ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 609/2023

Ședința publică din data de 27 septembrie 2023

Analizând calea de atac declarată de contestatorul A., constată următoarele:

Prin sentința nr. 66 din data de 25 mai 2023 pronunțată în Dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 41 din data de 4 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., l-a obligat pe contestator să plătească statului suma de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. a reținut onorariul avocatului desemnat din oficiu în sarcina statului.

Pentru a hotărî în acest sens, curtea de apel a reținut următoarele:

La data de 14.05.2015, pe rolul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori s-a înregistrat sub nr. x/2015 sesizarea nr. x/2015 din 12.05.2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, privind cererea de transfer într-un penitenciar din România a numitului A., condamnat la pedeapsa închisorii pe viață pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și tâlhărie, prevăzute de art. 575, art. 573, nr. 1 și art. 628 alin. (1) și (3) C. pen. italian prin sentința penală nr. 20 din 07.03.2012, pronunțată în Dosarul nr. x al Curții de Apel cu Jurați din Napoli-Italia, definitivă la aceeași dată.

Prin sentința penală nr. 55 pronunțată de Curtea de Apel Suceava la data de 17.08.2015, în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 297/A din data de 5.07.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul cetățeanului român A., condamnat de către autoritățile judiciare din Italia la pedeapsa detențiunii pe viață, aflat în executarea acestei pedepse, în penitenciarul din Cuneo.

În temeiul art. 154 alin. (6) lit. a) raportat la art. 155 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a dispus recunoașterea și punerea în executare parțială a sentinței nr. 20 emisă la 07.03.2012 de Curtea de Apel cu Jurați din Napoli, pronunțată în Dosarul nr. x, ca reformă parțială a Sentinței emise la 04.10.2010 de Judecătorul pentru investigații preliminare de la Tribunalul din Napoli, irevocabilă la 10.04.2013, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa detențiunii pe viață, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor prevăzută de art. 575, 576 nr. 1 din C. pen. italian, ce are ca și corespondent infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. f) din C. pen. român și tâlhărie prevăzută de art. 628 alin. (1) și (3) din C. pen. italian, ce are ca și corespondent infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 233 din C. pen. român.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei detențiunii pe viață aplicată prin sentința nr. 20 emisă la 07.03.2012 de Curtea de Apel cu Jurați din Napoli, pronunțată în Dosarul nr. x, ca reformă parțială a sentinței emise la 04.10.2010 de Judecătorul pentru investigații preliminare de la Tribunalul din Napoli, irevocabilă la 10.04.2013.

S-a dedus din pedeapsa detențiunii pe viață, aplicată persoanei transferabile A., perioada arestării și perioada executată, de la data de 16.04.2009 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei detențiunii pe viață pe numele persoanei transferabile A., la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Suceava a reținut, în esență, că faptele pentru care s-a dispus condamnarea cetățeanului român A. au fost săvârșite în luna aprilie 2009, când era în vigoare C. pen. român din 1969, iar la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul C. pen. român, care a modificat, printre altele, limitele pedepselor prevăzute pentru o serie de fapte reglementate ca infracțiuni în vechiul C. pen., însă infracțiunile reținute în sarcina persoanei transferabile A., deși erau prevăzute și în C. pen. din 1969, nu erau sancționate cu pedepse mai blânde decât cele prevăzute de actualul C. pen.. Prin urmare, a constatat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 154 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004, care prevăd că, în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanța străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare, adaptează, prin sentință, pedeapsa aplicată de instanța statului emitent.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 la data de 18.05.2021 la Curtea de Apel Suceava, contestatorul A. a formulat contestație la executare privind sentința penală nr. 55 pronunțată la data de 17.08.2015 de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 297/A din 05.07.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2015.

În susținerea contestației la executare, a arătat că în cauză se impune deducerea unei perioade de 675 zile, ca urmare a executării pedepsei închisorii timp de 15 semestre, în perioada 16.04.2009 - 18.08.2016, pe teritoriul statului italian, perioadă care trebuia dedusă din oficiu, ca urmare a acordării beneficiului de liberare anticipată de către autoritățile judiciare italiene.

Contestatorul a solicitat suplimentar, prin memoriile depuse la dosarul cauzei, contopirea pedepsei detențiunii pe viață cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicate în Italia, precum și deducerea în baza recursului compensatoriu a zilelor acordate în baza Legii nr. 169/2017, cerere la care ulterior a renunțat până la închiderea dezbaterilor.

Prin sentința penală nr. 41 din data de 4 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 cu referire la art. 597 alin. (1) și (4) din C. proc. pen. și art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., s-a admis contestația la executare formulată de condamnatul A. privind sentința penală nr. 55 din data de 17.08.2015 a Curții de Apel Suceava, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 297/A din data de 5.07.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, au fost rescunoscute următoarele acte judiciare emise de autoritățile italiene cu privire la condamnatul A., respectiv Ordinul Biroului de Supraveghere din Avellino nr. 158/2011, emis la data de 17.10.2011, prin care s-au acordat condamnatului 225 zile de liberare anticipată referitoare la perioada de la 16.04.2009 la 16.10.2011, Ordinul Biroului de Supraveghere din Avellino nr. 1140/2012, emis la data de 11.06.2012, prin care s-au acordat condamnatului 45 zile de liberare anticipată referitoare la perioada de la 16.10.2011 -16.04.2012 și Ordinul Biroului de Supraveghere din Cuneo nr. 777/2014, emis la data de 08.04.2014, prin care s-au acordat condamnatului 45 de zile de liberare anticipată referitoare la perioada de la 16.10.2012 -16.04.2013, s-a dedus din pedeapsa detențiunii pe viață aplicată condamnatului A., recunoscută și pusă în executare prin sentința penală nr. 55, pronunțată de Curtea de Apel Suceava la data de 17.08.2015, în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 297/A din data de 5.07.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală perioada de 315 zile stabilite prin ordinele recunoscute prin sentință, a fost anulat mandatul de executare al pedepsei închisorii nr. 67/2015 din 06.07.2016 emis de către Curtea de Apel Suceava și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în baza sentinței, la data rămânerii definitive a acesteia.

Curtea de Apel Suceava a constatat că A. a beneficiat de 315 zile de liberare anticipată, ce au fost acordate prin odinele Biroului de Supraveghere din Avellino antereferite. Totodată, a reținut că, din înscrisurile transmise de către autoritățile judiciare italiene, rezultă că pe teritoriul Italiei contestatorul A. s-a aflat în executarea a două pedepse pronunțate pentru săvârșirea unor infracțiuni concurente, astfel cum rezultă din cronologia prezentată referitoare la data săvârșirii infracțiunilor și a datelor de pronunțare a hotărârilor de condamnare, pedeapsa de 8 ani închisoare și amendă de 1.400 euro și pedeapsa detențiunii pe viață, însă a avut în vedere perioada dedusă ca fiind executată din pedeapsa detențiunii pe viață, astfel cum s-a dispus cu autoritate de lucru judecat prin sentința penală nr. 55 din 17.08.2015 a Curții de Apel Suceava, respectiv de la 16.04.2009.

Ulterior, prin cererea adresată Curții de Apel Suceava și înregistrată sub nr. x/2023 din data de 28.04.2023, care face obiectul prezentei cauze, condamnatul A. a formulat contestație la executare cu privire la hotărârea pronunțată în Dosarul nr. x/2021 al aceleiași instanțe, prin care a solicitat deducerea din pedeapsa în executarea căreia se află a zilelor câștigate prin muncă, respectiv un număr de 296,97 de zile, pentru a fi eligibil pentru comisia de liberare condiționată, în temeiul dispozițiilor art. 96 alin. (1) și (2) din Legea nr. 254/2013.

Având în vedere cazurile de contestație la executare prevăzute de art. 598 din C. proc. pen., reglementarea instituției liberării condiționate în dreptul intern, precum și temeiul de drept al cererii formulate de contestator, expuse pe larg în considerentele hotărârii contestate în cauză, curtea de apel a constatat că motivul invocat nu se circumscrie cazurilor în care se poate formula contestație la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat contestație persoana condamnată A., prin care a solicitat recunoașterea celor 296 de zile câștigate prin muncă, care îi conferă posibilitatea formulării unei cereri de liberare condiționată.

Examinând contestația formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestația la executare este reglementată de C. proc. pen. ca un procedeu jurisdicțional de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale definitive, care poate fi folosit în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.

Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația la executare se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În temeiul cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., se poate invoca orice cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei ivită după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești contestate, care nu se analizează în cadrul altei proceduri reglementate de Codul de procedură.

În speță, contestatorul condamnat A. a solicitat deducerea din pedeapsa în a cărei executare se află a unui număr de 296,97 de zile pe care le-ar fi câștigat prin muncă ulterior datei la care a fost transferat în România în temeiul sentinței penale nr. 55 din data de 17.08.2015 a Curții de Apel Suceava, cum a precizat personal în fața Curții de Apel Suceava .

În raport de această împrejurare, Înalta Curte constată că nu este incident cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., legiuitorul reglementând o altă procedură în cadrul căreia pot fi valorificate zile câștigate prin munca prestată în timpul executării pedepsei, în cuprinsul art. 99-106 din C. proc. pen., respectiv liberarea condiționată.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. (3) și (4) din C. proc. pen., în calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute la alin. (1) și (2) ale aceluiași articol "se ține seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate."

Pentru considerentele expuse, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de contestatorul-condamnat A..

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (6) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței nr. 66 din data de 25 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2023

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 septembrie 2023.