ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 15 septembrie 2022 a Judecătoriei Sectorului 4 București, pronunțată în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 591 alin. (2) din C. proc. pen. cu referire la art. 593 alin. (1) din C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței materiale invocate din oficiu.

S-a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect cererea de întrerupere a executării pedepsei formulate de petentul condamnat A., în favoarea Curții de Apel București.

S-a dispus trimiterea, de îndată, a dosarului instanței de judecată desemnate ca fiind competentă.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Judecătorul delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei Sectorului 4 București a constatat că prin cererea înregistrată la data de 12 septembrie 2022, sub nr. x/2022, petentul A. a solicitat întreruperea executării pedepsei închisorii, invocând motive medicale.

La dosarul cauzei au fost atașate fișa de evidență a deținutului cu privire la situația juridică și locul încarcerării din aplicația Evidența Deținuților gestionată de Administrația Națională a Penitenciarelor.

Judecătoria Sectorului 4 București a invocat excepția necompetenței materiale la data de 15 septembrie 2022.

Analizând pricina prin prisma excepției invocate, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 591 alin. (2) din C. proc. pen. în cazul prevăzut la art. 589 alin. (1) lit. a), cererea de amânare a executării pedepsei se depune la judecătorul delegat cu executarea, însoțită de înscrisuri medicale. Judecătorul delegat cu executarea verifică competența instanței și dispune, după caz, prin încheiere, declinarea competenței de soluționare a cauzei sau efectuarea expertizei medico-legale. După primirea raportului de expertiză medico-legală cauza se soluționează de instanța de executare, potrivit dispozițiilor prezentului capitol.

Totodată, astfel cum rezultă din prevederile art. 593 alin. (1) din C. proc. pen., instanța competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere, corespunzătoare în grad instanței de executare, în timp ce potrivit dispozițiilor art. 553 alin. (1) din C. proc. pen. hotărârea instanței penale, rămasă definitivă la prima instanță de judecată sau la instanța ierarhic superioară ori la instanța de apel, se pune în executare de către prima instanță de judecată.

În raport de aceste aspecte, judecătorul din cadrul Judecătoriei Sectorului 4 București a constatat faptul că petentul condamnat se află în executarea unei pedepse de 1570 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 8 din 20 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, astfel cum rezultă din extrasul privitor la situația juridică a persoanei condamnate, din aplicația A.N.P. La data formulării cererii (aceasta fiind expediată prin poștă la 08 septembrie 2022 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la 12 septembrie 2022) petentul se afla în executarea pedepsei în Penitenciarul București - Jilava.

Judecătorul din cadrul Judecătoriei Sectorului 4 București a constatat că, în speță, instanța de executare este Curtea de apel, iar instanța locului de deținere (egală în grad primei instanței), la data de formulării cererii de întrerupere a executării pedepsei, este Curtea de Apel București în circumscripția căreia se află Penitenciarul București - Jilava.

Prin încheierea din 22 septembrie 2022 a Curții de București, în baza art. 593 alin. (1) C. proc. pen. cu reținerea art. 592 alin. (2) raportat la art. 591 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București invocată din oficiu.

În baza art. 50 C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea de întrerupere a executării pedepsei formulate de petentul - condamnat A. în favoarea Judecătoriei Sector 4 București, secția Penală.

În baza art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, instanța superioară comună în drept să hotărască asupra conflictului.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Judecătorul delegat cu executarea din cadrul Curții de București, analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva excepției invocate din oficiu, a constatat că, în fapt, prin sentința penală nr. 8/F/20 ianuarie 2021 a Curții de Apel București, secția I Penală, definitivă prin neapelare la data de 02 februarie 2021, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și, în baza art. 172 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 și art. 226 C. proc. pen. raportat la art. 223 alin. (2) C. proc. pen., a fost dispusă arestarea preventivă a numitului A., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 20 ianuarie 2021 și până la 18 februarie 2021, inclusiv.

Totodată, în temeiul art. 172 din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută sentința penală nr. 14070/2019 (nr. 4201/2013 din Reg. Gen.) emisă de Curtea de Apel din Roma, secția I Penală la data de 28 noiembrie 2019, care a reformat sentința nr. 2647/2012 din data de 21 decembrie 2012 a Tribunalului din Roma, secția 22, prin care numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 1570 de zile închisoare (4 ani, 3 luni și 20 zile).

Prin aceeași sentință s-a dispus executarea pedepsei de 1570 de zile închisoare (4 ani, 3 luni și 20 zile) de către condamnatul A. într-un penitenciar din România, fiind dedusă din această pedeapsă durata reținerii de 24 ore, de la data de 05 ianuarie 2021, ora 14:50, până la data de 06 ianuarie 2021 ora 14:50, precum și durata arestării provizorii de la data de 06 ianuarie 2021 la zi.

S-a reținut că în drept, potrivit art. 592 alin. (2) raportat la art. 591 alin. (2) C. proc. pen. în cazul prevăzut la art. 589 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (întreruperea executării pedepsei închisorii pe motiv de boală), judecătorul delegat cu executarea verifică competența instanței și dispune, după caz, prin încheiere, declinarea competenței de soluționarea a cauzei sau efectuarea expertizei medico-legale.

Judecătorul delegat cu executarea a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, executarea unei hotărâri penale străine are loc potrivit legii române. Cu toate acestea, hotărârea penală străină își păstrează și după recunoașterea sa de către autoritatea judiciară competentă caracterul de extraneitate, astfel cum rezultă nu numai din dispozițiile înscrise în art. 156 alin. (4) raportat la art. 139 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora statul străin care solicită executarea este singurul competent să decidă asupra unei căi extraordinare de atac împotriva hotărârii de executat, ci și din prevederea de la alin. (2) al art. 156 din Legea nr. 302/2004, prin care este afirmată menținerea prerogativei statului străin de a acorda amnistia și grațierea, statul român preluând și el acest atribut după recunoașterea hotărârii instanței străine.

Astfel, potrivit art. 166 alin. (13), dacă după emiterea mandatului de executare a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii, statul emitent transmite un nou certificat pentru executarea unei alte pedepse, dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare, care nu sunt contrare dispozițiilor prezentului titlu, se aplică în mod corespunzător; în acest caz, instanța de executare este curtea de apel care a pronunțat sentința prevăzută la alin. (6) (cea prin care s-a dispus executarea în România a pedepsei aplicate de instanța statului emitent).

Conform art. 166 alin. (16), în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător.

O astfel de competență specială a curților de apel, derogatorie de la regulile generale referitoare la executarea hotărârilor penale, nu poate opera însă în lipsa unei prevederi legale exprese în alte segmente ale executării, precum instituția întreruperii executării pedepsei închisorii, care se regăsește în Secțiunea 11 (Schimbări în executarea unor hotărâri), Capitolul III (Alte dispoziții privind executarea), Titlul V (Executarea hotărârilor penale) din C. proc. pen. S-a apreciat că într-o ipoteză precum cea din speță devin aplicabile dispozițiile generale referitoare la competență, respectiv art. 593 alin. (1) C. proc. pen.

În același sens s-a menționat că este și decizia nr. 34/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, pronunțate într-un recurs în interesul legii, prin care s-a statuat în materia modificărilor de pedeapsă că în cazul în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunțată de o instanță străină, competența de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instanței corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi trebuit să judece cauza în primă instanță și este îndeplinită și condiția ca locul de deținere a persoanei condamnate să se afle în circumscripția sa. În considerentele deciziei menționate Înalta Curte de Casație și Justiție se referă însă inclusiv la instituția întreruperii executării pedepsei, raționamentul fiind identic.

Aplicând așadar regulile de competență în materia întreruperii executării pedepsei prevăzute de C. proc. pen., constatând că potrivit legii române (art. 35 alin. (1) C. proc. pen.) judecătoria ar fi trebuit să judece în primă instanță infracțiunile de proxenetism în formă continuată și tâlhărie calificată pentru care petentul a fost condamnat de autoritățile judiciare italiene, că locul de deținere la momentul formulării cererii de întrerupere a executării pedepsei era Penitenciarul București - Jilava, aflat în circumscripția Judecătoriei Sector 4 București, s-a apreciat că această din urmă instanță era competentă să soluționeze prezenta cauză.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 22 septembrie 2022, formând obiectul dosarului nr. x/2022

Analizând conflictul negativ de competență ce face obiectul cauzei pendinte, Înalta Curte constată următoarele:

Conflictul de competență reprezintă situația juridică provocată de hotărârile a două instanțe care își declină reciproc judecarea aceleiași cauze, solicitând unei a treia instanțe stabilirea competenței de soluționare a respectivului dosar.

Obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competență este cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul condamnat A. la 12 septembrie 2022.

Examinând actele și lucrările dosarului, se constată prin sentința penală nr. 8 din 20 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, a fost recunoscută sentința penală nr. 14070/2019 (nr. 4201/2013 din Reg. Gen.) emisă de Curtea de Apel din Roma, secția I Penală la data de 28 noiembrie 2019, care a reformat sentința nr. 2647/2012 din data de 21 decembrie 2012 a Tribunalului din Roma, secția 22, prin care numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 1570 de zile închisoare (4 ani, 3 luni și 20 zile).

S-a dispus executarea pedepsei de 1570 de zile închisoare (4 ani, 3 luni și 20 zile) de către condamnatul A. într-un penitenciar din România, a fost dedusă din această pedeapsă durata reținerii de 24 ore, de la data de 05.01.2021, ora 14:50, până la data de 06.01.2021, ora 14:50, precum și durata arestării provizorii de la data de 06.01.2021 la zi și s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinței.

În cazul în care Curtea de Apel dispune recunoașterea unor hotărâri penale străine și transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România și emite mandatul de executare a pedepsei (cum este cazul în speța de față), în sensul în sensul art. 553 din C. proc. pen., aceasta nu constituie instanță de executare, ci o instanță specială desemnată ca autoritate judiciară competentă în unele dintre procedurile reglementate în Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

În speță, deși Curtea de Apel București a dispus recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare pronunțate împotriva petentului A. de către autoritățile judiciare din Italia, aceasta nu este instanță de executare, în sensul art. 553 din C. proc. pen. Odată recunoscută sentința penală de condamnare de către autoritățile judiciare din România, instanța competentă să judece cererea de întrerupere a executării pedepsei este instanța competentă material potrivit legii române să judece în primă instanță infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat în străinătate.

Incidentele ivite în cursul executării, implicit cererile de întrerupere a executării, sunt soluționate de către instanțele determinate potrivit art. 593 alin. (1) din C. proc. pen., prin instanță de executare înțelegându-se instanța ce ar fi judecat infracțiunea în primă instanță (în acest sens fiind și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - încheierea 2912 din 8 mai 2006; încheierea nr. 477 din 11 decembrie 2019 pe www.x.ro).

Cum în cazul de față petentul a fost condamnat de autoritățile judiciare străine pentru săvârșirea infracțiunii de exploatare, încurajare și facilitarea prostituării, prevăzută de art. 81, art. 628 din C. pen. italian și art. 2, 4 din Legea 75/1958, fapte ce au corespondent în legislația penală română, fiind incriminate de dispozițiile art. 213 alin. (1) C. pen. cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen. (proxenetism în formă continuată) și art. 234 alin. (1) lit. a), d) și f) C. pen. (tâlhărie calificată), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., instanța competentă material să judece cauza în primă instanță, dacă faptele ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, este judecătoria.

De asemenea, reglementând competența de soluționare a cererii de întrerupere a executării pedepsei închisorii, art. 593 alin. (1) din C. proc. pen. prevede că instanța competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere, corespunzătoare în grad instanței de executare. În speță, se constată că la momentul formulării cererii de întrerupere a executării pedepsei, respectiv la 12 septembrie 2022, petentul A. se afla în Penitenciarul București Jilava, aflat în circumscripția Judecătoriei Sectorului 4 București.

Drept urmare, raportat la dispozițiile legale anterior menționate, competența de a soluționa cererea formulată de petentul A. aparține Judecătoriei Sectorului 4 București, întrucât aceasta este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere a persoanei condamnate la momentul formulării cererii.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, potrivit art. 275 alin. (3) din C. proc. pen.

Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru petentul A., în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru petentul A., în sumă de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 septembrie 2022.

Procesat de GGC - LM