ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 229/2020

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 138 din data de 15 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 597 alin. (5) raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de A.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat contestatorul A. la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu, avocat B., în cuantum de 313 RON, conform delegației nr. x din data de 07 noiembrie 2019, a rămas în sarcina statului și urmând a se înainta din fondul Ministerului Justiției în fondul Baroului Suceava.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a constatat că, potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația la executare se poate face doar în cazuri strict și limitativ prevăzute de lege respectiv:

"... c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare ...".

Instanța investită cu soluționarea unei contestații la executare poate doar analiza impedimentele ivite cu prilejul executării sau să dea lămuririle necesare dacă sentința executată este neclară și se limitează doar la motivele strict menționate de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen. și nu este abilitată să analize în ce mod au fost soluționate pe fondul cauzei solicitările petentului.

S-a reținut că în prezenta cauză contestatorul a susținut că formulează contestație la executare împotriva Sentinței penale nr. 103 din data de 09 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2019, precizând că, în fapt nu are posibilitatea de a achita cheltuielile judiciare la care a fost obligat.

S-a arătat că motivul invocat de către contestator, mai exact cererea de înlăturare a cheltuielilor judiciare stabilite printr-o sentință penală ce poate fi atacată cu calea de atac a contestației în termen de 3 zile de la comunicare, întrucât nu are mijloace materiale de a le achita, fiind încarcerat, nu se poate circumscrie cazului prevăzut de 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., care vizează o împiedicare la executarea pedepsei și nu împrejurarea că la un moment dat o persoană care a fost obligată la plata de cheltuieli judiciare către stat susține că nu are resurse financiare să achite sumele la plata cărora a fost obligat în temeiul legii.

Ținând cont de faptul că motivul invocat de către contestator nu se circumscrie cazurilor în care se poate formula contestație la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., Curtea, în temeiul art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de către condamnatul A.

Împotriva Sentinței penale nr. 138 din data de 15 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019 a declarat contestație condamnatul A. la data de 22 noiembrie 2019.

Cauza a fost înregistrată sub nr. x/2019 la Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, care prin Sentința nr. 59 din 13 martie 2020 a admis excepția de necompetență materială a Curții Apel Suceava, în baza art. art. 47 alin. (1) din C. proc. pen.

În temeiul art. 50 din C. proc. pen. și-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A., în prezent aflat în Penitenciarul Botoșani, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea soluției de declinare s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de trei zile de la comunicare.

Analizând textul de lege menționat anterior, Curtea a concluzionat că împotriva Sentinței penale nr. 138 din 15 noiembrie 2019 a Curții de Apel Suceava, fiind vorba de o sentință penală pronunțată în materia executării pedepselor, poate fi formulată o singură cale de atac, respectiv o contestație la instanța ierarhic superioară.

Or, având în vedere că potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 instanța ierarhic superioară curții de apel este Înalta Curte de Casație și Justiție și având în vedere faptul că, în speță, a fost atacată o hotărâre a Curții de Apel Suceava, Curtea a apreciat că excepția invocată este întemeiată.

*

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția penală, la data de 18 martie 2020, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 8 aprilie 2020, cu citarea contestatorului condamnat la locul de deținere și cu asigurarea apărării.

La data de 7 aprilie 2020 contestatorul condamnat A., deținut în Penitenciarul Iași, a formulat o cerere de judecare a cauzei în lipsă, întemeiată pe dispozițiile art. 364 alin. (4) din C. proc. pen., menționând că "nu a formulat contestație în dosarul nr. x/2019".

Evaluând actele existente la dosar, respectiv contestația declarată de condamnatul A. la data 22 noiembrie 2019, aflată la Dosarul nr. x/2019 a Curții de Apel Suceava, precum și cererea formulată la data de 7 aprilie 2020, aflată la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Înalta Curte urmează să califice manifestarea de voință a contestatorului drept o cerere de retragere a căii de atac.

Examinând cererea de retragere a contestației formulată de contestatorul condamnat A., Înalta Curte urmează a lua act de manifestarea unilaterală de voință a acestuia, pentru următoarele considerente:

Retragerea unei căi de atac, în cauză a contestației formulate împotriva Sentinței penale nr. 138 din data de 15 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, este un act de dispoziție, care odată exercitat, conduce la pierderea unui drept.

Analizând dispozițiile art. 4251 alin. (3) teza finală din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acestea fac trimitere expresă la dispozițiile art. 415 din C. proc. pen., din care rezultă că până la închiderea dezbaterilor la instanța învestită cu judecarea căii de atac, părțile își pot retrage calea de atac declarată.

Potrivit aceluiași text de lege retragerea trebuie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administrația locului de deținere. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța învestită cu soluționarea contestației.

În cauză, așa cum s-a arătat anterior, contestatorul condamnat A. și-a manifestat voința la data de 07 aprilie 2020, în sensul retragerii căii de atac, printr-o cerere olografă dată în fața agentului procedural din cadrul Penitenciarului Iași, cerere care a fost atestată de către Directorul locului de deținere, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar.

Înalta Curte văzând, pe de o parte, manifestarea de voință contestatorului condamnat A. în sensul retragerii căii de atac, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilității, astfel încât cel care a exercitat o cale de atac poate să și-o retragă până la închiderea dezbaterilor, în baza art. 4251 alin. (3) rap. la art. 415 din C. proc. pen., va lua act de retragerea contestației declarate împotriva Sentinței penale nr. 138 din data de 15 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. conform cărora cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana care și-a retras contestația, va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Ia act de retragerea contestației formulate de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 138 din data de 15 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 aprilie 2020.

GGC - ED