ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

07.06.2023

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea nr. 18/BEP din data de 09 mai 2023, pronunțată în Dosarul nr. x/2023, Judecătoria Timișoara, secția penală, în temeiul art. 50 C. proc. pen. rap. la art. 593 C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de persoana condamnată A. (deținut în Penitenciarul Timișoara), în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, la data de 05.05.2023, sub nr. x/2023, persoana condamnată A., aflată în executarea unei pedepse privative de libertate în Penitenciarul Timișoara a solicitat întreruperea executării pedepsei de 11 ani și 2 luni închisoare, invocând motive medicale.

La dosarul cauzei, s-au atașat fișa de evidență a deținutului cu privire la situația juridică și locul încarcerării din aplicația "Evidența Deținuților" gestionată de Administrația Națională a Penitenciarelor.

S-a reținut că, din fișa de evidență deținuți reieșea că persoana condamnată este încarcerată în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii cu nr. x/19.11.2019 emis de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul Sentinței penale nr. 174/21.08.2019 pentru executarea pedepsei de 4068 zile închisoare.

Conform art. 593 alin. (1) C. proc. pen., "instanța competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere, corespunzătoare în grad instanței de executare."

Astfel, Judecătorul delegat cu executarea a constatat că instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere (Penitenciarul Timișoara), corespunzătoare în grad instanței de executare (Curtea de Apel București), este Curtea de Apel Timișoara, aceasta fiind singura instanță competentă material să soluționeze cererea ce formează obiectul cauzei.

Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția penală, la data de 11 mai 2023, sub nr. x/2023.

Prin Sentința penală nr. 129/PI din data de 23 mai 2023, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 50 rap. la art. 593 al (1) din C. proc. pen., a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara, invocată din oficiu și, în consecință:

În temeiul art. 50 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen., a declinat competența de judecare a cererii de întrerupere a executării pedepsei, formulată de persoana condamnată A., în favoarea Judecătoriei Timișoara.

În temeiul art. 51 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Timișoara și Curtea de Apel Timișoara și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pentru regulator de competență.

Pentru a hotărî astfel, analizând cererea persoanei condamnate de întrerupere a pedepsei, Curtea de Apel Timișoara a observat că, prin Sentința penală nr. 174/2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2022, definitivă prin Decizia penală nr. 361/A/19.11.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost recunoscute și s-a dispus punerea în executare a sentințelor penale:

- nr. 402/14 a Judecătoriei, secția penală nr. 3 din Bilbao din data de 11.12.2014, definitivă la 08.06.2015, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 1 an și o lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt prin efracție prevăzută de art. 237, 238.2 și 240 din C. pen. spaniol (art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b) din C. pen. român);

- nr. 162/16 a Judecătoriei, secția penală nr. 4 din Bilbao din data de 06.06.2016, definitivă la data de 06.06.2016, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 9 luni și o zi de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt prin efracție prevăzută de art. 237, 238.2, 239 și 240 din C. pen. spaniol (art. 32 din C. pen. raportat la art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b) din C. pen. român);

- nr. 21/2017 a Judecătoriei, secția penală nr. 3 din Bilbao din data de 26.01.2016, definitivă la data de 09.06.2017, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 10 luni pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt prin efracție dintr-un magazin prevăzută de art. 237, 238.2, 240, 16 și 62 din C. pen. spaniol (art. 32 din C. pen. raportat la art. 228 - 229 alin. (1) lit. b) și d). alin. (2) lit. b) din C. pen. român);

- nr. 63/17 a Judecătoriei, secția penală nr. 5 din Bilbao din data de 28.02.2017, definitivă la 25.09.2017, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt prin efracție prevăzută de art. 237. 238.1,2 și 3, 240 din C. pen. spaniol (art. 228 - 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b) din C. pen. român);

- nr. 72/17 a Curții din Vizcaya din data de 12.12.2017, definitivă la data de 12.12.2017, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 4 ani și o zi închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni continuate de furt prin efracție prevăzută de art. 237, 238-2 și 3, 241.1 alin. (2) din C. pen. spaniol (art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b) din C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) din C. pen. român);

- nr. 324/17 a Judecătoriei, secția penală nr. 4 din Santander, din data de 01.12.2017, definitivă la data de 18.06.2018, prin care persoana transferabilă a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani și o zi închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt prin efracție prevăzută de art. 237. 238.2 și 240 din C. pen. spaniol (art. 228 - 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b) din C. pen. român).

S-a dispus transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei rezultante de 4.068 zile închisoare.

S-a dedus din pedeapsa menționată un număr de 1.212 zile executate până la data de 17.05.2019 și perioada executată de la 17.05.2019 la zi.

Curtea de Apel Timișoara a constatat că cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii a fost corect introdusă la Judecătoria Timișoara.

Astfel, prin instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere, corespunzătoare în grad instanței de executare, competentă în sensul art. 593 alin. (1) din C. proc. pen., se înțelege instanța de judecată căreia i-ar reveni competența materială să judece pe fond și nu Curtea de Apel, care a avut competența specială de a recunoaște hotărârile judecătorești definitive de condamnare străine și transferarea condamnatului într-un penitenciar din România.

Întrucât, în cauză, toate infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea definitivă sunt în competența materială a judecătoriei, iar condamnatul se afla la data depunerii cererii de întrerupere a pedepsei închisorii, la Penitenciarul Timișoara, revine Judecătoriei Timișoara competența materială și teritorială de a se pronunța asupra cererii de întrerupere a executării pedepsei.

Curtea a avut în vedere și considerentele Deciziei nr. 34 din 14 decembrie 2009 pronunțate în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742/5.11.2010, care își găsește în continuare aplicarea, în care s-a arătat că nu poate opera în materia reglementată de Legea nr. 302/2004 competența exclusivă a curții de apel, prin derogare de la regulile generale referitoare la executarea hotărârilor penale, în lipsa unei prevederi legale exprese, în alte segmente ale executării, între care cele privind schimbările în executarea unor hotărâri, amânarea sau întreruperea executării pedepsei, înlăturarea ori modificarea pedepsei, pentru acestea fiind aplicabile dispozițiile referitoare la competență existente în C. proc. pen.

S-a arătat că, față de natura infracțiunilor pentru care a fost condamnat petentul așa cum rezultă din mandatul de executare a pedepsei închisorii (furt calificat), instanța de executare este, conform art. 553 din C. proc. pen. raportat la art. 35 din C. proc. pen., judecătoria.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 29 mai 2023, formând obiectul Dosarului nr. x/2023

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Timișoara și Curtea de Apel Timișoara, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Timișoara, motiv pentru care, conform dispozițiilor art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Prioritar, Înalta Curte menționează că determinarea competenței de soluționare a cererii formulate de persoana condamnată A. este condiționată de clarificarea prealabilă a obiectului cauzei.

În acest sens, Înalta Curte reține că, din actele dosarului rezultă că persoana condamnată A. se află încarcerată în Penitenciarul Timișoara, în baza mandatului de executare nr. x/19.11.2019 emis de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Prin Sentința penală nr. 174/2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2022, definitivă prin Decizia penală nr. 361/A/19.11.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost recunoscute și s-a dispus punerea în executare a sentințelor penale pronunțate de autoritățile spaniole pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt și s-a dispus transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei rezultante de 4.068 zile închisoare.

Ca urmare, cererea persoanei condamnate A. înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, la data de 05.05.2023, are natura unei cereri de întrerupere a executării pedepsei.

Potrivit art. 593 alin. (1) C. proc. pen., "instanța competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere, corespunzătoare în grad instanței de executare."

Deși, în temeiul prevederilor Legii nr. 302/2004, Curtea de Apel a dispus recunoașterea unor hotărâri penale străine și transferarea persoanei condamnate pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România, emițând mandatul de executare a pedepsei, aceasta nu constituie instanță de executare în sensul dispozițiilor C. proc. pen., ci o instanță specială desemnată ca autoritate judiciară competentă în procedurile reglementate în legea menționată.

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că incidentele ivite în cursul executării, după rămânerea definitivă a hotărârii curții de apel, vor fi soluționate de instanța ce ar fi judecat infracțiunea în fond.

În acest context, reamintim și Decizia nr. 34 din 14 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secții Unite, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 742 din 05/11/2010, prin care, printre altele, s-a stabilit că în cazul în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunțată de o instanță străină, competența de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instanței corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanță și în a cărei circumscripție se află locul de deținere a persoanei condamnate.

Potrivit art. 553 din C. proc. pen., instanța de executare se identifică prin aplicarea regulilor privitoare la competența materială din partea generală a C. proc. pen., în raport de natura infracțiunilor recunoscute, instanță căreia i-ar fi revenit competența să judece cauza în fond, dacă infracțiunea ar fi fost săvârșită pe teritoriul României.

Așadar, în cauza de față, raportat la infracțiunile pentru care persoana condamnată A. a fost condamnată în străinătate (infracțiuni de furt), instanța competentă material să judece cauza în fond, dacă fapta ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, este judecătoria, în raport de dispozițiile art. 35 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 228 - 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b) din C. pen. român, iar teritorial, se constată că, la data formulării cererii de întrerupere a executării pedepsei, persoana condamnată se afla în Penitenciarul Timișoara.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind petentul A. în favoarea Judecătoriei Timișoara, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.