ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 16 iulie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, în baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea transmisă prin poștă, la data de 14.05.2024, din Penitenciarul Rahova, înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 14.05.2024, sub nr. x/2024, condamnatul A. a solicitat, în temeiul art. 592 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 589 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei, întrucât suferă de mai multe afecțiuni medicale. Condamnatul a învederat că se află în executarea pedepsei de 3 ani și 9 luni închisoare, conform mandatului nr. x din 11.01.2022 emis de Tribunalul București, iar această pedeapsă ar trebui contopită cu pedeapsa de 3450 de zile dispusă prin sentința nr. 7 din data de 15 martie 2020 pronunțată de Curtea Națională Madrid, secția a 3-a, Sala pentru cauze speciale în dosarul nr. x/2019, definitivă prin hotărârea executorie nr. 24/2020 din data de 17.04.2020, hotărâre recunoscută prin sentința penală nr. 21/F/CC din 31.10.2023 a Curții de Apel Pitești.

Prin încheierea din data de 02.07.2024, Tribunalul București, secția I penală - Departamentul Executări Penale, în temeiul art. 50 C. proc. pen. rap. la art. 593 C. proc. pen. a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul condamnat A. în favoarea Curții de Apel București, reținând că mandatul de executare a pedepsei închisorii în executarea căruia se află petentul este emis de către Curtea de Apel Pitești, iar la momentul formulării prezentei cereri petentul se afla în Penitenciarul București-Rahova. Or, potrivit dispozițiilor art. 593 alin. (1) C. proc. pen., instanța competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere corespunzătoare în grad instanței de executare.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată, la 04.07.2024, sub același număr, pe rolul Curții de Apel București.

Prin încheierea din 08.07.2024, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Totodată, constatând intervenit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța ierarhic superioară comună, pentru regulator de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Petentul are spre executare două mandate de executare a pedepsei închisorii, respectiv:

- MEPI nr. 4841/11.01.2022 emis în baza sentinței penale nr. 1469/29.12.2021 a Tribunalul București, secția I penală, definitivă prin necontestare la data de 11.01.2022, pentru o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 9 luni închisoare (mandat aflat în așteptare) - cu privire la acest mandat, competența materială de soluționare a unei cereri de întrerupere a executării pedepsei aparținând, în mod evident, tribunalului, ca instanță de executare.

- MEPI nr. 21/2023 din 18.01.2024 emis în baza sentinței penale nr. 21/F/CC/31.10.2023 a Curții de Apel Pitești, definitivă prin necontestare la data de 29.11.2023, pentru o pedeapsă rezultantă de 3450 zile închisoare (mandat aflat în executare) - cu privire la acest mandat, competența materială de soluționare a unei cereri de întrerupere a executării pedepsei, aparținând, de asemenea, tot tribunalului, ca instanță de executare și nu Curții de Apel.

Curtea a reținut că sentința penală nr. 21/F/CC/31.10.2023 a Curții de Apel Pitești, definitivă prin necontestare la data de 29.11.2023, a fost pronunțată conform art. 166 alin. (6) lit. a) rap. la art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind recunoașterea unei hotărâri străine de condamnare pentru infracțiuni având drept corespondent art. 367 C. pen. (constituirea unui grup infracțional organizat), art. 244 C. pen. (înșelăciune), art. 320 C. pen. (fals material în înscrisuri oficiale) și spălarea banilor (art. 49 din Legea nr. 129/2019).

Potrivit art. 593 C. proc. pen., instanța competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanța de executare sau instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere, corespunzătoare în grad instanței de executare.

Curtea de Apel București, având în vedere, pe de-o parte, că după recunoașterea unei hotărâri străine de condamnare, aspectele ce vizează executarea se supun legii române și, pe de altă parte, că printre infracțiunile care au atras condamnarea în străinătate se regăsesc și infracțiuni care, potrivit art. 36 alin. (1) lit. a) și c)

1

C. proc. pen., atrag competența tribunalului în primă instanță, respectiv infracțiunile prev. de art. 367 C. pen. și art. 49 din Legea nr. 129/2019, a constatat că cererea de întrerupere a executării pedepsei este de competența tribunalului, ca instanță de executare.

În raport cu argumentele prezentate, constatând că la data formulării cererii petentul se afla în Penitenciarul Rahova București, în executarea unei pedepse cu închisoarea stabilită prin sentința penală nr. 21/F/CC/31.10.2023 a Curții de Apel Pitești, definitivă prin necontestare la data de 29.11.2023, Curtea a apreciat că instanța competentă să judece cauza este Tribunalul București, ca instanță corespunzătoare în grad instanței de executare, în a cărei circumscripție se afla locul de deținere a condamnatului la data formulării cererii.

*****

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, la data de 09 iulie 2024, formând obiectul dosarului nr. x/2024, cu termen de judecată la data de 16 iulie 2024.

Analizând conflictul negativ de competență ce face obiectul cauzei pendinte, Înalta Curte constată următoarele:

Cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul A. intră sub incidența dispozițiilor art. 593 C. proc. pen., dispozițiile alin. (1) al celui din urmă text de lege precitat statuând că instanța competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere, corespunzătoare în grad instanței de executare.

Din interpretarea dispozițiilor legale precitate rezultă că acestea stabilesc competența exclusivă de soluționare a cererilor de întrerupere a executării pedepsei în favoarea instanței corespunzătoare în grad instanței de executare, în a cărei circumscripție se află locul de deținere a condamnatului la data formulării cererii.

În speță, se constată că petentul se afla, la momentul formulării cererii, în executarea MEPI nr. 21/2023 din 18.01.2024 privind pedeapsa rezultantă de 3450 zile închisoare aplicată prin sentința nr. 7 din data de 15 martie 2020 pronunțată de Curtea Națională Madrid, secția a 3-a, Sala pentru cauze speciale în dosarul nr. x/2019, definitivă prin hotărârea executorie nr. 24/2020 din data de 17.04.2020, hotărâre recunoscută prin sentința penală nr. 21/F/CC din 31.10.2023 a Curții de Apel Pitești, definitivă prin neapelare la data de 29.11.2023.

De asemenea, se constată că, prin sentința penală nr. 1469/29.12.2021 a Tribunalul București, secția I penală, definitivă prin necontestare la data de 11.01.2022, inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 9 luni închisoare, fiind emis MEPI nr. 4841/11.01.2022, mandat aflat în așteptare.

Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cererea formulată de contestatorul A. de întrerupere a executării pedepsei rezultante de 3450 zile închisoare aplicată acestuia de autoritățile judiciare spaniole, este, conform art. 593 alin. (1) C. proc. pen., instanța în a cărei rază teritorială se află locul de deținere, corespunzătoare în grad instanței căreia i-ar fi revenit competența, potrivit legii române, să judece cauza în fond.

Pentru determinarea acestei instanțe, Înalta Curte are în vedere faptul că, în cazul particular al executării pedepselor aplicate prin hotărâri judecătorești pronunțate de autorități judiciare străine, recunoscute de curtea de apel conform dispozițiilor Legii nr. 302/2004, instanța de executare nu este curtea de apel, ci instanța competentă material, potrivit legii române, să judece în primă instanță infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate.

O astfel de dezlegare, consacrată constant de jurisprudență, își găsește, în prezent, fundamentul în dispozițiile art. 553 C. proc. pen., aplicabile în materia de referință în virtutea art. 156 cu referire la art. 7 din Legea nr. 302/2004, care stabilesc că instanța de executare este, de regulă, prima instanță, deci instanța competentă material să soluționeze cauza în fond.

Aceeași dezlegare rezultă, de altfel, și din considerentele Deciziei de recurs în interesul legii nr. 34 din 14 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 742 din 05.11.2010), ale cărei efecte continuă să se producă și în prezent, în condițiile art. 474 C. proc. pen.

Prin decizia de unificare a practicii judiciare evocate, s-a statuat, mutatis mutandis, că o curte de apel, învestită în procedura recunoașterii unei hotărâri pronunțate în străinătate în condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, are o competență materială limitată la procedurile prevăzute de legea specială. Instanța supremă a subliniat, însă, că "această competență, reglementată în dispozițiile menționate, prin derogare de la regulile generale referitoare la executarea hotărârilor penale, nu poate opera, în lipsa unei prevederi legale exprese, în alte segmente ale executării, între care cele privind schimbările în executarea unor hotărâri, amânarea sau întreruperea executării pedepsei, înlăturarea ori modificarea pedepsei, pentru ele fiind aplicabile dispozițiile referitoare la competență existente în art. 449 alin. (2) din C. proc. pen. (din 1968)".

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că hotărârea străină de condamnare a contestatorului A. viza fapte ce au corespondent în legislația penală română actuală în dispozițiile art. 367 C. pen., art. 244 C. pen., art. 320 C. pen. și art. 49 din Legea nr. 129/2019. Infracțiunile de constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 C. pen. și spălarea banilor prevăzută de art. 49 din Legea nr. 129/2019 se încadrează în ipotezele derogatorii prevăzute de art. 36 alin. (1) lit. a) și c)

1

) C. proc. pen., care atrag competența materială de primă instanță a tribunalului.

Ca urmare, judecarea lor intră în competența materială a tribunalului, conform art. 36 alin. (1) C. proc. pen., respectiv a tribunalului în a cărui rază teritorială condamnatul execută o sancțiune privativă de libertate.

Reținând și faptul că, la data formulării cererii de întrerupere a executării pedepsei - 14 mai 2024 (data poștei, astfel cum rezultă din mențiunile existente pe plicul aflat la fila 4-verso din dosarul nr. x/2024 al Tribunalului București), condamnatul A. se afla în Penitenciarul Rahova, Înalta Curte constată că, în virtutea dispozițiilor art. 593 alin. (1) C. proc. pen., Tribunalului București îi revine competența de soluționare a cererii de întrerupere a executării pedepsei, ca instanță corespunzătoare în grad instanței de executare, în a cărei circumscripție se afla locul de deținere al contestatorului la momentul formulării cererii.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 360 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privindu-l pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în cuantum de 360 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iulie 2024.