ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Deliberând asupra conflictului negativ de competență ivit între Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Botoșani privind soluționarea cererii de recunoaștere a hotărârilor judecătorești emise de autoritățile judiciare străine formulată de petentul condamnat A., în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin Sentința penală nr. 93 din 18 septembrie 2018, Curtea de Apel Suceava a admis excepția necompetenței materiale a instanței și, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe A., în favoarea Tribunalului Botoșani.
S-a apreciat că prin cererea adresată Curții de Apel Suceava în data de 30.07.2018 și înregistrată sub nr. x/2018, persoana condamnată A., aflată în stare de detenție în Penitenciarul Gherla, a solicitat recunoașterea ordonanțelor dispuse de magistratul B. din cadrul Biroului de Supraveghere Roma Italia, în baza Legii nr. 302/2004 prin care a solicitat deducerea din pedeapsa în executarea căreia se află a unui număr de 315 zile acordate potrivit celor două ordonanțe menționate, pentru a fi avute în vedere la calculul pedepsei în raport de care să beneficieze de liberare anticipată.
Curtea de Apel Suceava a reținut că cererea petiționarului este o contestație la executare, prevăzută de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât obiectul principal al cererii formulate îl constituie deducerea din pedeapsa în executarea căreia se află petentul condamnat a unei perioade de 315 zile, constând în 45 de zile acordate la data de 16 decembrie 2016 și 270 de zile acordate la data de 27 ianuarie 2016.
Persoana condamnată A. se află în executarea unei pedepse privative de libertate aplicate prin Sentința nr. 357 din 17.07.2012, pronunțată în Dosarul penal nr. x/11 al Tribunalului din Tivoli, definitivă la 23.12.2013 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de primire și deținere de foloase necuvenite, prevăzută de art. 648 C. pen. italian ce își găsește corespondent în legislația penală română în infracțiunea de tăinuire, prev. de art. 270 C. pen. român; prin Sentința nr. 14/15 din 30.01.2014 pronunțată în Dosarul nr. x de Curtea cu Juri din Roma, definitivă la data de 13.07.2015, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de omucidere preterintenționată și tâlhărie agravată prevăzute de art. 584 și art. 628 alin. (1) și (3) C. pen. italian ce își găsesc corespondent în legislația penală română în infracțiunile de omor, prev. de art. 188 C. pen. român și tâlhărie prev. de art. 233 alin. (1) rap. la art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen. român.
S-a reținut faptul că cele două hotărâri ale statului italian au fost recunoscute prin Sentința penală nr. 97 din data de 19 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2016.
II. Prin Sentința penală nr. 148 din data de 6 noiembrie 2018, Tribunalul Botoșani a dispus declinarea competenței de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul A. în favoarea Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, iar în baza art. 51 alin. (2) C. proc. pen. sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
S-a reținut că în speță, competența de a soluționa cererea formulată de condamnatul A., care la momentul formulării cererii se afla în Penitenciarul Gherla pentru executarea pedepsei de 16 ani închisoare aplicată prin Sentinței nr. 357 din 17 iulie 2012, pronunțată în Dosarul penal nr. x/11 al Tribunalului din Tivoli, definitivă la 23 decembrie 2013 prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare; Sentinței nr. 14/15 din 30 ianuarie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x de Curtea cu Juri din Roma, definitivă la data de 13 iulie 2015, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare și a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 16 ani închisoare, aparține Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, aceasta fiind instanța corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanță.
III. Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Botoșani pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor dosarului se observă că, prin cererea din data de 30.07.2018 și înregistrată sub nr. x/2018, persoana condamnată A., aflată în stare de detenție în Penitenciarul Gherla, a solicitat recunoașterea, în baza Legii nr. 302/2004, a actelor judiciare emise de autoritățile din Italia, respectiv a hotărârilor dispuse de magistratul B. din cadrul Biroului de Supraveghere Roma Italia și a solicitat deducerea din pedeapsa în executarea căreia se află a unui număr de 315 zile acordate potrivit celor două ordonanțe anterior menționate, pentru a fi avute în vedere la calculul pedepsei în raport de care să beneficieze de liberare anticipată.
Potrivit dispozițiilor art. 140
1
din Legea nr. 302/2004, modificată și completată, recunoașterea pe cale principală și incidentală a hotărârilor judecătorești străine în vederea producerii de efecte juridice, altele decât cele care privesc executarea pedepsei, sunt de competența judecătoriei în raza căreia domiciliază persoana sau pe rolul căreia se află un alt dosar, în cazul recunoașterii pe cale incidentală.
În speță, persoana condamnată A. execută o pedeapsă privativă de libertate pentru comiterea infracțiunile de omor, prevăzută de art. 188 C. pen. român și tâlhărie prevăzută de art. 233 alin. (1) raportat la art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen. român, comise în Italia și recunoscute de către autoritățile judiciare române prin Sentința penală nr. 97 din data de 19 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, fapte penale a căror natură determină competența tribunalului.
Persoana condamnată a formulat o cerere prin care solicită deducerea unei perioade presupus executate în străinătate, deși prin hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Suceava s-a dispus deducerea la zi a perioadei executate, începând cu data de 20 aprilie 2012.
Or, în această împrejurare, cererea persoanei condamnate A. este o contestație la executare prin care se invocă o altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, așa cum este prevăzută la art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., a cărei competență de soluționare, în raport de natura infracțiunilor comise, aparține Tribunalul Botoșani.
Pentru cele anterior evocate, Înalta Curte, constată că sunt incidente dispozițiile art. 140
1
din Legea nr. 302/2004 și va stabili competența de soluționare a cauzei privind cererea formulată de condamnatul A. în favoarea Tribunalului Botoșani, instanță căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Botoșani, instanță căreia i se trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 130 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 noiembrie 2018.
Procesat de GGC - NN