ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 604/2020

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 40 din data de 28 februarie 2020, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 598 și urm. din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 726 din 9 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019.

Potrivit art. 275 alin. (2) și (6) din C. proc. pen.,a fost obligat contestatorul condamnat la plata către stat a sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare din contestație, cu mențiunea că onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, conform delegației nr. 279/2020, a rămas în sarcina statului și a fost avansat din fondul Ministerului Justiției în fondul Baroului Suceava.

Pentru a dispune astfel,Curtea de Apel Suceava a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 22.01.2020 la Curtea de Apel Suceava, sub nr. x/2020, contestatorul A. a solicitat instanței, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. a), c) și d) din C. proc. pen., admiterea contestației la executare formulate de acesta împotriva Deciziei penale nr. 726 din 9.09.2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, având ca obiect examinarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire formulate de acesta împotriva Deciziei penale nr. 628 din 19.06.2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, fiind respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată.

În fapt, a arătat contestatorul condamnat că apreciază hotărârea atacată ca fiind nelegală și netemeinică, motivat de faptul că instanța nu a motivat în fapt și în drept soluția dispusă, instanța nu a reținut faptul că însăși Decizia penală nr. 320/30.03.2016 a Curții de Apel Suceava s-a reținut că exista posibilitatea declarării apelului în perioada 7 - 18 ianuarie 2016, iar mandatul de executare a pedepsei închisorii a fost emis la data de 15 ianuarie 2016,cu 4 zile înainte ca hotărârea să rămână definitivă, aspect constatat prin Sentința penală nr. 58 din 4 iunie 2018 pronunțată de Judecătoria Săveni și pe care Curtea de Apel Suceava nu l-a avut în vedere.

Analizând contestația la executare formulată Curtea a reținut următoarele:

Prin Decizia penală nr. 726 din 9.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de către revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 628 din 19.06.2019 a Curții de Apel Suceava pronunțată în dosar nr. x/2019. A fost obligat revizuentul A. să plătească statului suma de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. În baza art. 75 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru revizuentul A., în cuantum de 627 RON (av. B. - delegație pentru asistență juridică obligatorie nr. x/22.08.2019) a rămas în sarcina statului, fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut următoarele:

Prin Decizia penală nr. 628 din 19.06.2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., a fost respins apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 189/28.12.2015 a Judecătoriei Săveni, ca inadmisibil.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat A. să plătească statului suma de 400 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, av. C. (delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr. x/19.06.2019), în cuantum de 868 de RON, a rămas în sarcina statului și s-a avansat din fondurile M.J.R. în contul Baroului Suceava.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 189 din 28.12.2015 a Judecătoriei Săveni, în temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârșirea: infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 231 rap. la art. 228 alin. (1), (22)9 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare (faptă comisă în data de 11.03.2013); infracțiunii de distrugere în formă continuată (3 acțiuni infracționale) prev. și ped. de art. 253 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare (acte comise în datele de 23.04.2013, 30.04.2013 și 05.06.2013); infracțiunii de amenințare în formă continuată (2 acțiuni infracționale), prev. și ped. de art. 206 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare (acte comise în datele de 23.04.2013 și 04.05.2013); infracțiunii de violare de domiciliu în formă continuată (5 acțiuni infracționale), prev. și ped. de art. 224 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare (acte comise în datele de 11.03.2013, 23.04.2013, 30.04.2013, 4.05.2013 și 5.06.2013); infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 193 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare (faptă comisă în data de 4.05.2013).

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin sentință, rezultând o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, raportat la art. 83 alin. (1) din C. pen. 1969, s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 2344/29.11.2012 a Judecătoriei Botoșani rămasă definitivă la 11.12.2012 prin nerecurare și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei alături de pedeapsa rezultanta de 5 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință, inculpatul dispunându-se a executa în final pedeapsa de 7 ani închisoare în regim de detenție.

În temeiul art. 19, art. 397 din C. proc. pen., în referire la art. 1357 din C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă persoanei vătămate D. și inculpatul A. a fost obligat la plata sumei de 2.905 RON, reprezentând daune materiale, către partea civilă D..

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., inculpatul A. a fost obligat la plata către stat a sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 320 RON din cursul urmăririi penale.

În baza dispozițiilor art. 274 alin. (1) și art. 272 din C. proc. pen., au rămas în sarcina statului cheltuielile privind apărătorul desemnat din oficiu, suma de 200 RON - avocat E., conform deleg. nr. 10/2015, urmând a se avansa către Baroul Botoșani din fondurile Ministerului de Justiție, iar suma de 200 RON - avocat F., conform delegației nr. 1633/2014, să fie avansată către Baroul Botoșani din fondurile Ministerului Public.

Împotriva Sentinței penale nr. 189 din data de 28.12.2018 pronunțată de Judecătoria Săveni a formulat apel inculpatul A..

Analizând cu prioritate admisibilitatea apelului declarat în cauză, Curtea a constatat următoarele:

Prin Sentința penală nr. 189 din 28.12.2015 a Judecătoriei Săveni, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.

Această sentință penală a rămas definitivă la data de 18.01.2016 prin neapelare (apelul declarat de către inculpat a fost respins, ca tardiv formulat la data de 30.03.2016, prin Decizia nr. 320 a Curții de Apel Suceava).

La data de 14.09.2018 inculpatul A. a declarat din nou apel împotriva Sentinței penale nr. 189 din 28.12.2015 a Judecătoriei Săveni, cale de atac care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 1024 din data de 16.11.2018 de către Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2018.

Cu privire la apelul declarat din nou de către inculpatul A., Curtea a constatat că este inadmisibil, fiind declarat împotriva unei hotărâri judecătorești definitive.

S-a reținut că împotriva unei hotărâri judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

În conformitate cu dispozițiile art. 408 alin. (1) din C. proc. pen. sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel.

Prin sentință, în sensul textului de lege menționat, se înțelege o hotărâre ce nu a fost atacată cu o cale de atac ordinară. O hotărâre ce a fost atacată deja cu o cale de atac ordinară sau care a fost susceptibilă de a fi atacată cu o cale de atac ordinară, iar partea îndrituită nu a uzat de această posibilitate în condițiile legii nu va mai putea face, din nou, obiectul acelei căi de atac ordinare.

Această concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac. Cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

În aceste condiții, Curtea nu a mai analizat cererea inculpatului de repunere în termenul de declarare a apelului conform art. 411 din C. proc. pen., întrucât inadmisibilitatea apelului are prioritate și face imposibilă analizarea acestei instituții în cadrul procesual de față.

În consecință, cum hotărârea apelată era definitivă, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., a fost respins apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 189 din 28 decembrie 2015 a Judecătoriei Săveni, ca inadmisibil.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat A. să plătească statului suma de 400 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, av. C. (delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr. 1619/19.06.2019), în cuantum de 868 de RON, a rămas în sarcina statului și s-a avansat din fondurile M.J.R. în contul Baroului Suceava.

Împotriva acestei decizii penale, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 25 iulie 2019 sub nr. x/2019, condamnatul A. a exercitat calea extraordinară de atac a revizuirii invocând cazul prevăzut de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., cu motivarea că mandatul de executare al pedepsei închisorii emis în dosarul de fond din anul 2015, în baza Sentinței penale nr. 189 din 28.12.2015 a Judecătoriei Săveni a fost anulat prin Decizia penală nr. 178 din 02.07.2019 a Tribunalului Botoșani, prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva Sentinței penale nr. 31/2019 și prin care se recunoaște că acest mandat de executare a fost emis cu 4 zile înainte de rămânerea definitivă a sentinței.

Legal citat, revizuentul condamnat A. s-a prezentat în fața instanței de control judiciar și a solicitat admiterea în principiu a cererii de revizuire.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire în conformitate cu dispozițiile art. 459 alin. (2), (3) din C. proc. pen., Curtea a reținut următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 453 din C. proc. pen. - cazurile de revizuire -"(1) Revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză; b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia; f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.(2) Revizuirea hotărârilor judecătorești penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în fața instanței civile, potrivit C. proc. civ.. (3) Cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) și f) pot fi invocate ca motive de revizuire numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei. (4) Cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal, iar cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) - d) și f) constituie motive de revizuire dacă au dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice. (5) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. e), toate hotărârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii."

Din dispozițiile sus-menționate, a rezultat caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanța de judecată a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul judiciar. Din aceleași dispoziții, a rezultat că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârii în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt.

S-a reținut că, în condițiile în care este o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 453 alin. (1) din C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute în mod expres prin același articol, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. Atât din conținutul prevederilor art. 453 alin. (1) din C. proc. pen., cât și din precizările făcute în alin. (3)-(5) ale aceluiași articol cu privire la condițiile în care cazurile reglementate la art. 453 alin. (1) din C. proc. pen. constituie motive de revizuire, rezultă că sunt supuse revizuirii doar hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal. Din prevederile sus-menționate ale cazurilor de revizuire și ale condițiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire a unei hotărâri judecătorești definitive, rezultă că hotărârile judecătorești prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.

Or, prin Decizia penală nr. 628 din 19 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 189/28.12.2015 a Judecătoriei Săveni, pronunțată în dosar nr. x/2019, neputându-se considera că prin acea hotărâre s-a rezolvat fondul cauzei, întrucât nu s-a stabilit existența faptei și a vinovăției în accepțiunea art. 396 din C. proc. pen., respectiv prin pronunțarea unei soluții de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal. Prin urmare, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. s-a apreciat că este inadmisibilă, astfel încât apare de prisos a se analiza dacă este dat cazul de revizuire invocat, respectiv cel prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Având în vedere cele reținute, în temeiul dispozițiilor art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., Curtea a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 628 din 19.06.2019 a Curții de Apel Suceava pronunțată în dosar nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat revizuentul A. să plătească statului suma de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru revizuentul A., în cuantum de 627 RON (av. B. - delegație pentru asistență juridică obligatorie nr. x/22.08.2019) a rămas în sarcina statului, fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.

Prezenta contestație la executare vizează Decizia penală nr. 726 din data de 9.09.2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava.

Examinând contestația la executare formulată de contestatorul G., Curtea a constatat că este inadmisibilă motivat de aceea că acele critici invocate nu se încadrează în temeiurile prevăzute de lege pentru admisibilitatea contestației la executare.

Astfel, instanța constată că, potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen. contestația la executare se poate face doar în cazuri strict și limitativ prevăzute de lege respectiv:

"a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.".

Instanța investită cu soluționarea unei contestații la executare poate doar analiza impedimentele ivite cu prilejul executării sau să dea lămuririle necesare dacă sentința executată este neclară și se limitează doar la motivele strict menționate de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen. și nu este abilitată să analize în ce mod au fost soluționate pe fondul cauzei solicitările petentului.

Hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări și schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunțării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva celui vizat ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situații apare necesitatea de a se pune de acord conținutul hotărârii puse în executare cu situația obiectivă și a se aduce modificările corespunzătoare în desfășurarea executării.

Cu toate acestea, având în vedere temeiurile de fapt invocate de către contestator în susținerea cererii, raportat la dispozitivul Deciziei penale nr. 726 din 9.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de către revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 628 din 19.06.2019 a Curții de Apel Suceava pronunțată în dosar nr. x/2019, prin care s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 189/28.12.2015 a Judecătoriei Săveni, Curtea a constatat că motivele invocate de contestatorul condamnat A. nu se circumscriu cazurilor invocate de petent în cuprinsul cererii de contestație la executare și care vizează o hotărâre judecătorească având ca obiect cererea de revizuire formulată de acesta și nu hotărârea în baza căreia se află în executarea pedepsei în prezent, mai ales că hotărârea judecătorească de condamnare a fost verificată în toate căile de atac.

Așadar, condamnatul contestator nu a sesizat aspecte de nelegalitate a hotărârii atacate care să o caracterizeze ca fiind lipsită de previzibilitate, astfel că nu poate susține cu just temei că s-a ivit o nelămurire cu privire la aceasta ori vreo împiedicare la executare sau există vreo cauză de stingere ori micșorare a pedepsei.

Contestația la executare nu poate deveni admisibilă decât în condițiile existenței unuia dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, astfel cum au fost sus enunțate, pentru a nu se aduce atingere principiului stabilității ordinii juridice. În speță nu s-a făcut vorbire în cererea cu care a fost învestită instanța de judecată despre asemenea situații, neexistând acoperire juridică concretă vizând cazul prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) sau d din C. proc. pen. invocat și nici vreunul dintre celelalte reglementate de art. 598 din C. proc. pen.

Totodată, Curtea a constatat că, contestația la executare nu are natura juridică a unei căi ordinare sau extraordinare de atac, astfel încât prin formularea acesteia nu se poate pronunța o soluție de modificare a dispozițiilor din hotărârea instanței care au intrat în puterea lucrului judecat.

Prin urmare, analizând dispozițiile invocate de către contestator în cererea de contestație la executare, Curtea a apreciat că nu este incidentă în cauză niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. a), c) și d) din C. proc. pen., nefiind incidente în executarea Deciziei penale nr. 726 din 9.09.2019 prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 598 și urm. din C. proc. pen., Curtea a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 726 din 9 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019.

II. Împotriva Sentinței penale nr. 40 din data de 28 februarie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat contestație, condamnatul A., personal, la data de 7 iulie 2020.

Examinând contestația formulată de condamnatul A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este tardiv formulată, pentru următoarele considerente:

Astfel, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, se constată că Sentința penală nr. 40 din data de 28 februarie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori,i-a fost comunicată condamnatului A. la locul de deținere, respectiv la Penitenciarul Iași la data de 3 martie 2020, conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, iar potrivit acestor înscrisuri, contestația putea fi declarată în termen legal până la data de 10 martie 2020.

De altfel, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că sentința pronunțată a rămas definitivă prin necontestare la data de 10 martie 2020.

Așadar, având în vedere cele menționate în înscrisurile aflate la dosar, cu care a fost sesizată instanța, rezultă fără echivoc că, contestația declarată de către contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 40 din data de 28 februarie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, este tardiv formulată.

Așa fiind, pentru toate considerentele anterior expuse, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 40 din data de 28 februarie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori,fiind tardivă, Înalta Curte, urmează a o respinge ca atare.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (6) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 40 din data de 28 februarie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 01 octombrie 2020.

GGC - MMa