ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 11 octombrie 2022

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 265 din 09 februarie 2022 a Judecătoriei Arad, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021, în temeiul dispozițiilor art. 334 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) C. pen. și art. 375, art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 180 zile-amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație și conducere a unui vehicul neînmatriculat, în stare de recidivă postcondamnatorie.

În temeiul art. 61 alin. (3) C. pen., s-a stabilit suma corespunzătoare unei zile-amendă la cuantumul de 20 RON, rezultând o pedeapsă de 3.600 RON amendă penală.

În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. i) C. pen., a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule, pe o perioadă de 1 an de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 334 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) C. pen. și art. 375, art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 240 zile-amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație și conducere a unui vehicul cu numere false de înmatriculare, în stare de recidivă postcondamnatorie.

În baza art. 61 alin. (3) C. pen., s-a stabilit suma corespunzătoare unei zile-amendă la cuantumul de 20 RON, rezultând o pedeapsă de 4.800 RON amendă penală.

În temeiul art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. i) C. pen., a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule, pe o perioadă de 1 an de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 39 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa amenzii cea mai grea, aceea de 240 zile-amendă, la care s-a adăugat un spor de o treime din cuantumul celeilalte pedepse stabilite, respectiv 60 zile-amendă, pedeapsa rezultantă stabilită fiind de 300 zile-amendă, calculată la cuantumul sumei de 20 RON corespunzătoare unei zile-amendă, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6.000 RON amendă penală.

În temeiul art. 63 alin. a C. pen., s-a pus în vedere inculpatului că, în caz de neexecutare cu rea-credință a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule, prevăzută de art. 66 lit. i) C. pen., pe o perioadă de 1 an de la rămânerea definitivă a hotărârii, iar, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, în baza analizei materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut, în fapt, că, în data de 24 februarie 2021, în jurul orei 22:28, inculpatul A. a condus, pe strada x din Șiria, autoturismul B. de culoare galbenă, cu seria de șasiu x, care nu era înmatriculat în circulație și care avea montate plăcuțe cu numere false de înmatriculare.

Judecătoria Arad și-a însușit în totalitate starea de fapt descrisă în rechizitoriu, având în vedere poziția inculpatului de recunoaștere integrală a faptelor în modalitatea descrisă în actul de sesizare a instanței. S-a apreciat că vinovăția inculpatului rezultă din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, din procesul-verbal de verificare a înmatriculării și a realității numărului de înmatriculare al autoturismului B., cu seria de șasiu x, precum și din declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, date atât în cursul urmăririi penale, cât și după trimiterea sa în judecată (declarația notarială atașată la dosar fond).

În drept, s-a reținut că faptele inculpatului A., săvârșite în data de 24 februarie 2021, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de punere în circulație sau conducere a unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. (1) C. pen., și de punere în circulație sau conducere a unui vehicul cu numere false de înmatriculare, prevăzută de art. 334 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (1) C. pen. și art. 375 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Sub aspectul individualizării sancțiunilor penale aplicate, au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., fiind valorificată atitudinea sinceră a inculpatului în fața organelor de urmărire penală și a instanței, dar și împrejurarea că acesta este cunoscut cu antecedente penale.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.

Referitor la critica de nelegalitate, s-a arătat că, deși prima instanță l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 240 zile-amendă pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație sau conducere a unui vehicul cu numere false de înmatriculare, în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 334 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (1) C. pen., numărul de zile-amendă este eronat. În acest sens, s-a menționat că limitele speciale ale zilelor amendă sunt cuprinse între 180 și 300 când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani (cum este cazul în speță) și, întrucât inculpatul a beneficiat de procedura simplificată, în cazul aplicării pedepsei amenzii, trebuiau reduse cu o pătrime limitele de pedeapsă prevăzute de lege, rezultând limite cuprinse 135 și 225 de zile-amendă.

În ceea ce privește criticile de netemeinicie, s-a susținut că, raportat la gravitatea faptelor comise, la starea de recidivă postcondamnatorie, la perseverența infracțională a inculpatului și la periculozitatea acestuia, instanța ar fi trebuit să aplice pedepse cu închisoarea și să dispună revocarea suspendării executării pedepsei aplicate anterior acuzatului.

Sub acest aspect, s-a apreciat că scopul legii penale poate fi atins doar prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, care să fie executate în regim de detenție, arătându-se în argumentare că inculpatul a beneficiat anterior de clemența instanțelor de judecată, care au dispus măsuri neprivative de libertate (amânarea aplicării pedepsei, respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere), și, cu toate acestea, nu și-a modelat comportamentul în sensul respectării prevederilor legale în vigoare, sfidând, în continuare, autoritatea statului.

În concluzie, Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad a solicitat admiterea căii de atac și, în rejudecare: condamnarea inculpatului A. la pedepse cu închisoarea, situate între limitele legale reduse cu o treime, conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., pentru comiterea infracțiunilor de punere în circulație sau conducere a unui autovehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. (1) C. pen., și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, prevăzută de art. 334 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 C. pen., urmând a se face și aplicarea prevederilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.; stabilirea pedepselor accesorii și complementare (acestea din urmă pe o perioadă de 2 ani), constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen., pe lângă fiecare dintre cele două pedepse principale; menținerea anulării aplicării pedepsei de 1 an închisoare, anulare dispusă prin sentința penală nr. 41 din 11 februarie 2021 a Tribunalului Arad, rămasă definitivă la data de 23 februarie 2021 prin necontestare; revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei rezultante principale de 2 ani și 7 luni închisoare, pedeapsă dispusă prin sentința menționată anterior, respectiv dispunerea executării acestei din urmă pedepse; în temeiul art. 43 alin. (1) C. pen., adăugarea pedepsei de 2 ani și 7 luni închisoare la pedeapsa rezultantă intermediară, aplicată celor două infracțiuni cercetate în cauză și dispunerea executării pedepsei principale rezultante finale în regim de detenție; în temeiul art. 45 C. pen., aplicarea, pe lângă pedeapsa principală rezultantă finală, a pedepselor accesorii și complementare (acestea din urmă pe o perioadă de 2 ani), constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen.

În subsidiar, dacă se va considera că este suficientă aplicarea unei amenzi penale, s-a solictat să fie stabilit maximul special al zilelor-amendă, redus cu o pătrime, conform dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., respectiv 225 de zile-amendă.

Prin decizia penală nr. 366/A din 07 aprilie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad împotriva sentinței penale nr. 265 din 09 februarie 2022 a Judecătoriei Arad, care a fost desființată în parte, dispunându-se, în rejudecare, următoarele:

În baza art. 334 alin. (1) C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul neînmatriculat.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen. (dreptul de a conduce autovehicule) pe durata executării pedepsei.

În baza art. 334 alin. (2) C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul cu numere false de înmatriculare.

În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen. (dreptul de a conduce autovehicule) pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 38 C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 96 alin. (4) C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 7 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 41 din 11 februarie 2021 a Tribunalului Arad, rămasă definitivă prin necontestare, și s-a adăugat această pedeapsă la cea rezultantă aplicată în cauză, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 7 luni închisoare.

S-a constatat că prin sentința penală nr. 41 din 11 februarie 2021 a Tribunalului Arad, inculpatului i-au fost aplicate pedeapsa complementară și cea accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei de 2 ani și 7 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) (pedeapsă aplicată prin sentința penală nr. 41 din 11 februarie 2021 a Tribunalului Arad) și lit. i) C. pen. (dreptul de a conduce autovehicule), pe durata executării pedepsei principale.

Au fost menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate privind pedepsele complementare.

S-a constatat executată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 1 an, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 41 din 11 februarie 2021 a Tribunalului Arad, urmând ca inculpatul să execute, în condițiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., doar pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen. (dreptul de a conduce autovehicule, pe o perioadă de 1 an).

Pentru a decide astfel, în baza analizei actelor și lucrărilor dosarului, Curtea de Apel Timișoara a constatat că starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect reținute de către Judecătoria Arad, acestea nefiind contestate, iar probele administrate au confirmat împrejurarea că, la 24 februarie 2021, inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism care nu era înmatriculat în circulație și care avea montate plăcuțe cu numere false de înmatriculare.

Ca atare, raportat la starea de fapt descrisă anterior, s-a apreciat că, în mod legal și temeinic, prima instanță a apreciat că sunt întrunite, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 334 alin. (1) C. pen. și art. 334 alin. (2) C. pen.

Referitor la critica formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad privind greșita individualizare judiciară a pedepselor aplicate de către prima instanță, curtea de apel a observat că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cerere care a fost încuviințată, în condițiile prevăzute de art. 374-375 C. proc. pen., motiv pentru care, în temeiul art. 396 alin. (10) C. proc. pen., beneficiază de reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de legiuitor, sancțiunile fiind situate între 8 luni și 2 ani închisoare sau amenda cuprinsă între 135 și 225 zile-amendă, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 334 alin. (1) C. pen., și între 8 luni și 3 ani și 4 luni închisoare sau amenda cuprinsă între 135 și 225 zile-amendă, referitor la infracțiunea prevăzută de art. 334 alin. (2) C. pen.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 334 alin. (2) C. pen. este nelegală, întrucât depășește limita maximă prevăzută de legiuitor (maxim 225 zile-amendă).

Totodată, raportându-se la criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., Curtea a apreciat că aplicarea unor pedepse cu amenda nu este justificată, sens în care a avut în vedere vârsta inculpatului (30 de ani), atitudinea sa în cursul procesului și împrejurările în care s-a desfășurat activitatea infracțională (deși cunoștea împrejurarea că autoturismul pe care l-a condus nu era înmatriculat, iar numerele de înmatriculare erau false, inculpatul, fără niciun fel de ezitare, a ales să conducă această mașină pe drumurile publice, întrucât trebuia să-i ducă unei rude un televizor, explicația acestuia denotând totala indiferență față de normele ce reglementează siguranța circulației rutiere).

De asemenea, în procesul de individualizare a pedepselor instanța de control judiciar a analizat antecedentele penale ale inculpatului, constatând că prin sentința penală nr. 2115 din 20 noiembrie 2018 a Judecătoriei Arad, definitivă prin neapelare, în sarcina acestuia a fost stabilită o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea unei alte infracțiuni la regimul circulației rutiere, dispunându-se amânarea aplicării acesteia. Ulterior, prin sentința penală nr. 268 din 05 octombrie 2020 a Tribunalului Arad, definitivă prin decizia penală nr. 1129/A din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, instanța dispunând suspendarea sub supraveghere a executării acesteia pe durata unui termen de 3 ani.

În final, prin sentința penală nr. 41 din 11 februarie 2021 a Tribunalului Arad, definitivă prin necontestare, toate pedepsele aplicate inculpatului au fost contopite, fiind stabilită o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 7 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pe un termen de 3 ani, infracțiunile ce formează obiectul prezentului dosar fiind săvârșite la doar o zi după rămânerea definitivă a sentinței de contopire.

În acest context, Curtea de Apel Timișoara a considerat că pentru inculpatul A. săvârșirea unor infracțiuni nu reprezintă o întâmplare, ci un mod de viață, aspect ce trebuie să se reflecte atât în natura pedepselor aplicate, cât și în cuantumul acestora.

Pentru aceste considerente, având în vedere, pe de o parte, împrejurările concrete în care s-a desfășurat activitatea infracțională (inculpatul nefiind în măsură să ofere o explicație rezonabilă în ceea ce privește motivele pentru care a condus pe drumurile publice un autoturism neînmatriculat și cu numere false de înmatriculare), iar, pe de altă parte, situația personală a inculpatului (acesta recunoscând săvârșirea infracțiunilor, dar fiind cunoscut cu antecedente penale care atrag starea de recidivă), instanța de control judiciar a dispus, în rejudecare, ca urmare a admiterii apelului declarat de parchet, condamnarea inculpatului la două pedepse de câte 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 334 alin. (1) C. pen. și art. 334 alin. (2) C. pen., care au fost contopite, în temeiul art. 38 C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., rezultând o pedeapsă de 1 an închisoare.

Totodată, constatând incidența dispozițiilor art. 96 alin. (4) C. pen., Curtea a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 7 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 41 din 11 februarie 2021 a Tribunalului Arad, rămasă definitivă prin necontestare, și a adăugat această pedeapsă la cea aplicată în cauză, dispunând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 7 luni închisoare.

Menținând dispozițiile hotărârii apelate privind pedepsele complementare, instanța de apel a mai constatat că astfel de pedepse, interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 1 an, au fost aplicate inculpatului și prin sentința penală nr. 41 din 11 februarie 2021 a Tribunalului Arad, însă la data de 24 noiembrie 2021 executarea acestora s-a împlinit, motiv pentru care s-a dispus să nu mai fie executate.

În plus, în sarcina inculpatului a fost stabilită și pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării dreptului prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

Deopotrivă, instanța a constatat că, prin sentința penală nr. 41 din 11 februarie 2021 a Tribunalului Arad, inculpatului i-a fost aplicată și pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. Dispunându-se revocarea suspendării, pedeapsa accesorie a devenit executabilă, motiv pentru care, în temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie rezultantă constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) (pedeapsă aplicată prin sentința penală nr. 41 din 11 februarie 2021 a Tribunalului Arad) și lit. i) C. pen. (dreptul de a conduce autovehicule), pe durata executării pedepsei principale.

Împotriva deciziei instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs în casație inculpatul A. (prin avocat ales) care, invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., a susținut, în esență, că, în mod greșit, instanța de apel a reținut starea de recidivă, cu consecința aplicării dispozițiilor art. 96 alin. (4) C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) C. pen., considerând că cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat au fost săvârșite la o zi după rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 41 din 11 februarie 2021 a Tribunalului Arad.

A arătat, sub acest aspect, că faptele pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză au fost comise la 24 februarie 2021, ora 22:28, dată la care i-a fost comunicată și hotărârea menționată, fiind supusă contestației în termen de 3 zile de la comunicare.

Ca atare, recurentul a susținut că sentința nr. 41/2021 a Tribunalului Arad nu era definitivă în momentul în care a comis faptele ce fac obiectul prezentului dosar, astfel încât starea de recidivă a fost eronat reținută de instanța de apel.

În consecință, a solicitat admiterea recursului în casație și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, precum și suspendarea executării hotărârii recurate, în temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen.

Prin încheierea din 28 iunie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 366/A din 07 aprilie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, dispunându-se, totodată, trimiterea cauzei Completului nr. 7, în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac. În acest sens, s-a reținut că sunt îndeplinite formal cerințele prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., pentru cazul reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. cu referire la reținerea eronată a dispozițiilor art. 41 alin. (1) C. pen. privind recidiva postcondamnatorie, cu consecința greșitei aplicări a dispozițiilor art. 96 alin. (4) C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) C. pen.

În ceea ce privește solicitarea de suspendare a executării hotărârii atacate, având în vedere că recurentul nu a indicat motivele ce fundamentează această solicitare și că nu au fost identificate, din oficiu, aspecte care să justifice o asemenea măsură procesuală, Înalta Curte, reținând și faptul că mandatul de executare a pedepsei închisorii nu a fost pus în executare (așa cum rezultă din procesul-verbal din 28 iunie 2022, dosar Î.C.C.J.), a apreciat-o ca nefondată, respingând-o ca atare, în baza art. 441 alin. (1) C. proc. pen.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru motivele expuse în continuare.

Astfel, din interpretarea dispozițiilor art. 433 și art. 447 C. proc. pen., rezultă că recursul în casație este o cale extraordinară de atac ce are ca scop verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege. Prin urmare, recursul în casație nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu dispozițiile legii materiale și procesuale aplicabile, pornind de la situația de fapt avută în vedere de instanța de apel.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la motivul de recurs reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat A. cu argumentarea că au fost reținute eronat dispozițiile art. 41 alin. (1) C. pen. privind recidiva postcondamnatorie, cu consecința greșitei aplicări a dispozițiilor art. 96 alin. (4) C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) C. pen.

Analizând dispozițiile legale incidente în speță, se constată că, potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în situația în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident atunci când pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală. Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

În jurisprudența recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, delimitându-se sfera de aplicabilitate a cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a statuat că acesta vizează nu doar erori de drept produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale, ci întreg regimul sancționator aplicat unei situații juridice concrete, respectiv ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută, și anume, pedepse principale, complementare sau accesorii, pe care legiuitorul le prevede în mod explicit stabilind astfel limitele legale ale sancțiunilor ce pot fi aplicate și modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei (deciziile penale nr. 543/RC din 14 decembrie 2016, nr. 418/RC din 13 octombrie 2016, publicate pe site-ul www.x.ro).

Totodată, s-a subliniat că, deși o pedeapsă depășește, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracțiune, există, însă, și situații în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reținerii unor împrejurări care au drept consecință reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă (deciziile nr. 226/RC din 14 iunie 2016, nr. 18/RC din 17 ianuarie 2017, nr. 439/RC din 15 noiembrie 2019, nr. 316/RC din 20 septembrie 2019, nr. 340/RC din 06 octombrie 2020, publicate pe site-ul www.x.ro). Aceste împrejurări țin de individualizarea legală a pedepsei și pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt unitatea sau pluralitatea de infracțiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc.), dar pot fi și de natură procesuală (cum ar fi judecarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii).

Prin motivele scrise de recurs, recurentul a susținut că, în mod eronat, au fost reținute, în cauză, dispozițiile art. 41 alin. (1) C. pen. privind recidiva postcondamnatorie, în condițiile în care fapta pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză a fost săvârșită la 24 februarie 2021, ora 22:28, așadar în aceeași zi în care i-a fost comunicată hotărârea nr. 41/2021 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr. x/2020, ce era supusă contestației în termen de 3 zile de la comunicare și care, din acest motiv, nu era definitivă la data comiterii faptei.

Contrar susținerilor recurentului, Înalta Curte constată că instanțele de fond și apel nu au reținut starea de recidivă în raport cu sentința penală nr. 41 din 11 februarie 2021 a Tribunalului Arad, ci față de condamnarea suferită de acesta, prin sentința penală nr. 268 din 05 octombrie 2020 a Tribunalului Arad (dosar nr. x/2020), definitivă prin decizia penală nr. 1129/A din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, respectiv față de pedeapsa rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de 3 ani.

De altfel, sentința penală nr. 41 din 11 februarie 2021 a Tribunalului Arad a fost pronunțată în faza de executare a pedepselor, prin dispozitivul acesteia hotărându-se, în baza art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu aplicarea art. 89 și art. 87 C. pen., anularea amânării aplicării pedepsei de 1 an închisoare dispusă prin sentința penală nr. 2115 din 20 noiembrie 2018 a Judecătoriei Arad (dosar nr. x/2018), definitivă prin neapelare, anularea suspendării executării pedepsei de 2 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 268 din 05 octombrie 2020 a Tribunalului Arad, definitivă prin decizia penală nr. 1129/A din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, care, apoi, a fost descontopită în pedepsele componente, iar, în final, în baza art. 38 și art. 39 C. pen., contopirea tuturor acestor sancțiuni penale în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care a fost adăugat un spor de 7 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 7 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, în condițiile art. 91 și urm. C. pen., pe un termen de 3 ani. Prin urmare, sub aspectul reținerii stării de recidivă, nu are nicio importanță data rămânerii definitive a acestei sentințe penale.

Împrejurarea că la stabilirea, prin decizia recurată, a pedepsei finale de 3 ani și 7 luni închisoare, ce s-a dispus a fi executată de inculpatul A. în condiții de detenție, s-a avut în vedere sancțiunea penală aplicată anterior astfel cum a rezultat din contopirea pedepselor conform sentinței penale nr. 41 din 11 februarie 2021 a Tribunalului Arad nu prezintă nicio relevanță din perspectiva reținerii stării de recidivă, căci, chiar și în absența acestei hotărâri, tratamentul sancționator s-ar fi menținut, eventual schimbându-se doar ordinea de efectuare a operațiunilor, fără a exista vreo consecință asupra cuantumului pedepsei de executat.

Astfel, indiferent de ordinea în care s-ar fi realizat operațiunile de anulare a amânării aplicării pedepsei la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 2115 din 20 noiembrie 2018 a Judecătoriei Arad, definitivă prin neapelare, și de revocare, conform art. 96 alin. (4) C. pen., a suspendării executării pedepsei stabilită prin sentința penală nr. 268 din 05 octombrie 2020 a Tribunalului Arad, definitivă prin decizia penală nr. 1129/A din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Timișoara (pedepse care, așa cum s-a arătat anterior, au fost contopite prin sentința penală nr. 41 din 11 februarie 2021 a Tribunalului Arad), sancțiunea penală la care s-ar fi ajuns în urma aplicării dispozițiilor art. 43 alin. (1) C. pen. ar fi fost aceeași cu cea stabilită în cauză prin decizia recurată (și anume 3 ani și 7 luni închisoare).

Față de cele ce preced, constatând că, din perspectiva criticilor invocate, nu rezultă aspecte de nelegalitate care să poată fi îndreptate prin prisma dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte, temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 366/A din 07 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

Totodată, față de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., se va dispune obligarea recurentului inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 366/A din 07 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 octombrie 2022.