ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

11.08.2022

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Deliberând asupra conflictului de competență de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 27.07.2022, Judecătoria Sectorului 4 București, în temeiul art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 591 alin. (2) din C. proc. pen. cu referire la art. 593 alin. (1) din C. proc. pen., a admis excepția necompetenței materiale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect cererea de întrerupere a executării pedepsei formulate de petentul condamnat A., în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a se pronunța în acest sens, s-a arătat că, raportat la faptul că petentul se află în executarea unei pedepse de 1570 zile închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 8 din 20.01.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, instanța de executare este curtea de apel, iar instanța locului de deținere (egală în grad primei instanței), la data de formulării cererii de întrerupere a executării pedepsei, este Curtea de Apel București în circumscripția căreia se află Penitenciarul București - Jilava.

Prin încheierea din data de 03.08.2022, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 591 alin. (2) din C. proc. pen., cu referire la art. 593 alin. (1) din C. proc. pen., a admis excepția necompetenței materiale invocate din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulate de petentul condamnat A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., a constatat existența unui conflictul negativ de competență și a sesizat instanța ierarhic superioară comună, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în vederea soluționării acestuia.

S-a reținut că, raportat la infracțiunile pentru care numitul A. a fost condamnat în străinătate - proxenetism și tâlhărie prevăzute de art. 213 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 234 alin. (1) lit. a), d) și f) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., încadrarea fiind efectuată cu caracter definitiv prin Sentința penală nr. 8/F/20.01.2021 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin neapelare la data de 02.02.2021, instanța competentă material în România să judece astfel de infracțiuni în primă instanță este judecătoria, astfel că instanța de executare și totodată instanța corespunzătoare în grad instanței de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere a condamnatului este Judecătoria Sectorului 4 București.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Sectorului 4 București, motiv pentru care, conform dispozițiilor art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competență este cererea de întrerupere a executării pedepsei formulate de petentul condamnat A.

Prin Sentința penală nr. 8/F/20.01.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin neapelare la data de 02.02.2021, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în baza art. 172 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 și art. 226 din C. proc. pen. raportat la art. 223 alin. (2) din C. proc. pen., a fost dispusă arestarea preventivă a numitului A., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 20.01.2021 și pana la 18.02.2021, inclusiv.

În temeiul art. 172 din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută Sentința penală nr. 14070/2019 (nr. 4201/2013 din Reg. Gen.) emisă de Curtea de Apel din Roma, secția I penală, la data de 28.11.2019, care a reformat Sentința nr. 2647/2012 din data de 21.12.2012 a Tribunalului din Roma, secția 22, prin care numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 1570 de zile închisoare (4 ani, 3 luni și 20 zile).

S-a dispus executarea pedepsei de 1570 de zile închisoare (4 ani, 3 luni și 20 zile) de către condamnatul A. într-un penitenciar din România, a fost dedusă din această pedeapsă durata reținerii de 24 ore, de la data de 05.01.2021, ora 14:50, până la data de 06.01.2021, ora 14:50, precum și durata arestării provizorii de la data de 06.01.2021 la zi și s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinței.

La data de 21.07.2022, condamnatul A. a solicitat întreruperea pedepsei închisorii pentru ameliorarea afecțiunilor medicale.

Potrivit art. 593 alin. (1) din C. proc. pen., instanța competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere, corespunzătoare în grad instanței de executare.

Deși, petentul condamnat A. a făcut obiectul unei proceduri de recunoaștere a hotărârii penale străine de condamnare pronunțate împotriva sa de către autoritățile judiciare din Italia, Curtea de Apel București nu este instanță de executare, în sensul art. 553 din C. proc. pen.

Astfel, în cazul în care, în temeiul prevederilor Legii nr. 302/2004, Curtea de Apel a dispus recunoașterea unor hotărâri penale străine și transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România și a emis mandatul de executare a pedepsei, Curtea de Apel nu constituie instanță de executare în sensul dispozițiilor C. proc. pen., ci o instanță specială desemnată ca autoritate judiciară competentă în unele dintre procedurile reglementate în legea menționată. Ulterior, incidentele ivite în cursul executării, implicit cererile de întrerupere a executării, vor fi soluționate de către instanțele determinate potrivit art. 593 alin. (1) din C. proc. pen., prin instanță de executare înțelegându-se, instanța ce ar fi judecat infracțiunea în primă instanță (ÎCCJ, s. p., încheierea 2912 din 8 mai 2006; ICCJ, s.p., încheierea nr. 477 din 11 decembrie 2019 pe www.x.ro).

În consecință, odată recunoscută sentința penală de condamnare de către autoritățile judiciare din România, instanța competentă să judece contestația la executare formulată de petent este instanța competentă material potrivit legii române să judece în primă instanță infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat în străinătate.

Potrivit art. 553 din C. proc. pen., instanța de executare este, de regulă, instanța primului grad de jurisdicție, legiuitorul stabilind astfel o corelație între competența materială în faza judecății și competența punerii în executare a hotărârilor penale.

Această corelație trebuie avută în vedere și în cazul determinării instanței de executare în cazul hotărârilor pronunțate în străinătate și recunoscute de curțile de apel, conform competenței speciale prevăzute de Legea nr. 302/2004. În acest caz, identificarea instanței de executare se face prin aplicarea regulilor privitoare la competența materială din partea generală a C. proc. pen., în raport de natura și gravitatea infracțiunilor recunoscute.

Atribuțiile instanței de executare aparțin instanței care ar fi fost competentă să judece cauza în fond, dacă infracțiunea ar fi fost săvârșită pe teritoriul României.

În cauza de față, raportat la infracțiunile pentru care petentul A. a fost condamnat în străinătate, respectiv infracțiunile de proxenetism și tâlhărie, instanța competentă material să judece cauza în primă instanță, dacă faptele ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, este judecătoria.

Astfel, Înalta Curte constată că instanța competentă material să judece infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate și în a cărei circumscripție se află locul de deținere al condamnatului este Judecătoria Sectorului 4 București, instanță ce devine competentă în raport cu orice incidente ivite în cursul executării pedepsei.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.