ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Baia Mare și Tribunalul Suceava, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1796 din 24 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul x/2018, Judecătoria Baia Mare, în temeiul art. 50 raportat la art. 598 alin. (2) C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul-petent A., în favoarea Tribunalului Suceava.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Baia Mare a reținut că, prin contestația la executare înregistrată pe rol sub nr. x din 5 decembrie 2018, condamnatul-petent A., deținut în Penitenciarul Baia Mare, a solicitat admiterea contestației în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., având în vedere dispozițiile art. 10 C. proc. pen., art. 16 alin. (1) și art. 24 din Constituția României, arătând că va prezenta motivele în fața instanței.

Analizând actele și lucrările dosarului, Judecătoria Baia Mare a constatat că petentul se află în executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 85 din 17 aprilie 2013 a Tribunalului Suceava, în baza căreia s-a emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 126/2013 din 2 decembrie 2015.

În condițiile date, raportându-se judecătorul la conținutul legal al art. 598 alin. (2) C. proc. pen. și având în vedere că temeiul legal al cererii este cel prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a reținut că instanța de executare este Tribunalul Suceava căruia iar reveni competența de soluționare.

Prin Sentința penală nr. 221 din 17 septembrie 2019 pronunțată în Dosarul x/2018, Tribunalul Suceava a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava.

În baza art. 47 alin. (2) C. proc. pen., art. 50 alin. (1) și (4) C. proc. pen. corob. cu art. 598 alin. (2) raportat la art. 597 alin. (1) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatorul condamnat A., în favoarea Judecătoriei Baia Mare.

A constatat intervenit conflictul negativ de competență materială între Judecătoria Baia Mare și Tribunalul Suceava.

În temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța superioară comună, în vederea pronunțării unei hotărâri regulatoare de competență.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Suceava a reținut că, raportat la temeiul de drept invocat de petent în susținerea cererii, pertinente sunt dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., în considerarea cărora: "În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută ...".

Într-adevăr, situația juridică a condamnatului la momentul soluționării cauzei ce a fost declinată era cea evidențiată în considerente, condamnatul A. aflându-se în executarea M.E.Î.P. nr. 126/2013, emis în baza Sentinței penale nr. 85 din 17 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. x/2012, modificată în parte și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 985 din 2 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2012, prin care sus-numitul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare; de actualitate, se constată că acesta a fost liberat condiționat la data de 17 aprilie 2019.

Însă, cererea formulată de petent, având ca obiect "contestație la executare" care se regăsește la f. x ds. instanță de trimitere, nu vizează hotărârea de condamnare pronunțată de Tribunalul Suceava menționată în cele ce preced, condamnatul referindu-se expres în demersul legal inițiat la Dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Baia Mare.

În condițiile date, față de realitățile procedurale și procesuale ale cauzei, conform dispozițiilor legale în materie, competența de soluționare a contestației la executare revine Judecătoriei Baia Mare, ca instanță de executare. Această instanță este competentă să verifice și să analizeze dacă dosarul indicat în mod clar de condamnat există, dacă acesta este sau nu subiect de drepturi, inclusiv prin prisma art. 6011 C. proc. pen., dacă împotriva hotărârii pronunțate de Judecătoria Baia Mare se poate face contestație la executare și dacă motivele invocate în cererea formulată cu care a fost sesizată se circumscriu cazului reglementat de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., decizând dacă este sau nu admisibilă, fondată sau nefondată.

Calificarea cererii se face funcție de motivele de fapt și de drept ale cererii (în condițiile evidențiate în cele ce succed) și scopul urmărit prin promovarea acesteia de către petent, în cazul examinat, principiul disponibilității venind să limiteze puterile judecătorului.

Părțile pot determina astfel existența procesului, prin declanșarea procedurii judiciare pusă la îndemână de legiuitor (în speță introducerea unei contestații la executare împotriva unei hotărâri precis determinate - care este un drept al condamnatului iar nu o obligație) și prin libertatea de a pune capăt procesului înainte de a interveni o hotărâre (după caz renunțarea/retragerea cererii).

Motivarea în drept înseamnă explicarea obiectului cererii, din perspectiva dreptului substanțial și a celui procesual, iar nu indicarea textelor de lege aplicabile, care vor fi stabilite de instanța competentă, aceasta având posibilitatea de a stabili corecta încadrare.

Aplicarea corectă a legii este o prerogativă esențială a instanței judecătorești, în virtutea prerogativelor sale jurisdicționale și nu poate face obiectul dispoziției părților decât acolo unde legea o permite expres. Asta, întrucât principiul disponibilității nu poate avea nicio înrâurire asupra obligației și îndreptățirii instanței de a cunoaște dreptul aplicabil și de a-i da eficiență.

S-a notat în contextul abordat că atât literatura de specialitate cât și jurisprudența este convergentă punctului de vedere că dreptul instanței de a califica o cerere nu este echivalent cu dreptul său de a pune în discuție posibilitatea modificării acesteia. A califica înseamnă a da denumirea legală din punct de vedere procedural unei cereri fundamentată corect în raport cu situația de fapt, chiar dacă textele legale sunt eronat indicate, instanța competentă având acest drept independent de poziția procesuală a părților.

A pune însă în discuție modificarea acțiunii înseamnă a refundamenta o cerere întemeiată greșit, aspect ce nu poate fi realizat decât cu concursul părții. Imutabilitatea semnifică imposibilitatea, de principiu, a modificării cadrului litigiului, sub aspectul părților, obiectului și temeiului de drept. Rolul activ al instanței reprezintă, nu o ingerință în interesele părților, ci o garanție a respectării drepturilor și realizării intereselor acestora.

Instanța are dreptul să pună în discuția părților fundamentul juridic corect al cererii, însă, în măsura în care partea insistă în soluționarea cererii astfel cum a fost inițial formulată, nu poate proceda la modificarea acesteia, întrucât într-un atare caz ar avea drept consecință încălcarea principiului disponibilității părților.

În speță, condamnatul nici nu a fost prezent la soluționarea cauzei în fața Judecătoriei Baia Mare și nici nu i s-a solicitat pe cale oficială să aducă precizări suplimentare cererii pendinte, Judecătoria Baia Mare modificând practic obiectul contestației la executare fără ca petentul să-și exprime vreo poziție procesuală distinctă de cea materializată inițial în scris, în sensul că ar viza hotărârea de condamnare a Tribunalului Suceava.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte reține că, instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Baia Mare, având în vedere că în cererea înregistrată, la data de 5 decembrie 2018, pe rolul acestei instanțe, intitulată contestație la executare și întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestatorul A. a indicat Dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Baia Mare, având ca obiect cererea acestuia de liberare condiționată.

În contextul în care contestația la executare nu este motivată în fapt, neexistând în conținutul acesteia nicio referire la situația juridică a contestatorului, aflat la acel moment în executarea unei pedepse cu închisoare în baza Sentinței penale nr. 85 din 17 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. x/2012 (modificată în parte și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 985 din 2 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2012), iar contestatorul A. nu a fost prezent în fața instanței pe care a învestit-o pentru a-și preciza cererea, nefiindu-i solicitate lămuriri pe nicio altă cale, Înalta Curte constată că în mod corect Tribunalul Suceava și-a declinat competența de soluționare a cauzei.

În consecință, Înalta Curte va stabili că instanța competentă a soluționa cauza privind pe contestatorul A. este Judecătoria Baia Mare, instanță căreia îi va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Baia Mare, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2019

Procesat de GGC - LM