ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 09 noiembrie 2020 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr. x/2019, Penitenciarul București Rahova a formulat contestație la executare împotriva Sentinței penale nr. 234 din 25 martie 2020 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă, prin Decizia penală nr. 1015/A din 14 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în ceea ce îl privește pe condamnatul A.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., solicitând a se lămuri dispozitivul hotărârii privind deducerea perioadei deja executate în aplicarea dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, fără ca prin aceasta să se realizeze o dublă compensare pentru condamnat pentru condiții de deținere necorespunzătoare.

Prin Sentința penală nr. 958 din 23 noiembrie 2020, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în temeiul art. 50 C. proc. pen. rap. la art. 597 alin. (1) și art. 598 alin. (1) lit. c) teza I și alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a contestației la executare formulate de Penitenciarul București Rahova cu privire la condamnatul A., în favoarea Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Sectorului 1 București a calificat contestația la executare ca fiind întemeiată doar pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. și a apreciat că nu sunt invocate argumente pentru a se susține și dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În concret, a apreciat că Decizia nr. 8 din 11 martie 2019 pronunțată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 427/30.05.2019, nu se aplică în cauză, întrucât tratamentul sancționator aplicat condamnatului este diferit față de cel avut în vedere prin situația premisă ce a generat practică neunitară iar problema deducerii pedepsei deja executate a intervenit în cursul unui proces penal pendinte, iar nu ulterior soluționării definitive a acestuia, or, dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., presupun prin natura lor ca motivul de micșorare al pedepsei să intervină ulterior soluționării definitive a cauzei.

S-a mai constatat că în cauză, instanța de control judiciar a desființat în tot latura penală cu privire la intimatul A., astfel că dispoziția a cărei lămurire se cere a fi lămurită și care produce efecte juridice este cea cuprinsă în decizia instanței de apel.

Cauza a fost înregistrată la data de 26 noiembrie 2020, sub nr. x/2020 la Curtea de Apel București, secția a II-a penală, care, prin Decizia penală nr. 19/A din 19 ianuarie 2021, a recalificat cererea Penitenciarului București Rahova ca fiind o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și, în baza art. 598 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 597 alin. (1) și (6) C. proc. pen. și art. 50 alin. (1) C. proc. pen., a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București și a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.

Totodată, în baza art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit între cele două instanțe.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a reținut că Penitenciarul București Rahova a formulat contestație la executare cu privire la Sentința penală nr. 234 din 25 martie 2020 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă, prin Decizia penală nr. 1015/A din 14 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, invocând în drept prevederile art. 59 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru se lămuri împrejurarea dacă se impune scăderea din pedeapsa cu închisoarea aplicată condamnatului A. a zilelor considerate ca executate suplimentar în urma cazării în condiții de detenție necorespunzătoare, fără a se aprecia că, astfel, deținutul ar beneficia de o dublă compensare.

Totodată, Curtea a constatat că temeiul de drept al cererii îl reprezintă dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., respectiv existența unei cauze de micșorare a pedepsei, iar nu art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Astfel, sub acest aspect, Curtea a constatat că penitenciarul nu a invocat nicio nelămurire care să fie cuprinsă în cuprinsul Deciziei penale nr. 1015/A din 14 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în condițiile în care aceasta cuprinde dispoziții clare, de natură a fi puse în executare cu ușurință, neexistând niciun element care să producă dubiu cu privire la voința instanței de judecată, soluția fiind pronunțată conform datelor din dosar.

Mai mult, s-a apreciat că nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, astfel încât, concluzia instanței care și-a declinat competența că s-ar fi solicitat lămurirea deciziei instanței de apel, este lipsită de fundament.

Totodată, în mod eronat, în cauză s-a arătat că instanța de apel ar fi substituit în integralitate dispozitivul pe latură penală, cu referire la intimatul A., astfel încât dispoziția ce se cere lămurită este cea a instanței de apel. În realitate, instanța de apel nu a modificat dispozițiile Sentinței penale nr. 234 din 25 martie 2020 a Judecătoriei Sectorului 1 București în privința tratamentului judiciar al pluralității de infracțiuni și al deducerii perioadei anterioare de privare de libertate, ci doar a redus pedeapsa principală aplicată intimatului A. pentru infracțiunea dedusă judecății și a înlăturat aplicarea pedepselor complementare și accesorii. Prin urmare, Curtea de Apel București a reținut că și în situația în care s-ar aprecia că se impune lămurirea dispoziției vizând deducerea unor perioade executate anterior, potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., competența materială ar aparține tot Judecătoriei Sector 1 București.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 București este instanța competentă să soluționeze contestația la executare formulată de Penitenciarul București Rahova, cu privire la condamnatul A. motiv pentru care, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., împotriva executării hotărârii penale se poate face contestație, printre altele, și în situația când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere sau de micșoare a pedepsei (ipoteză prevăzută lit. d) a textului de lege menționat).

În legătură cu instanța competență să soluționeze contestația la executare, dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. statuează că în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d) al aceluiași articol, cererea se introduce, după caz, la instanța de executare ori la instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere, iar în cazul prevăzut la lit. c) la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Totodată, potrivit art. 585 alin. (2) C. proc. pen., instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei în situațiile reglementate de alin. (1) al aceluiași articol (respectiv când se constată existența concursului de infracțiuni, recidivei, pluralității intermediare ori a unor acte ce intră în conținutul aceleiași infracțiuni), este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Analizând, în raport de dispozițiile legale enunțate, se observă că prin contestația la executare formulată de Penitenciarul București Rahova cu privire la Sentința penală nr. 234 din 25 martie 2020 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1015/A din 14 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a solicitat instanței să precizeze dacă se impune deducerea din pedeapsa cu închisoarea aplicată condamnatului A. a zilelor considerate ca executate suplimentar în urma cazării în condiții de detenții necorespunzătoare.

Ca urmare, din conținutul cererii și argumentele relevate în susținerea ei, rezultă că, în mod corect, a fost calificată de instanța de apel ca fiind o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. (prin care se invocă o cauză de micșorare a pedepsei).

În conformitate cu prevederile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., atunci când contestația este întemeiată pe situațiile reglementate de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., contestația se introduce, după caz, fie instanța de executare, fie instanța (corespunzătoare în grad) în a cărei circumscripție se află locul de deținere, conform art. 597 alin. (1) și (6) C. proc. pen.

În cauza de față, având în vedere obiectul contestației la executare formulate de Penitenciarul București Rahova întemeiat pe dispozițiile art. 598 lit. d) C. proc. pen., instanța de executare este Judecătoria Sectorului 1 București, prin urmare, competența de soluționare a cererii Penitenciarului București Rahova privind pe condamnatul A. aparține acestei instanțe.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează a stabili că instanța competentă a soluționa cauza privind pe condamnatul A. este Judecătoria Sectorului 1 București, instanță căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2021.

GGC - GV