ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 259/2020

Deliberând asupra contestației declarate de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 50 din 5 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020:

Prin Sentința penală nr. 50 din 05 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020,în temeiul art. 597 alin. (1) și (7) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul A. vizând decizia penală nr. 110 din data de 16 decembrie 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava. În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata către stat a sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare și în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava a sumei de 313 RON, reprezentând onorariu avocat oficiu pentru contestator.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin contestația înregistrată pe rolul instanței sub nr. x/2020 la data de 12 februarie 2020, contestatorul A. a arătat că înțelege să formuleze contestație împotriva deciziei penale nr. 110 din data de 16 decembrie 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava. În drept, s-au invocat dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Contestatorul a solicitat a se avea în vedere Decizia nr. 15 din data de 17 septembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție publicată în Monitorul Oficial nr. 885 din data de 22 octombrie 2018, precum și respectarea art. 10 C. proc. pen. ce privește dreptul la apărare, art. 16 alin. (1) din Constituția României privind egalitatea în drepturi, art. 21 din Constituția României privind accesul liber la justiție și art. 24 din Constituția României privind dreptul la apărare.

S-a reținut că prin decizia penală nr. 110 din data de 16 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. x/2019, s-a luat act de retragerea contestației formulată de către contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 78/30 mai 2019 a Tribunalului Botoșani. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul să plătească statului suma de 400 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare din calea de atac a contestației.

Pentru a decide astfel, a reținut că prin sentința penală nr. 78 din data de 30 mai 2019 pronunțată de Tribunalul Botoșani, a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A., iar acesta a fost obligat să plătească statului suma de 30 RON, reprezentând cheltuieli judiciare. Tribunalul Botoșani a reținut că prin Sentința penală nr. 304 din 30 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava, inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 175 C. pen. anterior, la pedeapsa de 22 ani închisoare, fiind emis Mandatul de executare al pedepsei nr. 359 din 14 noiembrie 2012.

La termenul din 30 mai 2019, contestatorul și-a precizat cererea, în sensul că își menține contestația la executare asupra mandatului pe care îl execută în prezent, solicitând micșorarea pedepsei care este prea mare în raport de situația de fapt. Totodată, a mai arătat că nu se dorește aplicarea legii penale mai favorabile.

În raport de motivul invocat, prima instanță a constatat că este investită cu o contestație întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., text ce permite promovarea unei contestații contra executării unei hotărâri definitive în cazul în care se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei. Din relațiile existente la dosar, Tribunalul a constatat că, ulterior sentinței de condamnare nr. 304 din 30 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava, a fost analizată situația juridică a contestatorului din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile și a fost respinsă, ca neîntemeiată, sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței de aplicare a legii mai favorabile, întrucât s-a apreciat că pedeapsa de 22 ani aplicată inculpatului nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă. Cum situația juridică a contestatorului a fost analizată, s-a apreciat că aceasta nu mai poate face obiectul unei noi analize în condițiile în care nu a intervenit niciun element nou care să impună o nouă verificare a dispozițiilor legale de care poate beneficia acesta, contra unor sentințe definitive, ce beneficiază de autoritate de lucru judecat.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație contestatorul A. criticând dispoziția privind obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în Dosarul nr. x/2018, cu motivarea că este deținut, nu realizează venituri și se află în imposibilitate de a plăti cheltuielile judiciare. Față de manifestarea de voință a contestatorului, care a arătat că înțelege să își retragă contestația, și văzând dispozițiile art. 597 alin. (7) raportat la art. 4251 alin. (3) raportat la art. 415 C. proc. pen., Curtea a luat act de retragerea contestației formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 78 din 30 mai 2019 a Tribunalului Botoșani.

Relativ la prezenta contestație la executare, Curtea de Apel Suceava a reținut că deși a fost legal citat, contestatorul nu s-a prezentat în fața instanței de control judiciar, însă prin cererea formulată la data de 2 martie 2020, în fața conducerii Penitenciarului Botoșani, a arătat că a formulat prezenta contestație, o menține și că solicită judecata în lipsă, conform art. 364 alin. (4) C. proc. pen.

Cum contestatorul nu a motivat contestația în fapt și ținând seama de faptul că nu se poate constata niciun motiv care să se circumscrie cazurilor în care se poate formula contestație la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în baza art. 597 alin. (1) și alin. (7) C. proc. pen., s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii.

Împotriva acestei sentințe penale, contestatorul A. a formulat prezenta contestație, fără a preciza motivele pe care se întemeiază demersul judiciar, cauza fiind înregistrată sub nr. x/2020, cu termen de judecată la data de 5 mai 2020

Astfel,examinând contestația declarată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 50 din 5 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Contestația la executare reprezintă un mijloc jurisdicțional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării unei hotărâri definitive și nu o cale extraordinară de atac, care să permită repunerea în discuție a situației de fapt, administrarea unor probe noi sau reaprecierea probelor deja administrate.

Prevederile art. 598 alin. (1) din C. proc. pen. sunt aplicabile deopotrivă tuturor subiecților de drept care se încadrează în situația prevăzută de textul legal; stabilirea unor reguli speciale de procedură precum și a modalităților de exercitare a drepturilor procesuale (cum este și cea privind cazurile în care se poate face contestație la executare) este realizată de legiuitor în exercitarea competenței sale constituționale, reprezentând o garanție a liberului acces la justiție, Curtea Constituțională statuând în acest sens că "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură ca modalități de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și modalitățile cerute de lege".

Pe calea contestației la executare nu se poate schimba sau modifica soluția care a căpătat autoritate de lucru judecat, hotărârea de condamnare nefiind rezultatul unei erori judiciare în niciuna dintre ipotezele prev. de art. 598 din C. proc. pen.

Contestația la executare poate fi formulată, așa cum am menționat, în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, fiind o modalitate de înlăturare sau modificare a pedepsei, fără a putea fi analizate aspecte de fond deja avute în vedere de instanțe, modul de individualizare a pedepsei și intervenirea prescripției răspunderii penale, acestea constituind chestiuni de fond ce nu pot fi puse în discuție pe calea unei contestații ce vizează executarea unei pedepse.

În același sens, prin Decizia 1422 din 23 octombrie 2015 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, în ceea ce privește contestația la executare că aceasta reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării unei hotărâri definitive prin care s-a soluționat cauza în fond. Pe această cale se pot invoca numai aspectele ce privesc exclusiv executarea hotărârilor definitive.

Pentru a fi incident cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., cauzele acolo menționate trebuie să apară ulterior dobândirii autorității de lucru judecat, iar instanța să nu fi fost în măsură să ia cunoștință de acestea la data soluționării cauzei situație ce nu se regăsește în prezenta cauză.

În situația în care contestația la executare nu se întemeiază pe unul din cazurile prevăzute de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. a) - d) din C. proc. pen., urmează a se dispune respingerea acesteia ca inadmisibilă.

La o simplă analiză a celor prezentate în susținerea contestației se poate observa că în speță, contestatorul a făcut o trimitere pur formală la dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Curtea a evaluat atât particularitățile obiective ale cauzei, cât și situația personală a petentului condamnat și a concluzionat în sensul respingerii contestației la executare motivând inadmisibilitatea acesteia, cu prezentarea detaliata a argumentelor sub aspectul soluției pronunțate, argumente care, de altfel, dată fiind pertinența și temeinicia acestora, sunt însușite în totalitate de către Înalta Curte.

Pe cale de consecința, Înalta Curte, constatând ca legală și temeinică hotărârea atacata, va respinge, ca nefondată, contestația declarată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 50 din 5 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 50 din 05 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 mai 2020.

GGC - LM