ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2024
Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1/COR/PI din data de 05 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 136/11.06.2021 a Curții de Apel Timișoara, pronunțate în dosarul nr. x/2020, modificată prin decizia penală nr. 94/A/10.05.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a obligat revizuentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus plata sumei de 200 RON din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Timiș, reprezentând onorariul parțial pentru avocatul din oficiu.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a reținut, în esență, că prin sentința penală nr. 136/PI din 11.06.2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. x/2020, în baza art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen. și art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.
În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., a fost interzisă inculpatului A., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) din C. pen., respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita profesia de avocat de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public pe o perioadă de 3 ani urmând ca executarea pedepsei complementare sa aibă loc potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a fost interzisă inculpatului A., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) din C. pen.
În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare și stabilește un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului ca, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune București sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, a fost obligat inculpatul să presteze, pe o durată de 100 zile, o muncă neremunerată în folosul comunității, la una din următoarele instituții: Administrația Domeniului Public București Sectorul 1 sau Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 5 București.
În baza art. 94 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) din C. pen., s-a dispus să fie comunicate Serviciului de Probațiune București.
În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen. rap. la art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării sub supraveghere.
Prin aceeași sentință penală a fost condamnat și inculpatul B. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, care a fost suspendată sub supraveghere.
În baza art. 291 alin. (2) din C. pen. și art. 292 alin. (4) din C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpații A. și B. a sumei de 29 600 euro, echivalentul în RON la cursul de schimb BNR din ziua plății.
În baza art. 274 alin. (1), (2) din C. proc. pen. au fost obligați inculpații A. și B. la plata sumei de 3 000 RON fiecare (1000 RON aferente urmăririi penale și 2000 RON aferente fazei de cameră preliminară și etapei judecății în primă instanță), cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva sentinței penale nr. 136/PI din 11.06.2020, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. x/2020 au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpații A. și B..
Prin decizia penală nr. 94/A din 10.05.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara împotriva sentinței penale nr. 136 din 11.06.2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.
A fost desființată, în parte, sentința penală apelată, și rejudecând:
În baza art. 257 alin. (1) din C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență. În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. (1969), aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. (1969), pe o durată de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii. Face aplicarea art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. (1969).
În baza art. 86
1
raportat la art. 86
2
din C. pen. (1969), a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
În baza art. 86
3
din C. pen. (1969), pe durata termenului de încercare, inculpatul A. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. (1969), pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86
4
din C. pen. (1969).
În baza art. 26 din C. pen. (1969) raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de cumpărare de influență.
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. (1969), a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. (1969), pe o durată de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
S-a făcut aplicarea art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. (1969).
În baza art. 86
1
raportat la art. 86
2
din C. pen. (1969), a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
În baza art. 86
3
din C. pen. (1969), pe durata termenului de încercare, inculpatul B. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. (1969), pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86
4
din C. pen. (1969).
În baza art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. raportat la art. 257 alin. (2) din C. pen. (1969), s-a confiscat de la inculpatul A., echivalentul în RON a sumei de 29.600 de euro, la cursul de schimb BNR din ziua plății.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A. și B. împotriva aceleiași sentințe penale.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Ministerul Public au rămas în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., au fost obligați apelanții intimați inculpați A. și B. la plata sumei de câte 2.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații A. și B., în cuantum de câte 217 RON, se plătește din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva deciziei penale nr. 94/A din 10.05.2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020, a formulat contestație în anulare condamnatul A., solicitând desființarea deciziei întrucât există un caz de încetare a procesului penal, respectiv prescripția răspunderii penale. Având în vedere considerentele deciziei nr. 67 din 25 octombrie 2022 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în dosarul nr. x/2022, în cauză sunt incidente deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și 358/2022, prescripția răspunderii penale nefiind reanalizată de către instanța de fond și cea de apel.
Prin decizia penală nr. 3/A din 10.01.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă, ca nefondată, contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 94/A din 10 mai 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțate în dosarul nr. x/2020.
A fost obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea avocatului ales, în cuantum de 170 RON, s-a dispus a se plăti din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a se dispune astfel, s-a reținut în esență că Înalta Curte a constatat că atât instanța de fond cât și instanța de apel au stabilit C. pen. din 1969 ca lege aplicabilă raportului juridic dedus judecății. Aplicarea textelor de lege susținute de apărare ar fi fost posibilă doar în condițiile jurisprudenței Curții Constituționale a României, deci doar dacă instanțele ar fi stabilit C. pen. intrat în vigoare la 01 februarie 2014 ca legea incidentă raportului juridic dedus judecății, și nu în condițiile C. pen. din 1969, cum este cazul situației juridice din dosarul de față.
S-a arătat contrar susținerilor apărării că art. 154 din C. pen. nu este incident în speță, în realitate, apărarea formulând critici cu privire la stabilirea legii penale mai favorabile, ceea ce excede analizei care se poate realiza în calea extraordinară de atac a contestației în anulare.
Așadar, în cauză, instanța de apel, stabilind ca lege penală incidentă legea veche, a calculat termenele conform dispozițiilor C. pen. din 1969, iar această chestiune nu poate forma obiectul cenzurii pe calea contestației în anulare.
Împotriva sentinței penale nr. 136/PI din 11.06.2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. x/2020, modificată prin decizia penală nr. 94/A/10.05.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, a formulat cerere de revizuire condamnatul A., care a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 453 lit. f) din C. proc. pen.
Prin cererea formulată, condamnatul a solicitat anularea sentinței penale nr. 136/11.06.2021 și rejudecarea cauzei, cu consecința pronunțării unei hotărâri temeinice și legale și dispunerea unei soluții de încetare a procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale a inculpatului A..
Prin soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 136/11.06.2021 a Curții de Apel Timișoara pronunțate în dosarul nr. x/2020, modificată prin decizia penală nr. 94/A/10.05.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea de Apel Timișoara, secția penală a constatat că persoana condamnată A. nu a formulat o excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., motiv pentru care nu poate fi vorba de incidența dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., nefiind îndeplinite cerințele legii penale.
S-a reținut din analizarea dosarului de fond că, în cauză, a fost analizată incidența prescripției răspunderii penale, aceeași chestiune fiind analizată și în calea contestației în anulare formulată de condamnatul A., apreciindu-se că nu s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.
Criticile formulate de persoana condamnată A. cu privire la faptul că instanța de apel, în mod nelegal, nu a pus în discuția părților schimbarea juridică a faptei, din art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. în art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., nu pot fi analizate de instanța care soluționează cererea de revizuire, stabilirea legii penale mai favorabile fiind atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei, de fond sau de apel, întrucât nu se încadrează în niciunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 453 din C. proc. pen.
Mai mult, s-a reținut că instanța de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a stabilit că nu sunt aplicabile deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, întrucât legea penală mai favorabilă este reprezentată de C. pen. din 1969, astfel că prescripția răspunderii penale este reglementată în art. 122-124 din acest act normativ, în cauză fiind întrerupt termenul general al prescripției răspunderii penale prin acte care, potrivit legii, trebuie comunicate suspectului sau inculpatului (potrivit art. 122 C. pen. din 1969) și începând să curgă un nou termen de prescripție (conform art. 123 alin. (2) C. pen. din 1969), nu se ia în calcul termenul general de prescripție, ci se calculează termenul de prescripție specială a răspunderii penale care, în conformitate cu art. 124 C. pen. din 1969.
Împotriva acestei sentințe, revizuentul A. a formulat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și, pe fond, admiterea cererii de revizuire.
Examinând apelul revizuentului A., în conformitate cu dispozițiile art. 463 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive, având caracterul unei căi de atac de retractare, care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri, și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.
Potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., în etapa admisibilității în principiu, instanța examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).
Conform dispozițiilor art. 453 din C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi solicitată când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., constituie o excepție de la dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituția României, care prevăd că Deciziile Curții Constituționale produc efecte numai pentru viitor, cu condiția însă, ca în cauzele în care decizia Curții Constituționale de admitere a unei excepții de neconstituționalitate este invocată ca și temei al revizuirii, să fi fost invocată excepția de neconstituționalitate a textelor de lege declarate neconstituționale, până la data publicării.
Or, astfel cum se poate reține în cauză, aspectele invocate de revizuentul A. prin motivul cererii sale de revizuire, se referă la faptul că la data pronunțării deciziei de condamnare definitive (10.05.2022), instanța de apel ar fi trebuit să constate că a intervenit prescripția răspunderii penale a inculpatului, prin împlinirea prescripției generale, ca urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022.
Înalta Curte, analizând actele aflate la dosar, în raport de considerentele Deciziei nr. 126 din 3.03.2016 a Curții Constituționale prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, este neconstituțională, constată că în reglementarea cazului de revizuire examinat - art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., deși intenția legiuitorului a fost de a da în continuare eficiență controlului de constituționalitate, posibilitatea de a beneficia de efectele deciziei de admitere a Curții este necesar a fi circumscrisă sferei persoanelor care au declanșat acest control și să profite autorilor acesteia și nu poate constitui doar un instrument de drept abstract, întrucât și-ar pierde caracterul concret.
În aceste condiții, având în vedere importanța principiului autorității de lucru judecat, pentru a garanta atât stabilitatea raporturilor juridice, cât și o bună administrare a justiției, este necesar ca ceea ce a stabilit instanța de contencios constituțional, pe cale jurisprudențială, cu privire la condițiile în care se poate formula revizuire, în temeiul unei decizii de admitere a excepției de neconstituționalitate, să se transpună în cuprinsul normelor procesual penale examinate în prezenta cauză.
Așadar, o decizie de constatare a neconstituționalității unei prevederi legale trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, numai acelei categorii de justițiabili care a invocat excepția de neconstituționalitate în cauze soluționate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituționalitatea, precum și autorilor aceleiași excepții, invocate anterior publicării deciziei Curții, în alte cauze, soluționate definitiv, acest lucru impunându-se din nevoia de ordine și stabilitate juridică.
Din analiza actelor aflate la dosar coroborate cu susținerile apelantului, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite cerințele legii penale privind formularea de către persoana condamnată A. în cauză a excepției de neconstituționalitate anterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituționalitatea art. 155 alin. (1) din C. pen.
Totodată, se constată că, în cauză, nu sunt aplicabile deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, care privesc dispoziții din actualul C. pen., întrucât prin decizia penală nr. 94/A/10.05.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a stabilit că legea penală mai favorabilă a fost reprezentată de C. pen. din 1969.
Astfel, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuent, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele impuse cumulativ de art. 459 din C. proc. pen., privind admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 1/COR/PI din data de 05 iulie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 1/COR/PI din data de 05 iulie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 31 ianuarie 2024.