ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 175/2022

Asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată:

Prin Sentința penală nr. 4 din 25 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 599 alin. (5) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 58 din data de 18.08.2017, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2017.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Suceava a reținut că, la data de 20.04.2021 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești, prezenta contestație la executare formulată de petentul condamnat A. (instanță care și-a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Suceava, prin Sentința penală nr. 734 din 10.06.2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2021), în motivarea cererii acesta a arătând că este arestat din 16.03.2012 în Italia, fiind condamnat la 14 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor, iar în anul 2018 a fost transferat în România pentru continuarea executării pedepsei.

Petentul condamnat A. a susținut că, potrivit legii statului italian, ar fi trebuit să beneficieze de un anumit număr de zile în compensare pentru fiecare lună executată în condiții improprii. Astfel, a solicitat aplicarea acestei legi pentru perioada 16.03.2012 - 16.01.2018 executată în Italia, în sensul de a i se scădea din pedeapsă respectivul număr de zile (fără a-l preciza).

În drept, a invocat dispozițiile art. 73 C. pen. rap. la art. 598 alin. (1) lit. d) ultima teză C. proc. pen., cu aplicarea Legii nr. 302/2004, art. 141 alin. (17), Tratatul European privind Transferul Deținuților pe Teritoriul Europei din 21.03.1983, legea statului italian privind acordarea de zile compensatorii pentru executarea pedepsei în condiții improprii, echivalent cu Legea nr. 169/2017, art. 20 din Constituția României, art. 148 din Legea nr. 302/2004.

Analizând contestația la executare, în baza actelor dosarului, Curtea de Apel Suceava a constatat că, anterior, prin Sentința nr. 128 din 07.11.2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. privind Sentința penală nr. 58 din 18.08.2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul penal nr. x/2017, rămasă definitivă la data de 17.10.2017 prin neapelare.

Astfel a constatat că, prin cererea înregistrată la data de 5.09.2019, sub nr. x/2019, contestatorul A. a formulat contestație la executare privind Sentința penală nr. 58 din 18.08.2017, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, arătând că în cuprinsul sentinței penale s-a strecurat o eroare de traducere a actelor emise de autoritățile judiciare italiene, întrucât potrivit acestora pe teritoriul Italiei a fost condamnat pentru infracțiunea de omor preterintenționat, la pedeapsa de 12 ani plus 6 luni închisoare pentru fiecare agravantă, iar prin sentința penală s-a reținut infracțiunea de omor calificat.

A mai arătat că pe teritoriul statului italian a formulat în luna decembrie 2017 o cerere pentru acordarea reducerilor din pedeapsă în baza recursului compensatoriu, acestea nefiind însă acordate, întrucât la data de 16.01.2018 a fost transferat în România.

Potrivit dispozițiilor legale aplicabile, a solicitat autorităților judiciare italiene acordarea unui beneficiu de 3 zile pentru fiecare lună de detenție executată în perioada 2012 - 2017.

A arătat, prin avocatul desemnat din oficiu că în privința primului motiv de contestație, acesta se întemeiază pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., respectiv vizează situația în care se ivește o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, iar cel de-al doilea motiv al contestației se întemeiază pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., care vizează existența unei cauze de reducere a pedepsei, ambele temeiuri urmând a fi raportate la dispozițiile art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În dovedirea contestației la executare, contestatorul A. a depus la dosar copia Sentinței penale nr. 1/2014 pronunțată de Curtea cu Juri din Roma, secția a III-a din 30.01.2014, dosar.

Din oficiu, instanța a dispus atașarea dosarului penal nr. x/2017 al Curții de Apel Suceava și a solicitat relații de la autoritățile judiciare italiene.

Prin adresa - PM Roma - Biroul de Supraveghere din Viterbo și adresa din 14.09.2019 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Roma - Oficiul Executări penale ce au fost traduse și atașate la dosarul cauzei, autoritățile judiciare italiene au furnizat relații cu privire la situația persoanei condamnate, respectiv contestatorul A.

La dosarul cauzei a fost transmisă și atașată atât în limba statului emitent cât și în traducere, copia Sentinței penale nr. 14/2015 pronunțată la data de 16.04.2015 de Curtea a I-a cu Juri de Apel din Roma prin care a fost reformată Sentința penală nr. 1/2014 din 30.01.2014 pronunțată de Curtea cu Juri Roma și adresa emisă de Parchetul Republicii d e pe lângă Tribunalul din Roma - Oficiul Executări penale din data de 8.10.2019.

Pentru a pronunța Sentința nr. 128 din 07.11.2019, în Dosarul nr. x/2019, examinând contestația la executare, sub aspectul motivelor invocate, Curtea de Apel Suceava a reținut că, prin Sentința penală nr. 58 pronunțată de Curtea de Apel Suceava la data de 18.08.2017 în Dosarul nr. x/2017, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A.

În baza art. 154 alin. (6) lit. a) raportat la art. 155 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a Sentinței penale nr. 1/2014 în Dosarul nr. x/2013 REG.GEN P și nr. x RGNR. pronunțată la data de 30.01.2014 de Curtea cu Juri din Roma, secția a III-a reformată prin Sentința nr. 14/2015 pronunțată în data de 16.04.2015 de către Curtea de Apel cu Juri, secția I-a, definitivă la data de 25.02.2016 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnat la pedeapsa totală de 14 (paisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de omor preterintenționat prev. de art. 584 C. pen. art. 61 nr. 2 C. pen. art. 61 nr. 5 C. pen. și tâlhărie formă agravată prev. de art. 110 C. pen., art. 628 alin. (1) C. pen., art. 628 alin. (3) nr. 2 C. pen., art. 628 alin. (3) nr. 3 B C. pen. ce își găsesc corespondent în infracțiunile de: omor calificat prev. de art. 189 alin. (1) lit. b) și d) C. pen. și tâlhărie calificată prev. de art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A., într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 14 ani închisoare aplicată prin sentința penală mai sus menționată.

În baza art. 73 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 14 ani închisoare durata executată începând cu data de 3.05.2012 până la zi.

În baza art. 154 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 coroborat cu art. 555 C. proc. pen., s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei transferabile A., la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

S-a dispus plata din fondul Ministerului Justiției către Baroul Suceava a sumei de 260 RON, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu pentru persoana transferabilă.

La pronunțarea sentinței prin care s-a recunoscut hotărârea străină, s-a avut în vedere că, prin adresa nr. x/2017 din data de 08.03.2017, Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară - Serviciul cooperare judiciară internațională în materie penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în conformitate cu prevederile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cererea formulată de autoritățile judiciare italiene prin care se solicită transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei aplicate de Curtea cu Juri din Roma

În conformitate cu prevederile art. 153 din actul normativ menționat, cererea de transfer a cetățeanului român A. a fost însoțită de următoarele documente: certificatul menționat la art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, copia sentinței de condamnare pronunțată în Dosarul nr. x/2013 REG.GEN.și nr. x RGNR. pronunțată la data de 30.01.2014 de Curtea cu Juri din Roma, secția a III-a reformată prin Sentința nr. 14/2015 pronunțată în data de 16.04.2015 de către Curtea de Apel cu Juri, secția I-a, definitivă la data de 25.02.2016 și opinia persoanei condamnate, inclusă în certificat.

Cauza a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava sub nr. x/2017.

La data de 11.08.2017, pe rolul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a înregistrat, sub nr. x/2017, sesizarea nr. x/2017 din data de 10.08.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava privind cererea de transfer mai sus arătată, formulată în aplicarea prevederilor art. 153 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, însoțită de actele enunțate în lege.

În motivarea cererii, s-a arătat că numitul A., a fost condamnat prin sentința penală pronunțată în Dosarul nr. x/2013 REG.GEN. și nr. x RGNR. pronunțată la data de 30.01.2014 de Curtea cu Juri din Roma, secția a III-a reformată prin Sentința nr. 14/2015 pronunțată în data de 16.04.2015 de către Curtea de Apel cu Juri, secția I-a, definitivă la data de 25.02.2016, la pedeapsa de 14 (paisprezece) ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor preterintenționat prev. de art. 584 C. pen. art. 61 nr. 2 C. pen. art. 61 nr. 5 C. pen. și tâlhărie formă agravată prev. de art. 110 C. pen., art. 628 alin. (1) C. pen., art. 628 alin. (3) nr. 2 C. pen.,art. 628 alin. (3) nr. 3 B C. pen. și care au corespondent în legislația penală română.

Persoana condamnată a fost reținută și arestată începând cu data de 3 mai 2012, pedeapsa fiind considerată ca executată la data de 15.03.2026.

Din verificările efectuate a rezultat că executarea hotărârii judecătorești nu este contrară principiului "non bis in idem", persoana condamnată nu este cercetată penal în România pentru aceeași infracțiune sau pentru o altă infracțiune decât cea pentru care a fost pronunțată hotărârea transmisă de statul emitent și nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 151 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Persoana condamnată și-a exprimat acordul cu privire la transferul într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei.

Analizând informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare în conformitate cu prevederile art. 153 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Curtea a reținut că, prin Sentința penală nr. 1/2014 pronunțată în Dosarul nr. x/2013 REG.GEN.și nr. x RGNR. la data de 30.01.2014 de Curtea cu Juri din Roma, secția a III-a reformată prin Sentința nr. 14/2015 pronunțată în data de 16.04.2015 de către Curtea de Apel cu Juri, secția I-a, definitivă la data de 25.02.2016, persoana transferabilă A. a fost condamnat la o pedeapsă totală de 14 (paisprezece) ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunilor de: omor preterintenționat prev. de art. 584 C. pen. art. 61 nr. 2 C. pen. art. 61 nr. 5 C. pen. și tâlhărie formă agravată prev. de art. 110 C. pen., art. 628 alin. (1) C. pen., art. 628 alin. (3) nr. 2 C. pen.,art. 628 alin. (3) nr. 3 B C. pen.

În fapt, s-a reținut în considerentele sentinței (conform mențiunilor făcute în certificat) că în noaptea de 21/22 februarie 2012, persoana transferabilă A. a comis în participație cu B. infracțiunea de omor praeterintenționat, lovind victima C. în față în mod repetat după ce i-au pus căluș în gură, iar apoi a fost sufocată cu gulerul cervical pe care aceasta îl avea în jurul gâtului, fapta fiind comisă în formă agravantă, având în vedere că a fost comisă asupra unei persoane a cărei capacitate de apărare era limitată din cauza gulerului cervical pe care îl purta și pentru că fapta a fost săvârșită cu scopul de a comite infracțiunea de tâlhărie, faptă comisă tot în participație cu B. asupra aceleiași victime căreia i-au sustras 4 telefoane mobile, suma de 400 euro în numerar și lucruri personale.

În drept, raportat la situația de fapt reținută în sarcină, astfel cum a fost mai sus expusă, Curtea a constatat că infracțiunile pentru care persoana transferabilă a fost condamnată își găsesc corespondent în legislația internă în infracțiunile de omor calificat prev. de art. 189 alin. (1) lit. b) și d) C. pen. și tâlhărie calificată prev. de art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen.

Din analiza fișei de cazier a persoanei condamnate a rezultat că aceasta a suferit condamnări anterioare în România.

Conform certificatului persoana transferabilă A. a fost de acord să fie transferat într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.

Conform celor inserate în certificatul menționat din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului, persoana transferabilă se află în stare de detenție, iar pedeapsa, conform dreptului intern al statului emitent, va fi complet executată la data de 15.03.2026.

Din înscrisurile atașate și certificat rezultă că acesta a fost arestat la 3.05.2012, aflându-se în detenție .

Față de cele reținute, s-au constatat îndeplinite toate condițiile pentru transferarea într-un penitenciar din România a persoanei condamnate A. astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 155 din Legea nr. 302/2004.

Sentința penală nr. 58 pronunțată de Curtea de Apel Suceava la data de 18.08.2017 a rămas definitivă prin neapelare la data de 17.10.2017, întocmindu-se în baza acesteia mandatul de executare a pedepsei închisorii din 20.10.2017 pentru persoana condamnată A.

Din adresa din 17.01.2018 a MAI - IGPR Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Interpol, atașată la dosarul cauzei rezultă că persoana condamnată A., contestator în prezenta cauză, a fost preluată de la autoritățile judiciare italiene la data de 16.01.2018 și predată către Administrația Națională a Penitenciarelor, situație confirmată și de adresa din 23.01.2018 a Administrației Naționale a Penitenciarelor - Penitenciarul București Rahova, atașată la dosar.

S-au analizat temeiurile legale invocate de către contestatorul A. în susținerea contestației la executare și îndeosebi a celor invocate din legislația specială reglementată de Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv, art. 141 alin. (17) care stipulează că în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă, anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de Curtea de Apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător.

Din perspectiva dreptului intern, temeiurile invocate de către contestatorul A., fac trimitere la dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen.

Sub aspectul motivelor și temeiurilor de drept invocate, pronunțând Sentința nr. 128 din 07.11.2019, Curtea a constatat că acestea nu sunt date în cauză.

Astfel cum s-a arătat mai sus, Sentința penală nr. 58 din 18.08.2017, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, a rămas definitivă prin neapelare la data de 17.10.2017 și este intrată în autoritate de lucru judecat.

Aspectele reținute în cuprinsul sentinței penale privind adaptarea pedepsei aplicate de instanță prin raportare la situația de fapt prezentată prin sentința de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare străine și legislația internă prin aplicarea disp. art. 154 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, nu pot fi analizate sau reanalizate prin calea de atac a contestației la executare atât din perspectiva intervenirii autorității de lucru judecat a hotărârii definitive cât și pentru faptul că astfel ar putea fi eludate dispozițiile Legii nr. 302/2004, republicată.

În ceea ce privește pedeapsa stabilită prin Sentința penală nr. 58 din 18.08.2017, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, aceasta a fost aplicată prin Sentința penală nr. 1/2014 în Dosarul nr. x/2013 REG.GEN.și nr. x RGNR. pronunțată la data de 30.01.2014 de Curtea cu Juri din Roma, secția a III-a reformată prin Sentința nr. 14/2015 pronunțată în data de 16.04.2015 de către Curtea de Apel cu Juri, secția I-a, definitivă la data de 25.02.2016 ce sunt atașate în copii traduse la dosar.

Deși și pedeapsa stabilită prin Sentința penală nr. 58 din 18.08.2017 a Curții de Apel Suceava, este intrată în autoritatea de lucru judecat, s-a constatat că pedeapsa aplicată de către instanțele italiene este una rezultantă, respectiv de 14 ani închisoare, nefiind o pedeapsă ce se poate repune în individualitatea unor pedepse componente, fiind unitară și nedivizibilă.

În ceea ce privește motivul de contestație la executare invocat de contestatorul A. întemeiat pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a constatat că și acesta este neîntemeiat.

Astfel, contestatorul invocă existența unor perioade de reducere a pedepsei ca urmare a executării pedepsei închisorii pe teritoriul Statului Italian și până la transferul acestuia în România ce nu au fost deduse din durata pedepsei aplicate.

Din conținutul adresei N. SIEP n. 2016/92-PM Roma emisă de Biroul de Supraveghere din Viterbo, dosar și a adresei din 8.10.2019 transmisă de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Roma Oficiul Executări Penale rezultă că pentru persoana condamnată A., contestator în cauză, autoritățile judiciare italiene au emis cu privire la perioada executată din pedeapsa închisorii, următoarele acte judiciare, respectiv ordonanțe:

- ordonanța emisă de Magistratul de Supraveghere din Roma la 08.06.2016 (acordarea a 180 zile de la 16.09.2019 la 16.03.2014 și de la 16.03.2015 la 16.09.2015, respingerea de la 16.03.2014 la 16.03.2015b și de la 16.09.2015 la 16.03.2016 - cerere înscrisă la Biroul de Supraveghere din Roma la 20.04.2016);

- ordonanța emisă de Magistratul de Supraveghere din Viterbo la 25.10.2016 (respingerea de la 16.03.2016 la 16.09.2016 - cerere înscrisă la acest birou la 21.10.2016 și prezentată de deținut Penitenciarului din Viterbo);

- ordonanța emisă de Magistratul de Supraveghere din Viterbo la 04.04.2017 (acordarea a 45 zile de la 16.09.2016 la 16.03.2017 - cerere înscrisă la acest birou la 31.03.2017 și prezentată de deținut Penitenciarului din Viterbo);

- ordonanța emisă de Magistratul de Supraveghere din Viterbo la 10.10.2017 (acordarea a 45 zile de la 16.03.3017 la 16.09.2017 - cerere înscrisă la acest birou la 04.10.2017 și prezentată de deținut Penitenciarului din Viterbo);

- ordonanța emisă de Magistratul de Supraveghere din Viterbo la 27.07.2018 (respingere pentru detenția suferită în România de la 16.03.2012 la 16.09.2012, deoarece deținutul a fost extrădat la 16.01.2018 și nu au ajuns niciodată informațiile cerute privind conduita avută de acesta în perioada sus-numită - cerere înscrisă la acest birou la 24.05.2016 și prezentată de deținut Penitenciarului din Viterbo).

S-a constatat că prin Sentința penală nr. 87 din 14.08.2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, atașată la dosarul cauzei, în baza art. 597 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală C. proc. pen., cu trimitere la art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul A. privind Sentința penală nr. 58 pronunțată la data de 18.08.2017 de către Curtea de Apel Suceava, rămasă definitivă la data de 17.10.2017 prin neapelare, prin care s-a recunoscut și pus în executare Sentința penală nr. 1/2014 în Dosarul nr. x/2013 REGGEN și nr. x RGNR pronunțată la data de 30.01.2014 de către Curtea cu juri din Roma, secția a III-a, reformată prin Sentința penală nr. 14/2015 pronunțată la data de 16.04.2015 de către Curtea de Apel cu Juri, secția I-a, definitivă la data de 25.02.2016 și transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România.

În baza art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, republicată, au fost recunoscute următoarele ordonanțe emise de magistratul responsabil cu supravegherea la penitenciarul din Viterbo și din Roma, Italia:

- Ordonanța SIUS - UDS Roma din 8.06.2016 prin care s-a acordat o reducere a pedepsei de 180 de zile, referitor la perioada executată în Italia, de la 16.09.2012 până la 16.03.2014 și de la 16.03.2015 până la 16.09.2015;

- Ordonanța SIUS Viterbo din 4.04.2017 prin care s-a acordat o reducere a pedepsei de 45 de zile referitor la perioada executată în Italia, de la 16.09.2016 până la 16.03.2017;

- Ordonanța Viterbo din 10.10.2017 prin care s-a acordat o reducere a pedepsei de 45 de zile, referitor la perioada executată în Italia de la 16.03.2017 - 16.09.2017.

S-a dedus din pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1/2014 în Dosarul nr. x/2013 REGGEN și nr. x RGNR pronunțată la data de 30.01.2014 de Curtea cu Juri din Roma, secția a III-a, reformată prin Sentința penală nr. 14/2015 pronunțată la data de 16.04.2015 de către Curtea de Apel cu Juri, secția I-a, definitivă la data de 25.02.2016, recunoscută și pusă în executare prin Sentința penală nr. 58 pronunțată de Curtea de Apel Suceava la data de 18.08.2017, rămasă definitivă la data de 17.10.2017 prin neapelare, durata de 180 zile, 45 zile și 45 zile (în total 270 zile) acordate condamnatului prin ordonanțele menționate anterior.

S-a constatat că, prin Sentința penală nr. 738 pronunțată de Judecătoria Botoșani la data de 12.06.2018, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 19 pronunțată de Curtea de Apel Suceava la data de 9.01.2019, s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinței penale nr. 58 pronunțată de Curtea de Apel Suceava la data de 18.08.2017, rămasă definitivă la data de 17.10.2017 privind pe contestator și emiterea unui nou mandat, în baza acesteia.

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava a sumei de 313 RON reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru contestator.

Întrucât ordonanțele emise de către magistratul responsabil cu supravegherea la Penitenciarul din Viterbo și Roma Italia privind pe contestatorul A. au fost deja recunoscute și perioadele deduse din pedeapsa de executat prin sentința penală anterior menționată, Curtea a apreciat că în cauză nu este dat niciunul din cazurile de contestație la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., respectiv amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Sentința nr. 128 din 07.11.2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2019 a rămas definitivă la data de 19.11.2019, prin necontestare.

(...)

Față de motivele prezentate, Curtea de Apel Suceava a constatat că prin cererea înregistrată la data de 20.04.2021, ce face obiectul prezentei cauze (Dosar nr. x/2021), contestatorul A. a formulat o nouă contestație la executare privind Sentința penală nr. 58 din 18.08.201 "pronunțată de Curtea de Apel Suceava, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., prin care a solicitat acordarea de zile compensatorii pentru executarea pedepsei în condiții necorespunzătoare în Italia, respectiv deducerea perioadei considerată executată de autoritățile italiene de la data la care a fost arestat în respectiva cauză până la data la care a fost transferat în România.

Curtea a remarcat că, deși legea penală ori procesual penală nu oferă o definiție noțiunii autorității de lucru judecat, nu îi identifică natura și nici regimul juridic, așa cum o face legea civilă, principiul funcționează deplin și în dreptul procesual penal.

Deși definiția se referă la hotărârile penale prin care se soluționează un raport de drept substanțial având ca obiect tragerea la răspundere penală, principiul trebuie considerat incident și în cazul acelor hotărâri penale care nu au un astfel de obiect, ci prin care se soluționează chestiuni privind faza de executare a procesului penal.

Astfel, în măsura în care există o hotărâre definitivă privind aceleași părți, având același obiect și aceeași cauză, se configurează autoritatea de lucru judecat, iar sancțiunea procedurală care intervine este inadmisibilitatea cererii.

Aceasta, întrucât se încearcă, printr-o astfel de cerere, exercitarea unui drept epuizat prin utilizarea din nou a unei căi procesuale deja folosite și valorificate.

În acest sens, s-a observat că în conformitate cu dispozițiile art. 599 alin. (5) C. proc. pen., "Cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări."

Deși contestatorul a arătat că în contestațiile anterior formulate nu a invocat art. 166 din Legea nr. 302/2004, Curtea a avut în vedere că această împrejurare nu este de natură a conduce la concluzia că nu este dată autoritatea de lucru judecat.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător."

Or, ordonanțele emise de către magistratul responsabil cu supravegherea la Penitenciarul din Viterbo și Roma Italia privind pe contestatorul A. au fost deja recunoscute și perioadele deduse din pedeapsa de executat, prin Sentința penală nr. 87/14.08.2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, astfel după cum s-a reținut și prin Sentința penală nr. 128 din 07.11.2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă la data de 19.11.2019, prin necontestare.

Prin urmare, Curtea de Apel Suceava a constatat că există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări între cele din cauza de față cu cele din cauza înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava sub nr. x/2019 și soluționată definitiv prin Sentința penală nr. 128 din 07.11.2019.

Totodată, instanța a constatat că, aceeași situație (existența identității de persoană, de temei legal, de motive și de apărări între cele din contestațiile formulate anterior și cele din cauza înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava sub nr. x/2019 și soluționată definitiv prin Sentința penală nr. 128/07.11.2019) a fost constatată atât prin Sentința penală nr. 37 din 21.04.2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2019 (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 801 din 30.09.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestația), cât și prin Sentința penală nr. 47 dom 17.06.2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2020 (rămasă definitivă la data de 29.06.2021, prin necontestare) - astfel cum reiese din considerentele ambelor hotărâri, al căror conținut este redat integral în sentința ce face obiectul prezentei contestații.

Împotriva Sentinței penale nr. 4 din 25 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021, condamnatul A. a formulat contestație, fără a motiva calea de atac promovată.

Contestația a fost susținută de apărătorul desemnat din oficiu și de condamnat, în ultimul cuvânt, astfel cum s-a consemnat în practicaua prezentei hotărâri.

În esență, s-a solicitat deducerea din durata totală a pedepsei pe care o execută a perioadei considerată ca executată de autoritățile italiene, de la data la care a fost arestat în cauză până la data transferării sale într-un penitenciar din România (16.03.2012 - 16.01.2018), respectiv recunoașterea unui număr de zile considerate ca executate pentru fiecare lună executată în condiții improprii în Italia, conform legislației italiene în vigoare pe perioada de detenție din statul italian.

Analizând contestația prin prisma dispozițiilor legale incidente, în baza actelor și lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:

Pe calea contestației la executare pot fi soluționate incidentele ivite după ce hotărârea a rămas definitivă, respectiv înainte sau în timpul executării hotărârii penale sau după executarea acesteia, însă în legătură cu aceasta, fiind permisă astfel rezolvarea situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale, fără a se putea invoca aspecte de fond deja avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice.

În speță, contestatorul A. execută o pedeapsă de 14 ani închisoare, ca urmare a MEPI din 09.01.2019 emis în baza Sentinței penale nr. 738 din 12.06.2018 a Judecătoriei Botoșani, (conform adresei din data de 29.04.2021 emise de Penitenciarul Găești). Pedeapsa a început la data de 16.03.2012 și va expira în termen la data de 12.02.2025, deoarece se scad 126 zile conform art. 551 din Legea 254/2013, 270 zile fiind deduse din pedeapsă.

Prin Sentința penală nr. 738/2018 a Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 19 din 09.01.2019 a Curții de Apel Suceava, inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de: furt calificat (fapta din 12/13.04.2011) la pedeapsa de 3 ani închisoare; furt calificat (fapta din 19/20.07.2011) la pedeapsa de 3 ani închisoare; furt calificat (4 acte materiale în perioada 21.01.2012 - 07.03.2012) la pedeapsa de 4 ani închisoare.

S-a constatat că inculpatul a săvârșit faptele în condițiile art. 33 lit. a) C. pen. 1969 atât între ele, cât și față de pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată de autoritățile judiciare italiene și recunoscută prin Sentința penală nr. 58 din 18.08.2017 a Curții de Apel Suceava.

În temeiul art. 34 lit. b) C. pen. 1969, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate prin Sentința penală nr. 738/2018 cu cea de 14 ani închisoare aplicată de autoritățile judiciare italiene și recunoscută prin Sentința penală nr. 58/18.08.2017 a Curții de Apel Suceava, stabilind pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare.

În cauză, s-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b C. pen. 1969 și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată de la 16.03.2012 la zi.

S-a dispus anularea mandatului de executare emis în baza Sentinței penale nr. 58 din 18.08.2017 a Curții de Apel Suceava și emiterea unui nou mandat, conform prezentei sentințe.

Prin Sentința penală nr. 87 din 14.08.2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în baza art. 597 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală C. proc. pen., cu trimitere la art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul A. privind Sentința penală nr. 58 pronunțată la data de 18.08.2017 de către Curtea de Apel Suceava (rămasă definitivă la data de 17.10.2017 prin neapelare).

În baza art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, republicată, au fost recunoscute ordonanțele emise de magistratul responsabil cu supravegherea la penitenciarul din Viterbo și din Roma, Italia, respectiv: Ordonanța SIUS - UDS Roma din 8.06.2016 prin care s-a acordat o reducere a pedepsei de 180 de zile, referitor la perioada executată în Italia, de la 16.09.2012 până la 16.03.2014 și de la 16.03.2015 până la 16.09.2015; Ordonanța SIUS Viterbo din 4.04.2017 prin care s-a acordat o reducere a pedepsei de 45 de zile referitor la perioada executată în Italia, de la 16.09.2016 până la 16.03.2017; Ordonanța Viterbo din 10.10.2017 prin care s-a acordat o reducere a pedepsei de 45 de zile, referitor la perioada executată în Italia de la 16.03.2017 - 16.09.2017.

S-a dedus din pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1/2014 în Dosarul nr. x/2013 REGGEN și nr. x RGNR pronunțată la data de 30.01.2014 de Curtea cu Juri din Roma, secția a III-a, reformată prin Sentința penală nr. 14/2015 pronunțată la data de 16.04.2015 de către Curtea de Apel cu Juri, secția I-a, definitivă la data de 25.02.2016, recunoscută și pusă în executare prin Sentința penală nr. 58 pronunțată de Curtea de Apel Suceava la data de 18.08.2017, rămasă definitivă la data de 17.10.2017 prin neapelare, durata de 180 zile, 45 zile și 45 zile (în total 270 zile) acordate condamnatului prin ordonanțele menționate anterior.

S-a constatat că, prin Sentința penală nr. 738 din 12.06.2018, pronunțată de Judecătoria Botoșani, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 19 din 9.01.2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinței penale nr. 58 pronunțată de Curtea de Apel Suceava la data de 18.08.2017, rămasă definitivă la data de 17.10.2017 privind pe contestator și emiterea unui nou mandat, în baza acesteia.

Față de aspectele soluționate prin Sentința penală nr. 87 din 14.08.2019 a Curții de Apel Suceava, o nouă contestație la executare formulată de contestatorul A. privind Sentința penală nr. 58 din 18.08.2017, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul penal nr. x/2017, a fost respinsă, ca nefondată - prin Sentința nr. 128 din 07.11.2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019 (considerentele acesteia fiind reținute integral în hotărârea atacată).

Prin contestația la executare dedusă judecății în prezenta cauză, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală C. proc. pen., contestatorul condamnat invocă existența unor perioade de reducere a pedepsei de 14 ani închisoare (aplicată prin Sentința penală nr. 1/2014 în Dosarul nr. x/2013 REGGEN și nr. x RGNR pronunțată la data de 30.01.2014 de Curtea cu Juri din Roma, secția a III-a, reformată prin Sentința penală nr. 14/2015 pronunțată la data de 16.04.2015 de către Curtea de Apel cu Juri, secția I-a, definitivă la data de 25.02.2016), ca urmare a executării pedepsei închisorii pe teritoriul statului italian și până la transferul său în România, susținând că nu au fost deduse din durata pedepsei aplicate.

Examinând hotărârile menționate, Înalta Curte constată că temeiul legal și motivele prezentei cereri, vizând existența unei cauze de micșorare a pedepsei aplicată contestatorului A. printr-o hotărâre judecătorească pronunțată în Italia, recunoscută prin Sentința penală nr. 58 din 18.08.2017 a Curții de Apel Suceava, au mai fost invocate de condamnat, acestea făcând obiectul analizei în Dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava, soluționat prin Sentința nr. 128 din 07.11.2019.

Astfel, Înalta Curte constată că, deși din considerentele Sentinței nr. 128 din 07.11.2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, reies cu claritate motivele pentru care s-a respins, ca nefondată, contestația la executare împotriva Sentinței penale nr. 58 din 18.08.2017 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul penal nr. x/2017, condamnatul A. a formulat o nouă contestație la executare împotriva aceleiași sentințe, reiterând aceleași motive și apărări, invocate prin cererea soluționată anterior.

În aceste condiții, constatând incidența dispozițiilor art. 599 alin. (5) C. proc. pen., "cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări", Înalta Curte reține că soluția primei instanțe este corectă, hotărârea contestată fiind legală și temeinică.

Pe de altă parte, așa cum reiese din Sentința penală nr. 37 din 21.04.2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2019 (definitivă prin Decizia penală nr. 801 din 30.09.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2019), precum și din Sentința penală nr. 47 din 17.06.2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2020 (rămasă definitivă la data de 29.06.2021, prin necontestare) - sentințe redate integral în hotărârea atacată - contestația la executare dedusă judecății în prezenta cauză reprezintă a treia cerere cu privire la care se reține incidența dispozițiilor art. 599 alin. (5) C. proc. pen., constatându-se că există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări cu cele din cauza soluționată definitiv prin Sentința penală nr. 128 din 07.11.2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2019.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 4 din 25 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 4 din 25 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2022.

GGC - ED