ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 474/2023

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 57 din 21 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2023 a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 55 din 17 august 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia nr. 297/A din 05 iulie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul A. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., s-a stabilit ca plata onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul - condamnat, în sumă de 340 RON, să se facă din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că prin cererea înregistrată la această instanță, la data de 20.03.2023, sub nr. x/2023, persoana condamnată A. a formulat contestație la executare împotriva Sentinței penale nr. 55 din 17 august 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia nr. 297/A din 05 iulie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, susținând, în esență, că prin hotărârea contestată nu a fost făcută o corectă adaptare a pedepsei la infracțiunea săvârșită și pentru care s-a dispus condamnarea sa de către autoritățile judiciare italiene, fiindu-i reținută infracțiunea de omor calificat, în loc de omor simplu, deși nu a fost condamnat pentru infracțiunea de omor calificat de către autoritățile judiciare străine.

Verificând hotărârea contestată, pe baza actelor și lucrărilor aflate la dosar, curtea de apel a reținut că, prin Sentința penală nr. 55 din 17.08.2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul cetățeanului român A., condamnat de către autoritățile judiciare din Italia la pedeapsa detențiunii pe viață,.

În temeiul art. 154 alin. (6) lit. a) raportat la art. 155 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată și completată, s-a dispus recunoașterea și punerea în executare parțială a Sentinței nr. 20 emisă la 07.03.2012 de Curtea de Apel cu Jurați din Napoli, pronunțată în Dosarul nr. x, ca reformă parțială a sentinței emise la 04.10.2010 de Judecătorul pentru investigații preliminare de la Tribunalul din Napoli, irevocabilă la 10.04.2013, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa detențiunii pe viață, pentru săvârșirea infracțiunilor de: omor, prevăzută de art. 575, 576 nr. 1 din C. pen. italian, având corespondent în legislația penală română în infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen. și tâlhărie, prevăzută de art. 628 alin. (1) și (3) din C. pen. italian, având corespondent în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 233 din C. pen. român.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei detențiunii pe viață aplicată prin Sentința nr. 20 emisă la 07.03.2012 de Curtea de Apel cu Jurați din Napoli, pronunțată în Dosarul nr. x, ca reformă parțială a sentinței emise la 04.10.2010 de Judecătorul pentru investigații preliminare de la Tribunalul din Napoli, irevocabilă la 10.04.2013.

S-a dedus din pedeapsa detențiunii pe viață, aplicată persoanei transferabile A. prin sentința sus-menționată, perioada arestării și perioada executată, de la data de 16.04.2009 la zi.

În acest context, analizând motivele contestației la executarea, curtea de apel a constatat că acestea nu se circumscriu temeiurilor de drept invocate, persoana condamnată contestând, în realitate, dispozitivul hotărârii judecătorești care a intrat în puterea lucrului judecat și care nu reprezintă un incident legat de punerea în executare a hotărârii.

Împotriva Sentinței penale nr. 57 din 21 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2023, a formulat contestație persoana condamnată A..

În motivarea contestației, persoana condamnată a criticat, în esență, stabilirea corespondentului în legislația penală română a infracțiunii pentru care acesta a fost condamnat de autoritățile judiciare din Italia la pedeapsa detențiunii pe viață, arătând că, în mod greșit, s-a apreciat că dispozițiile art. 575 și 576 din C. pen. italian sunt incriminate de legea penală română în infracțiunea de omor calificat, deși nu a fost condamnat de autoritățile judiciare italiene pentru săvârșirea acestei infracțiuni.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2023 și repartizată aleatoriu completului de judecată nr. 6, cu prim termen de judecată fixat la data de 22 iunie 2023.

Examinând contestația formulată de condamnatul A., în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Înalta Curte reține că cererea dedusă judecății are ca obiect condamnarea contestatorului la pedeapsa detențiunii pe viață, recunoscută de instanța română în cadrul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești de condamnare pronunțată de o instanță dintr-un stat membru al Uniunii Europene.

În drept, contestatorul a invocat cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) și d) din C. proc. pen., criticând, în concret, soluția instanței care a recunoscut hotărârea străină în privința modului în care a realizat corespondența între faptele pentru care a fost condamnat și norma de incriminare din legea română și a arătat că s-a realizat o greșită calificare a acestora.

Înalta Curte reține că, așa cum este în prezent reglementată contestația la executare (art. 598 C. proc. pen.), aceasta se înfățișează ca un procedeu jurisdicțional ce poate fi exercitat pentru soluționarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii definitive sau după executarea hotărârii definitive, dar în legătura cu aceasta.

Astfel, pe calea contestației la executare nu pot fi invocate aspecte anterioare momentului rămânerii definitive a hotărârii, nu se poate modifica o astfel de hotărâre, prin pronunțarea unei alte soluții, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice.

Analizând, în acest context, contestația formulată de condamnatul A., Înalta Curte constată că motivele invocate de acesta nu pot fi subsumate unei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută sau unei împiedicări la executare ori unei cauze de stingere sau micșorare a pedepsei astfel cum prevăd dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) și d) din C. proc. pen., ci pun în discuție chiar legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea.

Astfel, contestatorul critică însăși Sentința penală nr. 55 din 17 august 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 297/A din 5 iulie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin care instanța a recunoscut, condamnarea acestuia la pedeapsa detențiunii pe viață aplicată de autoritățile judiciare din Italia, sub aspectul corespondenței dintre faptele pentru care acesta a fost condamnat și încadrarea juridică a acestora potrivit legii române, solicitând, în esență, reevaluarea îndeplinirii condiției dublei incriminări.

Or, pe calea contestației la executare întemeiată pe cazurile prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) și d) din C. proc. pen. nu se poate proceda la reevaluarea îndeplinirii condiției dublei incriminări a faptelor penale pentru care s-a dispus condamnarea contestatorului de către autoritatea judiciară străină, această chestiune fiind de competența exclusivă a instanței învestite cu recunoașterea hotărârii pronunțate de statul de condamnare.

Prin urmare, cererea formulată de contestator, prin prisma motivelor expuse, excedează limitelor în care o instanță poate fi învestită în cursul executării și constituie, în fapt, un apel deghizat.

Pentru aceste considerente, constatând că sentința penală atacată este temeinică și legală, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 57 din 21 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2023.

Deopotrivă, reținând culpa procesuală a contestatorului condamnat în formularea prezentei contestații, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 57 din 21 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iunie 2023.

GGC - NN