ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

12.11.2020

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra conflictului de competență de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 1247 din 29.10.2020, Tribunalul București, secția I Penală a declinat competența în soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

A constatat existența conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Vâlcea și Tribunalul București și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, instanță superioară comună, în vederea soluționării conflictului negativ constatat.

În acest sens, s-a reținut că la data de 29 septembrie 2020 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția penală, sub numărul x/2020, sesizarea Penitenciarului București Rahova privind pe condamnatul A., referitoare la oportunitatea scăderii din pedeapsa cu închisoarea aplicată deținutului a zilelor considerate ca executate suplimentar în urma cazării în condiții de detenție necorespunzătoare acordate în baza Legii nr. 169/2017.

În motivare, s-a arătat că deținutul se află în executarea unei pedepse care este rezultatul contopirii pedepsei aplicate prin Sentința nr. 26/20.02.2019 a Tribunalului Vâlcea cu pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 45/11.03.2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2015 a Tribunalului Vâlcea ce a fost executată de deținut în perioada 06.02.2017 - 09.07.2019 fiind liberat condiționat la data de 09.07.2019, beneficiind de un număr de 174 zile considerate executate în urma aplicării prevederilor Legii nr. 169/2017 privind recursul compensatoriu.

În baza art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. s-a solicitat a se comunica dacă se impune scăderea din pedeapsa cu închisoarea aplicată deținutului a zilelor considerate ca executate suplimentar în urma cazării în condiții de detenție necorespunzătoare acordate în baza Legii nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, fără a se aprecia că, astfel deținutul ar beneficia de dublă compensare

Prin Sentința penală nr. 133 pronunțată la data de 7 octombrie 2020 de Tribunalul Vâlcea, în Dosarul nr. x/2020, a fost declinată competența de soluționare a sesizării formulată de Penitenciarul București Rahova privind pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului București, cu motivarea că, analizând sesizarea, în raport, cu dispozițiile art. 597, 598 din C. proc. pen., tribunalul din oficiu și în acord cu concluziile reprezentantei DIICOT și ale apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, a constatat că dispozițiile art. 598 din C. proc. pen. stabilesc competența de soluționare, în funcție de cazul de contestație invocat, în sarcina instanței de executare sau a instanței corespunzătoare în grad instanței de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere, în cauza de față, apreciindu-se că instanța de executare este Tribunalul București, dat fiind ca la data formulării sesizării, deținutul era încarcerat în Penitenciarul București Rahova.

Ca urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I penală, la data de 19.10.2020, sub nr. x/2020.

La termenul de judecată din data de 29 octombrie 2020, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția necompetenței Tribunalului București, în raport, cu textul de lege pe care se întemeiază contestația la executare în prezenta cauză, solicitând, în acest sens, declinarea competenței în soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, constatarea conflictului negativ de competență între această ultimă instanță și Tribunalul București cu consecința sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unui regulator de competență, cerere ce a fost admisă de către instanță.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalului București.

Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanțe se recunosc competente a judeca aceeași cauză ori își declină competența reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competență se soluționează de instanța ierarhic superioară.

Potrivit art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanța ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanța care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanța care și-a declinat cea din urmă competența.

Prin Decizia nr. 8 din 11 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în M. Of. nr. 427/30.05.2019 a fost admis recursul în interesul legii, stabilindu-se: "Competența soluționării cererii prin care o persoană privată de libertate solicită acordarea zilelor compensatorii în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 pentru restul de pedeapsă rezultat dintr-o condamnare anterioară și care se regăsește în pedeapsa în a cărei executare se află revine instanței de executare sau instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere, pe calea contestației la executare întemeiate pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen."

Din analiza actelor aflate la dosar, Înalta Curte constată că sesizarea a fost formulată de Penitenciarului București Rahova privind pe condamnatul A., referitoare la oportunitatea scăderii din pedeapsa închisorii aplicată deținutului, a zilelor considerate ca executate suplimentar în urma cazării în condiții de detenție necorespunzătoare acordate în baza Legii nr. 169/2017.

Astfel, față de obiectul cererii dedus judecății, respectiv acordarea zilelor compensatorii în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013, și, în raport, cu Decizia nr. 8 din 11 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, se constată că cererea se circumscrie ipotezei prevăzută de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau 6, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Dispozițiile art. 597 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. stabilesc competența pentru instanța de executare, respectiv instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

În acest context, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.