ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 455/2023

Asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată:

Prin Sentința nr. 60 din data de 11 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 41 din data de 4 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2021.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Suceava a reținut că, la data de 14.05.2015, pe rolul instanței s-a înregistrat sub nr. x/2015, Sesizarea nr. x/2015 din 12.05.2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, privind cererea de transfer într-un penitenciar din România a numitului A., condamnat la pedeapsa închisorii pe viață pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și tâlhărie, prev. de art. 575, art. 573, nr. (1) și art. 628 alin. (1) și (3) C. pen. italian prin Sentința penală nr. 20 din 07.03.2012, pronunțată în Dosarul nr. x al Curții de Apel cu Jurați din Napoli - Italia, definitivă la aceeași dată.

În motivarea sesizării, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a arătat că din verificările efectuate a rezultat că executarea hotărârii judecătorești nu este contrară principiului non bis in idem, persoana condamnată nu este cercetată penal în România pentru aceleași infracțiuni sau pentru alte infracțiuni decât cea pentru care a fost pronunțată hotărârea transmisă de statul emitent și nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 151 din Legea 302/2004.

Cererea de transfer a cetățeanului român A. a fost însoțită de documentele necesare transferării persoanelor condamnate, respectiv adresa autorităților centrale a statului de condamnare (Republica Italia), documente privind stadiul executării pedepsei, hotărârile de condamnare, dispozițiile legale aplicabile, traducerile acestora în limba română și cazierul judiciar al persoanei condamnate.

La solicitarea instanței, autoritățile judiciare din Italia au trimis la dosar date suplimentare cu privire la situația juridică a condamnatului A..

Prin Sentința penală nr. 55 pronunțată de Curtea de Apel Suceava la data de 17.08.2015 în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 297/A din 5.07.2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2015, ca urmare a respingerii apelului declarat de către prezentul contestator, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul cetățeanului român A. condamnat de către autoritățile judiciare din Italia la pedeapsa detențiunii pe viață, aflat în executarea acestei pedepse, în penitenciarul din Cuneo.

În temeiul art. 154 alin. (6) lit. a) raportat la art. 155 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel cum a fost modificată și completată, s-a dispus recunoașterea și punerea în executare parțială a Sentinței nr. 20 emisă la 07.03.2012 de Curtea de Apel cu Jurați din Napoli, pronunțată în Dosarul nr. x, ca reformă parțială a sentinței emise la 04.10.2010 de Judecătorul pentru investigații preliminare de la Tribunalul din Napoli, irevocabilă la 10.04.2013, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa detențiunii pe viață, pentru săvârșirea infracțiunilor de: omor, prev. de art. 575, 576 nr. 1 din C. pen. italian, ce are ca și corespondent infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. f) din C. pen. român și tâlhărie, prev. de art. 628 alin. (1) și (3) din C. pen. italian, ce are ca și corespondent infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 233 din C. pen. român.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei detențiunii pe viață aplicată prin Sentința nr. 20 emisă la 07.03.2012 de Curtea de Apel cu Jurați din Napoli, pronunțată în Dosarul nr. x, ca reformă parțială a sentinței emise la 04.10.2010 de Judecătorul pentru investigații preliminare de la Tribunalul din Napoli, irevocabilă la 10.04.2013.

S-a dedus din pedeapsa detențiunii pe viață, aplicată persoanei transferabile A., perioada arestării și perioada executată, de la data de 16.04.2009 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei detențiunii pe viață pe numele persoanei transferabile A., la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 la data de 18.05.2021 la Curtea de Apel Suceava, contestatorul A. a formulat contestație la executare privind Sentința penală nr. 55, pronunțată la data de 17.08.2015 de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 297/A din 05.07.2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2015.

În susținerea contestației la executare, contestatorul A. a arătat că în cauză se impune deducerea unei perioade de 675 zile, ca urmare a executării pedepsei închisorii timp de 15 semestre, în perioada 16.04.2009 - 18.08.2016 pe teritoriul statului italian. A mai arătat că această perioadă trebuia dedusă din oficiu ca urmare a acordării beneficiului de liberare anticipată de către autoritățile judiciare italiene.

Contestatorul a solicitat suplimentar, prin memoriile depuse la dosarul cauzei, contopirea pedepsei detențiunii pe viață cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicate în Italia, precum și deducerea în baza recursului compensatoriu a zilelor acordate în baza Legii nr. 169/2017, cerere la care ulterior a renunțat până la închiderea dezbaterilor cauzei.

Din oficiu, instanța a dispus atașarea Dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava și a dosarelor anexe și a solicitat relații cu privire la perioadele acordate cu titlul de liberare anticipată și a actelor judiciare emise în acest scop de la autoritățile judiciare italiene.

Ca urmare a solicitării instanței, la dosarul cauzei au fost atașate atât în limba italiană, cât și în traducere, adresele emise la data de 21.09.2021, 03.01.2022 și 25.02.2022 de către Parchetul Republicii de pe lângă Curtea de Apel Napoli - Oficiul Afaceri Internaționale, certificatul nr. x/2010 privind stadiul de executare a pedepsei și Certificatul nr. x/2010 emise de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Napoli - Oficiul Executări penale, situația juridică a deținutului emisă de Serviciul Informatic al Penitenciarelor, Ordinul Biroului de Supraveghere din Avellino nr. 158/2011 emis la data de 17.10.2011, Ordinul Biroului de Supraveghere din Avellino nr. 1140/2012, emis la data de 11.06.2012, Ordinul Biroului de Supraveghere din Cuneo nr. x/2014 emis la data de 08.04.2014.

Prin Sentința penală nr. 41 din data de 4 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată cu referire la art. 597 alin. (1) și (4) din C. proc. pen. și art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., s-a admis contestația la executare formulată de condamnatul A. privind Sentința penală nr. 55, pronunțată de Curtea de Apel Suceava la data de 17.08.2015 în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 297/A, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, la data de 5.07.2016 în Dosarul nr. x/2015, prin care s-a dispus recunoașterea și punerea în executare parțială a Sentinței nr. 20 emisă la 07.03.2012 de Curtea de Apel cu Jurați din Napoli, pronunțată în Dosarul nr. x, ca reformă parțială a sentinței emise la 04.10.2010 de Judecătorul pentru investigații preliminare de la Tribunalul din Napoli, irevocabilă la 10.04.2013.

Au fost recunoscute următoarele acte judiciare emise de autoritățile italiene cu privire la condamnatul A., respectiv:

S-a dedus din pedeapsa detențiunii pe viață aplicată condamnatului A., recunoscută și pusă în executare prin Sentința penală nr. 55, pronunțată de Curtea de Apel Suceava la data de 17.08.2015, în Dosarul nr. x/2015 rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 297/A pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală la data de 5.07.2016 în Dosarul nr. x/2015, perioada de 315 zile stabilite prin ordinele recunoscute prin prezenta sentință.

A fost anulat Mandatul de executare al pedepsei închisorii nr. 67/2015 din 06.07.2016, emis de către Curtea de Apel Suceava și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în baza sentinței, la data rămânerii definitive a acesteia.

Pentru a hotărî astfel, analizând actele și lucrările dosarului, respectiv conținutul relațiilor transmise de autoritățile judiciare italiene cu privire la actele judiciare emise prin care s-au acordat reduceri de pedeapsă condamnatului A. ca urmare a executării pe teritoriul statului italian a pedepsei închisorii începând cu data de 16.04.2009, astfel cum s-a dedus cu autoritate de lucru judecat prin Sentința penală nr. 55 pronunțată de Curtea de Apel Suceava la data de 17.08.2015 în Dosarul nr. x/2015 rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 297/A pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală și până la transferarea acestuia în România, fapt realizat la data de 18.08.2016, Curtea de Apel Suceava a constatat că pentru această perioadă de referință condamnatul a beneficiat de 315 zile de liberare anticipată, ce au fost acordate prin Ordinul Biroului de Supraveghere din Avellino nr. 158/2011 emis la data de 17.10.2011 prin care s-au acordat condamnatului 225 zile de liberare anticipată referitoare la perioada pedepsei închisorii executată de la 16.04.2009 la 16.10.2011, prin Ordinul Biroului de Supraveghere din Avellino nr. 1140/2012, emis la data de 11.06.2012 prin care s-au acordat condamnatului 45 zile de liberare anticipată referitoare la perioada pedepsei închisorii executată de la 16.10.2011 - 16.04.2012 și prin Ordinul Biroului de Supraveghere din Cuneo nr. x/2014 emis la data de 08.04.2014 prin care s-au acordat condamnatului 45 de zile de liberare anticipată referitoare la perioada pedepsei închisorii executată de la 16.10.2012 -16.04.2013.

S-a reținut că din înscrisurile transmise de către autoritățile judiciare italiene rezultă că pe teritoriul Italiei contestatorul A. s-a aflat în executarea a două pedepse pronunțate pentru săvârșirea unor infracțiuni concurente, astfel cum rezultă din cronologia prezentată referitoare la data săvârșirii infracțiunilor și a datelor de pronunțare a hotărârilor de condamnare, pedeapsa de 8 ani închisoare și amendă de 1.400 euro și pedeapsa detențiunii pe viață, însă Curtea a avut în vedere perioada dedusă ca fiind executată din pedeapsa detențiunii pe viață, astfel cum s-a dispus cu autoritate de lucru judecat prin Sentința penală nr. 55 din 17.08.2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă, respectiv de la 16.04.2009.

Potrivit art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/20014, republicată "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător."

Art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. stipulează că: contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face "când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei."

Față de relațiile trimise de autoritățile judiciare italiene cu privire la actele judiciare prin care condamnatului A. i s-au acordat zilele de liberare anticipată pentru perioada ce a fost dedusă ca fiind executată din pedeapsa detențiunii pe viață prin Sentința penală nr. 55, pronunțată de Curtea de Apel Suceava la data de 17.08.2015, în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă la data de 5.07.2016, dispoziție intrată în puterea lucrului judecat, precum și prevederile legale anterior enunțate, Curtea de Apel Suceava a dispus, conform celor menționate mai sus, prin Sentința penală nr. 41 din data de 4 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2021.

Prin cererea adresată Curții de Apel Suceava și înregistrată sub nr. x/2023 din data de 07.03.2023, contestatorul A. a formulat contestație la executare cu privire la Dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Suceava.

În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 10 din C. proc. pen., art. 16 alin. (1) din Constituția României și art. 24 din Constituția României.

Prezent în fața instanței, la termenul de judecată din 24 aprilie 2023, contestatorul a arătat că s-a aflat în stare de detenție, în Italia, în perioada 2009 - 2016, iar beneficiul liberării anticipate pe care îl solicită i-a fost acordat doar pentru perioada de până în 16.04.2013. De asemenea, contestatorul A. a precizat că, ulterior datei de 16.04.2013 și până în data de 16.04.2016, nu i s-a mai acordat beneficiul liberării condiționate și consideră că ar fi trebuit să beneficieze de încă 45 de zile pentru fiecare dintre cele nouă semestre, pentru perioada în care s-a aflat în detenție în Italia. Întrucât de la beneficiul invocat sunt exceptați doar deținuții cărora li s-au întocmit rapoarte disciplinare, iar lui nu i s-a întocmit niciun raport disciplinar în perioada la care a făcut referire, contestatorul a solicitat admiterea contestației la executare.

Învestită cu soluționarea prezentei contestații la executare, Curtea a constatat că, deși formulată contestația la executare împotriva Sentinței penale nr. 41 din data de 4 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2021, petentul invocă aceleași motive de reducere a pedepsei ce a fost recunoscută prin Sentința penală nr. 55 pronunțată de Curtea de Apel Suceava la data de 17.08.2015 în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 297/A pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, la data de 5.07.2016 în Dosarul nr. x/2015, ca cele invocate în contestația la executare finalizată cu sentința penală împotriva căreia s-a formulat prezenta cerere de contestație la executare.

Astfel, în Dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Suceava au fost analizate toate cauzele de reduceri de pedeapsă acordate condamnatului A. ca urmare a executării pe teritoriul statului italian a pedepsei închisorii începând cu 16.04.2009 și până la transferarea acestuia în România ce s-a realizat la 18.08.2016.

Analizând conținutul relațiilor transmise de autoritățile judiciare italiene cu privire la actele judiciare emise prin care s-au acordat reduceri de pedeapsă în perioada de referință, Curtea de Apel Suceava a constatat că pentru această perioadă condamnatul a beneficiat de 315 zile de liberare anticipată, ce au fost acordate prin Ordinul Biroului de Supraveghere din Avellino nr. 158/2011 emis la data de 17.10.2011 prin care s-au acordat condamnatului 225 zile de liberare anticipată referitoare la perioada pedepsei închisorii executată de la 16.04.2009 la 16.10.2011, prin Ordinul Biroului de Supraveghere din Avellino nr. 1140/2012, emis la data de 11.06.2012 prin care s-au acordat condamnatului 45 zile de liberare anticipată referitoare la perioada pedepsei închisorii executată de la 16.10.2011 - 16.04.2012 și prin Ordinul Biroului de Supraveghere din Cuneo nr. x/2014 emis la data de 08.04.2014 prin care s-au acordat condamnatului 45 de zile de liberare anticipată referitoare la perioada pedepsei închisorii executată de la 16.10.2012 - 16.04.2013.

Or, prin prezenta cerere, petentul cere a fi analizată aceeași perioadă de referință, invocând aceleași cauze de reducere a pedepsei, aspect ce a fost deja analizat prin contestația la executare anterior expusă. Modalitatea de soluționare a acesteia putea fi criticată de către contestator prin formularea căii de atac a contestației împotriva Sentinței penale nr. 41 din data de 4 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2021, și astfel nemulțumirile sale ar fi fost analizate de către instanța superioară, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție.

Or, în condițiile în care în prezenta cerere se invocă aceleași temeiuri de fapt și de drept ca cele analizate chiar în dosarul având ca obiect contestație la executare, dosar în care s-a pronunțat sentința ce se contestă în prezenta cauză, Curtea a apreciat cererea inadmisibilă, conform art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., urmând a fi respinsă pe acest motiv.

Împotriva Sentinței nr. 60 din data de 11 mai 2023, pronunțată de Curtea de Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, contestatorul condamnat A. a formulat contestație, aceasta fiind susținută de apărătorul desemnat din oficiu, astfel cum s-a consemnat în practicaua prezentei hotărâri.

Analizând contestația prin prisma dispozițiilor legale incidente, în baza actelor și lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:

Pe calea contestației la executare pot fi soluționate incidentele ivite după ce hotărârea a rămas definitivă, respectiv înainte sau în timpul executării hotărârii penale sau după executarea acesteia, însă în legătură cu aceasta, fiind permisă astfel rezolvarea situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale, fără a se putea invoca aspecte de fond deja avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice.

Deși legea penală ori procesual penală nu oferă o definiție noțiunii autorității de lucru judecat, nu îi identifică natura și nici regimul juridic, așa cum o face legea civilă, principiul funcționează deplin și în dreptul procesual penal.

Cu toate că autoritatea de lucru judecat se referă la hotărârile penale prin care se soluționează un raport de drept substanțial având ca obiect tragerea la răspundere penală, principiul trebuie considerat incident și în cazul acelor hotărâri penale prin care se soluționează chestiuni privind faza de executare a procesului penal.

În speță, contestatorul condamnat A. execută pedeapsa detențiunii pe viață aplicată prin Sentința nr. 20 emisă la 07.03.2012 de Curtea de Apel cu Jurați din Napoli, pronunțată în Dosarul nr. x, ca reformă parțială a sentinței emise la 04.10.2010 de Judecătorul pentru investigații preliminare de la Tribunalul din Napoli, irevocabilă la 10.04.2013, recunoscută prin Sentința penală nr. 55 din 17.08.2015 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în Dosarul nr. x/2015 (definitivă prin Decizia penală nr. 297/A din 5.07.2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2015).

Din pedeapsa detențiunii pe viață, persoanei transferabile A. i s-a dedus perioada arestării și perioada executată, de la data de 16.04.2009 la zi.

Prin Sentința penală nr. 41 din data de 4 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată cu referire la art. 597 alin. (1) și (4) din C. proc. pen. și art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., s-a admis contestația la executare formulată de condamnatul A. privind Sentința penală nr. 55, pronunțată de Curtea de Apel Suceava la data de 17.08.2015 în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 297/A, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, la data de 5.07.2016 în Dosarul nr. x/2015.

Au fost recunoscute următoarele acte judiciare emise de autoritățile italiene cu privire la condamnatul A., respectiv:

S-a dedus din pedeapsa detențiunii pe viață aplicată condamnatului A., recunoscută și pusă în executare prin Sentința penală nr. 55, pronunțată de Curtea de Apel Suceava la data de 17.08.2015, în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 297/A, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, la data de 5.07.2016 în Dosarul nr. x/2015, perioada de 315 zile stabilite prin ordinele recunoscute prin prezenta sentință.

Prin contestația la executare dedusă judecății în prezenta cauză, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., contestatorul condamnat invocă existența unei perioade de deducere a pedepsei detențiunii pe viață (aplicată prin Sentința nr. 20 emisă la 07.03.2012 de Curtea de Apel cu Jurați din Napoli, pronunțată în Dosarul nr. x, ca reformă parțială a sentinței emise la 04.10.2010 de Judecătorul pentru investigații preliminare de la Tribunalul din Napoli, irevocabilă la 10.04.2013), cu titlu de zile de liberare anticipată, aferente perioadei 16.04.2013 - 16.04.2016, ca urmare a executării pedepsei închisorii pe teritoriul statului italian și până la transferul său în România, susținând că nu au fost deduse din durata pedepsei aplicate.

Examinând actele cauzei, Înalta Curte constată că temeiul legal și motivele prezentei cereri, vizând existența unei cauze de micșorare a pedepsei aplicată contestatorului condamnat A. printr-o hotărâre judecătorească pronunțată în Italia, recunoscută prin Sentința penală nr. 55 din 17.08.2015 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, au mai fost invocate de condamnat, acestea făcând obiectul analizei în Dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Suceava, soluționat prin Sentința penală nr. 41 din data de 4 mai 2022.

Astfel, Înalta Curte constată că, deși din considerentele Sentinței nr. 41 din 4 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2021, reies cu claritate motivele pentru care i s-a admis contestația la executare împotriva Sentinței penale nr. 55 din 17.08.2015 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în Dosarul nr. x/2015 și i s-a dedus din pedeapsa detențiunii pe viață, o perioadă de 315 zile, contestatorul condamnat A. a formulat o altă contestație la executare, împotriva sentinței prin care i s-a admis contestația la executare, reiterând aceleași motive invocate prin cererea soluționată anterior.

Prin urmare, în măsura în care există o hotărâre definitivă privind aceleași părți, având același obiect și aceeași cauză, se configurează autoritatea de lucru judecat, iar sancțiunea procedurală care intervine este inadmisibilitatea cererii.

Aceasta, întrucât contestatorul condamnat, printr-o astfel de cerere, încearcă exercitarea unui drept epuizat, prin utilizarea din nou a unei căi procesuale deja folosite și valorificate.

În aceste condiții, constatând incidența dispozițiilor art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., "cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări", Înalta Curte reține că hotărârea contestată este legală și temeinică.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței nr. 60 din data de 11 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței nr. 60 din data de 11 mai 2023, pronunțată de Curtea de Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iunie 2023.

GGC - NN