ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 801/2021
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 801/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Deliberând asupra cauzei de față,
În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 37 din data de 21 aprilie 2021, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori,în temeiul art. 599 alin. (5) din Codul ce procedură penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul A..
Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata către stat a sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul avocatului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON (conform delegației nr. 839 din data de 12.04.2021, avocat B.) a rămas în sarcina statului și a fost avansat din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.
Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Suceava a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani la data de 25.10.2019, numitul A., persoană privată de libertate în Penitenciarul Botoșani, a formulat contestație la executare în baza dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., solicitând acordarea de zile compensatorii pentru executarea pedepsei în condiții necorespunzătoare.
A arătat contestatorul că a fost arestat de pe data de 25.02.2012 în Italia pentru comiterea unei infracțiuni de omor și condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare. Pe data de 16.01.2018 a fost transferat din Italia în România pentru continuarea executării pedepsei. În consecință, solicită aplicarea dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 169/2017 pentru perioada de detenție din Italia.
Astfel învestită, Judecătoria Botoșani a dispus citarea contestatorului, desemnarea unui avocat din oficiu pentru acesta și atașarea fișei cu situația juridică a contestatorului.
Analizând actele dosarului, Judecătoria Botoșani a reținut următoarele:
Contestatorul A. se află în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x din 9.02.2019 emis în baza Sentinței penale nr. 738/12.06.2018 a Judecătoriei Botoșani. Prin această sentință penală, numitul A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1), (20)9 alin. (1) lit. a), g), i) din C. pen. 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. 1969 și art. 375, 396 alin. (10) din C. proc. pen. (fapta din 12/13.04.2011) la pedeapsa de 3 ani închisoare;
- furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1), (20)9 alin. (1) lit. g), i) din C. pen. 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. 1969 și art. 375, 396 alin. (10) din C. proc. pen. (fapta din 19/20.07.2011) la pedeapsa de 3 ani închisoare;
- furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), (20)9 alin. (1) lit. a), g) și i) din C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969, art. 37 lit. b) din C. pen. 1969 și art. 375, 396 alin. (10) din C. proc. pen. (4 acte materiale în perioada 21.01.2012 - 7.03.2012) la pedeapsa de 4 ani închisoare.
S-a constatat că inculpatul a săvârșit faptele în condițiile art. 33 lit. a) din C. pen. 1969, atât între ele, cât și față de pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată de autoritățile judiciare italiene și recunoscută prin Sentința penală 58 din 18.08.2016 a Curții de Apel Suceava.
În temeiul art. 34 lit. b) din C. pen. 1969, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 738/2018 cu cea de 14 ani închisoare aplicată de autoritățile judiciare italiene și recunoscută prin sentința penală 58/18.08.2016 a Curții de Apel Suceava, stabilind pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare.
În cauză, s-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) din C. pen. 1968 și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată de la 16.03.2012 la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare emis în baza Sentinței penale 58 din 18.08.2016 a Curții de Apel Suceava și emiterea unui nou mandat conform prezentei sentințe.
Sentința penală nr. 738 din 12.06.2018 a Judecătoriei Botoșani a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 19 din 9.01.2019 a Curții de Apel Suceava prin care s-a respins apelul.
După cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 8/2019, pe calea contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. se soluționează cererea prin care o persoană privată de libertate solicită acordarea zilelor compensatorii în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 pentru restul de pedeapsă rezultat dintr-o condamnare anterioară și care se regăsește în pedeapsa în a cărei executare se află, dar contestatorul nu se găsește într-o astfel de situație, infracțiunea pentru care a fost condamnat în Italia fiind concurentă cu infracțiunea pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 738/2018 a Judecătoriei Botoșani.
Față de cele expuse mai sus, prin Sentința penală nr. 908/2.10.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Botoșani, s-a respins contestația la executare formulată de numitul A., aflat în Penitenciarul Botoșani.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație numitul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând reanalizarea situației sale juridice și acordarea zilelor compensatorii ca urmare a executării pedepsei în condiții necorespunzătoare în statul italian.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, Tribunalul Botoșani a reținut următoarele:
Potrivit art. 47 alin. (1) din C. proc. pen., excepția de necompetență materială sau după calitatea persoanei a instanței inferioare celei competente potrivit legii poate fi invocată în tot cursul judecății, până la pronunțarea hotărârii definitive, iar potrivit alin. (4), excepțiile de necompetență pot fi invocate din oficiu, de către procuror, de către persoana vătămată sau de către părți.
Tribunalul a analizat cu prioritate excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, în raport, cu dispozițiile art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004.
Potrivit acestor dispoziții legale, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător.
Constatând că, prin prezenta contestație la executare, contestatorul A. a solicitat deducerea perioadei considerată executată de autoritățile italiene de la data la care a fost arestat în respectiva cauză până la data la care a fost transferat în România, respectiv a solicitat recunoașterea acordării a 45 de zile ca executate la fiecare fracție de 6 luni executate în Italia conform legislației italiene în vigoare pe perioada de detenție din statul italian, Tribunalul Botoșani a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, o astfel de recunoaștere efectuându-se de curtea de apel care a dispus, prin sentință, recunoașterea și executarea pedepsei aplicate de instanța străină, respectiv Curtea de Apel Suceava, instanță care a pronunțat Sentința penală nr. 58 din 18.08.2017.
Pe de altă parte, tribunalul a constatat că, prin Sentința penală nr. 87 din 14.08.2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, această instanță a mai recunoscut contestatorului, în conformitate cu dispozițiile art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, anumite acte judiciare emise de statul italian prin care persoanei condamnate i-au fost acordate reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România.
Față de cele expuse anterior, prin Decizia penală nr. 54 din data de 9 martie 2021 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr. x/2019, s-a admis contestația formulată de A. împotriva Sentinței penale nr. 908 din 2 octombrie 2020 pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosarul nr. x/2019. A fost desființată în totalitate sentința penală atacată și rejudecând, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Botoșani, invocată din oficiu. A fost declinată competența de soluționare a contestației la executare formulate de condamnatul A., Curții de Apel Suceava. În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare de la ambele instanțe au rămas în sarcina statului. Onorariile avocaților din oficiu de la ambele instanțe în sumă de câte 313 RON s-a dispus a se achita Baroului Botoșani din fondurile Ministerului Justiției.
Astfel înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava prezenta contestație la executare, s-a fixat termen pentru data de 19.04.2021 când Curtea, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității.
Analizând cu prioritate excepția inadisibilității prezentei contestații la executare, Curtea a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava sub nr. x/2019 din data de 5.09.2019, contestatorul A. a formulat contestație la executare privind sentința penală nr. 58 pronunțată de Curtea de Apel Suceava la data de 18.08.2017.
În motivarea contestației a arătat că în cuprinsul sentinței penale s-a strecurat o eroare de traducere a actelor emise de autoritățile judiciare italiene, întrucât potrivit acestora pe teritoriul Italiei a fost condamnat pentru infracțiunea de omor intenționat, la pedeapsa de 12 ani plus 6 luni închisoare pentru fiecare agravantă, iar prin sentința penală s-a reținut infracțiunea de omor calificat.
A mai arătat că pe teritoriul statului italian a formulat în luna decembrie 2017 o cerere pentru acordarea reducerilor din pedeapsă în baza recursului compensatoriu, acestea nefiind însă acordat, întrucât la data de 16.01.2018 a fost transferat în România. Potrivit dispozițiilor legale aplicabile a solicitat autorităților judiciare italiene acordarea unui beneficiu de 3 zile pentru fiecare lună de detenție executată în perioada 2012 - 2017.
A arătat, prin avocatul desemnat din oficiu, că în privința primului motiv de contestație, acesta se întemeiază pe disp. art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., respectiv vizează situația în care se ivește o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, iar cel de-al doilea motiv al contestației se întemeiază pe disp. art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., care vizează existența unei cauze de reducere a pedepsei, ambele temeiuri urmând a fi raportate la disp. art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, republicată.
În dovedirea contestației la executare, contestatorul A. a depus la dosar copia Sentinței penale nr. 1/2014 pronunțată de Curtea cu Juri din Roma, secția a III-a din 30.01.2014, dosar.
Prin Sentința penală nr. 128 din 7.11.2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul A. privind sentința penală nr. 58 din 18.08.2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul penal nr. x/2017, rămasă definitivă la data de 17.10.2017 prin neapelare, ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință penală, Curtea a efectuat demersuri în vederea clarificării aspectelor invocate de către contestator privind eventuala detenție în condiții neregulamentare din Italia, respectiv cu privire la un eventual beneficiu de recurs compensatoriu acordat de statul italian.
Astfel, Curtea a reținut că:
"Prin adresa N.SIEP n. 2016/92 - PM Roma - Biroul de Supraveghere din Viterbo și adresa din 14.09.2019 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Roma - Oficiul Executări penale ce au fost traduse și atașate la dosarul cauzei, autoritățile judiciare italiene au furnizat relații cu privire la situația persoanei condamnate, respectiv contestatorul A..
La dosarul cauzei a fost transmisă și atașată, atât în limba statului emitent, cât și în traducere, copia Sentinței penale nr. 14/2015 pronunțată la data de 16.04.2015 de Curtea a I-a cu Juri de Apel din Roma prin care a fost reformată Sentința penală nr. 1/2014 din 30.01.2014 pronunțată de Curtea cu Juri Roma și adresa emisă de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Roma - Oficiul Executări penale din data de 8.10.2019.
. . . . . . . . . .
Din adresa din 17.01.2018 a MAI - IGPR Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Interpol, atașată la dosarul cauzei rezultă că persoana condamnată A., contestator în prezenta cauză, a fost preluată de la autoritățile judiciare italiene la data de 16.01.2018 și predată către Administrația Națională a Penitenciarelor, situație confirmată și de adresa din 23.01.2018 a Administrației Naționale a Penitenciarelor - Penitenciarul București Rahova, atașată la dosar.
Analizând temeiurile legale invocate de către contestatorul A. în susținerea contestației la executare și îndeosebi a celor invocate din legislația specială reglementată de Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv art. 141 alin. (17) acesta stipulează că în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă, anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător.
Din perspectiva dreptului intern, temeiurile invocate de către contestatorul A., fac trimitere la dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. (sub aspectul care interesează în prezenta cauză).
. . . . . . . . . .
În ceea ce privește motivul de contestație la executare invocat de contestatorul A. întemeiat pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., Curtea a constatat că și acesta este neîntemeiat.
Astfel, contestatorul a invocat existența unor perioade de reducere a pedepsei ca urmare a executării pedepsei închisorii pe teritoriul Statului Italian și până la transferul acestuia în România ce nu au fost deduse din durata pedepsei aplicate.
Din conținutul adresei N. SIEP n. 2016/92-PM Roma emisă de Biroul de Supraveghere din Viterbo, dosar și a adresei din 8.10.2019 transmisă de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Roma Oficiul Executări Penale rezultă că pentru persoana condamnată A., contestator în cauză, autoritățile judiciare italiene au emis cu privire la perioada executată din pedeapsa închisorii, următoarele acte judiciare, respectiv ordonanțe:
- ordonanța nr. 3982/2016 emisă de Magistratul de Supraveghere din Roma la 8.06.2016 (acordarea a 180 zile de la 16.09.2019 la 16.03.2014 și de la 16.03.2015 la 16.09.2015, respingerea de la 16.03.2014 la 16.03.2015b și de la 16.09.2015 la 16.03.2016 - cerere înscrisă la Biroul de Supraveghere din Roma la 20.04.2016);
- ordonanța nr. 1335/2016 emisă de Magistratul de Supraveghere din Viterbo la 25.10.2016 (respingerea de la 16.03.2016 la 16.09.2016 - cerere înscrisă la acest birou la 21.10.2016 și prezentată de deținut Penitenciarului din Viterbo);
- ordonanța nr. 512/2017 emisă de Magistratul de Supraveghere din Viterbo la 4.04.2017 (acordarea a 45 zile de la 16.09.2016 la 16.03.2017 - cerere înscrisă la acest birou la 31.03.2017 și prezentată de deținut Penitenciarului din Viterbo);
- ordonanța nr. 1526/2007 emisă de Magistratul de Supraveghere din Viterbo la 10.10.2017 (acordarea a 45 zile de la 16.03.3017 la 16.09.2017 - cerere înscrisă la acest birou la 4.10.2017 și prezentată de deținut Penitenciarului din Viterbo);
- ordonanța nr. 1285/2018 emisă de Magistratul de Supraveghere din Viterbo la 27.07.2018 (respingere pentru detenția suferită în România de la 16.03.2012 la 16.09.2012, deoarece deținutul a fost extrădat la 16.01.2018 și nu au ajuns niciodată informațiile cerute privind conduita avută de acesta în perioada sus-numită - cerere înscrisă la acest birou la 24.05.2016 și prezentată de deținut Penitenciarului din Viterbo).
Curtea a constatat că prin sentința penală nr. 87 pronunțată de Curtea de Apel Suceava la data de 14.08.2019, atașată la dosarul cauzei, s-au dispus următoarele:
În baza art. 597 alin. (1), (4) din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din C. proc. pen., cu trimitere la art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul A. privind sentința penală nr. 58 pronunțată la data de 18.08.2017 de către Curtea de Apel Suceava, rămasă definitivă la data de 17.10.2017 prin neapelare, prin care s-a recunoscut și pus în executare sentința penală nr. 1/2014 în dosarul nr. x/2013 REGGEN și nr. y/2012 RGNR pronunțată la data de 30.01.2014 de către Curtea cu Juri din Roma, secția a III-a, reformată prin sentința penală nr. 14/2015 pronunțată la data de 16.04.2015 de către Curtea de Apel cu Juri, secția I-a, definitivă la data de 25.02.2016 și transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România.
În baza art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, republicată, au fost recunoscute următoarele ordonanțe emise de magistratul responsabil cu supravegherea la Penitenciarul din Viterbo și din Roma, Italia:
- Ordonanța nr. 8377/16 SIUS - UDS Roma din 8.06.2016 prin care s-a acordat o reducere a pedepsei de 180 de zile, referitor la perioada executată în Italia, de la 16.09.2012 până la 16.03.2014 și de la 16.03.2015 până la 16.09.2015;
- Ordonanța nr. 1125/17 SIUS Viterbo din 4.04.2017 prin care s-a acordat o reducere a pedepsei de 45 de zile referitor la perioada executată în Italia, de la 16.09.2016 până la 16.03.2017;
- Ordonanța nr. 1524/2017 Viterbo din 10.10.2017 prin care s-a acordat o reducere a pedepsei de 45 de zile, referitor la perioada executată în Italia de la 16.03.2017 - 16.09.2017.
S-a dedus din pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1/2014 în dosarul nr. x/2013 REGGEN și nr. y/2012 RGNR pronunțată la data de 30.01.2014 de Curtea cu Juri din Roma, secția a III-a, reformată prin Sentința penală nr. 14/2015 pronunțată la data de 16.04.2015 de către Curtea de Apel cu Juri, secția I-a, definitivă la data de 25.02.2016, recunoscută și pusă în executare prin Sentința penală nr. 58 pronunțată de Curtea de Apel Suceava la data de 18.08.2017, rămasă definitivă la data de 17.10.2017 prin neapelare, durata de 180 zile, 45 zile și 45 zile (în total 270 zile) acordate condamnatului prin ordonanțele menționate anterior.
S-a constatat că, prin Sentința penală nr. 738 pronunțată de Judecătoria Botoșani la data de 12.06.2018, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 19 pronunțată de Curtea de Apel Suceava la data de 9.01.2019 s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 58 pronunțată de Curtea de Apel Suceava la data de 18.08.2017, rămasă definitivă la data de 17.10.2017 privind pe contestator și emiterea unui nou mandat, în baza acesteia.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava a sumei de 313 RON, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru contestator.
Întrucât ordonanțele emise de către magistratul responsabil cu supravegherea la Penitenciarul din Viterbo și Roma Italia privind pe contestatorul A. au fost deja recunoscute și perioadele deduse din pedeapsa de executat prin sentința penală anterior menționată, Curtea a apreciat că în cauză nu este dat niciunul din cazurile de contestație la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., respectiv amnistia, prescripția, grațiere sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei."
Prezenta instanță a observat că prin cererea ce face obiectul dosarului de față, contestatorul A. a formulat contestație la executare, în baza dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., solicitând acordarea de zile compensatorii pentru executarea pedepsei în condiții necorespunzătoare în Italia. În motivarea cererii, contestatorul a arătat că a fost arestat de pe data de 25.02.2012 în Italia pentru comiterea unei infracțiuni de omor și condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare. Pe data de 16.01.2018 a fost transferat din Italia în România pentru continuarea executării pedepsei. În consecință, solicită aplicarea dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 169/2017 pentru perioada de detenție din Italia, respectiv deducerea perioadei considerată executată de autoritățile italiene de la data la care a fost arestat în respectiva cauză până la data la care a fost transferat în România. Astfel, contestatorul a solicitat recunoașterea și acordarea a 45 de zile, considerate ca executate la fiecare fracție de 6 luni executate în Italia, conform legislației italiene în vigoare pe perioada de detenție din statul italian.
De asemenea, prin precizările făcute de către apărătorul desemnat din oficiu în cauza de față, la termenul din 19.04.2021, a rezultat că, în principiu, contestatorul a invocat modalitatea în care a fost tratat coinculpatul din cauza în care a fost condamnat în dosarul instrumentat de către autoritățile judiciare din Italia, cu implicații în ceea ce privește deducerea unei anumite perioade din pedeapsa stabilită. Contestatorul a criticat lipsa de egalitate de tratament juridic, acesta fiind principalul motiv pentru care a promovat prezenta contestație la executare.
Curtea a reținut că, potrivit art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., "Cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări."
Or, pentru argumentele sus menționate, prezenta instanță a apreciat că există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări între cele din cauza de față cu cele din cauza înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava sub nr. x/2019 și soluționată definitiv prin sentința penală nr. 128/7.11.2019.
Astfel fiind, în temeiul art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., contestația la executare formulată de contestatorul A. a fost respinsă, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație contestatorul A., solicitând admiterea contestației și acordarea de zile compensatorii pentru executarea pedepsei în condiții necorespunzătoare în Italia. Totodată, contestatorul a invocat modalitatea în care a fost tratat coinculpatul din cauza în care a fost condamnat în dosarul instrumentat de către autoritățile judiciare din Italia, cu implicații în ceea ce privește deducerea unei anumite perioade din pedeapsa stabilită. Contestatorul a criticat lipsa de egalitate de tratament juridic, acesta fiind principalul motiv pentru care a promovat prezenta contestație la executare.
Evaluând contestația la executare formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârilor penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
Astfel, contestația la executare reprezintă mijlocul procesual ce poate fi exercitat pentru soluționarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii penale definitive sau după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta.
Așa cum s-a arătat, potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face dacă se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
Constituind un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii, prin contestația la executare nu se pot pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii penale definitive în baza căreia se face executarea, ci exclusiv nelegalitatea ce ar rezulta din punerea în executare a acesteia.
În speță, contestatorul și-a întemeiat cererea, având ca obiect acordarea de zile compensatorii pentru executarea pedepsei în condiții necorespunzătoare în Italia. În motivarea cererii, contestatorul a arătat că a fost arestat de pe data de 25.02.2012 în Italia pentru comiterea unei infracțiuni de omor și condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare. A arătat că pe data de 16.01.2018 a fost transferat din Italia în România pentru continuarea executării pedepsei. În consecință, solicită aplicarea dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 169/2017 pentru perioada de detenție din Italia, respectiv deducerea perioadei considerată executată de autoritățile italiene de la data la care a fost arestat în respectiva cauză până la data la care a fost transferat în România. Astfel, contestatorul a solicitat recunoașterea și acordarea a 45 de zile, considerate ca executate la fiecare fracție de 6 luni executate în Italia, conform legislației italiene în vigoare pe perioada de detenție din statul italian. Totodată, în principiu, contestatorul a invocat modalitatea în care a fost tratat coinculpatul din cauza în care a fost condamnat în dosarul instrumentat de către autoritățile judiciare din Italia, cu implicații în ceea ce privește deducerea unei anumite perioade din pedeapsa stabilită. Contestatorul a criticat lipsa de egalitate de tratament juridic, acesta fiind principalul motiv pentru care a promovat prezenta contestație la executare.
Așa fiind, Înalta Curte, în deplin acord cu prima instanță, constată că ordonanțele emise de către magistratul responsabil cu supravegherea la Penitenciarul din Viterbo și Roma Italia privind pe contestatorul A. au fost deja recunoscute și perioadele deduse din pedeapsa de executat prin sentința penală anterior menționată, astfel că, în cauză nu este dat niciunul din cazurile de contestație la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., respectiv amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei."
Pe de altă parte, potrivit art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., "Cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări."
Or, în mod temeinic și legal instanța de fond a reținut că există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări între cele din cauza de față cu cele din cauza înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava sub nr. x/2019 și soluționată definitiv prin Sentința penală nr. 128/7.11.2019.
Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că în speță sunt incidente dispozițiile art. 599 alin. (5) din C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 37 din data de 21 aprilie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.
Față de soluția dispusă, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar conform alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 37 din data de 21 aprilie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 septembrie 2021.