ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 191/2024

Ședința publică din data de 05 martie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 157/F din 20 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, a fost admisă în parte contestația formulată de condamnatul A. .

S-a constatat că prin Ordinul din 30.10.2023 emis de Oficiul de Supraveghere Perugia, Italia, s-au acordat condamnatului A. un număr de 45 de zile liberare anticipată, aferente perioadei de detenție executate în Italia în intervalul 29.01.2023 - 28.07.2023.

În baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.. în referire la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, s-au dedus din pedeapsa de 5 ani și 19 zile închisoare aplicată condamnatului A. prin sentința penală nr. 86/F din 04.07.2023 pronunțată de Curtea de Apel Galați, definitivă la data de 26.07.2023: perioada executată de la data de 27.11.2020 până la zi; un număr de 270 de zile liberare anticipată (45 de zile de liberare anticipată în legătură cu perioada: de la 04.03.2009 la 03.09.2009; 45 de zile de liberare anticipată în legătură cu perioada 04.09.2009 - 31.12.2009, și perioada de la 27.11.2020 la 28.01.2021; 45 de zile de liberare anticipată în legătură cu perioada 29.01.2021 - 28.07.2021; 45 de zile de liberare anticipată în legătură cu perioada 29.07.2021 - 28.01.2022; 45 de zile de liberare anticipată în legătură cu perioada 29.01.2022 la 28.07.2022; 45 de zile de liberare anticipată în legătură cu perioada 29.07.2022 la 28.01.2023); un număr suplimentar de 45 de zile liberare anticipată aferente perioadei de detenție executate în Italia în intervalul 29.01.2023 - 28.07.2023.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 92/2023 din 10.08.2023 emis de Curtea de Apel Galați în baza sentinței penale nr. 86/F din 04.07.2023 a Curții de Apel Galați și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei potrivit sentinței.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Galați a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul instanței, la 06 noiembrie 2023, sub nr. x/2023, persoana condamnată A. a formulat contestație la executare cu privire la sentința penală nr. 86/F din 04.07.2023 a Curții de Apel Galați. În drept, au fost invocate art. 598 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Ulterior, la dosar s-a atașat solicitarea formulată de autoritățile judiciare italiene privind existența unei cauze de micșorare a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 86/F din 04.07.2023 a Curții de Apel Galați, conform art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004. Condamnatul a solicitat, de asemenea, deducerea celor 45 de zile liberare anticipată acordate suplimentar, aferente perioadei de detenție executate în Italia în intervalul 29.01.2023 - 28.07.2023.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că, prin sentința penală nr. 86/F din 04.07.2023 a Curții de Apel Galați s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, având ca obiect transferul persoanei condamnate A., s-au recunoscut în parte, numai sub aspectul pedepselor cu închisoarea, hotărârile penale aplicate de autoritățile judiciare italiene, după cum urmează:

S-a constatat că, potrivit legii penale române, activitatea infracțională pentru care numitul A. a fost condamnat prin hotărârile penale menționate anterior constituie infracțiunile de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1)-(22)9 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b) C. pen.

Deopotrivă, s-a constatat că pedepsele menționate anterior au fost contopite prin decizia de executare de pedepse concurente nr. SIEP 838/2018, emisă la 09.01.2023, de Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel Torino, rezultând o pedeapsă totală de 6 ani și 10 luni închisoare, iar după deducerea perioadelor executate, s-a stabilit un rest rămas neexecutat de 5 ani și 19 zile închisoare.

În baza art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. în vederea executării într-un penitenciar din România a pedepsei principale de 5 ani și 19 zile închisoare.

S-a dedus din pedeapsa de 5 ani și 19 zile închisoare aplicată condamnatului, perioada executată, de la data de 27.11.2020 la zi, precum și un număr de 270 zile de liberare anticipată (45 de zile de liberare anticipată în legătură cu perioada: de la 04.03.2009 la 03.09.2009; 45 de zile de liberare anticipată în legătură cu perioada 04.09.2009 - 31.12.2009, și perioada de la 27.11.2020 la 28.01.2021; 45 de zile de liberare anticipată în legătură cu perioada 29.01.2021 - 28.07.2021; 45 de zile de liberare anticipată în legătură cu perioada 29.07.2021 - 28.01.2022; 45 de zile de liberare anticipată în legătură cu perioada 29.01.2022 la 28.07.2022; 45 de zile de liberare anticipată în legătură cu perioada 29.07.2022 la 28.01.2023).

S-a constatat că persoana condamnată urmează a finaliza executarea pedepsei la 20.03.2025.

Sentința penală mai sus menționată a rămas definitivă prin neapelare la 26.07.2023.

Examinând contestația formulată de condamnatul A. în baza motivelor de contestație și a dispozițiilor legale incidente, Curtea de Apel Galați a constatat că aceasta este parțial fondată, pentru următoarele motive:

Contestația la executare este un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele ivite în cursul executării hotărârilor. Dispozițiile art. 598 C. proc. pen.. prevăd în mod expres cazurile în care poate fi promovată contestația la executare, prin a căror limitare legiuitorul a urmărit să fie vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce privește soluția.

În speță, contestatorul condamnat a indicat ca temei de drept pe care se fundamentează contestația la executare art. 598 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă. A susținut că, în mod eronat, autoritățile judiciare din Italia nu au contopit și pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3289/2008 și executată integral în perioada 12.02.2008 - 12.08.2008 și, în acest mod, nu a fost dedusă această perioadă.

S-a reținut că, în cauză, prin sentința penală nr. 86/F din 04.07.2023, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, cu privire la transferul persoanei condamnate A. și s-a constatat că aceasta a fost condamnată prin patru hotărâri judecătorești distincte, respectiv: 1. Sentința nr. 481/2007 a Tribunalului din Mantova, pronunțată în dosarul nr. x/2007 DIB - RGNR nr. 2960/2007, din 09.06.2007, rămasă definitivă la 17.10.2007, prin care A. a fost condamnat la o pedeapsă de 10 luni închisoare (faptă din 08.06.2007); 2. Sentința nr. 264/2012 a Tribunalului din Verbania, secția Detașată di Domodossola pronunțată în dosarul nr. x/2011 DIB - RGNR nr. 3254/2007, din 24.10.2012, rămasă definitivă la 05.03.2013, prin care A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 8 luni închisoare (fapte din 11/12.06.2007 și din 4/5.07.2007); 3. Sentința nr. 352/2014 a Tribunalului din Reggio Emilia pronunțată în dosarul n x/2010 DIB - RGNR nr. 126/2009, din 18.02.2014, rămasă definitivă la 01.11.2014, prin care A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 2 luni închisoare (fapte din 17.07.2007 și din 19.07.2007); 4. Sentința nr. 8074/2017 a Curții de Apel Torino în dosarul nr. x/2011 CAP - RGNR nr. 28851/2008, din 07.11.2017 (rămasă definitivă la 11.01.2018), prin care A. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare (fapta din 20.11.2008).

Totodată, s-a constatat că pedepsele menționate anterior au fost contopite prin decizia de executare de pedepse concurente nr. SIEP 838/2018, emisă la 09.01.2023, de Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel Torino, rezultând o pedeapsă totală de 6 ani și 10 luni închisoare, iar după deducerea perioadelor executate, s-a stabilit un rest rămas neexecutat de 5 ani și 19 zile închisoare.

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus executarea în România a pedepsei de 5 ani și 19 zile închisoare, aplicată persoanei condamnate A. și s-a constatat că natura pedepsei aplicate de instanța străină corespunde cu natura pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare, iar pedeapsa aplicată de organele judiciare străine este în limitele prevăzute de legea română, nefiind astfel necesară adaptarea acesteia.

Prin contestația la executare formulată, contestatorul A. a criticat raționamentul instanței străine, dar și al instanței române avut în vedere la momentul recunoașterii hotărârilor pronunțate de autoritățile judiciare din Italia, solicitând contopirea și a pedepsei de 6 luni închisoare, integral executată în anul 2008, aplicată prin sentința penală nr. 3289/2008 a Tribunalului din Roma.

Analizând actele dosarului, Curtea de Apel Galați a subliniat, în privința pedepsei rezultante de 5 ani și 19 zile închisoare recunoscută de instanța română, că infracțiunile pentru care a fost judecat condamnatul constituie în legislația română infracțiuni de furt calificat și tăinuire și C. pen. român prevede pedepse cu un maxim special de 7 ani închisoare, situație ce a exclus adaptarea pedepsei la momentul recunoașterii hotărârii de condamnare. Curtea de Apel Galați a constatat că diminuarea pedepsei de executat poate fi consecința adaptării sancțiunii (conform art. 166 din Legea nr. 302/2004), deducerii, contopirii, incidenței unui act de clemență, însă aplicabilitatea instituțiilor menționate în faza executării, prin intermediul contestației la executare, este o chestiune distinctă.

Față de persoana condamnată nu a fost, în consecință, incidentă instituția adaptării pedepsei. În faza executării pedepsei recunoscute ori în procedura recunoașterii hotărârii străine nu pot fi aplicate contestatorului dispozițiile legii penale române cu privire la contopirea pedepselor în cazul concursului de infracțiuni, pedeapsa rezultantă putând fi doar adaptată, în procedura specială a recunoașterii hotărârii judecătorești pronunțate de autoritățile judiciare străine, reglementată de art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, atunci când: a) natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română; b) durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanța de judecată a pedepsei aplicate de instanța statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiuni similare.

În cauză, natura pedepsei corespunde sub aspectul regimului de executare cu pedepsele reglementate de legea penală română (închisoarea), iar durata pedepsei recunoscute (5 ani și 19 zile închisoare) nu depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente (5 ani și 19 zile închisoare rezultat din cumulul pedepselor de 10 luni închisoare, cu 3 ani și 2 luni închisoare, cu 2 ani și 8 luni închisoare, cu 1 an și 4 luni închisoare) sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română (30 de ani închisoare, conform art. 60 C. pen.). În ceea ce privește contopirea pedepselor, cumulul juridic efectuat de autoritatea judiciară străină nu este supus cenzurii instanței romane, în procedura recunoașterii hotărârii decât în limita instituției adaptării pedepsei.

Prin urmare, dispozițiile legale [art. 166 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004] nu permit instanței române aplicarea regulilor din C. pen. român în situația concursului de infracțiuni, ci doar adaptarea pedepsei rezultante în situații strict și limitativ prevăzute de legea specială. Concluzionând, Curtea de Apel Galați a punctat că adaptarea pedepsei nu presupune contopirea pedepselor conform legii penale române, ci doar reducerea cuantumului de executat în urma transferului, în modalitatea și în condițiile prevăzute de art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004.

În altă ordine de idei, strict la solicitarea contestatorului vizând contopirea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3289/2008 a Tribunalului din Roma, Curtea de Apel Galați a observat că aceasta nu figurează printre cele patru pedepse, menționate anterior (de 10 luni închisoare, 3 ani și 2 luni închisoare, 2 ani și 8 luni închisoare, 1 an și 4 luni închisoare) și recunoscute prin sentința penală nr. 86/F din 04.07.2023 a Curții de Apel Galați. Or, câtă vreme o condamnare pronunțată de autoritățile judiciare străine nu a fost recunoscută, aceasta nu poate produce efecte juridice pe teritoriul României, fiind - în prealabil - necesară demararea unei proceduri separate în vederea recunoașterii acesteia. Așadar, nu se poate da curs solicitării condamnatului, în sensul contopirii acestei pedepse cu celelalte patru pedepse recunoscute deja, astfel încât condamnatul să beneficieze de deducerea perioadei executate în anul 2008.

De asemenea, Curtea de Apel Galați a constatat că această solicitare nu a fost formulată în cursul judecării fondului cauzei și nici nu s-a promovat calea de atac a apelului, neputând face obiectul contestației la executare.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că A. a solicitat autorităților străine în mod repetat includerea pedepsei de 6 luni în operațiunea de contopire, însă această solicitare a fost respinsă, cu motivarea că:

"legat de condamnarea pronunțată în data de 20.06.2011, lui A. i-a fost restituit termenul pentru a face recurs cu sentința Curții de Casație nr. 4577 din 09.11.2022. Ca urmare a restituirii termenelor, sentința din 20.06.2011 a Tribunalului Roma nu poate fi considerată irevocabilă și trebuie scoasă din contopire"(fila x verso dosar fond recunoaștere - Decizia de executare de pedepse concurente nr. SIEP 838/2018, emisă la data de 09.01.2023, de Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel Torino). S-a mai arătat că singurul impediment care s-a opus contopirii a fost faptul că hotărârea nu rămăsese definitivă la acel moment, însă nu s-a exclus această ipoteză în viitor, arătându-se că "pedeapsa fiind ispășită înainte de predare, principiul specialității nu împiedică includerea ei în contopire".

Prin urmare, contrar celor susținute de condamnat, nu sunt incidente dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. ("când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă"). Dimpotrivă, pedeapsa de 6 luni a fost exclusă din operațiunea de contopire, dată fiind faptul că hotărârea de condamnare nu era încă definitivă.

Ulterior, prin Ordinul din 30.10.2023 emis de Oficiul de Supraveghere Perugia, Italia, s-a respins ca inadmisibilă solicitarea condamnatului de a-i fi dedusă perioada de 6 luni (12.02.2008 - 12.08.2008), considerându-se că această cerere a fost anterior evaluată prin ordinele emise de Oficiul de Supraveghere Perugia la datele de 22.08.2022 și 20.03.2023.

În condițiile în care pe calea contestației la executare se pot invoca numai aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârii, fără ca pe această cale să fie readus în discuție motivul pentru care nu s-a realizat și recunoașterea unei alte condamnări, respectiv a celei de 6 luni închisoare, Curtea de Apel Galați a constatat ca fiind neîntemeiate solicitările condamnatului.

Referitor însă la cererea formulată în cadrul aceleiași cauze de către autoritățile judiciare italiene și însușită de condamnat referitoare la deducerea unui număr suplimentar de zile liberare anticipată, Curtea de Apel Galați a constatat următoarele:

Din înscrisurile comunicate de autorițile judiciare italiene în cauză rezultă că, prin Ordinul din 30.10.2023 emis de Oficiul de Supraveghere Perugia, Italia, s-au acordat condamnatului A. 45 de zile liberare anticipată, aferente perioadei de detenție executate în Italia în intervalul 29.01.2023 - 28.07.2023.

Raportat la conținutul concret al solicitării adresate instanței și al înscrisurilor transmise de autoritățile judiciare italiene, Curtea de Apel Galați a constatat că obiectul cererii formulate îl constituie o cauză de reducere a pedepsei ce s-a dispus a fi executată în continuare în România, potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

S-a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii întrucât anterior transferării persoanei condamnate în România, pentru perioada executată în Italia în intervalul 30.09.2021-01.10.2022, autoritățile judiciare străine i-au recunoscut, suplimentar, încă 45 de zile liberare anticipată.

Având în vedere aceste considerente, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.. în referire la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel Galați a admis contestația la executare, astfel cum s-a arătat în partea introductivă a prezentelor considerente.

Împotriva sentinței penale nr. 157/F din 20 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, a formulat contestație condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 22.01.2024.

În susținerea căii de atac, în esență, contestatorul condamnat A. a solicitat admiterea contestației, urmând să se dea eficiență sentinței penale nr. 3289/2008 a Tribunalului din Roma și să se dispună deducerea perioadei de 6 luni închisoare.

Analizând hotărârea contestată, în raport cu susținerile contestatorului condamnat A. și cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Contestația la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura coformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat.

În sistemul de drept procesual românesc se poate formula contestație la executare în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Invocând cazul prevăzut de dispozițiile art. 598 lit. a) C. proc. pen.., contestatorul condamnat A. a solicitat, în esență, deducerea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3289/2008 a Tribunalului din Roma.

Înalta Curte constată că sentința penală nr. 3289/2008 a Tribunalului din Roma nu se regăsește printre cele recunoscute prin sentința penală nr. 86/F din 04.07.2023 a Curții de Apel Galați, care sunt: 1. Sentința nr. 481/2007 a Tribunalului din Mantova, pronunțată în dosarul nr. x/2007 DIB - RGNR nr. 2960/2007, din 09.06.2007, rămasă definitivă la 17.10.2007, prin care A. a fost condamnat la o pedeapsă de 10 luni închisoare (faptă din 08.06.2007); 2. Sentința nr. 264/2012 a Tribunalului din Verbania, secția Detașată di Domodossola pronunțată în dosarul nr. x/2011 DIB - RGNR nr. 3254/2007, din 24.10.2012, rămasă definitivă la 05.03.2013, prin care A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 8 luni închisoare (fapte din 11/12.06.2007 și din 4/5.07.2007); 3. Sentința nr. 352/2014 a Tribunalului din Reggio Emilia pronunțată în dosarul n x/2010 DIB - RGNR nr. 126/2009, din 18.02.2014, rămasă definitivă la 01.11.2014, prin care A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 2 luni închisoare (fapte din 17.07.2007 și din 19.07.2007); 4. Sentința nr. 8074/2017 a Curții de Apel Torino în dosarul nr. x/2011 CAP - RGNR nr. 28851/2008, din 07.11.2017 (rămasă definitivă la 11.01.2018), prin care A. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare (fapta din 20.11.2008).

Drept urmare, întrucât pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3289/2008 a Tribunalului din Roma nu se regăsește printre cele patru pedepse recunoscute prin sentința penală nr. 86/F din 04.07.2023 a Curții de Apel Galați, aceasta nu poate produce efecte juridice pe teritoriul României.

Deopotrivă, se observă că o astfel se solicitare nu a fost formulată în cursul judecării fondului cauzei și nici nu s-a promovat calea de atac a apelului, sentința penală nr. 86/F din 04.07.2023 a Curții de Apel Galați rămânând definitivă, prin neapelare, la 26.07.2023.

În plus, astfel cum a reținut și Curtea de Apel Galați, contestatorul condamnat A. a solicitat autorităților străine includerea pedepsei de 6 luni în operațiunea de contopire, însă această solicitare a fost respinsă, cu motivarea că:

"legat de condamnarea pronunțată în data de 20.06.2011, lui A. i-a fost restituit termenul pentru a face recurs cu sentința Curții de Casație nr. 4577 din 09.11.2022. Ca urmare a restituirii termenelor, sentința din 20.06.2011 a Tribunalului Roma nu poate fi considerată irevocabilă și trebuie scoasă din contopire"(fila x verso dosar fond recunoaștere - Decizia de executare de pedepse concurente nr. SIEP 838/2018, emisă la data de 09.01.2023, de Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel Torino). S-a mai arătat că singurul impediment care s-a opus contopirii a fost faptul că hotărârea nu rămăsese definitivă la acel moment, însă nu s-a exclus această ipoteză în viitor, arătându-se că "pedeapsa fiind ispășită înainte de predare, principiul specialității nu împiedică includerea ei în contopire".

Așadar, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. (când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă), având în vedere că pedeapsa de 6 luni a fost exclusă din operațiunea de contopire tocmai din cauza faptului că hotărârea de condamnare nu era încă definitivă.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 157/F din 20 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform prevederilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 157/F din 20 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 martie 2024.