ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

09.08.2022

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Deliberând asupra conflictului de competență de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1605 din data de 02 iunie 2022, Judecătoria Timișoara, secția penală, a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Timișoara, invocată din oficiu, în baza art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 585 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din C. proc. pen., a declinat competența judecării cererii de modificare pedeapsă formulate de condamnatul A. în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Pentru a se pronunța în acest sens, s-a arătat că din perspectiva dispozițiilor art. 585 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 553 alin. (1) C. proc. pen., având în vedere că în prezent condamnatul se află în executarea unei pedepse privative de libertate în Penitenciarul Timișoara în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 89/PI/2022 din data de 26.04.2022 emis de Curtea de Apel Timișoara în baza sentinței penale nr. 84/PI/28.03.2022 a Curții de Apel Timișoara din dosar nr. x/2022, definitivă prin decizia penală nr. 83/A/26.04.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de executare, în a cărei circumscripție se află și Penitenciarul Timișoara, este Curtea de Apel Timișoara.

Prin sentința nr. 179/PI din data de 29.07.2022, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 50 raportat la art. 585 alin. (2) din C. proc. pen., a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara, invocată din oficiu, în temeiul art. 50 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen., a declinat competența de judecare a cererii de contopire a pedepselor închisorii, formulată de condamnatul A., în favoarea Judecătoriei Timișoara, iar în temeiul art. 51 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen., a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Timișoara și Curtea de Apel Timișoara și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pentru regulator de competență.

S-a reținut că, petentul a formulat cerere de modificare a pedepselor, solicitând contopirea pedepselor aplicate de autoritățile judiciare italiene, recunoscute prin sentința penală nr. 84/PI/2022 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosarul nr. x/2022, cu pedepsele aplicate de instanțele române pentru infracțiuni concurente sau în stare de recidivă, care i-au fost stabilite condamnatului prin mai multe hotărâri penale definitive, iar toate infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea definitivă sunt în competența materială a judecătoriei. Având în vedere că petentul se afla, la data depunerii cererii de contopire a pedepselor închisorii, la Penitenciarul Timișoara, revine Judecătoriei Timișoara competența materială și teritorială de a se pronunța asupra respectivei cereri.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Timișoara, motiv pentru care, conform dispozițiilor art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competență este contestația la executare formulată de petentul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 84/PI/2022 a Curții de Apel Timișoara.

Prin sentința penală nr. 84/PI/2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 83/A din 26.04.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 172 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara privind cererea de recunoaștere a hotărârii judecătorești străine vizând persoana condamnată A., formulată de autoritățile judiciare din Italia.

În temeiul art. 167 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoașterea hotărârii penale nr. x/2014 - Reg. Gen. nr. y/2014 - RGNR nr. z/2014 pronunțată de Tribunalul din Udine la data de 04.08.2014 și rămasă definitivă la data de 01.10.2014, prin care inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni și 20 zile închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 624 și 625 din C. pen. italian, faptă incriminată de legea penală română prin art. 228 alin. (1) din C. pen. (faptă săvârșită la data de 02.08.2014).

În temeiul art. 167 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoașterea hotărârii penale nr. xx/2015 - Reg. Gen. nr. yy/2015 - RGNR nr. zz/2012 pronunțată de Tribunalul din Bergamo la data de 20.05.2015 și rămasă definitivă la data de 10.07.2015, prin care inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de loviri sau alte violențe prevăzută de art. 582 și 585 din C. pen. italian, faptă incriminată de legea penală română prin art. 193 alin. (2) din C. pen. (faptă săvârșită la data de 14.08.2012).

În temeiul art. 167 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoașterea hotărârii penale nr. xxx - RG GIP nr. yyy/2012 - RGNR nr. zzz/2012 pronunțată de Tribunalul din Bergamo la data de 28.02.2013 și rămasă definitivă la data de 11.06.2016, prin care inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie calificată și vătămare corporală calificată prevăzută de art. 628, 582, 585 și 576 din C. pen. italian, faptă incriminată de legea penală română prin art. 233 alin. (1) C. pen. raportat la art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen. (faptă săvârșită la data de 16.11.2012).

În temeiul art. 167 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoașterea hotărârii penale nr. xxxx - Reg. Gen. nr. yyyy/2018 - RGNR nr. zzzz/2014 pronunțată de Tribunalul din Udine la data de 01.10.2020 și rămasă definitivă la data de 17.11.2020, prin care inculpatul A. (date personale la dosar), a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 624 și 625 din C. pen. italian, faptă incriminată de legea penală română prin art. 229 alin. (1) lit. b) și d) din C. pen. raportat la art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen.

În temeiul art. 172 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei rezultante de 4 ani, o lună și 27 de zile închisoare aplicată condamnatului A. prin decizia de executare a pedepselor concurente nr. 473/2020 SIEP emisă la data de 22.12.2020 de către Procuratura Generală a Republicii din Torino.

Condamnatul A. a formulat contestație la executare, prin care a solicitat contopirea pedepselor aplicate de autoritățile judiciare italiene, recunoscute prin sentința penală nr. 84/PI/2022 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosarul nr. x/2022, cu pedepsele aplicate de instanțele române pentru infracțiuni concurente sau în stare de recidivă, care i-au fost stabilite condamnatului prin mai multe hotărâri penale definitive, respectiv prin sentința penală nr. 249/28.06.2012, pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosarul nr. x/2011, definitivă la data de 17.07.2012, prin nerecurare, prin sentința penală nr. 218/23.05.2013, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. x/2012, definitivă la data de 17.06.2013, prin nerecurare, prin sentința penală nr. 401/04.12.2014, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. x/2013, definitivă la data de 17.02.2015 prin neapelare, prin sentința penală nr. 306 din 31.10.2017 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. x/2017 definitivă prin decizia penală nr. 179/08.02.2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.

Potrivit art. 585 alin. (1) din C. proc. pen., pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența vreuneia dintre următoarele situații: a) concursul de infracțiuni; b) recidiva; c) pluralitatea intermediară; d) acte care intră în conținutul aceleiași infracțiuni.

Înalta Curte constată că, deși petentul condamnat A. a făcut obiectul unei proceduri de recunoaștere a hotărârii penale străine de condamnare pronunțate împotriva sa de către autoritățile judiciare din Italia, Curtea de Apel Timișoara nu este instanță de executare, în sensul art. 553 și art. 598 alin. (2) din C. proc. pen.

În temeiul prevederilor Legii nr. 302/2004, Curtea de Apel a dispus recunoașterea unor hotărâri penale străine și transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România și a emis mandatul de executare a pedepsei, Curtea de Apel nu constituie instanță de executare în sensul dispozițiilor C. proc. pen., ci o instanță specială desemnată ca autoritate judiciară competentă în procedurile reglementate în legea menționată. Incidentele ivite în cursul executării, după rămânerea definitivă a hotărârii curții de apel, implicit contestațiile la executare, vor fi soluționate de către instanțele determinate potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen., prin instanță de executare înțelegându-se, instanța ce ar fi judecat infracțiunea în fond (ÎCCJ, s.p., încheierea 2912 din 8 mai 2006; ICCJ, s.p., încheierea nr. 477 din 11 decembrie 2019 pe www.x.ro).

Un raționament similar se regăsește și în Decizia nr. 34/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secții Unite, pronunțată în recurs în interesul legii, prin care, printre altele, s-a stabilit că în cazul în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunțată de o instanță străină, competența de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instanței corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanță și în a cărei circumscripție se află locul de deținere a persoanei condamnate.

Stabilind instanța competentă să soluționeze contestația la executare, dispozițiile art. 585 alin. (2) din C. proc. pen. prevăd că instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Potrivit art. 553 din C. proc. pen., instanța de executare este, de regulă, instanța primului grad de jurisdicție, legiuitorul stabilind astfel o corelație între competența materială în faza judecății și competența punerii în executare a hotărârilor penale.

Această corelație trebuie avută în vedere și în cazul determinării instanței de executare în cazul hotărârilor pronunțate în străinătate și recunoscute de curțile de apel, conform competenței speciale prevăzute de Legea nr. 302/2004. În acest caz, identificarea instanței de executare se face prin aplicarea regulilor privitoare la competența materială din partea generală a C. proc. pen., în raport de natura și gravitatea infracțiunilor.

Atribuțiile instanței de executare aparțin instanței care ar fi fost competentă să judece cauza în fond, dacă infracțiunea ar fi fost săvârșită pe teritoriul României.

Așadar, față de natura infracțiunilor pentru care a fost condamnat petentul (tâlhărie, tâlhărie calificată, furt, furt calificat, loviri sau alte violențe, conducerea unui vehicul fără permis de conducere, conducere a unui vehicul neînmatriculat), instanța competentă material să judece cauza în primă instanță, ar fi Judecătoria Timișoara.

În consecință, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar în temeiul alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului