață aplicată condamnatului A., recunoscută și pusă în executare prin Sentința penală nr. 55 din data de 17.08.2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 297/A, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală la data de 5.07.2016 în Dosarul nr. x/2015, perioada de 315 zile stabilite prin ordinele recunoscute prin sentință.

Prin motivele de contestație, contestorul solicită a beneficia de zilele compensatoare pentru condiții improprii, corespunzătoare perioadei 16.04.2009 - 06.07.2016, executată în detenție în Italia, invocând un act juridic în baza căruia, într-o situație similară, unui contestator condamnat i-a fost dedusă perioada din pedeapsă ca urmare a aplicării recursului compensatoriu de către autoritățile judiciare din Italia.

Raportat la acest aspect, Înalta Curte constată că în privința contestatorului autoritățile italiene nu au transmis un astfel de act, din care să rezulte că ar fi beneficiat de zile de compensare pentru condiții necorespunzătoare în cazul cazării în centrele de detenție din Italia, care să fie avut în vedere de autoritățile din România. Un astfel de act, dacă ar exista, ar fi fost transmis, așa cum au făcut autoritățile judiciare din Italia cu cele trei ordine de liberare anticipată emise în privința contestatorului A. În plus, se reține că, în legislația română, dispozițiile art. 551, referitoare la zilele de compensare în cazul cazării în centre de detenție necorespunzătoare, introduse prin Legea nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate sunt avute în vedere în cadrul instituției liberării condiționate.

Așadar, se constată că, deși se întemeiază pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) și d) din C. proc. pen., contestația formulată de contestatorul A. nu se încadrează în situațiile prevăzute de aceste texte de lege și prin urmare este nefondată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 73 din data de 14 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 73 din data de 14 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 octombrie 2023.

GGC - ED