ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra conflictului negativ de competență de față
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, la data de 28 februarie 2020, sub nr. x/2020, a fost înregistrată contestația la executare formulată de petentul A..
În motivare, petentul a solicitat:
deducerea din pedeapsa închisorii pe care o execută perioada în care a fost arestat preventiv la secția 5 Poliție, în cursul anului 2015, în baza mandatului de arestare preventivă emis de Judecătoria Buftea, considerând astfel că s-a ivit o nelămurire cu privire la hotărârea ce o execută - art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.
aplicarea beneficiului compensatoriu potrivit Legii nr. 169/2017 în considerarea faptului că aceasta reprezintă o lege penală mai favorabilă, considerând că este incidentă o cauză de micșorare a pedepsei - art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.
La dosarul cauzei au fost atașate înscrisurile ce atestă situația juridică a petentului, precum și informațiile și hotărârile considerate relevante soluționării pricinii.
La termenul din data de 4 mai 2020, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 46 alin. (1) din C. proc. pen., a dispus disjungerea contestației la executare formulate de persoana condamnată în temeiul dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, la aceeași dată, sub nr. x/2020.
În cauza nou înregistrată, instanța a invocat excepția necompetenței materiale la data de 4 mai 2020.
În drept, instanța a reținut faptul că, potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: (...) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută.
Sub aspectul calificării contestației la executare formulate de persoana condamnată, s-a reținut că este justificată raportarea la prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen. motivat de faptul că, deși prin încheierea din data de 28 februarie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 București a fost dispusă îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Sentinței nr. 48 din 16 februarie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 București în sensul deducerii și perioadei arestării preventive și la domiciliu din data de 24 octombrie 2014 la 20 decembrie 2014 (perioada în raport de care a fost formulată prezenta contestație la executare), hotărârea pronunțată în apel (Decizia penală nr. 669A din data de 21 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a II-a penală) a restrâns perioada deducerii doar la cea anterioară îndreptării de instanța de fond a erorii materiale, respectiv de la 9 februarie 2016 la 29 iunie 2017.
Astfel, necesitatea lămuririi cu privire la hotărârea care se execută rezultă din Decizia penală nr. 669A din data de 21 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a II-a penală (sub aspectul perioadei scăzute din pedeapsa aplicată), în contextul în care prin considerentele acestei hotărâri a fost, pe de o parte, reținut că "XII) Analizând celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, față de împrejurarea că prezenta cale de atac a apelului este integral devolutivă atât în fapt, cât și în drept, potrivit art. 417 alin. (2) C. proc. pen., ceea ce impune ca instanța de control judiciar să analizeze toate dispozițiile luate de prima instanță în soluționarea cauzei, dar și faptul că instanța de control judiciar trebuie să respecte prevederile art. 424 alin. (1) C. proc. pen. referitoare, cu precădere, la expunerea temeiurilor de fapt și de drept incidente cu privire la toate aspectele analizate în cauză, Curtea nu a identificat vreun alt aspect de nelegalitate sau de netemeinicie a sentinței penale apelate", iar pe de altă parte a fost restrânsă perioada deducerii doar la cea anterioară îndreptării erorii materiale de către instanța de fond a erorii materiale.
Din aceste motive, contestația la executare nu poate fi tratată din punctul de vedere al temeiului de drept prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., întrucât ar putea fi afectată puterea de lucru judecat a Deciziei penale nr. 669A din data de 21 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, sub aspectul motivelor ce au stat la baza restrângerii perioadei scăzute din pedeapsa aplicată petentului, fiind astfel necesară lămurirea dispoziției ce vizează computarea duratei măsurilor preventive privative de libertate cu privire la expunerea argumentelor ce o susțin, dar și a perioadei ce trebuie scăzută.
În acest context, s-a mai reținut că, potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin Sentința penală nr. 1208 din 19 mai 2020 a Judecătoriei Sector 4 București, în temeiul art. 47 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., a fost admisă excepția necompetenței materiale invocate din oficiu.
S-a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare, formulată în raport de prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., de petentul condamnat A., în prezent deținut în Penitenciarul București Jilava, în favoarea Curții de Apel București (nelămurire ivită în raport de Decizia penală nr. 669A din data de 21 decembrie 2018, dosar nr. x/2016).
Prin Decizia penală nr. 509/A din 20 iunie 2020 a Curții de Apel București, în temeiul art. 47 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., a fost admisă excepția necompetenței materiale invocate din oficiu.
În baza art. 51 C. proc. pen., s-a constatat intervenit conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Curtea de apel a pus în discuție recalificarea contestației la executare formulate de apelantul contestator A., în sensul că temeiul de drept al contestației la executare este cel prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (2) C. proc. pen., în cazurile prevăzute la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., contestația se face, după caz, în situația în care condamnatul se află în stare de detenție, la instanța prev. de art. 597 alin. (6) C. proc. pen.
În speță, instanța competentă să soluționeze contestația la executare este Judecătoria sectorului 4 București, întrucât aceasta este instanța egală în grad instanței de executare, în circumscripția căreia se află locul de deținere.
Înalta Curte de Casație și Justiție a fost învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Sector 4 și Curtea de Apel București.
Din examinarea lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Prin contestația la executare formulată de petentul condamnat, acesta a solicitat deducerea din pedeapsa închisorii pe care o execută perioada în care a fost arestat preventiv la secția 5 Poliție, în cursul anului 2015, în baza mandatului de arestare preventivă emis de Judecătoria Buftea, precum și aplicarea beneficiului compensatoriu potrivit Legii nr. 169/2017 în considerarea faptului că aceasta reprezintă o lege penală mai favorabilă.
Analizând motivele petentului, apreciază că acestea se încadrează formal în cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) ultima teză C. proc. pen., respectiv "se invocă ... orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei".
Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (2) C. proc. pen., contestația contra executării hotărârii penale în cazul de la lit. d), se) face, după caz, potrivit art. 597 alin. (1), la instanța de executare sau, potrivit art. 597 alin. (6) C. proc. pen., instanței corespunzătoare instanței de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.
În cauză, contestația la executare formulată are ca obiect Sentința nr. 48 din 16 februarie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 București, astfel că, raportat la conținutul cererii petentului condamnat, actele dosarului și criteriile legale, instanța competentă să soluționeze contestația la executare este Judecătoria Sectorului 4 București, aceasta fiind instanța egală în grad instanței de executare, în circumscripția căreia se află locul de deținere.
În acest sens, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia în recursul în interesul legii nr. 15/2018, publicată în M. Of. nr. 885/22.10.2018, prin care a stabilit că instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii.
Față de considerentele mai sus-arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, instanță căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 de RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe apelantul contestator A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, instanță căreia i se va trimite dosarul.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iulie 2020.