ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 17 septembrie 2024

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de condamnatul A., în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 389 din data de 23 octombrie 2023, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2022, în baza art. 32 alin. (1) rap. la art. 189 alin. (1) lit. e) C. pen., rap. la art. 199 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat, la pedeapsa de 17 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) (dreptul de a comunica cu persoana vătămată B.) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen.

S-a stabilit ca pedeapsa să se execute în regim de detenție, potrivit art. 60 C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată: durata reținerii și arestului preventiv, de la data de 30.09.2022 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului pe o durată de 60 de zile, urmând ca aceasta să fie verificată cel mai târziu până la data de 21.12.2023.

În temeiul art. 7 raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 modificată și pct. 29 din Anexa aferentă, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 20 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă acțiunea civilă promovată de B. ca inadmisibilă.

În baza art. 19 C. proc. pen. rap. la art. 397 C. proc. pen. coroborat cu art. 1349 și urm. C. civ., și art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, a fost admisă acțiunea civilă exercitată în cauză de Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. Apostol Andrei" Constanța și a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 7.540,77 RON daune materiale, sumă la care s-a adăugat dobânda legală, potrivit legislației în vigoare.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, analizând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al judecății, inclusiv prin raportare la apărările formulate, prima instanță a reținut, în esență, că fapta inculpatului A. care în noaptea de 15/16.09.2022, în jurul orei 23:00, în timp ce se afla în locuința comună din sat Poarta Albă str. x, jud. Constanta, pe fondul consumului de alcool, a lovit-o în mod repetat cu pumnii și cu picioarele în zona toracelui, a capului și a membrelor superioare pe concubina sa, persoana vălămată B., cauzându-i acesteia multiple leziuni traumatice (traumatism toracic forte cu fractură costală, traumatism abdominal, traumatisme brațe, viața victimei fiind pusă în primejdie prin "hemoperitoneu mediu consecutiv lacerație splenică ce a necesitat intervenție chirurgicală de urgență), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 alin. (1) rap. la art. 189 alin. (1) lit. e) C. pen., rap. la art. 199 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.

Prima instanță a reținut dispozițiile art. 41 alin. (1) C. pen., întrucât inculpatul este în stare de recidivă postexecutorie în raport de condamnarea pentru infractiunea de tentativă la omor, dispusă prin sentința penala nr. 61/15.02.2017 a Tribunalului Constanta, definitivă prin decizia penală nr. 748 din 29.06.2017 a Curții de Apel Constanța, și prevederile art. 189 alin. (1) lit. e) C. pen., în raport cu împrejurarea că inculpatul a mai savârșit în trecut o infracțiune de tentativă la omor, astfel cum rezultă din cazierul judiciar.

De asemenea, a reținut dispozițiile art. 199 alin. (1) C. pen., referitoare la violența în familie în raport de relația de concubinaj dintre agresor și victimă, conform art. 177 alin. (1) lit. c) C. pen.

Sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat că inculpatul A. a acționat cu intenție indirectă, întrucât nu a urmărit suprimarea vieții victimei, însă a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat prin lovirea persoanei vătămate în mod repetat cu pumnii și picioarele, în zona toracelui (zona care adăpostește organe vitale ale corpului), acțiune suficient de violentă pentru a cauza, în anumite împrejurări, decesul unei persoane.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv că inculpatul are vârsta de 30 de ani, studii medii, este fără ocupație, a fost descris ca o persoană violentă, trăsătură de personalitate confirmată de antecedentele penale ale acestuia, precum și că a mai fost condamnat anterior pentru tentativă de omor și pentru furt, iar pe parcursul procesului penal inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii.

Așadar, s-a apreciat că scopul preventiv-educativ al sancțiunii penale poate fi atins prin aplicarea unei pedepse în cuantum de 17 ani închisoare, pentru infracțiunile deduse judecății.

Sub aspectul laturii civile, prima instanță a constatat că B. nu a precizat natura și întinderea pretențiilor până la începerea cercetării judecătorești, ci ulterior, nefiind, așadar, întrunite condițiile cerute de lege, de arătare a întinderii pretențiilor în termenul imperativ impus de lege.

În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic Județean de Urgenta "Sf. Apostol Andrei" Constanța, aceasta a fost admisă, inculpatul A. fiind obligat la plata sumei de 7.540,77 RON daune materiale, sumă la care s-a adăugat dobânda legală, potrivit legislației în vigoare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A., solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de lovire sau alte violențe, întrucât raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză nu exclude producerea leziunilor exclusiv în circumstanțele unei căderi simple pe o suprafață neregulată, respectiv cădere de la înălțime, și, în subsidiar, achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu au fost administrate probe din care să rezulte că a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Prin decizia penală nr. 275/P din 21 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 389/23.10.2023 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura arestului preventiv dispusă față de inculpatul A., la data pronunțării prezentei decizii.

În baza art. 422 C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului A. perioada executată prin arest preventiv de la data de 30.09.2022 la zi.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare avansate de stat, ca efect al respingerii apelului.

În baza art. 272 C. proc. pen., suma de 240 RON reprezentând onorariu parțial apărător desemnat din oficiu - avocat C. s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Constanța.

Pentru a pronunța această decizie, în urma examinării sentinței apelate, Curtea a constatat că, în speță, prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, fapta imputată inculpatului fiind corect calificată în drept ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat sub forma violenței în familie, prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 189 alin. (1) lit. e) C. pen., rap. la art. 199 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.

Analizând, cu prioritate, motivul de apel vizând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 189 alin. (1) lit. e) C. pen., rap. la art. 199 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de loviri sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen. raportat la art. 199 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., Curtea a reținut, în esență, că, în ceea ce privește stabilirea concretă a vinovăției pentru o infracțiune de omor calificat, inclusiv în formă tentată, în fiecare caz concret se impune a se efectua, pe lângă analiza subiectivă a cauzei respective, și o analiză a datelor obiective care pot să conducă la constatarea intenției.

Astfel, din mijloacele de probă administrate rezultă că inculpatul A. a aplicat persoanei vătămate, în mod repetat, lovituri cu pumnii și cu picioarele în zona toracelui, a capului și a membrelor superioare, cauzându-i acesteia multiple leziuni traumatice (traumatism toracic forte cu fractură costală, traumatism abdominal, traumatisme brațe, viața victimei fiind pusă în primejdie prin hemoperitoneu mediu consecutiv lacerație splenică ce a necesitat intervenție chirurgicală de urgență), provocându-i leziuni traumatice care au necesitat un număr de 30-35 zile de îngrijiri medicale.

De asemenea, deși inculpatul a susținut că nu a acționat cu intenția de a suprima viața persoanei vătămate, Curtea a reținut că suprimarea vieții persoanei vătămate B. a constituit un rezultat care, deși nu s-a produs, prin întregul mod de a acționa al inculpatului, astfel cum a fost evidențiat anterior, a fost prevăzut de acesta și, chiar dacă nu a fost urmărit, a fost acceptat, vinovăția fiind în modalitatea intenției indirecte, în sensul art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen., specifică sub aspectul laturii subiective, infracțiunii de omor calificat.

Mai mult decât atât, din concluziile raportului de expertiză medico-legale a reieșit că viața victimei a fost pusă în primejdie prin hemoperitoneu consecutiv traumatismului abdominal cu lacerație splenică, ce a necesitat intervenție chirurgicală de urgență, neputând fi, așadar, reținută infracțiunea de lovirea sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., încadrarea juridică reținută de prima instanță fiind corectă.

În continuare, Curtea a constatat că inculpatul A. a negat comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa, prezentând propria versiune asupra evenimentelor desfășurate, în sensul că i-a aplicat persoanei vătămate două palme, iar aceasta din urmă s-a dezechilibrat și a căzut pe scări. Această declarație a inculpatului A. a fost apreciată de Curte ca nesinceră, din probele administrate în cauză (procesul-verbal încheiat la data de 16.09.2022 de către lucrătorii de poliție din cadrul Postului de Poliție Poarta Albă; declarația persoanei vătămate B.; rezultatul testării poligraf a persoanei vătămate B.; declarația martorei D.; raportul de constatare medico-legală nr. x agresiuni/2022/04.10.2022; raportul de expertiză medico-legală nr. x agresiuni/2023 din 20.09.2023) rezultând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că infracțiunea de omor calificat reținută în sarcina inculpatului, în forma tentată, există și a fost comisă de acesta cu intenție indirectă, astfel încât nu poate fi incident cazul de împiedicare a exercitării acțiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cum s-a invocat în apel.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului A. de prima instanță, Curtea a constatat că aceasta corespunde criteriilor generale prevăzute de art. 74 C. pen., asigurând o sancționare proporțională gravități faptei comise și nu se impune reducerea acesteia.

Decizia penală nr. 275/P din 21 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța la 22 martie 2024, inculpatului A. la 26 martie 2024 și părților civile B. și Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. Apostol Andrei" Constanța la 26 martie 2024.

Termenul de declarare a recursului în casație s-a împlinit la data de 26 aprilie 2024 pentru inculpatul A..

Împotriva hotărârii instanței de apel, la 19 aprilie 2024 (data ștampilei de pe plic), a declarat recurs în casație inculpatul A. (personal), fără a invoca vreun motiv de casare dintre cele reglementate expres de dispozițiile art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpatul a relatat pe larg împrejurările în care a fost comisă fapta pentru care a fost condamnat, susținând, în esență, că, după o discuție în contradictoriu, a lovit persoana vătămată cu palma peste față, însă aceasta a fugit din casă, a alunecat și a căzut, fracturându-și, astfel, o coastă, iar la 18 ore de la acest eveniment, a fost operată, viața victimei nefiind pusă în pericol.

De asemenea, a susținut că, inițial, la fond, dosarul a fost repartizat doamnei judecător E., judecător care a participat la soluționarea cauzei și în apel, alături de doamna judecător F., iar aceasta din urmă nu i-a permis să dea declarație în cauză.

A mai arătat că, în cauză, rezultatul testului poligraf făcut părții civile nu este relevant, întrucât aceasta este sub tratament pentru tensiune oscilantă.

În final, a apreciat că pedeapsa de 17 ani închisoare este mult prea aspră, în condițiile în care judecătorul care a soluționat fondul cauzei a aplicat pedepse mai mici unei persoane trimise în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești la 30 iulie 2024.

Termenul de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen. a expirat la data de 11 august 2024, fără ca la dosar să fie depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 19 iunie 2024. La înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursului în casație prevăzută de art. 439 alin. (2) C. proc. pen. era îndeplinită.

La data de 16 septembrie 2024 a fost depus la dosar raportul întocmit de magistratul-asistent desemnat, potrivit căruia cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. apare ca inadmisibilă în principiu întrucât în cauză nu sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de dispozițiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen. [nefiind respectate cerințele de la art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și art. 438 C. proc. pen..].

Înalta Curte, analizând cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele motive:

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilității în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispozițiile art. 434 (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen. (privind persoanele îndreptățite a promova recursul în casație), art. 437 (referitor la conținutul cererii) și art. 438 C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație), instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Reglementând conținutul cererii de recurs în casație, art. 437 alin. (1) C. proc. pen. stabilește că aceasta trebuie să cuprindă numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții ori, după caz, numele și prenumele procurorului care exercită calea extraordinară de atac și organul judiciar din care acesta face parte (lit. a), indicarea hotărârii care se atacă (lit. b), indicarea cazurilor de casare pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora (lit. c), precum și semnătura persoanei care a promovat recursul în casație (lit. d).

Rezultă, așadar, din cuprinsul textului de lege menționat că cererea de recurs în casație se caracterizează printr-un anumit formalism, fără a cărui respectare aceasta nu poate produce efectul învestirii instanței cu soluționarea pe fond a căii extraordinare de atac. Astfel, din conținutul cererii trebuie să rezulte persoana care promovează recursul în casație, pentru a se putea verifica dacă aceasta se numără printre titularii căii extraordinare de atac, domiciliul sau reședința părții, întrucât judecarea cauzei, ulterior admiterii în principiu, se face cu citarea părților (conform art. 445 C. proc. pen.), hotărârea ce se atacă, precum și voința de a recura respectiva hotărâre și limitele acestei voințe, respectiv motivele în fapt și în drept ce au determinat exercitarea căii de atac, dat fiind faptul că numai între aceste limite operează controlul instanței de recurs.

Așa cum se prevede în art. 440 alin. (2) C. proc. pen., indicarea în cerere a tuturor elementelor de conținut la care se referă expres art. 437 alin. (1) C. proc. pen. constituie o condiție de admisibilitate a recursului în casație, a cărei neîndeplinire atrage în mod obligatoriu respingerea ca inadmisibilă a căii extraordinare de atac.

Examinând cererea de recurs în casație formulată de condamnatul A. sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că aceasta respectă cerința prevăzută de art. 434 C. proc. pen., decizia penală nr. 275/P din 21 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac.

Deopotrivă, se constată că recursul în casație a fost promovat, în termen legal, de către de către A., persoană care, față de calitatea sa de inculpat în cursul procesului în fond și apel, se numără printre titularii acestei căi extraordinare de atac, enumerați în cuprinsul art. 436 alin. (1) C. proc. pen.

Totodată, este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 436 alin. (6) C. proc. pen., având în vedere că inculpatul A. a declarat apel în cauză, acesta fiind respins de către Curtea de Apel Constanța.

Analizând, în continuare, cererea de recurs în casație din perspectiva respectării dispozițiilor art. 437 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta întrunește cerințele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., întrucât cuprinde numele, prenumele, domiciliul și locul de detenție al recurentului, este indicată hotărârea atacată și are aplicată semnătura persoanei care a întocmit-o, însă nu respectă condiția de la art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., având în vedere că nu a fost invocat niciunul din cazurile de casare reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., recurentul contestând, în realitate, împrejurările în care a fost comisă fapta pentru care a fost condamnat și dând o nouă interpretare probatoriului administrat în cauză, aspecte care, de altfel, nu pot fi examinate prin prisma niciunuia dintre motivele expres reglementate de lege.

De asemenea, nu pot fi subsumate vreunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen. susținerile recurentului referitoare la nelegala compunere a completului de judecată în apel ori aspectele referitoare la pedeapsa de 17 ani închisoare, în condițiile în care s-a susținut doar că este prea aspră, fără a se invoca vreo nelegalitate a acesteia.

Pentru considerentele mai sus arătate, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de condamnatul A. nu îndeplinește toate condițiile prevăzute în mod cumulativ de dispozițiile legale, fiind promovată cu încălcarea prevederilor art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., motiv pentru care, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., va respinge calea extraordinară de atac exercitată de acesta ca inadmisibilă.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, îl va obliga pe recurent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 440 C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 275/P din 21 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2024.